WWL

14-11-2017.  Expulzarea creștinilor sud-coreeni din China: o măsură plină de consecințe pentru bisericile aflate în apropierea frontierei nord-coreene.

Înăsprirea controlului activităților bisericești? Consecințele tensiunilor dintre coreeni? Autoritățile chineze n-au precizat care este motivul expulzărilor. Dar sunt convinse că unii pastori sud-coreeni veneau în ajutorul unor fugari nord-coreeni, o acțiune înlesnită de limba lor comună. În Martie, doi pastori sud-coreeni au fost arestați de poliția chineză pentru că au protejat fugitivi nord-coreeni.

În ianuarie 2017, 32 de misionari sud-coreeni au fost deja expulzați din regiunea Yanji, aproape de Coreea de Nord, urmați de sute de alții. Printre ei se aflau și responsabili de biserici a căror plecare a avut repercusiuni grave: biserici au fost închise și mulți creștini au devenit orfani, abandonați. De exemplu, nu mai există nicio biserică sud-coreeană în Changchun, capitala Jilingului.

Trebuie refuzat ajutorul Nord-Coreenilor care fug în China? Putem să închidem ochii față de situația Nord-Coreenilor victime ale traficului de persoane, vândute în China? Sau să ignorăm riscurile suportate de refugiații urmăriți de agenții secreți din țara lor, știind că dacă sunt trimiși în Coreea de Nord, vor fi internați într-o tabără de muncă forțată? Mulți creștini chinezi au ales să asculte de Dumnezeu decât de oameni, mai ales că China n-a ratificat acordurile ale Națiunilor Unite despre primirea refugiaților.

Prin partenerii săi, Porți Deschise susține bisericile și continuă să ajute grupuri mici de Nord-Coreeni și femei victime ale traficului de persoane, oferindu-le un sprijin spiritual și un ajutor post-traumatic. Mulți trec printr-o transformare radicală. 

(Poză : Doi polițiști de frontieră nord-coreeni)

 

WWL

07-11-2017.  Scoaterea de sub sancţiunile economice decise de Statele Unite pentru Sudan ar putea conduce guvernul la a autoriza din nou importul de biblii.

În semn de recunoştinţă pentru «acţiunea sa pozitivă» în lupta anti-teroristă şi accesul unor regiuni ale Sudanului la ajutor umanitar, sancţiunile economice impuse de către Statele Unite au fost retrase din 12 octombrie. Chiar dacă rămâne un drum lung de parcurs în domeniul drepturilor omului, autorităţile sudaneze par gata de a retrage embargo-ul asupra bibliilor.

Un responsabil al bisericii care a organizat importul a sute de mii de biblii şi de cărţi creştine în Sudan ne împărtăşeşte: «Creştinii au nevoie disperată de biblii şi de material de învăţătură. Acestea sunt aproape de negăsit de când librăria creştină din Khartoum a fost închisă în 2013 şi de când stocul ei a fost confiscat de autorităţi în 2013. Mii de biblii sunt blocate de doi ani în containere în Port-Sudan. Guvernul neagă dreptul creştinilor de a cunoaşte şi studia religia lor.»

Pentru creştinii sudanezi, contextul s-a degradat începând cu 2011, de când Sudanul s-a împărţit în două state: Sudul cu o majoritate creştină şi Nordul musulman. Preşedintele Omar al-Bashir a declarat că dorea «să adopte o constituţie 100% islamică» în Sudan (fostul Nord-Sudan). De atunci, misionarii străini au fost expulzaţi, bisericile ameninţate cu expropriere sau demolare şi responsabilii lor hărţuiţi sau închişi. Ultimul eveniment în dată este apariţia în justiţie a cinci responsabili de biserici acuzaţi de «poluare sonoră» când creştinii se adună la biserică. 

Creştinii (cam 5 % din populaţia Sudanului) vor putea din nou să îşi procure biblii? Mai mult ca oricând au nevoie de Cuvântul lui Dumnezeu pentru a face faţă opresiunii islamice din ţara lor, situată pe locul 5 în Indicele Mondial de Persecuţie.

(Foto: Bibliile au devenit rare în Sudan)

 

WWL

03-11-2017.  În timp ce secretarul general al Națiunilor Unite (ONU) s-a dus în RCA în această săptămână, mai multe provincii au cunoscut o creștere a violenței în ultimele luni. Chiar dacă situația rămâne dramatică, creștinii acționează.

«Suferințele poporului centrafrican, precum și dramele suferite de către umanitari și forțele de menținere a păcii, merită o solidaritate și o atenție mai mare», a declarat Antonio Guterres, secretar general al ONU, chiar înainte de sosirea lui la Bangui. Această vizită intervine în timp ce acuzații de coluziune cu niște grupări rebele și de abuzuri sexuale au fost aduse împotriva unei părti ale trupelor Națiunilor Unite.

Situația s-a înrăutățit cu reînceperea violenței din luna mai. Populația se simte abandonată. Insecuritatea împiedică ajutorul umanitar să ajungă la cei mai vulnerabili. «Aici nu mai este nimic. Până acum au murit zece copii de malnutriție», deplânge un umanitar.

În acest an, numărul celor strămutați a ajuns la 50 %. Ei sunt 600'000, fără cei 500'000 de Centrafricani care au fugit în alte țări vecine. Pe de altă parte, 400'000 de copii sunt deșcolarizați. Înmulțirea grupelor armate a invadat mai multe regiuni din țară, iar conflictul se adâncește într-o complexitate în care creștinii sunt deseori țintiți.

Responsabilii creștini avertizează împotriva amalgamelor false: «Întotdeauna am refuzat să asimilam milițiile de autoapărare anti-Balaka cu creștinii. Sunt niște ucigași! Și toți musulmanii nu sunt foști Sélékas», precizează Dieudonné Nzapalainga, arhiepiscopul din Bangui.

Coabitarea este însă posibilă! O delegație de cinci pastori și un imam a demonstrat aceasta. Ei au înmânat o scrisoare șefului unui grup armat, Sidiki Abbas, cerându-i să înceteze violența în Koui, în Vestul țării. «Întotdeauna am trăit în armonie aici. Grupurile armate sunt cele care creează tensiuni între creștini și musulmani. Noi vrem să trăim din nou împreună și să vedem populația strămutată întorcându-se», a declarat pastorul Léon Dollet la înmânarea scrisorii. Un exemplu plin de speranță în mijlocul haosului.

De la începutul crizei în 2013, Porți Deschise susține creștinii din RCA pe teren cu ajutor umanitar și post-traumă, și prin crearea unor grupuri de ajutorare.

(Poză: Un sat în RCA)

 

WWL

02-11-2017.  La un an după ce statul islamic a fost expulzat, orașul Karamles, în nordul Irakului, revine încet la viață. Refugiații care se întorc se confruntă cu provocări enorme și reconstrucția este încă în fază incipientă.

Deși o mare parte dintre locuitori sunt încă reticenți să se întoarcă, pastorul Thabet, originar din acest oraș, unul dintre primii care s-au întors, radiază de o mare încredere. Când s-a întors în orașul său natal, parțial distrus, în noiembrie 2016, el a început prin construirea unei cruci pe un deal la porțile orașului, care se poate vedea din toate casele. Biserica a fost distrusă dar va fi reparată.

Până la expulzarea completă a SI, încă se auzeau regulat sunete de luptă. Aceasta nu l-a oprit pe pastorul Thabet să încurajeze neobosit familiile exilate să vină să reconstruiască orașul și să se reinstaleze. Unii au urmat apelul său, ca și Noeh, de 12 ani, care a fugit din  Karamles în august 2014. Referendumul kurd din 25 septembrie a ridicat noi temeri legate de securitate, astfel încât nici o familie nu se întorsese încă în jurul acestei dăți. La scurt timp după, totuși, afluxul lent de familii a reluat, astfel încât, într-un interviu recent pentru Porți Deschise, pastorul Thabet a putut anunța cu bucurie: «Numărul familiilor care se întorc e în creștere zi de zi!»

Amer* ne explică ce reține încă mulți creștini ca să se întoarcă în câmpia Ninive. El vine din zona Mosul. Cu mult timp înainte de sosirea SI, a observat o creștere de poziții extremiste și de ostilitate împotriva creștinilor: «Nu clădirile sau alte lucruri vizibile s-au schimbat. Schimbarea s-a produs în inima oamenilor.» În zece ani, până în 2014, aproape jumătate de milion de creștini fugiseră deja din Irak.
 
Viitorul nesigur al teritoriilor kurde și situația de siguranță tensionată rămân împovărătoare pentru rezidenți. Cu toate acestea, vorbind despre creștinii locali, pastorul Thabet subliniază: «În cazul în care comunitatea internațională și guvernul irakian ne susțin, garantează drepturile noastre și ne protejează identitatea, viitorul va fi foarte, foarte bun.»

* Nume schimbat

(Foto: muncitor la locul de muncă în Karamles)

WWL

17-10-2017.  Fetele creștine copte sunt ținta extremiștilor islamici. O strategie care are ca scop întărirea islamului și slăbirea creștinismului în Egipt.

Încă necunoscut doar cu câteva luni înainte, poporul Rohingya a ieșit recent din umbră, luminat de reflectoarele știrilor. Fugind de violențele din Myanmar, 430.000 dintre ei s-au refugiat în Bangladesh cu puțin timp în urmă, în condiții umanitare catastrofice. 

În 28 iunie, niște parinți își căutau fata în zadar prin satul Balansora, din provincia Minya în Înaltul Egipt. Marilyn, 16 ani, este de negăsit. În acea seară, acești părinți disperați își dau seama că « iubitul » fiicei lor este de fapt răpitorul, el fiind în legătură cu o rețea extremistă islamică. Pe 14 august, justiția a renunțat la dosarul Marilynei, calificând răpirea ca « simplă dispariție ».

Gyasi* a făcut parte dintr-o asemenea rețea înainte de a părăsi islamul. El descrie strategia : « Răpitorii potențiali urmăresc îndeaproape casele creștinilor. Unul dintre ei își declară dragostea unei fete și îi spune că vrea să se convertească la creștinism. El întreține cu ea o relație romantică până în ziua când o convinge să fugă cu el. Însă ea nu știe că este răpită pentru a se căsători cu un alt bărbat. Răpitorul operează câteodată cu ajutorul polițiștilor corupți și primește mulți bani din partea extremiștilor. Fata este ascunsă până la majorat și forțată să se convertească la islam. Noua ei religie este inscrisă pe buletin, după care este căsătorită cu un extremist musulman. Dacă încearcă să fugă, este omorâtă. Cel mai grav este că fetele sunt trimise ca menajere în peninsula arabică unde sunt abuzate. »

După 92 de zile, coșmarul Marilynei și a părinților ei s-a terminat atunci când poliția a eliberat-o și a arestat răpitorii. Tatăl ei Khalaf povestește că nu a fost prea bine tratată, însă este foarte bucuroasă că este din nou cu familia ei. « Mulțumim lui Dumnezeu pentru că ne-a ascultat rugăciunile, ale noastre precum și ale multor alte persoane » spune el. « Mulțumim de asemenea tuturor polițiștilor de la postul de poliție care ne-au ajutat foarte mult pentru eliberarea fiicei noastre Marilyn. Apreciem toate eforturile lor. »

Însă multe fete copte răpite nu se mai întorc la părinți. Pastorul Sekani* a decis să ia taurul de coarne : « Fiindcă apăr cauza fetelor răpite, am primit amenințări. Dar nu mă tem de nimeni, în afară de Dumnezeu. În 10 ani de luptă grea, doar opt fete au fost redate familiilor lor », spune el.

La biserica locală, o persoană este însărcinată să avertizeze fetele despre riscurile de răpire. « Împreună, vorbim deschis despre această problemă. Această lucrare de prevenție este foarte importantă. Aceste fete învață care sunt limitele relațiilor cu baietii. Dar mai ales, le ajut să-și descopere valoarea în Hristos. Având o mai bună stimă de sine, vor fi mai puțin vulnerabile. »

* Nume fictiv

(Poză: Tânără egipteană din familie creștină)

 

WWL

15-10-2017. De mai mulți ani, etnia Rohingya fuge din calea violenței din Myanmar ca să caute refugiu în Bangladesh sau India. Printre ei se găsesc și creștini, disprețuiți de toată lumea.

Încă necunoscut doar cu câteva luni înainte, poporul Rohingya a ieșit recent din umbră, luminat de reflectoarele știrilor. Fugind de violențele din Myanmar, 430.000 dintre ei s-au refugiat în Bangladesh cu puțin timp în urmă, în condiții umanitare catastrofice. 

Ceea ce este mai puțin cunoscut este faptul că o minoritate mică printre Rohingya este creștină. Convertiți de la Islam, aceștia sunt supuși unei segregări nemiloase. Ei sunt menținuți la o parte și oprimați de propriul lor popor. Ei se confruntă cu o dublă persecuție din cauza originii lor etnice și a credinței lor. 

Amod * este unul dintre acești creștini. De la convertirea sa la creștinism, el nu se oprește din fugă. În 2011, amenințat cu moartea de către membrii satului său, el a trebuit să fugă în Bangladesh. « Nici în Bangladesh nu există libertate religioasă. Autoritățile m-au asimilat altor Rohingya, dar nici ei nu mă acceptă și mă amenință. Aș vrea să merg într-un loc unde să pot doar spune că sunt creștin, » împărtășește Amod. El a decis atunci să meargă în India, însoțit de alte șapte familii în aceeași situație ca el, dintre care două femei gravide. 

În India, grupul (40 de creștini cu copii) este trimis într-o tabără de către Înaltul Comisariat al Națiunilor Unite pentru Refugiați, unde locuiesc 1.200 de Rohingya, cu toții musulmani. Foarte repede, ceilalți Rohingya descoperă că ei sunt creștini. Sunt apoi alungați afară din tabără. 

Amod a primit după aceea statutul de refugiat în India. Pentru o vreme a trăit într-o tabără fabricată din lemn și plastic, cu alți refugiați creștini Rohingya, al căror pastor este. Am aflat recent că a fost din nou alungat…

Pseudonim *

(Foto: refugiații Rohingya din Bangladesh primesc asistență de urgență) 

Echipa Porți Deschise a putut să aducă ajutor de urgență pentru refugiații Rohingya blocați în Bangladesh. Haine, orez, linte și alte alimente care lipseau cu desăvârșire au fost repartizate la o mie de familii.

 

WWL

05-10-2017. Regatul Barainului a publicat o declarație oficială care susține libertatea religioasă pentru toți și respinge extremismul.

Într-un mare hotel din Los Angeles, pe 13 septembrie, a fost prezentată Declarația Barainului pentru toleranța religioasă. O ceremonie organizată de Statul Barainului și de Centrul Simon Wiesenthal, o organizație internațională a drepturilor omului.

«Respingem categoric impunerea unei religii prin forță. Fiecare este liber să-și practice religia, atâta timp cât nu dăunează celorlalți», a afirmat în preambul prințul Nasser bin Hamada al Khalifa în fața a 400 de reprezentanți religioși (creștini, musulmani, iudei, budiști, sikhi…) și ambasadorilor țărilor din Peninsula Arabică și a Israelului. Prințul a continuat citând punctele principale ale Declarației: «Orice fapt respins de majoritatea umanității insultă morala noastră colectivă și nu poate face parte din voia lui Dumnezeu. Vom face tot ce ne stă în putere pentru a face din credința religioasă o binecuvântare pentru toată omenirea și o temelie pentru pacea în lume.»

Dacă Declarația Barainului condamnă «incitarea la violență în numele lui Dumnezeu, atentatele suicid, abuzurile sexuale împotriva femeilor și copiilor», ea nu spune explicit dacă un musulman poate să părăsească islamul. Acesta fiind un punct sensibil atât pentru creștinii foști musulmani cât și pentru extremiștii islamici. 

«Această țară a fost întotdeauna un pionier al coexistenței religioase», a declarat Hrayr Jebejian, secretarul general al Societății Biblice pentru Golful persic, care gestionează două centre de resurse în Barain. «Avem nevoie să creăm armonie între comunități în lumea actuală, iar această inițiativă o întărește foarte tare.»

Cu o populație de 1,4 milioane de locuitori din care mai mult de jumătate sunt expatriați, bogatul Barain este un adevărat creuzet etnic și religios care numără aproximativ 8% de creștini.

În Barain, toți creștinii nu sunt însă egali : creștinii expatriați (cei mai mulți asiatici și occidentali) beneficiază de o oarecare libertate de a se aduna în locuri de cult private, dar nu este așa și pentru creștinii locali foști musulmani, care suferă o persecuție severă din partea anturajului precum și din partea autorităților.

Barainul ocupă locul 48 din cele 50 de țări din Indexul mondial de persecuție.

(Poză: Biserică în Barain)

WWL

26-09-2017. Creștini și politicieni indieni și-au exprimat ușurarea după eliberarea preotului indian Tom Uzhunnalil, în vârstă de 58 de ani. «Suntem fericiți, nu avem cuvinte pentru a ne exprima bucuria», a spus vărul său agenției de presă creștină World Watch Monitor.

Pe 4 martie 2016, islamiștii au atacat un cămin de pensionari din orașul portuar Aden. Printre cele șaisprezece persoane care au fost ucise erau oameni în vârstă, angajați și călugărițe. Ei au răpit de asemenea pe preotul salezian Tom Uzhunnalil care trăia în Yemen de cinci ani. El a venit la reședința gestionată de «Misionarele Carității», ordinul fondat de Maica Tereza, după incendierea criminală a bisericii sale din Aden în 2015. După răpirea lui, la Crăciun în 2016, un clip video a fost postat pe internet, în care preotul, vizibil slăbit, cerea guvernului indian și Bisericii să intervină în favoarea eliberării sale. El a cerut din nou ajutorul într-un al doilea film care a circulat în luna mai 2017. În fața solicitărilor repetate ale familiei sale către guvern, acesta din urmă i-a asigurat că va face tot posibilul pentru a «aduce înapoi preotul sănătos».

Presiunea asupra creștinilor se intensifică în Yemen de ani de zile, în special de către grupurile islamice extreme care pot opera aproape nestingherit de la izbucnirea războiului, în primăvara anului 2015 între rebelii Houthi și guvern. Populația apreciază serviciul călugărițelor și ajutorul lor pentru cei săraci. Majoritatea creștinilor străini au părăsit țara, creștinii indigeni sunt cu toții de origine musulmană.

Yemenul a fost clasat pe locul 9 în Indexul Mondial al Persecuției  2017 și va fi una dintre cele trei țări prezentate în Duminica Bisericii Persecutate din 12 noiembrie anul curent.

(Foto: Tom Uzhunnalil prin WWM/ Arhidioceza Bombay)

WWL

19-09-2017. Până acum tolerată, prezența copiilor în bisericile din China este sub semnul întrebării din cauza unor noi măsuri. Mai multe provincii sunt în cauză.

Totul a început în vară, când bisericile din Henan au primit o notă oficială interzicând orice activitate cu tineretul «pentru a proteja sănătatea și siguranța adolescenților în timpul căldurii estivale». Însă în provinciile vecine, alte reglementări mai restrictive au apărut: «Este interzis școlarilor și învățătorilor să meargă la biserică.» Motivul: legea interzice «să forțezi sau să îndemni tinerii să creadă în vreo religie.»

Portalul de informație catolic UCAN a raportat textul unui anunț făcut la Wenzhu, oraș-prefectură din sudul provinciei Zheijang, care face apel la un motiv diferit: «A da prea devreme o învățătură religioasă minorilor în biserici afectează serios implementarea normală a sistemului educativ». Aceste noi măsuri se aplică la patru provincii din sud-estul Chinei (Fujian, Zhejiang, Jiangsu și Henan) și la regiunea autonomă a Mongoliei Interioare, zone unde procentul creștinilor este ridicat.

Dacă aceste măsuri nu afectează toți creștinii, ele sunt niște avertismente pentru biserici. «Activitățile și întrunirile creștine destinate tineretului rămân un subiect sensibil. O tabără de tineri care adună mulți participanți și care are contacte cu străini atrage atenția autorităților. Bisericile care organizează acest tip de eveniment trebuie să rămână discrete», spune un observator.

În momentul de față, Statul menține presiunea asupra grupurilor religioase. În plus de a interzice taberele creștine pentru tineri și accesul copiilor la biserici, noi legi împresoară educația religioasă. Ele definesc tipul de asociație autorizată, locul și conținutul activităților.

Cât despre creștini, numărul lor fiind estimat între 85 și 100 de milioane și situați în principal în estul Chinei, se pare că sunt mai numeroși decât membrii Partidului Comunist!

(Poză: Copii într-o biserică din China)

WWL

14-09-2017. Atacurile violente continuă împotriva creștinilor din nordul Nigeriei. Acestui lucru i se adaugă și multiplele discriminări din partea autorităților.

Era deja noapte, pe 15 august, în Tudun Wada, când oameni înarmați, probabil musulmani locali s-au năpustit în casa lui Baba Kale, un creștin de 62 de ani, și l-au ucis. Auzind împușcătura, fiul său Micah s-a repezit înăuntru. A scos un strigăt de groază. Atacatorii se întorc și îl ucid. Micah avea 20 de ani.

Văduvele celor doi bărbați părăsesc locurile în grabă cu copiii lor. Seara, atacatorii au asediat mai multe familii creștine și au răpit trei femei și un bebeluș. Un mare număr de creștini din regiune au fugit mai apoi.

Ce s-a întâmplat la Tudun Wada în Statul Kano, este comun pentru creștinii din nordul Nigeriei. Crime, răpiri, distrugeri, discriminare, foame ... totul se face pentru ca ei să fugă din zonă. Cele opt biserici din Tudun Wada au fost distruse în 2010. De atunci, toate eforturile de reconstrucție au fost anihilate de acte de vandalism, sub indiferența tacită a autorităților.

Creștinii din loc se plâng că guvernul nu numai că favorizează oprimarea creștinilor prin indiferența sa, dar este și implicat activ în unele cazuri. Un colaborator al Porților Deschise care s-a deplasat recent la Kano a confirmat aceste declarații. Creștinii se confruntă cu multe obstacole pentru a cumpăra terenuri sau construi biserici. Școlile și spitalele creștine au fost toate naționalizate. Copiii creștini nu primesc burse de studiu și, în multe cazuri aceștia nu sunt nici măcar admiși la școlile publice din cauza credinței lor.

Dar în Tudun Wada, câțiva creștini continuă să se închine împreună în biserica lor aflată în ruine. Unul dintre pastori a declarat: «Dumnezeu este Cel care Își construiește Biserica Lui aici și porțile iadului nu o vor birui. Indiferent de strategia stabilită împotriva noastră. Știm că suntem mai mult decât biruitori. Chiar dacă situația este gravă, credința noastră este intactă și suntem hotărâți să rămânem.»

(Foto: Creștinii din Tudun Wada rămân fermi în credință)

WWL

05-09-2017. În data de 18 august anul curent , în provincia Lamu, din estul Keniei, a avut loc un atac ucigaș asupra creștinilor. Patru bărbați au fost asasinați. O soție, care a fost martora acestei crime odioase este profund traumatizată.

În jurul orei nouă seara bărbați înarmați aparținând grupării teroriste Shebab, au venit în orașul Kasala Kairu și s-au organizat în grupuri. Unul dintre grupuri s-a dus direct la casa unde locuia Changawa Muthemba pe care l-au târât într-o casă apropiată de cea a cumnatului sau Joseph Kasena. Fiul unui vecin, Kadenge Katana, 17 ani, se găsea acolo în acel moment. Agresorii i-au amenințat pe cei trei bărbați cu macete pentru a-i forța să recite chahada (crezul islamic). În fața refuzului lor, shebabii i-au masacrat cu macetele. Apoi, au intrat într-o casă învecinată și au omorât pe fratele mai mare a lui Joseph, Charo Karisa, care era handicapat mental.

Caroline, soția lui Joseph, era prezentă în momentul crimei , ea fiind profund traumatizată de cele văzute. Fiica lor, în vârstă de 17 ani, din fericire nu se afla acasă în seara respectivă. Familia tânărului Katenge este sub șoc datorită pierderii fiului lor.

O persoană de contact a organizației Porți Deschise, aflată în Kenia, a explicat că shebabii și simpatizanții lor erau foarte înrădăcinați în societatea locală. Se întâmplă des ca păstorii  somalieni să-și lase turmele să pască pe teritoriile fermierilor autohtoni, situații ce creează tensiuni între cele două grupuri. Un astfel de incident a avut loc chiar în seara atacului, însă sursa noastră ne-a precizat: «Nu acesta este adevăratul motiv al agresiunii, a fost doar un bun pretext. Shebabii știau ca acești oameni erau creștini și că Joseph era diaconul unei biserici. Rugați-vă pentru noi și împreună cu noi.» Acesta este apelul pe care îl lansează el creștinilor din lumea întreagă. 

(Photo: Orășelul aflat pe coasta Keniană)

WWL

31-08-2017. Pe 12 august, statul Jharkhand a adoptat legea anti-convertire. Această decizie consolidează puterea guvernului hindus și face să cântărească mai greu amenințarea asupra creștinilor.

«Acest lucru nu este normal. El arată aroganța tot mai mare a naționaliștilor hinduși», declară un jurnalist indian partenerului nostru local. Mulți contestă adoptarea legii anti-convertire de către Adunare, în timp ce cererile de revizuire a proiectul de lege au rămas fără răspuns. «Codul penal indian conține deja dispoziții împotriva celor care se angajează într-o convertire forțată», amintește Stephen Marandi, din partidul de opoziție al Jharkhandului, dominat de partidul naționalist hindus BJP.

După statele Odisha, Chhattisgarh, Madhya Pradesh, Himachal Pradesh si Gujarat, Jharkhandul devine al șaselea stat care adoptă legea anti-convertire. În mod clar, orice hindus care se convertește la creștinism riscă până la $ 1600 amendă și patru ani de închisoare. În Jharkhand, printre cele 32 de milioane de oameni, se numără doar 4% creștini. Dar astăzi, această comunitate educată în special prin contribuția misionară este percepută ca o amenințare de către hinduși. Stigmatizarea este asupra creștinilor: le este reproșată lipsa de patriotism și disprețul pentru patrimoniul cultural al Indiei.

La data de 15 august, Ziua Independenței, Consiliul Național al Bisericilor din India a exprimat într-o scrisoare deschisă adresată Primului Ministru preocuparea sa de a «vedea creștinii catalogați ca străini sau cetățeni al căror patriotism este pus la îndoială».

În statele unde legea anti-convertire a intrat în vigoare, actele de violență a persecuției împotriva creștinilor cresc în mod constant și puternic, plasând India pe locul 15 în Indicele Mondial al persecuției în 2017.

Prin partenerii săi în India, Porți Deschise sprijină creștinii persecutați sub diferite forme: ajutor medical și juridic, alfabetizare, formare biblică și proiecte economice.

(Foto: Parada extremiștilor hinduși în timpul unui pelerinaj)

WWL

18-08-2017. O adunare de 300 de șamani pentru a lupta împotriva credinței creștine ne aduce aminte de persecutarea creștinilor indigeni provenind din mediul animist din Columbia. Partenerii Porților Deschise au fost recent informați despre această reuniune.

An după an persecutarea creștinilor este în creștere în teritoriile indigene din Columbia. Într-un context de persecuție severă, comunitatea indigene din sudul țării se confruntă deja cu creșterea îngrijorătoare a numărului de boli care pun uneori în pericol viața copiilor.

Mai multe grupuri indigene populează Columbia, ca Arhuaco, Kogi, Wiwas, Kankuamos situate în munții Sierra Nevada de Santa Marta. Ei au diferite limbi și obiceiuri, dar împărtășesc o aversiune profundă împotriva creștinismului.

Unul dintre liderii indigeni al unui grup etnic din nordul Columbiei explică: «Mulți băieți nu mai participă la ceremoniile noastre, nu-i mai ascultă pe Mamos (liderii spirituali tradiționali), nu mai doresc să practice ritualurile noastre șamanice, nu doresc să mai vorbească  limbile noastre tradiționale sau să îndeplinească  obligațile practice ale comunității.»

Copiii creștini indigeni sunt adesea constrânși să practice ritualuri tradiționale șamanice. Când refuză, ei se pot pune în pericol. Părinții lor pot fi torturați și își pot pierde pământurile. Jonathan* (15 ani) și Samuel* (14) fac parte din tribul Arhuaco, ei explică: «De unde venim noi, nimeni nu își  poate trăi credința creștină, este interzis să se citească Biblia.» Tatăl celor doi tineri a renunțat să devină creștin în fața intimidărilor autorităților. Dacă ar fi devenit, ar fi putut fi arestat, exilat, iar familia lui ar fi fost lăsată să se descurce singură. În ultimele luni, acest lucru s-a întâmplat cu mulți părinți.

Jonathan și Samuel sunt acum adăpostiți într-un centru înființat de partenerii Porților Deschise. Acolo ei își pot menține hainele tradiționale, vorbi în  limba lor maternă și chiar o pot  învăța  colegilor lor. De asemenea, ei participă și la momente de închinare, meditație și studiu biblic.

Persecutarea creștinilor de către autoritățile indigene nu este nouă. Deja în 1998, un articol a fost publicat în cotidianul «El Tiempo». El vorbea despre închiderea bisericilor în teritoriile indigene din nordul Columbiei.

*Prenume de împrumut

(Foto: O cabană tradițională a etnie Kogi)

WWL

10-08-2017. Cu câteva zile înainte de alegeri, asasinarea unui pastor din provincia Pendjab șochează comunitatea creștină, care se simte din ce în ce mai amenințată.

Sâmbătă 15 Iulie, o atmosferă de frică a dominat comunitatea creștină din Ludhiana, cel mai mare oraș din Pendjab, locul unde pastorul Sultan Masih (47 de ani) a fost  omorât cu cruzime în acea seară, de către doi motocicliști necunoscuți, în timp ce discuta cu oamenii în fața bisericii. Acest pastor era și directorul unei școli pentru copiii săraci.

A doua zi, sute de creștini au blocat o importantă arteră rutieră timp de trei ore, până când au primit asigurări  din partea poliției că asasinii vor fi aduși în fața justiției. «Sultan Masih a fost vecinul și prietenul meu. Toată comunitatea creștină este în doliu, iar noi cerem un răspuns imperativ din partea autorităților. Noi suntem minoritari în Pendjab, dar niciodată nu am fost prigoniți astfel. Suntem în stare de șoc și nu înțelegem de ce o astfel de dramă a fost posibilă», a spus pastorul Paul Tamizharasan.

Alegerile prezidențiale au început de luni. Cum toată lumea se aștepta, candidatul favorit Ram Nath Kovind a fost ales. Aceste alegeri întăresc poziția Primului ministru Narendra Modi și a partidului său hinduist (BJP).

Chiar înainte de a fi ales, domnul Kovind a declarat că «islamul și creștinismul sunt străine națiunii». Această afirmație îi îngrijorează pe creștini: «Cu un președinte și un prim-ministru, ambii hinduși radicali, nu mai avem pe nimeni care să ne apere, și ne aflăm deja sub presiune», a spus unul dintre creștini.

Situată pe locul 15 în Indexul Mondial al Persecutiei din 2017, India cunoaște încă din 2014 o creștere a puterii hinduismului radical care se traduce prin adoptarea unor legi anti-convertire în mai multe state, precum și prin multe abuzuri împotriva creștinilor. Porți Deschise le vine în ajutor prin partenerii locali, oferindu-le printre altele, și cursuri de alfabetizare.

WWL

18-07-2017. Armata irakiană a anunțat cu câteva zile în urmă eliberarea Mosulului, dar creștinii irakieni deplasați rămân sceptici.

După nouă luni de luptă, luptătorii Statului Islamic par a fi alungați din câmpia Ninive. Unele sate creștine din jurul Mosulului au fost deja eliberate de armata irakiană și de kurzii Peshmerga la sfârșitul anului 2016. Acum, chiar bastionul Statului Islamic a fost recâștigat.

În ciuda acestei victorii decisive în lupta împotriva extremiștilor, creștinii indigeni sunt reticenți să se întoarcă acasă. Ei se îndoiesc că recuperarea teritoriului va garanta securitatea lor împotriva extremiștilor islamici.

Un creștin refugiat a spus partenerilor locali ai organizatiei Porți Deschise, că mulți creștini se tem că extremismul nu este în cele din urmă învins în ciuda înfrângerii SI: «Ei se tem că ideile statului islamic continuă să se răspândească sub un alt nume.»

Un alt subiect de îngrijorare este stabilitatea regiunii: guvernul turc, kurd și irakian și diferitele miliții au fiecare propria lor viziune asupra viitorului nordului Irakului. Iar distrugerea locurilor este de așa natură încât vor dura ani mulți pentru a fi reconstruie.

Dar nu toate casele creștine au suferit multe pagube. În satul majoritar creștin Qaraqosh aproape de Mosul, 65 de case au fost deja reparate de către un partener local. Ferestrele și ușile au fost înlocuite și energia electrică instalată.

Familiile creștine găsesc astfel speranța că viața în patria lor este posibilă din nou. Pline de curaj, primele familii se întorc deja  în satele lor din Câmpia Ninive, aproape 200 de familii vor reveni probabil la Qaraqosh în cursul lunii.

(Foto: Reconstrucție în nordul Irakului)

WWL

11-07-2017. În Sri Lanka , 195 de fapte de persecuție au fost identificate în doi ani. Pentru acest denunț , un avocat plătește prețul.

Raportul Alianței Evanghelice din Sri Lanka a servit ca detonator. În acest document sunt consemnate 195 de cazuri de persecuție care au avut loc de la instaurarea guvernului actual, în 2015. Printre cele mai recente fapte de persecuție, se numără și aceea ce a avut loc pe 18 mai, anul curent, când 30 de călugări budiști au instigat la revoltă împotriva unui locaș de cult creștin din Devinuwara (districtul Matara), o mulțime formată din aproximativ 2000 de manifestanți.

În cursul unui interviu televizat ce a avut loc pe 14 iunie, referindu-se la aceste fapte, avocatul Lakshan Dias, nu a ezitat să denunțe creșterea flagrantă a intoleranței religioase din Sri Lanka. Intervenția sa a produs o explozie, astfel că pe 16 iunie, președintele Maithripula Sirisena a respins aceste afirmații. Următoarea zi, ministrul Justiției și al Afacerilor Religioase a amenințat că il va demite pe avocatul Dias dacă acesta nu va reveni asupra declarațiilor făcute anterior, și dacă nu iși va cere scuze în mod oficial. «Aceste amenințări sunt absolut condamnabile», a răspuns avocatul, susținut de mai mult de 200 de apărători ai libertății de expresie.

«Îl apreciez și îl felicit pe avocatul Dias pentru ceea de a reușit să facă de-a lungul anilor. Constituția noastră garantează libertatea de exprimare. Oare cine își poate lua dreptul de a contesta acesta?», a spus un responsabil creștin. Un altul se destăinuie: «Aceste amenințări mă îngrijorează. Aș fi preferat ca guvernul să se preocupe serios de problema intoleranței religioase, și să nu lase ca marginalizarea să câștige teren printre minoritățile ce depind de el și cer protecția sa.»

Sri Lanka se află pe locul 45 în Indexul Mondial al persecuției. Organizația Porți Deschise susține și fortifică creștinii sri-lankezi prin studii ce îi ajută să facă față discriminării și intimidării.

(Photo: Avocatul sri-lankez Lakshan Dias, LankaNewsweb / YouTube) 

WWL

04-07-2017. În RCA, acordurile de pace se succedă, dar nu sunt respectate. Luptele continuă și numărul victimelor se numără cu sutele.

Mai mult de o sută de morți pentru singura zi de 20 iunie în RCA! Un record teribil care spune multe despre reapariția violențelor. Cel mai trist este faptul că doar cu o zi înainte, un nou acord de pace fusese ratificat la Roma de către 13 din cele 14 grupuri armate din țară. În luna mai deja, peste 300 de persoane fuseseră ucise în doar două săptămâni.

Pastorul Guérékoyamé-Gbangou, președintele Alianței Evanghelice din RCA, și-a pierdut el însuși fratele și nepotul în aceste masacre: «Ne-am săturat să ne numărăm morții și răniții. Războiul trebuie să înceteze!», a spus el, înainte de a continua: «Multe sate incendiate de multe ori după atacuri repetate sunt susceptibile de a fi șterse de pe hartă. Oamenii nu mai au cuvinte pentru a descrie situația devenită explozivă. Centrafricanii au suferit prea mult și cer dreptate. A închide ochii peste aceste crime, înseamnă să deschidem ușa la un nou ciclu de violență.»

Astăzi, populația, din care majoritatea se declară creștină, nu înțelege cum grupurile armate puternic pot comite în continuare astfel de atrocități în ciuda prezenței soldaților ONU și critică Curtea penală specială creată în februarie sub auspiciile comunității internaționale: «De ce să se înființeze acest tribunal pentru ca să judece criminalii, dacă, la primul acord semnat, justiția le garantează amnistie?», adaugă pastorul.

De la începutul crizei, în 2013, Porți Deschise susține creștinii din RCA pe teren cu ajutor umanitar și post-traumatic și cu crearea de grupuri de într-ajutorare.

(Foto: Biserica refacuta după violenţele din RCA)

WWL

29-06-2017. După o vizită în China, un nord-coreean a fost arestat și acuzat de spionaj, raportează Radio Free Asia.

În ultimii ani, unele biserici au instalat mese pentru micul dejun în timpul Ramadanului. Musulmanii care postesc în timpul zilei apreciau această oportunitate de a mânca ultima dată înainte de răsăritul soarelui în drumul spre locul lor de muncă sau înspre școală. Dar anul acesta, după atentatele tragice care au lovit comunitatea creștină, mai multe biserici nu au fost lăsate să pregătească mesele lor din motive de securitate. Ramy* își pune întrebarea: «Ce să facem? Să ne asumăm riscuri și să întâlnim musulmani sau să rămânem închiși acasă? Dacă devenim creștini pasivi, nu facem oare strategia inamicului?»

Un grup de creștini din sud au ales îndrăzneala: «Dacă oamenii nu pot veni la masa noastră, vom merge noi la ei.» Ei au strâns bani și au pregătit 100 de pachete alimentare. Destinația: un sat îndepărtat unde, din casă în casă, fiecare familie musulmană a primit un pachet cadou. După ce și-au revenit din surpriză, au loc conversații prietenoase și jocuri cu copiii. Maged*, care a participat la distribuire, raportează cuvintele unui tată: «Câtă bunătate, deși suntem atât de diferiți! Nu am mai întâlnit atât de mult respect și dragoste niciodată.» Uneori, la cererea familiei,  grupul s-a rugat pentru o vindecare, un loc de muncă ...«Vizitând acești oameni, am simțit inima lui Dumnezeu», a adăugat Maged.

Pentru cei 10% creștini, Ramadanul este o perioadă dificilă din cauza unei mai mari discriminări. Dar este de asemenea luna în care oamenii sunt mai sensibili spiritual: oare nu este aceasta o oportunitate de a mărturisi dragostea lui Hristos?Kim Seung Mo, în vârstă de 61 ani, a vizitat membrii familiei sale ce locuiesc în provincia Jilin, lângă frontiera nord-coreeană. La întoarcere a povestit vecinilor săi că apropiații săi frecventau o Biserică unde pastorul a  făcut apel la membrii congregației să doneze haine folosite pentru el. Kim Seung Mo probabil că a fost denunțat autorităților deoarece pe data de 3 iunie a fost arestat.

Potrivit surselor de la Radio Free Asia, orice cetățean nord-coreean care călătorește în China trebuie să anunțe întoarcerea în țara natală pentru a da un raport detaliat asupra sejurului efectuat. Kim Seung Mo a fost acuzat de spionaj deoarece ar fi omis să menționeze vizita familiei sale la Biserică și ajutorul oferit de pastorul congregației. Este  posibil ca acesta să fi fost maltratat fizic – martori oculari vorbeau de hematoame ale feței, buze sparte și de o lovitură la nivelul gambei.

Se întâmplă des ca străinii care au o oarecare legătură cu credința creștină să fie arestați în Coreea de Nord. Așa s-a întâmplat în urmă cu câteva săptămâni și cu doi conferențiari americano-coreeni care erau în vizită la Universitatea de Știință și Tehnologie Pyongyang. Ei au fost arestați când se pregăteau să plece acasă. Cei doi creștini erau implicați în proiecte umanitare.

Regimul nord-coreean  consideră credința creștină ca fiind o amenințare pentru putere și este combătută fără milă. Coreea de Nord se află de mai mulți ani pe primul loc în Indexul mondial al persecuțiilor.

(Photo: Portretele liderilor la Pyongyang)

WWL

20-06-2017. După tragediile care le-au lovit comunitatea, creștinii din Egipt se întreabă. Ar trebui să fie discreți sau să aducă dragostea lui Hristos  înaintea musulmanilor?

În ultimii ani, unele biserici au instalat mese pentru micul dejun în timpul Ramadanului. Musulmanii care postesc în timpul zilei apreciau această oportunitate de a mânca ultima dată înainte de răsăritul soarelui în drumul spre locul lor de muncă sau înspre școală. Dar anul acesta, după atentatele tragice care au lovit comunitatea creștină, mai multe biserici nu au fost lăsate să pregătească mesele lor din motive de securitate. Ramy* își pune întrebarea: «Ce să facem? Să ne asumăm riscuri și să întâlnim musulmani sau să rămânem închiși acasă? Dacă devenim creștini pasivi, nu facem oare strategia inamicului?»

Un grup de creștini din sud au ales îndrăzneala: «Dacă oamenii nu pot veni la masa noastră, vom merge noi la ei.» Ei au strâns bani și au pregătit 100 de pachete alimentare. Destinația: un sat îndepărtat unde, din casă în casă, fiecare familie musulmană a primit un pachet cadou. După ce și-au revenit din surpriză, au loc conversații prietenoase și jocuri cu copiii. Maged*, care a participat la distribuire, raportează cuvintele unui tată: «Câtă bunătate, deși suntem atât de diferiți! Nu am mai întâlnit atât de mult respect și dragoste niciodată.» Uneori, la cererea familiei,  grupul s-a rugat pentru o vindecare, un loc de muncă ...«Vizitând acești oameni, am simțit inima lui Dumnezeu», a adăugat Maged.
Pentru cei 10% creștini, Ramadanul este o perioadă dificilă din cauza unei mai mari discriminări. Dar este de asemenea luna în care oamenii sunt mai sensibili spiritual: oare nu este aceasta o oportunitate de a mărturisi dragostea lui Hristos?

* Nume de împrumut

(Foto: Pachetele oferite din casă în casă)

WWL

15-06-2017. Nou val de arestări împotriva creștinilor din Eritrea. Cel puțin 94 au fost arestați în luna Mai:

Nou val de arestări împotriva creștinilor din Eritrea. Cel puțin 94 au fost arestați în luna Mai:

- Pe 21 Mai, 49 de creștini au fost arestați la o petrecere numită Hamauti, care aşa cum e tradiția, are loc la o săptămână după nuntă. Familia și prietenii se adună la tinerii căsătoriţi  unde cântă ,mănâncă, dansează și se roagă. Tânărul cuplu se numără printre cei arestați.

- Pe 17 Mai, poliția a arestat mai mult de 35 de creștini în orașul Adi Quala, în sudul țării. Cu o zi înainte, un grup format dintr-un ofițer de poliție, un funcționar din administraţie și un reprezentant al bisericii ortodoxe* a fost din casă în casă, susținând că verifică bonurile de masă acordate de către stat. Toți membrii familiei au  trebuit să se adune și să demonstreze apartenența lor religioasă. A doua zi, ofițerii de securitate au venit să aresteze mai mult de 35 dintre ei.

- Pe 9 Mai la Ginda, 10 creștini care s-au întâlnit în secret au fost denunțaţi de către vecini.

Acest val de arestări coincide cu zilele care au precedat zilei de 24 Mai, aniversarea independenței Eritreeii. Acesta este un moment sensibil, atunci când mulți creștini sunt vânaţi din cauza reticienței lor de a participa la ceremoniile care sunt împotriva conștiinței lor.

Conform legii din 2002, creștinii care nu aparțin bisericilor ortodoxe, luterane și romano-catolice sunt  consideraţi «în afara legii». Astfel, pentru ei, singura posibilitate de a se înâlni este în bisericile de casă secrete. Guvernul îi persecută fără încetare.

Mulți creștini care au trecut prin detenție confirmă actele de tortură, munca forțată, condițiile grele și lipsurile. Potrivit drepturilor de detenție, li se prezintă două documente: fie se angajează să înceteze orice activitate religioasă ilegală, fie renunță la credința lor în Isus Hristos. Cei care refuză să semneze riscă mulți ani de închisoare.

* Biserica ortodoxă, prin vechimea sa, are statut preferențial.

(Foto: Întâlnire clandestină creștină din Eritrea)

WWL

08-06-2017. Încă o dată, comunitatea creștină din Egipt a fost vizată de un atac terorist vinerea trecută. Luni, o altă tragedie a fost evitată în ultimul moment.

«Între două atentate împotriva Bisericii, nu avem suficient timp ca să ni se usuce lacrimile. Știm că vor fi și altele. Biserica din Egipt este vulnerabilă, în zona de foc a inamicului», spune cu tristețe Samuel *, un partener local al Porților Deschise.

Vineri, pe 26 mai, un autobuz ce transporta creștini care trebuiau să sărbătorească Înălțarea într-o mănăstire circula în regiunea Minya (Egiptul de Sus), când a fost oprit de un grup înarmat. Azra Fakhry, care lucrează ca vicar în zonă, povestește cum cei 8-10 atacatori au forțat pasagerii din autobuz să le dea bijuteriile, banii și telefoanele lor mobile. Apoi i-au forțat să se convertească la Islam, «Recunoașteți că Allah este singurul care merită închinarea și că Mohamed este profetul său». Când copții au refuzat spunând că erau creștini, atacatorii au deschis focul asupra adulților și asupra copiilor. Au fost 30 de morți și 23 de răniți.

Pe 29 mai, o bombă depusă în fața unei biserici din Cairo a fost dezamorsată la timp, evitând astfel o altă tragedie.

Acesta este al patrulea atac terorist împotriva comunității copte în mai puțin de șase luni. «Fie ca Domnul să schimbe durerea și teama copiilor săi asupriți în mărturia iubirii pentru asupritori. Nu avem de ales decât să urmăm învățăturile lui Isus: Iubiți pe vrăjmașii voștri», spune Samuel.

(Foto: Rugăciunea ca răspuns la ură)

WWL

24-05-2017. In data de 11 mai, studentul Addumonem Abdumawla și pastorul Hassan Abduraheem Taour sunt eliberați din închisoare printr-o amnistie (grațiere) prezidențială.

Abdumonem și Hassan sunt liberi! Acum câteva zile, după grațierea făcută de către președintele Omar El-Bechir, au părăsit închisoarea Kartoumi pentru a-și regăsi familiile. Jan Figel, trimisul special pentru promovarea libertății religioase și de credință, responsabilul cazurilor din afara Uniunii Europene, a intervenit în favoarea acestor doi deținuți în martie anul trecut, în timpul unei vizite în capitala Sudanului.

Eliberarea lor urmează celei acordate lui Petr Jasek, care a avut loc pe 26 februarie, tot la ordinul președintelui El-Bechir.

Cei trei bărbați au fost arestați în același timp în decembrie 2015. Petr Jasek , un umanitarist de origine cehă, a fost acuzat de spionaj, iar Abdumonem și Hassan de COMPLICITATE.

Situația lor s-a agravat în ianuarie, când tribunalul a adăugat la dosarul lor alte două capete de acuzare: cel de incitare la ură între grupările religioase și cel de diseminare de informații false. Cei trei creștini au fost condamnați la 23 de ani și respectiv la 12 ani de închisoare (a se vedea Newsmailul 7.2. din 7.03.2017).

Această eliberare este o veste încurajatoare pentru creștinii sudanezi, mai ales că persecuția religioasă nu contenește a se intensifica în această țară. Sudanul urcă de pe locul 8 în 2016, pe locul 5 în clasamentul Indexului Mondial al Persecuției în 2017.

(Photo: Abdumonem Abdumawla și pastorul Hassan Abduraheem Taour)

WWL

18-05-2017. 82 dintre elevele răpite acum trei ani de la Chibok, Nigeria au fost reunite cu familiile lor duminică. Slavă Domnului pentru această mare bucurie.

Duminică, tinerele eliberate cu o zi înainte din mâinile organizației teroriste Boko Haram și-au regăsit  familiile, care le așteptau la Abuja, capitala Nigeriei. Ele sunt în mare măsură sănătoase. Una dintre ele își purta în brațe copilul, un băiețel care nu împlinise doi ani.

Schimbate aproape de Banki, au sosit cu elicopterul de la Maiduguri, capitala statului Borno, situată în nordul țării. Apoi s-au întâlnit cu președintele Muhammadu Buhari care se felicită de această eliberare.

După lungi negocieri, elevele au fost schimbate contra unor membrii ai grupului extremist islamic Boko Haram, deținuți de armata nigeriană. Guvernul elvețian și Comitetul Internațional al Crucii Roșii au jucat un rol de mediator.

«Este o veste foarte bună. De mult timp așteptam această zi. Sperăm că și celelalte tinere care sunt încă prizoniere vor fi în curând eliberate», a răspuns într-un tweet pastorul Enoh Mark, ale cărui două fiice au fost răpite împreună cu celelalte.

La 14 aprilie 2014, 276 de fete au fost răpite, noaptea, în liceul unde stăteau la internat, din orașul creștin Chibok. Cincizeci díntre ele au scăpat repede de agresori. La 13 octombrie 2016, 21 au fost eliberate.  În ziua de față, mai sunt încă 114 în mâinile lui Boko Haram, iar nimeni nu știe dacă sunt încă în viață, căsătorite în mod forțat sau poate radicalizate.

(Foto: Unele dintre fete răpite la Chibok)

WWL

11-05-2017. În Cartea Faptelor Apostolilor, creștinii s-au adunat și s-au rugat ,iar Dumnezeu a vorbit. Aceasta este ceea ce trăiesc creștinii din Tartous în Siria. Domnul le-a încredințat o lucrare în acest timp de război: și anume să își ajute aproapele.

Înainte de război, Biserica pastorului Boutros din Tartous, un oraș sirian situat pe malul Mării Mediteraneene, nu avea mai mult de 25 de membrii. Astăzi ea numără 200 de credincioși, din care 90 % sunt convertiți de curând, și ajută alți 20’000 de creștini care sunt răspândiți pe tot teritoriul Siriei. Locuitorii care nu au auzit niciodată vorbindu-se despre Isus Hristos, acum frecventează biserica. Biserica ocupă un loc central în viața societății din Tartous.

«Înaintea izbucnirii acestui conflict, ne rugam lui Dumnezeu să facă ceva măreț. Dar nu ne gândeam că aceasta va însemna un război, în care 6,3 milioane de persoane își vor părăsi casele. La  început ne întrebam ce să facem. Am fi putut să emigram, să lăsăm totul în urma noastră și să plecăm. Dar Dumnezeu ne-a cerut să acționăm. Astfel, noi am început să vizităm familiile aflate în suferință. Le-am ascultat, fără a face diferență între creștini și musulmani. De asemenea am început să lucrăm cu organizația Porți Deschise și astfel am început să îi ajutăm pe oameni», ne povestește Boutros.

În scurt timp Biserica a devenit refugiul celor ce au pierdut totul. «Am dori ca Dumnezeul care a pus în inima voastră această pace și această disponibilitate de a ne ajuta, să devină și Dumnezeul nostru», a spus una dintre mamele unei familii refugiate. Medicii care în trecut refuzau să se ocupe de refugiați, acum o fac cu bucurie, datorită dragostei și dedicării pe care au văzut-o la creștini. A-L asculta pe Dumnezeu mai mult decât pe oameni (Fapte 5:29) este o onoare. «Nu există ceva mai frumos decât a vedea oameni transformați care Îl laudă pe Dumnezeu în ciuda tuturor suferințelor provocate de alți oameni», spunea  pastorul Boutros. 

În final «din partea tuturor familiilor transmitem mulțumiri organizației Porți Deschise și donatorilor săi. Va rog să transmiteți acest mesaj bisericilor din care faceți parte.»

(Foto: Fetița unei familii de refugiați originară din Alep)

WWL

04-05-2017. Nu trece o zi fără să auzim despre programul nuclear al Coreei de Nord. Cu toate acestea, se vorbește mai puțin despre programul care vizează exterminarea Bisericii din țară. Convertirile se întâmplă încă printre nord-coreeni.

Tensiunile s-au înrăutățit în ultimele zile pe peninsula coreeană. Lansările de rachete balistice nord-coreene ar putea duce la sancțiuni internaționale și mai stricte. În țară, propaganda anti-creștină și anti-occidentală e în plină desfășurare.

Coreea de Nord a dezvoltat de mult timp un sistem de clase sociale numit Songbun care împarte societatea în trei grupuri: nucleul loial (28% din populație), cei indeciși (45%) și cei ostili (27%). Creștinii fac parte din clasa din urmă.

Regimul nord-coreean se teme de creștini și le declară război deschis. În afară de cultul personalității dedicat «marelui lider» Kim Jung-Un, orice manifestare a credinței este interzisă. Presiunea este de așa natură încât creștinii din Coreea de Nord își interzic să vorbească despre Dumnezeu copiilor lor. Orice pas fals înseamnă arest, detenție sau deces.

Totuși nord-coreenii se convertesc încă la Hristos. Abia după executarea unchiului său, Myoung-Hee* (foto)  a aflat că o parte din familia ei era creștină.

Păstrând acest secret, Myoung-Hee nu a fost totuși interesată de credință. Dar studiind, ea a realizat că există o altă lume diferită în afara Coreei de Nord. Ea a fugit în China pe cont propriu: «Am fost capturată de către traficanți și vândută unui  chinez.  Soacra mea, care locuia cu noi, ieșea în mod misterios. Într-o seară am urmărit-o: ea mergea la întruniri creștine!»

Myoung-Hee s-a convertit. Dorința ei? Să anunțe vestea convertirii sale familiei ei din Coreea de Nord. Dar trecerea frontierei a mers prost: ea a fost arestată și aruncată în închisoare. «Sau îmi abandonam credința, sau o puneam în acțiune. Am ținut prin credință. Într-o noapte am reușit să scap și mi-am regăsit familia. Pentru prima dată l-am lăudat pe Dumnezeu împreună!» a spus Myoung-Hee. Ea a revenit apoi în China la soțul și fiul ei. Astăzi, ei trăiesc în Coreea de Sud. Toți trei sunt creștini.

* Nume de Împrumut

WWL

27-04-2017. Creștinii s-au întors în satele lor abandonate din Câmpia Ninive pentru a sărbători Floriile (Intrarea Domnului în Ierusalim) și apoi, Paștele.

Clopotele au sunat. În acest week-end de Paște, în orașul Bartella la doar 12 km de Mossoul, aproximativ 300 de creștini au venit să sărbătorească Invierea lui Isus Hristos. Este o premieră în ultimii trei ani această sărbătoare. Au fost închiriate 15 autobuze pentru a transporta credincioșii din Ankawa, situat la granița cu Erbilul, până în orașul lor de origine. Două ore mai târziu și după ce au traversat mai multe puncte de control, ceremonia a început.

Yacoub, un preot ortodox sirian spunea: «După toți acești ani de exil, aceasta contează enorm pentru mine, că putem în sfârșit sărbători Paștele aici. Este într-adevăr încurajator.»

Celebrarea s-a desfășurat într-un sat ruinat și militarizat. Totul a fost distrus de către combatanții Statului Islamic. Este valabil și pentru biserica unde a avut loc această adunare a credincioșilor. O parte a acestei biserici a fost arsă, o cruce enormă ce se găsea pe un perete a fost smulsă, lăsând loc unei găuri mari. Fețele cedincioșilor sunt în acelasi timp serioase dar și surâzătoare: «Isus poate veni în inimile noastre, iar noi ne putem încrede în El. Dar este imposibil de a reveni în casele distruse, iar aceasta este foarte greu de acceptat pentru unii», explică preotul Yacoub.

Săptămâna patimilor și Sărbătoarea Floriilor au fost deasemenea sărbătorite la Qaraqosh și la Karamlech, alte orașe creștine asediate timp de mai mult de doi ani. Până  în august 2014, Qaraquosh avea 50’000 de locuitori și era unul dintre cele mai mari orașe creștine din Irak. 800 de familii creștine locuiau în Karamlech înainte de a fi alungate de către Statul Islamic.

În Duminica Floriilor, sute de creștini au format un cortegiu pe străzile orașului la Qaraqosh și la Karamlech. Unii purtau bannere inscripționate cu versete precum: «Binecuvântat este Cel ce vine în Numele Domnului, Aleluia» sau «Osana Fiul lui David». Alții scuturau ramuri de palmier, ca acum 2000 de ani când Isus a intrat în Ierusalim.

Preotul Thabet din Karamlech, vorbește cu entuziasm despre noul Centru de încurajare și sprijin care va fi instaurat în curând alături de biserică. El plănuiește să aducă un generator de curent pentru ca lucrările de renovare să poată începe.

(Photo: Creștinii sărbătoresc Duminica Floriilor la Qaraqosh)

WWL

11-04-2017. Cei doi se lovesc de indiferența autorităților închisorilor iraniene. Sănătatea fizică și psihică a lui Maryam se deteriorează  iar Ebrahim nu poate obține permisiunea de a-și vizita mama atinsă de cancer.

Saptămâna trecută sănătatea lui Maryam Naghash Zargaran a continuat să se deterioreze necesitând din nou intervenții medicale în urgență. După spusele unei gardiene, Maryam a pierdut foarte mult în greutate. Condițiile grele din închisoare îi provoacă un stres ce duce la scăderea nivelului de oxigenare al inimii, care este afectată de o malformație congenitală.

Maryam a fost închisă din ianuarie 2013 în închisoarea Evin din Teheran, fiind acuzată de implicare într-o biserică subterană. Ea a făcut greva foamei de mai multe ori pentru a atrage atenția asupra necesității unui tratament medical care îi este indispensabil. Ca rezultat a obținut permisiunea de a fi îngrijită pentru scurt timp, dar în schimb perioada de detenție i-a fost prelungită cu șase luni. Familia sa spune că Maryam suferă și de depresie. Oare va putea rezista până în vara următoare când este prevăzută eliberarea sa?

Ebrahim Firouzi este un creștin cu origini musulmane precum Maryam, care a fost deținut pentru prima dată timp de 10 luni în anul 2011 datorită activităților sale creștine. Arestat din nou în 2013, pe când avea 28 de ani, justiția îl condamnă la un an de închisoare și doi ani de exil la Sarbaz, un oraș defavorizat, situat la limita dintre Iran și Pakistan. O întorsătură neașteptată a avut loc: în momentul în care trebuia să fie eliberat, un alt dosar a fost deschis împotriva sa, iar sentința i-a fost prelungită cu încă cinci ani.

Ebrahim are cu greu acces la un telefon. Această încercare este foarte grea deoarece mama sa suferă de cancer și este prea slăbită pentru a-l vizita în închisoare. În iulie 2016 mama lui Ebrahim s-a adresat autorităților prin intermediul unei filmări în care spunea că principala cauză a acestui cancer este angoasa de a nu-și mai revedea fiul. Începând de atunci Ebrahim a făcut mai multe cereri speciale de a i se permite să-și viziteze mama, dar i-au fost refuzate una după una.

(Foto: Ebrahim Firouzi, sursa: Mohabat news, și Maryam Naghash Zargaran)

WWL

04-04-2017. În Indonezia, un cuplu creștin primea copiii străzii. Acuzați de «încreștinarea» copiilor musulmani, ei au fost obligați să închidă structura.

Vocile copiilor au fost reduse la tăcere. Nu se mai aud cântece, nici strigăte de bucurie. Ei nu vor mai fi bineveniți în acest local, unde, cu dragoste și răbdare, Wandi* și soția lui îi învățau cititul, scrisul și cantecele pe care ei le iubeau atât de mult. Centrul lor de primire pentru copiii străzii a trebuit să se închidă.

Pentru primar, acest cuplu influența copiii musulmani prin cântece cu valori creștine. Părinții au negat acuzațiile, spunând că copiii lor au avut cel puțin șansa de a fi educați, dar edilul a insistat: închiderea finală! Un funcționar a adăugat chiar: «Creștinii nu sunt demni de a preda musulmanilor.»

Atuci când au văzut acești copii rătăcind pe străzile din sat, din lipsă de resurse pentru a fi scolarizați, Wandi și soția sa au luat această inițiativă. Au pus un local la dispoziție pentru a îi învăța să citească și să scrie gratuit. «Acum acești copii pot citi și scrie. Ei știu să spună te rog și mulțumesc atunci când îi ajutăm», spune cu mândrie Wandi. Politețea dobândită de către copii a avut un impact puternic asupra părinților lor. Aceștia sunt în special întristați de această închidere, știind că copiii lor vor fi din nou lăsați de capul lor.

Wandi, care este medic, și soția sa de origine chineză au decis să rămână în ciuda ostilității unor săteni. «Viața noastră de zi cu zi este de a le arăta compasiune și bunătate. Acestea sunt cheile esențiale pentru ca această comunitate să se deschidă la Evanghelie», mărturisește Wandi.

În Indonezia, creștinii pot fi ținta unor atacuri violente și copiii pot uneori plăti prețul cel mai mare. La 13 noiembrie 2016, cocktailuri Molotov aruncate în curtea unei biserici au ars grav patru copii mici. Moartea micuței Intan (2 ani), care a avut loc în ziua următoare tragediei, a traumatizat puternic comunitatea. Astăzi, Alvaro, în vârstă de 4 ani, care a suferit 17 operații, precum și ceilalți copii, sunt în convalescență după rănile lor, sprijiniți de părinții lor și de personalul medical.

* Nume de împrumut

(Foto: Copii într-un sat indonezian)

WWL

21-03-2017. Au fugit persecuția din Pakistan pentru a cere azil în Thailanda dar guvernul de la Bangkok intenționează să anuleze toate cererile. Mii de creștini riscă să fie trimiși acasă chiar în țara unde viețile lor sunt amenințate..

Fuga în masă a creștinilor pakistanezi în Thailanda a început în 2015. Cu o viză turistică valabilă 60 de zile, este ușor pentru ei să intre în țară. Dar în cazul în care viza expiră înainte de procesarea cererii de azil, aceștia sunt împinși în ilegalitate.

Pentru mulți dintre acești refugiați, este de neconceput să se întoarcă în Pakistan, unde au fost persecutați. În cazul în care sunt acuzați de blasfemie împotriva Coranului sau a Profetului, însăși viața lor este în pericol.

Bărbații sunt primii afectați. O cerere de azil respinsă înseamnă revenirea imediată în Pakistan, și separarea de familie. Inițial, această măsură a guvernului thailandez nu ar afecta pe cei care au obținut statutul de refugiați, sau femeile și copiii sau bărbații cu o boală gravă.

Unii observatori suspectează că guvernul thailandez vizează bărbații în scopul de a forța întreaga lor familie să se întoarcă în Pakistan. «Școlile thailandeze neglijează copiii noștri: ei nu înțeleg limba, acumulează întârziere și nu sunt fericiți», spun solicitanții de azil, care, acum doar un an, se simțeau neglijați de autoritățile thailandeze și chiar de către Comitetul Națiunilor Unite pentru Refugiați (UNHCR).

Talib Masih a sosit în Bangkok în 2011, după ce a trăit ascuns timp de doi ani în țara sa pentru a-și salva viața. «La o nuntă, copiii au aruncat confetti și cineva i-a acuzat că au rupt pagini din Coran pentru ele. Nu era adevărat, dar un grup de bărbați înarmați au tras în direcția noastră și am fugit cu fiul meu Imran. Mai târziu am aflat că și casa mea a fost arsă», își amintește el.

În Pakistan, mai mult de trei milioane de creștini sunt persecutați pentru credința lor. Porți Deschise și partenerii săi îi sprijină, inclusiv prin programe de alfabetizare și de formare biblică. Mai multe mii de creștini beneficiază de ele în fiecare an.

(Foto: serviciu divin în Pakistan)

WWL

14-03-2017. Pastorul Raymond Koh Keng Joo, în vârstă de 62 de ani, a fost răpit pe data de 13 februarie la Petaling Jaya de niște bărbați mascați. Nici o cerere de răscumpărare n-a fost făcută, răpitorii sunt necunoscuți pentru moment. Poliția suspectează motive religioase.

După filmarea postată pe YouTube, cel puțin cincisprezece persoane și șapte vehicule ar fi fost implicate în acest eveniment. Atacul, care pare să fi fost planificat meticulos și desfășurat într-un mod profesionist a durat mai puțin de un minut. Pastorul Koh era pe drum când trei vehicule de teren, negre, s-au apropiat și i-au înconjurat mașina, forțându-l să se oprească brusc. Unul dintre răpitori a luat volanul în timp ce altul filma și un al treilea se ocupa de circulație. 

În ciuda prezenței martorilor, poliția a refuzat mai întâi să lanseze un aviz de căutare. De atunci, s-a format o echipă de anchetă. Familia și apropiații pastorului sunt disperați.

Familia a propus inițial o recompensă de 2200$ pentru indiciile care ar permite să-l regăsească. Suma a urcat la 22’500$ între timp. Soția pastorului, Susanna, se teme pentru viața soțului ei și suferă de tulburări de somn. «Nu știu ce se întâmplă. Implor pe cei care l-au răpit să nu-i facă rău. Este un om bun care îi susține pe cei săraci.» Fiul său a depus o nouă plângere, suspectând că pastorul ar fi fost ucis.

În 2011, pastorul Koh a fost interogat în urma mustrărilor ministerului islamic al statului Selangor pentru că a făcut evanghelizare printre musulmani. De asemenea, în aceeași perioadă, el a găsit un glonț în cutia poștală. A semnalat acest lucru la poliție și amenințările cu moartea s-au oprit, a declarat un prieten.

Susanna Koh a mărturisit apropiaților: «Ne este foarte frică, mie și copiilor. Dar sunt foarte recunoscătoare și bulversată de dragostea și generozitatea creștinilor. Am primit multe mesaje de încurajare. Raymond ar fi bucuros să știe că oameni din toată lumea se roagă pentru el.»

Malaezia ocupă acum locul 31 în Indexul mondial de persecuție. Dacă a fost o țară considerată mult timp ca un stat tolerant, tensiunile dintre musulmani și creștini s-au înrăutățit din nou de câțiva ani, asa cum o arată această răpire.

(Poză: pastorul Koh. Sursa: Change.org)

WWL

07-03-2017. Era condamnat la 23 de ani și 6 luni de închisoare! Petr Jasek, creștinul ceh  implicat în activități umanitare în Sudan este liber și s-a întors acasă în țara lui.

Ce ușurare pentru Petr, de 53 de ani! Eliberarea sa intervine la mai puțin de o lună după sentința teribilă împotriva lui pronunțată la 29 ianuarie de către judecătorul instanței din Khartoum: 23 de ani și 6 luni de închisoare pentru acuzații false de spionaj. Petr a fost arestat la 10 decembrie 2015, când autoritățile i-au confiscat calculatorul și telefonul în timp ce încerca să părăsească Sudanul.

Petr a petrecut 14 luni în cinci închisori diferite. «Primele două luni au fost foarte stresante pentru că împărtășeam celula mea cu membri ai grupului statului islamic, care mă umileau din cauza credinței mele creștine. Apoi a fost din cei în ce mai rău, bătăi, tortură psihologică ... una dintre închisori se numeșe "frigiderul" deoarece prizonierii sunt în mod constant supuși la curenți de aer rece. E îngrozitor», a spus el la întoarcerea sa în Praga în compania ministrului ceh de Afaceri Externe. Acesta din urmă a călătorit personal la Khartoum pentru a se asigura de eliberare. Prietenii săi l-au găsit în stare bună de sănătate, deși a pierdut 25 de kg în timpul încarcerării sale.

Duminică, 26 februarie, în cadrul unei conferințe de presă cu omologul său ceh, ministrul sudanez al Afacerilor Externe a anunțat eliberarea lui Petr Jasek, grațiat de președintele Bashir.

La câteva zile după arestarea lui Petr, alți trei bărbați au fost interogați: Abdumawla, angajat al unei companii miniere, și doi pastori, Taour și Shamal. Cei trei inculpați au fost ținuți în izolare, fără nici un contact cu familiile lor, timp de luni de zile. În timp ce pastorul Shamal a fost eliberat la 4 ianuarie 2017, Abdumawla și pastorul Taour au fost condamnați fiecare la doisprezece ani de închisoare pentru "complicitate la spionaj". Pentru ei, lupta pentru libertate continuă.

(Foto: de la stânga la dreapta: Pastorul Hassan Taour, Abdulmonem Abdumawla și Petr Jasek)

WWL

02-03-2017. În sfârșit au obținut promisiunea că vor primi îngrijiri medicale și că situația lor va fi examinată. Amin Afshar Naderi și Hadi Asgari au oprit greva foamei.

Starea de sănătate lui Amin Afshar Naderi era critică: după 12 zile fără alimentare, a pierdut mult din greutate și tensiunea i-a scăzut foarte jos. Cei doi creștini și-au început greva foamei în data de 5 februarie pentru a protesta împotriva refuzului de îngrijire medicală de care aveau nevoie și împotriva detenției pe nedrept. 

Pe 14 februarie, acești oameni au primit vizita lui Ali Akbar Bakhtari, șeful Biroului Procurorului general, care a promis să ancheteze cazul lor și a altor creștini deținuți din cauza credinței lor. Au pus capăt la greva foamei pe 17 februarie.
 
Amin Afshar Nader și Hadi  Asgari făceau parte dintr-un grup de 5 creștini arestați în august 2016 pe când luau masa împreună în aer liber în muntii Elbourz, în nord-estul Teheran-ului. Ceilalți trei, Amir Samar Dashti, Ramil Bet-Tamraz și Mohammad Dehnavi, au fost eliberați sub cauțiune la sfârșitul anului 2016, însă Amin și Hadi n-au reușit să strângă fonduri suficiente (30'000 $ pentru fiecare) pentru a-și regăsi libertatea. Totuși, nicio acuzație n-a fost reținută împotriva acestor cinci creștini, deși au fost interogați de mai multe ori în timpul detenției. Singurul motiv pentru care sunt închiși este credința lor.   

Nu este prima dată când creștinii fac greva foamei în timpul detenției. În iunie 2016, Maryam Naghash Zargaran, 39 de ani, încarcerată de trei ani, a folosit această cale pentru a obține o permisiune și a primi tratamentul medical de care avea nevoie. Ea a câștigat cauza, însă autoritățile au fortat-o să revină la închisoare înainte de sfârșitul tratamentului (Newsmail din 23.09.2016). În plus, cele șase săptămâni de permisie au fost adăugate la pedeapsă. Maryam ar trebui să fie eliberată vara următoare.  

(Poză: Închisoarea Evin din Teheran unde mai mulți prizonieri creștini sunt deținuți. SabzPhoto) 

WWL

21-02-2017. În Pakistan împărtășirea unor posturi pe Facebook atunci când ești creștin te  poate costa libertatea. Nabeel, de 16 ani, are această experiența amară.). Este vorba despre fostul Prim ministru, Mohamed Adbullahi Farmajo, care a câștigat votul sub înaltă supraveghere.

Decizia instanței din Kasur, la 50 de km de Lahore, a căzut ca un satâr pe 7 februarie: Nabeel Masih (foto) va rămâne în închisoare! Avocații unei organizații a drepturilor omului care apără tânărul ceruseră, dimpotrivă, eliberarea sa pe cauțiune, având în vedere vârsta sa și lipsa de condamnări anterioare. Dar judecătorul a respins cererea acestora.

Nabeel a fost arestat pe 18 septembrie 2016, denunțat de către Akhtar Ali. Acesta a depus o plângere la poliție declarând: «Nabeel a sprijinit și distribuit o imagine defăimătoare a altarului musulman Kaaba din Mecca.» În urma acestui incident, creștinii din sat au părăsit scena pentru o vreme, de teama represaliilor. «Este doar o greșeală: Nabeel este un tânăr muncitor analfabet și nu are nimic împotriva musulmanilor», a spus vărul lui Imran,  de 24 de ani.

La 3 octombrie 2016, la prima apariție în fața Curții de Apel, reținerea în detenție a lui Nabeel a fost contestată de apărare, condusă de Aneeqa Maria Anthony: «Sunt convinsă că acest băiat nu a comis nici un delict. El este nevinovat și acuzația împotriva lui nu poate fi dovedită.» Dimpotrivă, avocatul reclamantului a susținut că era vorba de un caz de blasfemie.

Mai mult decât atât, Aneeqa Maria Anthony denunță amenințările făcute de 80 de persoane împotriva familiei lui  Nabeel în timpul procesului, și intimidările pe care le-a suferit ea. «Ar trebui să știți că Pakistanul este un stat islamic. Nu trebuie să apărați un criminal. Fiți atentă și luați distanță», i-a declarat un avocatul al părții adverse. Pentru siguranța sa și a familiei lui Nabeel, apărarea cere ca urmarea procesului să aibă loc în Lahore.

Corupția și utilizarea abuzivă a legilor anti-blasfemie fac viața creștinilor extrem de dificilă din Pakistan, situat anul acesta în locul al 4lea în Indicele mondial al persecuției.

 

WWL

14-02-2017. Deputații au ales pe 8 februarie noul președinte al țării unde creștinii sunt aproape cei mai persecutați din lume (locul 2 in lume). Este vorba despre fostul Prim ministru, Mohamed Adbullahi Farmajo, care a câștigat votul sub înaltă supraveghere.

Noul președinte va trebui să facă față multor provocări: Somalia este adâncită de mulți ani în haos și violență întreținută de clanuri, de ganguri criminale și de grupările islamice. Corupția este omniprezentă și o nouă foamete amenință țara. Trebuie să ne luăm un timp special de rugăciune pentru Somalia.
 
- Ne rugăm pentru stabilirea Împărăției lui Dumnezeu:
Somalezii sunt aproape toți musulmani. Foarte puțini Îl cunosc pe Hristos, însă mulți caută adevărul. Un creștin somalez a spus unui partener Porți Deschise: «Am prezentat o emisiune de radio creștină la doi prieteni. Au spus că au urât mesajul, dar de atunci ei ascultă radio în fiecare noapte!» Să ne rugăm ca Dumnezeu să atragă alți Somalezi la El.  

- Ne rugăm pentru protecția Bisericii somaleze:
Orice creștin identificat sau surprins citind Biblia, chiar și pe internet, este executat imediat. Extremismul islamic a milițelor Shebab este fără milă. Să ne rugăm ca Dumnezeu să vegheze asupra copiilor săi și să zidească Biserica lui ajutând-o să crească.

- Ne rugăm pentru poporul somalez:
Ne rugăm pentru cei care sunt împrăștiați în alte țări ale lumii, pentru ca ei să cunoască Evanghelia și să o transmită familiilor lor rămase în țară. Societatea somaleză este minată de violență și corupție. Ne rugăm pentru ca țara să fie liniștită și să-și regăsească stabilitatea. 
 
- Ne rugăm pentru guvern:
Ne rugăm pentru ca noul președinte să lucreze, cu susținerea comunității internaționale, la îmbunătățirea condițiilor Somalezilor, incluși fiind și creștinii care n-au nicio libertate pentru a-și exprima credința.

WWL

07-02-2017. Arestați în decembrie 2015, trei creștini tocmai au fost grav condamnați în Sudan. La fața locului, consternarea e generală.

23 ani și 6 luni de închisoare! Pedeapsa cea mai grea revine lui Petr Jasek, creștin de cetățenie cehă, investit în acțiuni umanitare. În ceea ce îl privește pe pastorul Hassan Kodi Taour și pe studentul Abdulmonem Addumawla, fiecare primește 12 ani de închisoare.

De la plecarea camaradului lor de detenție, pastorul Kuwa Shamal, pe 2 ianuarie, cei trei creștini rămași în închisoare aveau speranța că vor fi și ei eliberați la rândul lor. S-a întâmplat exact contrarul la data de 29 ianuarie, când verdictul a căzut: vinovați! Avocații celor trei creștini condamnați au decis să facă apel. Speranța nu este pierdută.

Pentru că l-au ajutat pe Ali Omer, rănit în timpul unei demonstrații anti-guvernamentale, acești oameni au fost grav acuzați de Serviciile Secrete Sudaneze ale Informației.
Capetele de acuzare (spionaj, instigarea la ură socială, defăimarea Statului, printre altele) ar fi putut duce la pedeapsa capitală.

Mulți creștini prezenți la declararea verdictului au fost profund mirați și întristați. Mama pastorului Hassan a fost atât de șocată încât a leșinat. Ea a trebuit să fie dusă în afara tribunalului.

Scrisorile din comunitatea creștină sudaneză au început să curgă pentru a susține pe cei trei creștini condamnați. Această decizie a instanței provoacă o emoție vie în Republica Cehă și în multe alte țări, provocând alte mesaje de susținere pentru cei trei deținuți.

În 2015, doi pastori din Sudanul de Sud, Michael Yat și Peter Yen, au fost urmăriți penal pentru șapte capete de acuzare fictive. «Rugați-vă ca această încercare să fie spre slava lui Dumnezeu», a spus Peter Yen. Câteva săptămâni mai târziu, au fost eliberați.

(Foto: Pastorul Hassan Kodi Taour)

WWL

31-01-2017. Pribegia lor durează de un an. Expulzați din satele lor, șapte familii creștine pribegesc de la un adăpost la altul și supraviețuiesc cum pot, fără o soluție adevărată.

O dală de beton, niște pereți și un acoperiș din tablă, fără ușă și fără fereastră, o singură deschizătură care lasă lumina să intre dar mai ales praful dus de curenții de aer… Acest depozit de vin, un spațiu limitat unde 30 de oameni gătesc, mănâncă, dorm, este ultimul cadru de viață «oferit» de Statul mexican din Jalisco pentru șapte familii creștine cu copii, în vestul central al țării.

Pe 26 ianuarie 2016, cu ocazia unui «referendum popular», cei 2000 de locuitori din Tuxpan de Bolanos au decis să alunge aceste familii creștine a căror mod de viață «era incompatibil cu cultura și tradițiile religioase locale». Roza păstrează o amintire vie a acelei seri când a fost expulzată de acasă împreună cu cei doi copii de nouă și trei ani: «Șefii locali au venit. Ne-au pus în camionete și am fost abandonați la o intersecție departe de sat, fără nimic altceva decât hainele de pe noi.»

Acest vot era legal? Pentru șefii indigeni, depozitari ai autorității care le-a fost dată de guvern, nu este niciun dubiu. Însă Constituția mexicană garantează libertatea religioasă... Este un impas. Autoritățile par să vrea să câstige timp în așteptarea ca grupul de creștini să plece. Dar unde să meargă? «Pentru că aceste familii trăiesc într-un adăpost dat de Stat, ele primesc alocații. Dacă grupul decide să plece, acest ajutor va fi pierdut», explică un colaborator de la Porți Deschise, în timp ce caută o soluție.

(Poză: Familiile expulzate trăiesc în acest depozit de vin)

WWL

24-01-2017. Deoarece erau creștini, opt pescari au fost puși deoparte și executați de către pirați. Teama a cuprins comunitatea Sama în Filipine, de care ei aparțineau.

După o discuție animată, pirații au ordonat oamenilor din echipaj care erau musulmani să se separe de creștini și să-i lege. După aceea, musulmanii au primit ordinul să sară peste bord pentru a ajunge prin înot la cea mai apropiată insulă, în timp ce creștinii au fost împușcați cu sânge rece.

După spusele poliției, era aproximativ ora 20, în acest 9 ianuarie, în largul Zamboangei, atunci când cei doisprezece oameni, puternic înarmați, repartizați în patru bărci cu motor, au rechiziționat barca de pescuit pentru a stoarce bani proprietarului său.

Această tragedie privează mai multe familii creștine de soț, tată, fiu, și de venituri. Ca și multe alte familii de etnie Sama, ei își câștigă existența din mare și acum se confruntă cu o situație dramatică. Ceilalți pescari din sat nu mai îndrăznesc să iasă în larg.

Filipine, un stat liber și democratic, figura doar la periferia indicelui mondial al persecuției în 2017. Există în sud o biserică expusă ostilităților: cea a creștinilor de origine musulmană. Ei aparțin în general poporului Sama, un grup etnic sărac și disprețuit, stabilit în partea musulmană a insulei Mindanao. Sama este o poreclă negativă care înseamnă scuipat.

Porți Deschise sprijină acești creștini prin cursuri biblice, programe de alfabetizare și de formare profesională și prin asistență materială. Astfel, mulți dintre ei s-au reconvertit în artizanat, asigurând în acest fel supraviețuirea comunității lor.

(Foto: Sat de pescari din etnia Sama în Filipine)

WWL

17-01-2017. Indexul mondial de persecuție, lista celor 50 de țări unde creștinii sunt cel mai persecutați, este publicată pentru a douăzeci și cincea oară acest an. Coreea de Nord se află pe primul loc pentru a șaisprezecea oară consecutivă.

În 2017, observăm din nou o agravare a persecuției creștinilor, mai ales sub creșterea naționalismului religios în Asia de Sud-Est. 

În India, partidul naționalist hindus condus de Primul ministru Modi din 2014 discalifică creștinii în mod sistematic. În câteva State, persecuția este cotidiană iar situația lor se tot degradează. Într-o măsură mai mică, în Sri Lanka, budismul se ridică în identitate națională și crează un baraj libertății creștinilor. 

Cu 695 de creștini uciși în 2016, Nigeria este țara în care se află cel mai mare număr de creștini asasinați, în ciuda unei scăderi semnificative (4028 în 2015). În spatele acestor cifre, se află vieți și familii creștine zdrobite de exacțiunile comise de islamiștii din gruparea Boko Haram sau de nomazii fulani împotriva creștinilor. Însă speranța rămâne, cu semne de încurajare: în data de 5 ianuarie, a douăzeci și patra liceană din Chibok a fost regăsită și eliberată, iar solidaritatea se organizează între creștinii din sud și din nord. 

Printre primele 10 țări din Index, Coreea de Nord (N°1) rămâne țara cea mai ostilă față de creștini, în timp ce în Yemen haosul izolează tot mai mult cele câteva sute de creștini locali. În cele 50 de țări din Index, se estimează că sunt 215 milioane de creștini persecutați. 

Datorită prezenței active a colaboratorilor noștri în peste 60 de țări, strigătul creștinilor celor mai vulnerabili ajunge la noi ca sa ne mobilizeze în rugăciune. Acest strigăt este deasemenea purtat în fața instituțiilor naționale și internaționale pentru a sensibiliza și a interpela conducătorii politici.

(Poză: Un creștin irakian strămutat cu noua sa biblie)

WWL

12-01-2017. Patru creștini deținuți de peste un an fac față justiției în Sudan. Unul dintre ei tocmai a fost eliberat. Pentru ceilalți trei, încercarea continuă. Următoarea audiere este programată pe 9 ianuarie.

Pe 2 ianuarie, patru prizonieri creștini apăreau în fața instanței din Khartoum. Judecătorul va lua în cele din urmă o decizie în acest proces care se eternizează?

La finalul sesiunii, judecătorul i-a notificat pastorului Kuwa Shamal că acuzațiile sunt insuficiente pentru a-l condamna. Era eliberat! Liber, dar parțial ușurat, deoarece colegii săi de detenție au auzit confirmarea acuzațiilor împotriva lor. Pentru pastorul Hassan Kodi Taour, studentul Abdulmonem Abdumawla și lucrătorul umanitar de cetățenie cehă Petr Jasek, încercarea continuă.

Arestați în decembrie 2015, cei patru creștini au fost acuzați de a fi denigrat guvernul folosind cazul lui Ali Omer, o figură cheie în acest caz. Acesta din urmă a fost intervievat la 12 decembrie numai despre relațiile sale cu acuzații. Ali Omer a atestat că a suferit arsuri grave în timpul unui protest anti-guvernamental la Universitatea Omdurman în mijlocul anului 2015. Cum starea sa necesita îngrijiri medicale regulate, prietenul lui Abdumawla a colectat bani, mai cu seamă de la pastorul Taour, pentru a acoperi costurile. În ceea ce îl privește pe Jasek, el a fotografiat situația.

Serviciile informațiilor au făcut acuzații grave la adresa lor pentru că l-au ajutat pe Ali Omer, cum ar fi «încurajare la revoltă împotriva statului, incitare la ură socială, răspândirea de informații false, spionaj și complicitate de acțiuni penale».

Deținuți separat, fără nici un fel de contact cu familiile lor, cei patru creștini au apărut pentru prima dată în instanța de judecată la 21 august 2016.

Audierile au fost amânate de multe ori în lipsa unui martor, a unui traducător, a unui judecător... Procesul a fost urmat îndeaproape de observatorii occidentali. La începutul lunii octombrie 2016 Parlamentul European a adoptat o rezoluție de urgență care solicită «eliberarea imediată și necondiționată a celor patru bărbați ale căror acuzații scot la lumină suferința creștinilor din Sudan.»

Cu regimul său islamic totalitar, Sudanul este una dintre țările în care creștinii sunt cei mai oprimați și lipsiți de libertate.

(Foto: Pastorii Kuwa Shamal, stânga, și Hassan Kodi Taour)

WWL

03-01-2017. De la eliberarea recentă a satelor din Câmpia Ninive, creștinii deplasați ar dori să sărbătorească din nou Crăciunul acolo. Khalida visează la aceasta...

În sfârșit, satul Qaraqosh a fost eliberat după mai mult de doi ani de ocupație de către Statul Islamic. Vestea s-a răspândit până la Erbil, în Kurdistan, unde Khalida lucrează într-o brutărie, după ce a pierdut totul când a fugit din Qaraqosh. «Dar bucuria mea a durat doar o zi. Am descoperit curând după că casa noastră a fost complet arsă și distrusă. Cele ale membrilor familiei mele, de asemenea. Voiam atât de mult să mă întorc, dar unde?», spune ea, cu vocea frântă și cu lacrimi în ochi.

Doi ani ca deplasată, trăind în incertitudine. Au trecut două Crăciunuri. Întâi într-un cort, apoi într-o rulotă, înainte ca să locuiască într-o casă închiriată de biserică. În vârstă de aproximativ 40 de ani Khalida oftează: «Aceste Crăciunuri au fost deosebit de dureroase. Cu toate acestea, biserica ne-a primit cu dragoste. Nevoile noastre au fost satisfăcute. Preoții au încercat să ne facă să uităm durerea prin organizarea de festivități și oferirea cadourilor pentru copii. Și desigur, au fost și sărbătorile de Crăciun.»

Crăciunul acesta, Khalida și familia sa deplasată vor petrece din nou departe de Qaraqosh: «Va fi simplu. Vom transmite copiilor spiritul de Crăciun și vom merge la biserică. Nu avem mare lucru, dar cel mai important este Hristos. Vom sărbători Crăciunul cu el», spune ea.

Anul viitor, Khalida speră să petreacă Crăciunul din nou la Qaraqosh. Iar pentru asta, ea are nevoie de ajutorul nostru. «Am auzit că multe biserici își fac vocea auzită în favoarea noastră. Asta îmi dă speranță. Dacă aș putea cere ceva bisericilor din întreaga lume, ar fi ca ei să ne ajute să ne reconstruim regiunea noastră și să contribuie ca să putem să trăim în pace acolo.»

(Foto: Crăciun 2015 în Erbil, Kurdistanul irakian)

WWL

20-12-2016. După cel mai grav atentat comis într-o biserică din Cairo, pe 11 decembrie, comunitatea creștină din Egipt își pune întrebări.

În această dimineață de luni, la ora 11, în ziua următoare tragediei, comunitatea coptă se pregătește pentru funeraliile celor 27 de creștini decedați după ce un atentator sinucigaș s-a aruncat în aer în interiorul unei biserici ortodoxe din Cairo.  În timp ce soarele strălucește într-un cer fără nori, furtuna este în inimi și în minți. De ce un act atât de brutal? De ce atâtea vieți nevinovate cosite brusc? (Cu excepția a trei bărbați, victimele sunt femei și copii.) Atacul a fost revendicat de grupul Statului Islamic.

Sarah tocmai și-a pierdut bunica și o mătușă. Cum nu mai poate găsi cuvinte pentru a-și exprima durerea, ea scrie: «Din adâncul tristeții și disperării mele, realitatea este de nesuportat. Inima mea este zdrobită pentru totdeauna...»

De ce? La această întrebare arzătoare, furia se amestecă cu gândurile multor creștini, dar și musulmani. Ar trebui să ne așteptăm la un nou val de violență ca în 2013? Acest atac anunță oare alte acte barbare în apropierea Crăciunului?

În timp ce guvernul egiptean a declarat trei zile de doliu național, un lider al bisericii din Egipt ne spune despre așteptările comunității creștine din Cairo: «Vă rog, să vă alăturați nouă în rugăciune, astfel încât cei care i-au pierdut pe cei dragi să fie mângâiați și cei aflați încă în spitale să găsească consolare. Rugați-vă, de asemenea ca numele Domnului să fie proslăvit, în ciuda furiei și durerii exprimate. Dragi frați și surori, în apropierea Crăciunului, vă rog să vă rugați nu numai pentru creștinii din Egipt afectați de acest atac, dar și pentru creștinii din întreaga lume care sunt încercați. Dumnezeu este singura sursă de speranță.» 

(Foto: Atacul a avut loc lângă Catedrala Ortodoxă Coptă Sfântul Marcu din Cairo.)                   

WWL

16-12-2016. 3000 de familii creștine alungate de terorism sunt astăzi amenințate de foamete în regiunea Maiduguri, în Nigeria. Au primit ajutor de urgență care le redă curaj.

În marea majoritate, aceste familii sunt originare din împrejurimile lui Gwoza (Statul Borno), capitala califatului autoproclamat de Boko Haram. «Creștinii din această regiune sunt traumatizați, disperați. Fiind odată majoritari, acum nu mai rămâne nicio biserică în picioare, nici vreun creștin», confirmă William Naga, de la Asociația Creștină din Nigeria.

Creștinii și musulmanii moderați strămutați au fost mai întâi adunați în aceleași tabere, însă creștinii au fost discriminați. «Era mâncare pentru cei strămutați, dar ni se spunea deschis că nu era pentru noi. Atunci am creat tabere 'informale' doar pentru creștini», spune John Gwamma, responsabilul unei astfel de tabere. Dar situația umanitară din regiune s-a înrăutățit, iar condițiile de viață au devenit teribile. În timpul unei vizite în Maiduguri, colaboratorii Porți Deschise au vazut că oamenii se hrăneau cu… frunze!

Ajutorul adus de Porți Deschise în ultimele săptămâni a ajuns la timpul potrivit. 3000 de familii au primit fiecare 100kg de porumb, 50kg de fasole, patru pături și bani pentru a cumpăra ulei și săpun.

Mary Charles, o mamă, povestește: «Nu aveam nici apă potabilă nici mâncare. Dar am găsit curaj prin Biblie: este un timp de suferință și un timp de har. Mulțumesc Domnului pentru acest ajutor alimentar și pentru cei care l-au adus. Azi avem cu ce să ne hrănim copiii.»

(Poză: Tabără de refugiați creștini din Maiduguri)                                                          

WWL

06-12-2016. Cum să te întorci la Isus Hristos când evanghelizarea este ilegală? În Insulele Comore, Titus* a găsit calea credinței datorită comportamentului prietenilor săi creștini.

Titus provine dintr-o familie musulmană practicantă din Comore. Dorind să plece în străinătate, el s-a rugat lui Allah, dar cererile sale au rămas fără răspuns. Mama lui l-a condus atunci la un vrăjitor care a promis să rezolve problema.

«Vrăjitorul a intonat cântece, mi-a cerut să închid ochii și să-i descriu ceea ce vedeam. Cum nu vedeam nimic și cum timpul trecea, am mințit zicând că vedeam un fluture zburând în depărtare. Foarte emoționat, vrăjitorul mi-a spus că voi fi un om mare care își va lua zborul ca un fluture. Atunci am plecat, hotărât să nu mai am niciodată încredere într-un vrăjitor», își amintește Titus.

Titus a continuat: «Am avut doi prieteni, Ahmed* și Abdullah*, care erau foarte diferiți de ceilalți. Generoși, grijulii, niciodată nu mințeau. Oamenii îmi spuneau să păstrez distanța, pentru că erau creștini. Aceasta însemna că erau considerați necurați, pierduți, nebuni, păgâni. Intrigat de imaginea pe care o reflectau, am vrut să știu mai multe. Discret, am ales să-l urmez pe Isus fără a spune familiei mele: aș fi putut fi aruncat afară de tot.» 

Trei zile mai târziu, casa lui Titus a ars și a pierdut totul.  «Numai Ahmed și Abdullah m-au ajutat: mi-au oferit un adăpost, îmbrăcăminte, alimente și bani pentru a construi un nou început. Am văzut în ei adevăratul caracter al lui Hristos și asta m-a susținut. Așa cum exemplul vieții lor m-a condus la Hristos, vreau să conduc și eu pe alții la Domnul», afirmă Titus.

Figurând în indicele global al persecuției de peste zece ani, Comorele ocupă locul al 39-lea. În ciuda stabilității politice și a modernizării țării, progresia islamului radical îngrijorează pe cei 4000 de creștini din Comore, în special pe cei ce provin dintr-un fundal musulman.

* Nume de împrumut

WWL

29-11-2016. Eliberarea bruscă a acestui creștin de 33 de ani era neașteptată. Tohar Haydarov a fost condamnat la 10 ani de închisoare. El a fost eliberat condiționat după 6 ani și 10 luni  petrecuți într-un lagăr de muncă.

În martie 2010, tânărul creștin în vârstă atunci de 27 de ani a fost condamnat la 10 ani de închisoare pentru o presupusă posesie de droguri, o acuzație pe care el a negat-o întotdeauna. Prietenii lui apropiați au suspectat că niște polițiști ar fi ascuns marijuana în lucrurile lui, un drog pe care ei l-au «găsit» apoi, fiindcă înainte cu ceva timp, autoritățile l-au mai pus sub presiune să renunțe la credința lui. Refuzul lui de a se conforma și activitățile bisericii sale ar putea fi la originea arestării, după cum spun câțiva frați în Hristos. Este deasemenea probabil ca Tohar să fi suferit rele tratamente în timpul anchetei.

Apropiații săi nefiind anunțați de eliberarea lui anticipată, nimeni n-a venit să-l preia la ieșirea din închisoare. Între timp, el și-a regăsit familia, iar creștinii uzbeci își exprimă bucuria: «Dumnezeu a ascultat rugăciunea multor creștini. Suntem foarte recunoscători pentru toți cei care s-au rugat pentru Tohar și care i-au scris în timpul încarcerării.»

Dar ei sunt conștienți că noua etapă care îi stă în față va fi grea: «Trebuie să continuăm să ne rugăm pentru Tohar. După această lungă separare, va fi necesar să strângă din nou relatiile cu familia sa. Știm de la alți foști deținuți ca acest proces poate fi foarte complex.» Înainte de a fi eliberat, Tohar a fost sfătuit «să nu mai atragă necazuri».
 
Un reprezentant al Consiliului bisericilor baptiste a explicat la «Forum 18» că această eliberare anticipată nu trebuie interpretată ca o schimbare de politică cu privire la protestanți. În opinia lui, «atitudinea autorităților rămâne neschimbată față de creștinii din Uzbekistan».

(Poză: Tohar Haydarov înainte de arestare)

WWL

22-11-2016. Bisericile lor au fost distruse în octombrie 2015. În Aceh Singkil, în provincia Aceh din nordul insulei Sumatra, creștinii continuă să se întâlnească în aer liber în toate anotimpurile. Și comunitățile cresc!

«Sunt trist că trebuie să organizăm serviciile divine în corturi sau sub prelate, în mijlocul plantațiilor de palmieri. Dar spiritual, avem o stare de spirit foarte bună», spune un membru al unei biserici locale. Este adevărat că, sub climatul tropical umed din Indonezia, ploile abundente sunt frecvente.» Chiar dacă există scurgeri și noroi, nimeni nu părăsește întâlnirea», adaugă un alt creștin.

Anul trecut în octombrie, o duzină de biserici au fost demolate din ordinul autorităților, influențate de către extremiștii islamici. Nici una nu a fost reconstruită. În ciuda presiunilor exercitate asupra comunităților creștine, membrii ai șase biserici au continuat să se întâlnească sub adăposturi improvizate. Ceilalți s-au alăturat altor diferite locuri de cult. În ciuda acestui fapt, comunitatea creștină crește. «Scandalagii trăiesc în vecinătate și observă activitățile noastre» spune Noldi*, a cărui biserică se întâlnește acum în două locații aflate la distanța de 25 km datorită numărului crescând de credincioși.

Dacă autoritățile au tolerat întâlnirile creștine sub structuri temporare, ele nu sunt gata să acorde autorizații de construcție în bună formă: ar fi o măsură nepopulară împotriva musulmanilor în apropierea alegerilor locale din luna februarie 2017.

O creștină din satul Pertabas, este dezamăgită de lipsa de progres: «Autorităţile se tem de presiuni din partea clericilor musulmani și a extremiștilor», spune ea, recomandând să se voteze cu înțelepciune.

Mulți creștini trăiesc cu frica unei violențe reînnoite în provincia Aceh, strict supusă legii Charia. Printre aceștia, cei ce provin dintr-un fundal musulman suportă presiunea celor din jurul lor pentru a renunța la credința lor creștină.

Alte regiuni cunosc violențe sporadice: duminică, 13 noiembrie, un copil a fost ucis și alții trei răniți când cocktailuri Molotov au fost aruncate la ieșirea unei biserici de pe insula Kalimantan.

* Nume de împrumut

(Foto: O biserică sub cerul liber la Aceh)

 

WWL

15-11-2016. La 50 km de Mosul, micul oraș creștin Alqosh din Irak a rezistat Statului Islamic timp de doi ani. Am vizitat acești creștini care doresc să rămână acolo pentru a fi martori.

Patru biserici, două mănăstiri și 500 de case pe un deal care domină valea Ninivei, acesta este Alqosh, orașul profetului Naum* a cărui mormânt este încă vizibil. În ziua de azi, locuitorii săi văd fumul care provine de la lupte, în timp ce forțele kurde și armata irakiană susținute de o coaliție internațională se luptă pentru a recâștiga Mosulul din mâinile Statului Islamic.

Aici, la zece minute de drum de la linia de front actuală, măsurile de siguranță sunt stricte. Părintele Araam, unul dintre preoții din Alqosh, explică de ce este determinat să rămână: «De la independența Irakului în 1932, creștinii nu au fost niciodată respectați. Nu au cunoscut decât războiul și persecuția. Atâta timp cât voi fi capabil să dau un pahar de apă celui căruia îi este sete, voi sluji pe Isus la Alqosh.» Credința și identitatea creștină au sudat comunitatea. «Când Statul Islamic a fost proclamat în 2014, am decis să rămânem pentru a continua să fim martori, o speranță vie pentru credincioși», spune părintele Gabriel, un alt preot.

Părintele Araam continuă: «Creștinii din Alqosh au fost încercați precum aurul. Este dureros, dar așa iese aurul curat. Văd oamenii transformați de credința lor și în comportamentul lor. Ei au experimentat că, atunci când totul se prăbușește și gloanțele fluieră, Dumnezeu este singurul lor sprijin.»

Toți sunt de acord să spună că, chiar dacă Statul Islamic ar fi învins, viața va fi grea pentru creștinii din Irak fără o protecție politică, ba chiar militară. «Avem nevoie de o susținere internațională. Mulțumim pentru dragostea voastră care ne ajută să ne păstrăm speranța de a trăi și de a avea un viitor aici», spune părintele Araam.

*Naum 1 :1

(Poză: Alqosh)

 

WWL

01-11-2016. Dacă Mosul este eliberat în următoarele luni, oare vor reveni creștinii? Mulți sunt în așteptare iar opiniile sunt diverse.

Bătălia pentru a relua Mosulul Statului Islamic a început. Pentru zecile de mii de creștini care au trebuit să părăsească orașul precipitat în noaptea din 9 la 10 iunie 2014, este semnalul unei eliberări la care au sperat și care astăzi este mult așteptată. Totuși, problema reîntoarcerii nu este ușoară.
 
Rajih*, un creștin la vreo 30 de ani, își amintește de relațiile cu prietenii săi musulmani care au fost din ce în ce mai deteriorate din cauza creșterii a extremismului islamic: «Când eram copii, ne jucam și mâncam împreună. Dar pe la 16 sau 17 ani, unii s-au schimbat, influențați de predicile de la moschee. De atunci, s-a fisurat ceva între noi.» 

Suha a scris o carte despre creștinism în Irak. Fiind creștină deasemenea, are un sentiment împărțit: «Fiecare se bucură de eliberarea curândă a Mosulului. Însă, sunt preocupată de populația musulmană. Extremismul s-a răspândit în reacție la expansionismul kurd. Nu este bine pentru unitatea Irakului. Ne putem aștepta la probleme mari.» 

Khalil, care coordonează ajutorul pentru 500 de familii refugiate în Iordania, este categoric: «Spiritul Statului Islamic a impregnat inima atâtor oameni… Fără o siguranță garantată, nimeni nu se va întoarce la Mosul, decât ca să-și vândă casa.»

De la preluarea orașelor Qaraqosh și Bartela de către forțele coaliției care se apropie de Mosul, optimismul este prezent pentru preotul caldeean Ammar: «Sperăm să ne regăsim casele în curând.» Bulos, un alt preot, este mai reținut: «Locuințele noastre ar putea fi minate. Odată ce Mosul și orașele dimprejur vor fi eliberate, vor trebui poate mai multe luni înainte de a putea face o vizită de recunoaștere. Mai întâi, voi intra în biserică pentru a mă ruga… dacă nu este prea distrusă. Apoi, voi vedea ce trebuie reconstruit.» 

*Nume fictiv  

(Poză: Au ridicat o cruce pe acoperișul bisericii la Qaraqosh!)

WWL

08-11-2016. Un atac sinucigaș împotriva unei tabere de refugiați din nord-estul Nigeriei a făcut șapte morți și 24 răniți. Islamiștii ar fi presupușii autori ai crimei.

În 29 octombrie, doi kamikaze s-au aruncat în aer în Maiduguri în ricșe motorizate. Încărcăturile explozive au explodat la aproximativ 30 minute de interval, potrivit unui purtător de cuvânt al armatei nigeriene. Un pastor al Bisericii lui Hristos din Nigeria (COCIN) este, de asemenea, printre victime, a raportat o sursă neconfirmată.

Primul atac a vizat o intrare în tabăra de la Bakassi unde trăiesc aproape 16.000 de persoane strămutate. Ei au fugit teroarea lui Boko Haram, care comite în mod regulat atacuri în nord-estul țării. Mai mult de două milioane de oameni alungați din regiune sunt în prezent pe fugă.  Al doilea kamikaze a urmărit un camion petrolier cu mașina și apoi a detonat în apropierea unui depozit de petrol, cu siguranță ca să provoace pagube cât mai importante posibil.

Deși atacul dublu nu a fost revendicat, el poartă în mod clar marca lui Boko Haram. La începutul lui 2015, luptătorii săi controlau încă un teritoriu imens în nordul Nigeriei. Aceștia au fost clar respinși în ultimii doi ani de către armata nigeriană, susținută de forța militară a țărilor vecine.

Una dintre echipele noastre tocmai s-a întors din Maiduguri, unde a adus asistență de urgență pentru  1.500 de creștini strămutați. Noi dorim să le arătăm că nu i-am uitat. Mii de oameni suferă consecințele problemelor care se eternizează de șapte ani. A doua fază a ajutorului nostru umanitar direct va începe foarte curând. În plus, Porți Deschise sprijină comunitățile creștine rurale din nordul țării prin intermediul unor programe de dezvoltare globală, de formare biblică și un suport post-traumatic.

(Foto: Ajutorul de urgență a sosit la 26 octombrie în Maiduguri )

 

WWL

25-10-2016. Eliberate pe 13 octombrie, tinerele fete au fost redate familiilor lor respective în timpul unei ceremonii oficiale din 16 octombrie la Abuja. 197 de fete de liceu încă lipsesc la apel, dar speranța renaște. 

Înainte de răsăritul soarelui, pe 13 octombrie, 21 de fete și-au regăsit libertatea, într-o discreție totală, la Banki, un oraș situat în nord-estul Nigeriei și în apropiere de Camerun, înainte de fi conduse la capitala Abuja.

O ceremonie oficială a fost organizată de către serviciile de securitate, care au negociat eliberarea celor 21 de fete de liceu. Una dintre ele, Gloria Dama, povestește în parte calvarul său în fața audienței: «Nu am avut hrană timp de 40 de zile, dar am supraviețuit. Mulțumim lui Dumnezeu.» Ea continuă : «Eram în pădure când un avion a scăpat o bombă în apropierea mea. Cu toate acestea, nu am fost rănită.»

Dintr-odată ceremonia este întreruptă. La sosirea familiilor, emoția este la maxim: strigăte de bucurie și plânsete umplu sala în timp ce părinții își îmbrățișează fiicele. «Dumnezeu să fie slăvit. Nu credeam că o să mai văd pe fiica mea, dar e aici. Dumnezeu să facă același lucru pentru cele care sunt încă dispărute», declară un părinte.

De la răpirea lor pe 14 aprilie 2014 la Chibok, 197 eleve de liceu sunt încă în mâinile luptătorilor grupului islamic Boko Haram. Purtătorul de cuvânt al guvernului nigerian spune că 83 dintre ele fac obiectul unor negocieri. În ceea ce le privește pe celelalte 114 fete, nu se știe dacă acestea sunt încă în viață, căsătorite în mod forțat sau poate radicalizate.

De la dispariția fiicelor lor, Porți Deschise stă alături de părinții din Chibok, vizitându-i și oferindu-le sprijin spiritual și psihologic.

(Foto: O parte din fetele eliberate pe 13 octombrie 2016)

 

WWL

18-10-2016. O nouă lege religioasă a fost votată în Rusia pe 20 Iulie 2016. În mai puțin de trei luni, mai multe acuzații au fost deja aduse împotriva unor creștini. 

Scopul oficial al acestei legi este de a supraveghea grupurile extremiste pentru a combate terorismul. Însă cum ea interzice orice activitate religioasă înafara clădirilor bisericilor înregistrate, ea țintește înainte de orice toate bisericile de casă și misionarii, precum americanul Don Ossewaarde.

Don și soția lui Ruth (foto) s-au instalat în urmă cu 14 ani la Oryol, situat la circa 305 km la sud de Moscova pentru a-și îndeplini lucrarea misionară. Cuplul a fost arestat în 14 august în timpul programului de duminică. Ei au fost duși la postul de poliție unde Don a fost acuzat că conduce întruniri religioase în casa lui și că a pus invitații pe tablourile de afișaj din blocurile cartierului. În doar două ore, Don a fost delcarat vinovat și condamnat la o amendă de 40'000 ruble (aproape 2'620 RON).

Recursul misionarului american a fost respins săptămâna trecută. Apoi, el a scris pe blogul său că a vrut inițial să fugă să-și regăsească familia în SUA, dar că miza este de talie și nu vrea să abandoneze. Dimpotrivă, el spune că este pregătit să se lupte pentru dreptul său până la Curtea supremă. Este convins că cazul său va avea un rol determinant în dezvoltarea libertății religioase în Rusia, atât pentru misionari cât și pentru creștinii ruși. Avocatul său din oficiu ar fi sfătuit cuplul să părăsească orașul Oryol pentru motive de siguranță.

Soții Ossewaarde nu sunt singurii creștini care sunt în conflict cu noua lege. În timpul primei luni după ce a intrat în vigoare, 6 creștini au fost acuzați de violarea legii religioase, după cum raportează agenția de presă Forum 18. Alte cazuri au avut loc de atunci.
Rusia nu figurează pe Indexul mondial de persecuție 2016 al organizației Porți Deschise, însă face parte din țările care sunt sub observație.

 

WWL

11-10-2016. În noaptea din 15 septembrie, rebelii din Seleka au efectuat o serie de atacuri ucigașe în nordul țării, omorând 27 de victime. Participanții unui seminar de instruire organizat de Porți Deschise au fost amenințați cu moartea. 

Colaboratorul nostru conducea un seminar pentru liderii bisericii la Kaga Bandoro (la 350 km la nord de Bangui). El era cât pe ce să moară și este încă în stare de șoc: «Luptătorii Seleka au pătruns în biserica unde se ținea seminarul nostru și au atacat participanții. Ei au lovit întâi pe cei 15 pastori care erau cazați acolo și apoi le-au ordonat să stea cu fața la pământ, amenințându-i cu moartea: 'Vom face totul pentru a termina odată cu creștinii!' Dar unul dintre luptători nu era de acord, așa că grupul a părăsit în cele din urmă locurile, lăsându-i pe pastori traumatizați. Am reușit să ajungem înapoi la Bangui în siguranță, păziți de Domnul Isus. Dar în Kaga Bandoro, frații noștri suferă.»

Violențele au ucis cel puțin 27 de persoane, majoritatea creștini. Printre ei era și Constantin, de 43 de ani, tată a șase copii, împușcat când a intervenit să o salveze pe cumnata lui. Mai mulți atacatorii au operat în satele din jur, omorând locuitori și jefuind biserici.

După părerea colaboratorului nostru, există trei motive care au provocat aceste atacuri ucigașe:

1. Rebelii din Seleka consideră Kaga Bandoro ca și capitala republicii lor auto-proclamate, «Republica Logone», unde își acordă dreptul de a ucide non-musulmani.
2. Ei sunt furioși împotriva personalului spitalului local, care nu a avut suficientă grijă de unul dintre tovarășii lor rănit  într-un accident.
3. Anti-Balaka au fugit când au aflat că membrii Seleka nu au fost dezarmați, lăsând populația în mâna atacatorilor.

După doi ani de război civil, reprezentanții grupărilor armate, ai partidelor politice și ai bisericii au semnat un acord de pace pe 10 mai 2015. Dar mai subzistă unele bastioane de rezistență.

(Foto: Întâlnire creștină în Bossangoa)

 

WWL

04-10-2016. Autoritățile locale sunt foarte influențate de tradițiile indigene în mai multe state federale din sudul Mexicului. Creștinii care nu aparțin bisericilor «tradiționaliste» din satele lor plătesc prețul.

Situația libertății religioase rămâne îngrijorătoare în Mexic. Unul dintre motive fiind intoleranța religioasă crescândă. Conflictele se înflăcărează deseori atunci când creștinii, îndeosebi evanghelicii, nu participă la festivitățile religioase tradiționale. Astfel, peste 100 de creștini au fost alungați înafara unui sat în Chiapas. «Li se taie accesul la apa potabilă și la instalații sanitare, alții își însușesc bunurile lor, îngrijirile medicale le sunt refuzate. Cazurile de violență fizică nu sunt rare. Pentru aceste familii nu este posibil să aibă o viață normală», explică un colaborator al unei organizații locale de ajutor.

Ceea ce a trăit Lauro Pérez Núnez, locuitorul unui sat în statul Oaxaca, ilustrează bine situația. El a fost arestat de mai multe ori în Iulie 2015 și până la urmă a fost obligat de autorități să-și renege credința. Copiii săi au fost exmatriculați de la scoală. După o nouă detenție, el a părăsit satul pentru un timp. Cand s-a reîntors la sfârșitul lunii Martie 2016, Lauro a primit amenințări cu moartea și ordinul să plece în 15 minute. Vreo 30 de săteni au încercuit casa mamei sale unde el se afla. I-au tăiat alimentarea electrică și au atacat doi membri ai familiei care ieseau din casă. Un mare număr de familii creștine alungate n-au putut să se întoarcă în satele lor până azi. În multe cazuri, casele lor au fost distruse.

Mexicul ocupă acum locul 40 în Indexul mondial de persecuție.

(Poză: Lauro Pérez Núnez și familia lui)

 

WWL

27-09-2016. Permisia ei medicală a fost suspendată pe 17 septembrie: Maryam Naghash Zargaran a fost forțată să se întoarcă la închisoarea Evin din Teheran. Cei apropiați se îngrijorează. 

Aceasta este o lovitură dură pentru Maryam, familia ei și toți cei care o susțin. Ea a trebuit să se întoarcă la închisoare pentru că, încă o dată, tratamentul ei medical a fost scurtat și Maryam nu a primit toată îngrijirea de care avea nevoie în timpul sejurului ei acasă.

Totuși, la 31 august, această creștină de 38 ani a fost autorizată să părăsească închisoarea din motive medicale. Aceasta a fost a treia oară când o astfel de permisiune i-a fost acordată, iar familia ei spera că, datorită acestei oportunități, Maryam ar fi dispus de timp suficient pentru a primi tratamentul necesar. Această decizie subită îngrijorează rudele lui Maryam, a cărei stare de sănătate s-a deteriorat: ea suferă de probleme cardiace agravate de condițiile ei de detenție.

În octombrie 2015 și în iunie 2016, ea a putut să părăsească închisoarea pentru a fi tratată, dar pentru prea scurt timp pentru a obține rezultate probante. Pentru a protesta împotriva lipsei de îngrijire în închisoare, Maryam a întreprins două greve ale foamei, dintre care ultima a durat din 5 iulie până în 2 august.

Creștină de fundal musulman, Maryam a fost arestată în ianuarie 2013. Ea lucra într-un orfelinat condus de creștini, dintre care și pastorul Saeed Abedini, de asemenea închis, apoi eliberat în ianuarie anul trecut. Cât despre Maryam, ea a fost condamnată la patru ani de închisoare pentru «propagandă împotriva regimului islamic și atac împotriva securității naționale», în ciuda stării sale de sănătate îngrijorătoare. A fost închisă la 15 iulie 2013 în secțiunea de femei din închisoarea Evin, iar cererea sa de recurs a fost refuzată.

(Foto : Maryam Naghash Zargaran în 2012, înainte de arestarea ei)

 

WWL

20-09-2016. Încă trei creștini care se luptă cu justiția în Iran. Ei riscă 80 de biciuiri pentru că au băut vin în timpul Cinei. 

În 10 septembrie, trei creștini au apărut în fața curții de justiție din Rasht, un oraș în nordul Iranului. Yasser Mossayebzadeh, Saheb Fadaie și Mohammad Reza Omidi, toți trei de fundal musulman, sunt acuzați de «amenințare la adresa securității naționale» și de consum ilegal de alcool în timpul Cinei.
 
Non-musulmanii au dreptul să consume alcool în Iran. Însă a părăsi islamul este un delict, iar cei care trec acest prag se fac vinovați bând vin, pentru că conversiunea lor nu este recunoscută legal.

Dacă sunt declarați vinovați, ei riscă să fie biciuiți. Mohammad Reza Omidi a îndurat deja o pedeapsă în urmă cu câțiva ani: se număra printre cei patru creștini care au primit 80 de biciuri pentru același motiv de acuzație în 2012.

Cei trei bărbați au fost arestați pe data de 13 mai în compania pastorului Youcef Nadarkhani, condamnat la moarte pentru apostazie în 2012, și soția lui Tina. Cuplul a fost eliberat în aceași zi, pe când cei trei creștini au fost plasați în detenție. Verdictul este așteptat peste vreo zece zile.  
 
Peste 200 de creștini au fost arestați de autoritățile iraniene de anul trecut. Mulți dintre ei încă sunt în închisoare, alții au fost eliberați sub condiție, în așteptarea judecății sau în apel. Numai în august, cel puțin 43 de creștini au fost arestați.

«Regimul iranian a lansat recent o campanie foarte activă împotriva bisericilor de casă, iar responsabilii lor sunt hărțuiți și puși sub presiune», raportează asociația Middle East Concern.

WWL

13-09-2016. Pe 2 septembrie Uzbekistanul anunța moartea primului și singurului său președinte, Islam Karimov. Ar trebui să ne așteptăm la schimbări? Creștinii vorbesc. 

Ajuns la putere în 1989, președintele Karimov a condus țara cu o mână de fier timp de 27 de ani. Regimul său este considerat a fi una dintre cele mai represive dictaturi împotriva Bisericii. Porți Deschise a contactat unii dintre creștinii din loc pentru a le culege reacțiile.

Având grijă să-și păstreze anonimatul, ei împărtășesc: «Nu mă aștept la schimbări mari. Creștinii vor continua să fie hărțuiți de guvern», spune unul. «Oricare ar fi noul lider, atitudinea guvernului va fi aceeași. Desigur, noi sperăm să fie mai bine. Dar să fim realiști: Statul reprimă toate demonstrațiile dizidenților și noi, creștinii, facem parte din categoria extremiștilor religioși», adaugă un pastor.

Pastorul unei biserici subterane spune: «Dacă primul ministru Shavkat Mirziyoyev ar deveni următorul președinte, persecutarea creștinilor s-ar putea înrăutăți: el este cel care trage sforile represiunii asupra Bisericii și asupra noilor convertiți din fundal musulman.»

Practic inexistentă în anii 1990, Biserica a crescut mult, fiindcă mulți uzbeci au venit la credința creștină. Ea crește de asemenea și în maturitate spirituală. «Profund angajați în credință, ei doresc să experimenteze cu adevărat puterea lui Dumnezeu și sunt hotărâți să ajungă la alții în ciuda persecuției», spune un partener Porți Deschise de pe teren.

Uzbekistanul este situat pe locul al 15-lea în Indexul mondial al persecuției. Pentru că se întâlnesc în secret sau pentru utilizarea de materiale religioase, mulți creștini sunt arestați și trebuie să plătească amenzi exorbitante. În ceea ce privește noii convertiți de origine musulmană, ei suferă în plus persecuția familiei lor și a societății.

(Foto: Creștine uzbece de fundal musulman)

WWL

08-09-2016. Un colaborator a Porților Deschise s-a dus la Chibok la părinții a căror fiice au fost răpite de Boko Haram în aprilie 2014. El povestește. 

«Drumul până la Chibok este întotdeauna neplăcut. A trebuit să trec de vreo 30 puncte de control înainte să ajung la biserica unde 80 de părinți m-așteptau. Imediat ce m-au vazut, mai multe mame au început să plângă. În emoția lor se amesteca ușurarea de a mă vedea în siguranță, bucuria de a regăsi un prieten și durerea legată de dispariția fiicelor lor», ne spune Isaac* care a făcut această călătorie de mai multe ori. 

Peste 860 de zile s-au scurs de la acea noapte teribilă în care 275 de liceene au fost răpite la Chibok. În fiecare dimineață, bărbați și femei se gândesc la fiicele lor. 18 dintre ei au decedat, roși de anxietate. Din când în când, speranța revine. În aprilie, 15 fete au fost identificate pe un video difuzat de grupul terorist Boko Haram. În această lună, un alt grup de fete a apărut pe un nou video, în care un bărbat mascat reclamă eliberarea teroriștilor întemnițați. El afirmă că 40 de fete au fost măritate și altele au pierit din cauza bombardamentelor a guvernului nigerian. 

«Singurul nostru reconfort este să știm că sunt oameni care se roagă pentru noi», spune un părinte.

«Noi suntem în viață datorită lucrării voastre. Chiar dacă nu ne vom mai vedea fiicele, voi sunteți dovada dragostei lui Isus pentru noi», a spus altcineva.  

Porți Deschise vizitează regulat părinții din Chibok pentru a-i încuraja pe plan spiritual și pe plan material.
 
*Nume fictiv

(Poză: Suzan, o mamă din Chibok)

WWL

30-08-2016. Din cauza condițiilor anarhice care predominează de la revoluția din 2012, Libia se numără printre țările cele mai periculoase pentru creștini. Aceasta spune un raport recent, bazat pe cercetarea unui analist de la Porți Deschise Internațional (ODI). 

Biserica din Libia este formată aproape în întregime din creștini străini. Se estimează la 150 numărul de creștini de origine libiană din loc, toți ceilalți provenind din diferite state africane. Cei aproximativ 25 000 de creștini din țară sunt majoritatea refugiați în tranzit spre nord sau spre Europa. Biserica nu era cu siguranță liberă să practice credința în regimul lui Kadhafi, dar situația s-a înrăutățit considerabil, potrivit raportului menționat anterior. Luna aceasta marchează a cincea aniversare de la căderea lui Kadhafi. Rebelii l-au răsturnat pe dictatorul de lungă dată în urma «Primăverii arabe», iar două luni mai târziu, Kadhafi a fost ucis. În ciuda speranțelor mari pentru țară, situația creștinilor din Libia s-a deteriorat de atunci: instabilitatea politică a fost un teren propice pentru forțele extremiste musulmane care au câștigat multă influență.

Creștinii sunt oprimați nu numai de miliția islamistă organizată: potrivit raportului, ei suferă de asemenea hărțuiri și persecuții din mâinile populației. Un nigerian de 29 de ani afirmă că a suferit situații amenințătoare în plină stradă de mai multe ori. «Am fost atacat pentru că am purtam o cruce în jurul gâtului. Atacatorii mi-au spus că trebuia să o acopăr». Unii creștini se tem că se depun eforturi pentru a «eradica creștinii din Libia». În raportul său publicat recent, Amnesty International a atras atenția asupra situației creștinilor din Libia.

Guvernul uniunii naționale format în ianuarie și recunoscut pe plan internațional dă speranță creștinilor. Scopul său este de a uni țara și de a restabili dreptatea și ordinea. Ostilitățile dintre cele două grupuri armate principale fiind de acum rezolvate, analistul ODI speră că noul guvern va reuși să își impună autoritatea: «Deși justiția și ordinea în țară nu înseamnă neapărat libertatea religioasă pentru creștini, aceștia ar fi totuși mai puțin vulnerabili în fața atacurilor.»

(Foto: Biserica migranților din Libia)

WWL

23-08-2016. Donh ales să-l urmeze pe Isus în 2015. O decizie plină de consecințe pentru el și familia lui, dar el nu renunță la această alegere care a schimbat viața sa. 

În luna iunie a anului trecut, Donh* și soția și-au predat inima lui Hristos. Viața lor a devenit rapid foarte grea: ei trăiesc într-un sat unde locuitorii practică tot felul de ceremonii cu sacrificii animale. Pentru cuplul care tocmai l-a primit pe Isus, aceste tradiții și creștinismul erau incompatibile.

Când Donh a refuzat să participe la aceste ritualuri, sătenii au fost înfuriați. Liderii locali au început să îl supravegheze. Ei au descoperit că în fiecare duminică Donh își lua motocicleta și pleca cu soția și fiul său în afara satului pentru a merge la o biserică la o distanță de 60 km. Această descoperire i-a întărit în dorința lor de a-i da o lecție lui  Donh.

Cang*, partenerul nostru local, spune:  «Autoritățile au venit de multe ori la el, să îl forțeze să renunțe la credința sa. Dar Donh a refuzat întotdeauna. Atunci, ei au distrus cu brutalitate casa și recoltele sale. Apoi l-au alungat pe Donh afară din sat, bătându-l cu picioarele. Abuzat în acest fel, Donh a continuat nu numai a-și păstra credința, ci și a o transmite rudelor sale! Astfel, alte trei familii au devenit creștine la rândul lor la începutul lunii!»

La începutul luniii iulie, un polițist a intervenit, însoțit de douăzeci de tineri înarmați cu bâte și cuțite lungi. «Polițistul a luat o bâtă și a lovit capul lui Donh. Apoi ceilalți l-au bătut până l-au lăsat aproape mort. Donh a găsit un refugiu, dar suferă de dureri de cap frecvente», spune Cang care a putut să-l viziteze.

Tații celorlaltor trei familii creștine au fost chemați la poliție la data de 10 iulie și li s-a cerut să renunțe la credința lor. Când au refuzat, poliția i-a bătut și pe ei. Noua lege cu privire la religie adoptată în noiembrie 2015 nu a făcut decât să consolideze controlul și represiunea asupra creștinilor. Vietnamul este în poziția a 20-a în Indexul mondial al persecuției.

(Foto: Acest pastor vietnamez a suferit același tratament ca și Donh.)

* Nume de împrumut

WWL

16-08-2016. Donh ales să-l urmeze pe Isus în 2015. O decizie plină de consecințe pentru el și familia lui, dar el nu renunță la această alegere care a schimbat viața sa. 

În luna iunie a anului trecut, Donh* și soția și-au predat inima lui Hristos. Viața lor a devenit rapid foarte grea: ei trăiesc într-un sat unde locuitorii practică tot felul de ceremonii cu sacrificii animale. Pentru cuplul care tocmai l-a primit pe Isus, aceste tradiții și creștinismul erau incompatibile.

Când Donh a refuzat să participe la aceste ritualuri, sătenii au fost înfuriați. Liderii locali au început să îl supravegheze. Ei au descoperit că în fiecare duminică Donh își lua motocicleta și pleca cu soția și fiul său în afara satului pentru a merge la o biserică la o distanță de 60 km. Această descoperire i-a întărit în dorința lor de a-i da o lecție lui  Donh.

Cang*, partenerul nostru local, spune:  «Autoritățile au venit de multe ori la el, să îl forțeze să renunțe la credința sa. Dar Donh a refuzat întotdeauna. Atunci, ei au distrus cu brutalitate casa și recoltele sale. Apoi l-au alungat pe Donh afară din sat, bătându-l cu picioarele. Abuzat în acest fel, Donh a continuat nu numai a-și păstra credința, ci și a o transmite rudelor sale! Astfel, alte trei familii au devenit creștine la rândul lor la începutul lunii!»

La începutul luniii iulie, un polițist a intervenit, însoțit de douăzeci de tineri înarmați cu bâte și cuțite lungi. «Polițistul a luat o bâtă și a lovit capul lui Donh. Apoi ceilalți l-au bătut până l-au lăsat aproape mort. Donh a găsit un refugiu, dar suferă de dureri de cap frecvente», spune Cang care a putut să-l viziteze.

Tații celorlaltor trei familii creștine au fost chemați la poliție la data de 10 iulie și li s-a cerut să renunțe la credința lor. Când au refuzat, poliția i-a bătut și pe ei. Noua lege cu privire la religie adoptată în noiembrie 2015 nu a făcut decât să consolideze controlul și represiunea asupra creștinilor. Vietnamul este în poziția a 20-a în Indexul mondial al persecuției.

(Foto: Acest pastor vietnamez a suferit același tratament ca și Donh.)

* Nume de împrumut

WWL

09-08-2016. Președintele rus Vladimir Putin a ratificat o lege pentru a lupta împotriva terorismului. Creștinii protestanți și evanghelici o descriu ca o «lege anti-misionară». 

În 20 iulie, noul dispozitiv legal a intrat în vigoare pentru a permite guvernului să se opună grupurilor extremiste. Dacă legea afectează puțin Biserica Rusă Ortodoxa, ea amenință în mod direct bisericile și grupurile de casă care nu sunt declarate oficial. Sute de mii de oameni sunt în cauză.

După noua lege, oricine își împărtășește credința, distribuie literatură sau cântă la un instrument în afara locului oficial de cult poate fi acuzat de activitate misionară ilegală și riscă o amenda mare sau închisoarea.

De acum înainte, orice persoană care se exprimă în numele unei organizații religioase va trebui să fie în stare să prezinte în orice moment o declarație de înregistrare.

Printre denominațiile protestante și evanghelice, reacțiile sunt unanime.

Sergei Rvakhovsky, din Bisericile Protestante Ruse se revoltă: «Sunt măsurile anti-religioase cele mai draconiene de la epoca în care Kroutchev a promis să elimine creștinismul din U.R.S.S. Istoria ne amintește cum atâția creștini au fost persecutați pentru că au răspândit Cuvântul lui Dumnezeu. Aceste legi ne readuc la un trecut rușinos!»
 
Sergei Rakhtuba, de la Misiunea Eurasia, trage semnalul de alarmă: «De ani de zile asistăm la întărirea puterii dictatoriale, și azi, puținele misiuni creștine prezente în Rusia sunt date afară!»

«Am mai cunoscut persecuția și vom supraviețui. Nu aceasta ne va împiedica să predicăm Evanghelia», afirmă Jake Roudkovski, profesor de teologie la Seminarul Baptist.
 
(Poză: Biserica baptistă de la Moscova, poză de arhivă)

WWL

19-07-2016. Suspendarea ostilităților semnată între guvern și Forțele Armate Revoluționare din Columbia (FARC) va însemna sfârșitul violențelor împotriva Bisericii? Reacții. 

Moment istoric la Havana, în 23 iunie. Președintele columbian Juan Manuel Santos și șeful FARC, Timoleon Jimenez, dau mâna după ce au semnat acordul de suspendare a ostilităților. Va avea acest acord consecințe pozitive pentru creștini ?  

Din 1964, acest război de uzură a lăsat urme profunde în societatea columbiană, cu 220'000 de morți și 7 milioane de oameni mutați. Toți cei ce au exercitat o responsabilitate în viata publică, asociativă sau eclezială s-au confruntat cu violența FARC. Creștinii au plătit un tribut greu, expuși la violența grupelor armate care au asasinat pastori, distrus biserici, extorcat comunități, răpit responsabili și înrolat cu forța copii pentru a face din ei soldați.     

«Trebuie un semn clar pentru ca acordul semnat să nu rămână doar un act simbolic. Gherila trebuie să înapoieze și să distrugă armele public. Oamenii vor să vadă imediat efectele suspendării ostilităților», a declarat arhiepiscopul de Tunia.

Creștinii încă se simt amenințați. Provocarea constă în a conștientiza că Biserica columbiană continuă să fie amenințată de grupuri criminale și de narcotraficanți : « Spre deosebire de sindicaliști și de politicieni, nu există nici o protecție a Statului columbian pentru cei care își practică credința», spune un observator pe teren. «Porți Deschise vrea să răspundă nevoilor creștinilor persecutați. Trebuie făcută dreptate copiilor pastorilor asasinați, soțiilor lor și tuturor celor care au suferit violența. Ei cer ca adevărul să fie auzit și ca martirii Bisericii să nu fie șterși din memoria țării.»  

(Poză: Un pastor columbian)

WWL

12-07-2016. Cel puțin șase persoane au fost ucise în cursul unui nou atac terorist de către Islamiștii Shebab, în nordul Kenyei, dintre care și un pastor. 

Vineri 1 iulie, pe la ora 10, două autobuze rulau spre Mandera, un oraș aflat în nordul Kenyei, în apropiere de granița Somaleză. Dintr-odata, lunetiștii au deschis focul asupra vehiculelor. La originea atacului: Shebab, un grup islamic extremist care terorizează populația din Somalia și efectuează din ce în ce mai des incursiuni în Kenya.

Acest atac a cauzat moartea a cel puțin șase persoane, inclusiv un polițist, iar alte două au fost rănite. Printre cei uciși era și pastorul John Niaramba. Un pasager povestește: «El era așezat lângă șofer, și gloanțele l-au atins. Autobuzul a oprit și am sărit pe fereastră să fug în tufișuri. Gloanțele fluierau peste capul meu, dar Dumnezeu m-a protejat». John era bine cunoscut în regiune pentru că era un slujitor credincios al Bisericii. Dispariția lui subită îi lasă familia în deznădejde, și reprezintă o pierdere imensă pentru creștinii locali. «John avea un dar pentru implantarea de biserici. Sper că viața lui de credință va inspira o nouă generație de kenyeni pentru a răspunde la chemarea lui Dumnezeu pentru ei», a declarat unul dintre prietenii săi.

Chiar dacă acest atac nu este rezultatul direct al persecuției împotriva creștinilor, grupul Shebab vizează regulat creștinii din această zonă de frontieră din Kenya. Operația cea mai mortală a avut loc pe 2 aprilie 2015, când 148 de studenți creștini au fost împușcați în campusul Universității din Garissa. Mai mulți directori de la Porți Deschise au plecat în decembrie 2015 pentru a vizita campusul și a da un mesaj de încurajare responsabililor universității. Să știe că întreaga lume a fost conștientă de ceea ce s-a întâmplat acolo, a fost un semnal puternic de solidaritate.

(Foto: Comunitatea creștină din Garissa, lovită puternic de atacurile din 2015)

WWL

 05.07.2016 În urma unui recent atac ucigător, guvernul caută să limiteze din nou libertatea de adunare. Creștinii se tem că vor fi victime colaterale.

În data de 5 iunie, în ajunul ramadanului, câțiva bărbați au furat arme pentru a ataca o cazarmă militară în orașul Atyrau. 25 de persoane au fost ucise și câteva zeci au fost rănite ; este ziua cea mai sângeroasă pe care Kazakhstanul a cunoscut-o de la independența lui în 1991. Acest atac terorist atribuit extremiștilor teroriști întărește presiunea Statului asupra tuturor grupurilor religioase, inclusiv creștinii.   

Președintele Comitetului Național al Afacerilor Religioase, Galym Shoykin Nurmagambetovich, a declarat repede că guvernul lucrează acum la modificarea legilor care reglementează adunările religioase în țară, deja înăsprite în 2015. Înafara clădirilor recunoscute oficial, legea interzice orice adunare cu caracter religios în case sau în apartamente private.     

Creștinii care nu aparțin bisericii ortodoxe ruse deja suferă zilnic discriminări și cu siguranță vor întâmpina și mai multe greutăți după aceste evenimente. Mai mult, amenințarea grupurilor islamiste radicale apasă constant asupra lor.    

Un pastor din Kazakhstan vorbește despre consecințele restricțiilor : « Refuzul cererilor de înregistrare au provocat deja închiderea a jumătate din biserici. Și dacă nu se mai pot aduna în privat, creștinii se vor orienta către bisericile oficiale sau vor intra în clandestinitate totală. De acum, pastorii nu mai au altceva de ales decât să se întâlnească cu oamenii în secret, cu riscul de a fi arestați și aruncați în închisoare.   

(Foto : În secretul unei biserici de casă) 

 

WWL

28-06-2016. În urmă cu doi ani, după luarea Mossoulului (Irak), creștinii părăseau orașul precipitat. Afganistan, Siria, Eritrea, Nigeria… mulți creștini au trebuit să fugă de persecuție. Haideți să-i susținem în rugăciune! 

Când a ajuns în tabără în Kurdistan, Najiba* pierduse totul. «Abia am avut timp să fugim înainte ca luptătorii să ajungă. Eram în stare de șoc și nu puteam să cred că trebuia să părăsim totul», își amintește ea. Azi, ea împarte o cabină mobilă cu soțul și cei cinci copii ai lor.

Precum 45 la 60 de milioane de rufugiați în lume, Najiba trăiește de pe o zi pe alta. «Am aflat că casa noastră a fost distrusă. În oraș, nu mai este nici apă nici electricitate», spune ea, cu lacrimi în ochi. Chiar dacă viața este grea, Najiba are un acoperiș și se bucură de ajutorul alimentar pe care îl primește în fiecare lună. Ea adaugă: «Mulțumesc lui Dumnezeu. Sper că El ne va ajuta să ne întoarcem acasă și să ne reconstruim viața.»
      
Mutați cu forța sau obligați să fugă, nu le mai rămân decât amintiri. «Mulți sunt depresivi. Le este greu să vorbească despre ce li s-a întâmplat și au dificultăți în a lega relații, chiar și cu o persoană de încredere», spune Duru*, consilier post traumă din Orientul Mijlociu. 

În schimb, mulți refugiați creștini mărturisesc despre valoarea și eficacitatea mijlocirii în favoarea lor. Eliberarea de frică, consolarea inimii și reînnoirea credinței sunt rezultatul rugăciunii. Ceea ce îi ajută să rămână în picioare este siguranța că nu sunt uitați.

*Nume fictive

(Photo: Najiba, refugiată de doi ani în Kurdistanul irakian)

WWL

16-06-2016. În Pakistan, cea mai mică acuzație e suficientă pentru a pune creștinii în pericol de moarte. Zece familii au trebuit să fugă în grabă din satul lor. 

Tensiunile rămân ridicate în Kot Amam Din, un sat situat în estul Pakistanului, în Punjab. Din nou o acuzație de blasfemie a servit drept scânteie când  Usman Masih (30 de ani) a fost suspectat de a fi trimis mesaje de hulă împotriva Islamului pe Facebook.

Deși Usman a părăsit aparent credința creștină ca să se căsătorească, rudele sale au fost desemnate «vinovate prin asociere». Waris, verișorul lui Usman, explică: «Unchiul meu și soția lui au fost chemați de către proprietarii lor, care le-au spus să plece din sat, în caz contrar, ei ar suferi consecințele. Din acel moment, cel puțin zece familii creștine au trebuit să-și închidă casele și să caute refugiu la  rudele lor pentru un termen nedeterminat.»

Aceasta este a treia oară într-o lună când poliția din provincia Punjab a trebuit să intervină pentru a asigura siguranța creştinilor în urma acuzațiilor de blasfemie.

Pe 6 mai, un detașament de poliție a fost transferat la Mandi Bahauddin pentru a proteja comunitatea creștină. Imran Masih, un creștin, a fost acuzat că ar fi privit pe telefonul său mobil discursul unui pastor american controversat care predică împotriva Islamului.

Pe 16 mai în Gujrat, o tânără femeie a fost acuzată că a folosit un banner publicitar care poartă numele profetului Mahomed ca un preș pentru podea.

Încă o dată poliția a intervenit, declarând că «comunitatea creștină este în siguranță, protejată de un detașament de poliție din loc.» Dar familiile au preferat să fugă, temându-se de represalii, și având speranța de a reveni în curând acasă.

(Foto: O familie pakistaneză) 

WWL

09-06-2016. Maryam Naghash Zargaran a început greva foamei în data de 27 Mai pentru a protesta împotriva lipsei de îngrijiri medicale în închisoare. Situația ei este alarmantă. 

Familia și prietenii lui Maryam Naghash Zargaran, în vârstă de 36 de ani (poză), sunt îngrijorați de când ea a încetat să se hrănească și nu permite personalului carceral să o alimenteze prin serum. După apropiații ei, starea ei de sănătate este serioasă, aproape de comă. S-a raportat că unii codeținuți și-au demonstrat susținerea față de Maryam renunțând la vizita propriei lor familii în duminica de 29 Mai, ca semn de protest. Fiecare speră ca Maryam să poată fi spitalizată, și dacă se poate, să fie eliberată.       
De la încarcerarea sa, sănătatea Maryamei a fost neglijată de autoritățile sanitare carcerale, chiar dacă acestea recunosc severitatea stării sale. Procurorul întotdeauna a refuzat să autorizeze ca Maryam să părăseacă închisoarea pentru a primi îngrijirea adecvată. O singură concesiune i-a fost făcută în octombrie anul trecut: a putut să fie spitalizată câteva zile, însă a fost forțată să se întoarcă în închisoare fără să primească un tratament medical complet.
 
Maryam suferă de probleme cardiace, la care se adaugă dureri în urechi și dureri de cap violente. A slăbit foarte mult și se află într-o stare depresivă.

Maryam a fost arestată în Ianuarie 2013 pe când lucra la orfelinatul fondat de Pastorul Saeed Abedini. Acuzată de «acțiuni împotriva securității naționale», a fost condamnată la patru ani de închisoare și își ispășească pedeapsa din 15 Iulie 2013 la închisoarea Evin din Teheran. Cererea ei de revizie a procesului a eșuat.
 
(Sursă : Middle East Concern)

WWL

31-05-2016. Creștinii din Arabia Saudită profită de luna Ramadanului pentru a-i înțelege mai bine pe vecinii lor musulmani, a se ruga pentru ei și a-i iubi mai mult. În acest an, Ramadanul va fi sărbătorit din 6 iunie până în 5 iulie. 

În afară de activitatea sa salariată, Luc*, un expatriat, este pastorul unui mic grup de creștini care iau ocazia Ramadanului ca să postească și să se roage. «Ne rugăm cu mai multă intensitate, și simțim compasiune pentru vecinii noștri musulmani care se lipsesc de hrană și de apă de la răsăritul până la apusul soarelui. Le dăm mai multă atenție, și acest timp este un moment favorabil pentru a împărtăși Evanghelia, plecând de la  adevăratul sens al postului așa cum îl descrie Biblia în Isaia 58: a căuta pacea, dreptatea și grija pentru aproapele său», declară Luc.

Cu excepția expatriaților, nu știm numărul creștinilor din Arabia Saudită, dar știm că există din ce în ce mai mulți creștini de fundal musulman care îl urmează astăzi pe Isus Hristos în secret, în ciuda riscurilor. Nici chiar rudele lor nu știu despre asta. Luc îi cunoaște pe unii: «În timpul Ramadanului, îmi dau seama din nou de zelul lor. Pasiunea care îi animă mă determină să mă rog și să postesc pentru musulmani», spune Luc, care adaugă:

«La locul meu de muncă, cei mai mulți musulmani sunt mai iritabili. Lipsa de alimente îi face mai adormiți și mai neatenți; accidentele de circulație sunt numeroase după-amiaza.»

În Arabia Saudită, centrul lumii musulmane, timpul Ramadanului are un impact puternic asupra societății.

(Foto: O stradă aglomerată din Riyad, capitala)

* Nume de împrumut

WWL

24-05-2016. În estul extrem al Congoului RDC, două atacuri instigate de islamiști au făcut 50 de morți într-o săptămână. N-au fost revendicate, însă se presupune că au fost comise de grupul islamist MDI (Muslim Defense International). 

Populația civilă din partea orientală a țării suferă de mai mulți ani în mod regulat de atacuri ucigașe comise de grupul rebel extremist MDI. După ONU, grupul originar din Uganda este responsabil de uciderea a sute de civili încă din 2014. Cercetările Porților Deschise în zonele atinse au arătat că multe atacuri erau dirijate specific împotriva creștinilor. Se pare că MDI are ca scop să stabilească un cap de pod pentru Islam în Regiunea Marilor Lacuri și să alunge populația majoritar creștină (95,8%).

În mai 2015, episcopii provinciei orientale din Bukavu au denunțat deja într-o scrisoare «climatul de genocid» și pasivitatea statului congolez și a comunității internaționale. «Oare este necesar ca situația să se mai agraveze pentru ca comunitatea internațională să ia măsuri împotriva djihadismului ?», spun ei indignați, așa cum raporta atunci agenția de presă catolică Fides.

În seara din 6 mai, Biserica Stâncii aflată în provincia Ituri, în nord-estul RDC-ului, a fost atacată de islamiști. Atacul care s-a desfășurat în timpul nopții a durat mai puțin de o ora. Între 9 și 15 persoane au fost ucise, din care două mame care au lăsat fiecare cinci orfani în urma lor.

Trei zile înainte de atac, islamiști armați cu macete și topoare au agresat un sat din provincia Kivu și omorât între 20 și 40 de locuitori. «Inima noastră este sfărâmată, ne clătinăm în credința noastră, suntem înspăimântați, însă determinați să mergem înainte», mărturisește Mike Anticoli, fondatorul Bisericii Stâncii. «Noi suntem o mică organizație de biserici fondată în 2005 și care numără azi 13 biserici și 3 centre de formare în această zonă periculoasă din Nordul Kivului. Dacă suntem considerați ca ținte, cu siguranță este din cauza că formăm responsabili și viitori misionari din diferite biserici și confesiuni», continuă el.
 
(Photo: Refugiați congolezi mutați din cauza violențelor)

WWL

17-05-2016. Creștinii din Alep sunt în centrul luptelor dintre forțele guvernului și opoziție. Suferința lor este extremă. 

«A fost oribil. Bomba pe care au lansat-o rebelii în mod deliberat în cartierul creștin a suflat tot. Casele distruse sunt nenumărate, ca și cea în care trăia Fouad. A murit imediat. Avea 13 ani», spune Jean-Clément Jeanbart, Episcopul de Alep.

Părinții lui Fouad nu au putut participa la funeraliile lui : erau în terapie intensivă, la spital.

Pe 3 mai, maternitatea a fost lovită. Un locuitor oftează: «Fiica mea s-a născut aici, în acest loc în care au început multe vieți. Astăzi este un loc de moarte și de distrugere.»

În Alep, situația este chiar mai rea decât în restul Siriei. De la începutul războiului în 2011, mai rămân astăzi doar un sfert din creștinii care trăiau acolo. «Străzile care erau cele mai aglomerate sunt acum goale. Magazinele au închis. Oamenii nu mai ies, paralizați acasă de frică. Nu există cuvinte pentru a descrie toată suferința lor», spune un martor. Un preot adaugă: «Așa de mulți morți și răniți! Oamenii sunt ca și Hristos, care purta crucea în timp ce aștepta ceasul morții sale.»

Unii creștini păstrează încă speranța, ca și femeia aceasta care dorește să rămână anonimă : «Refuzăm să vedem moartea răspândindu-se mai departe în Siria, în special în Alep. Proclamăm învierea lui Hristos peste iubita noastră țară», imploră ea.

Creştinii sirieni nu au renunțat și se reunesc în mod regulat pentru a mijloci împreună pentru țara lor. Astfel, ei s-au adunat duminică, 8 mai, zi decretată de post și rugăciune de către bisericile siriene.

(Foto: Cartierul Creștin din Alep vizat de bombardamente)

WWL

03-05-2016. Pentru că au refuzat să se roage la o zeitate hindusă, un pastor și soția sa însărcinată au fost agresați. Biserica lor a fost incendiată. 

Ei sunt un cuplu pastoral de tineri. Dinbanhu Sameli, 30 de ani, și soția lui Meena, 26 de ani, care este însărcinată de șapte luni, conduc o biserică din districtul Bastar în statul Chhattisgarh.

Pe 17 aprilie, în jurul orei 19:00, doi tineri s-au apropiat de pastorul, care se afla în fața casei sale, chiar lângă biserică. I-au spus că veneau de la biserica vecină și au cerut o rugăciune. Dintr-o dată, au scos o sabie și au pus-o pe gâtul pastorului, poruncind cuplului să strige : «! Victorie zeului Ram !» Cuplul a rămas tăcut.

«Când am simțit sabia, teama a invadat inima mea. Dar m-am rugat lui Dumnezeu să mă salveze", își amintește Dinbanhu.»

Atunci cei doi bărbați au întrebat : «Unde este Isus al vostru ?»  Dinbanhu a răspuns: «Noi credem că El este cu noi». Atacatorii au pus apoi această întrebare: «De ce nu credeți în Ram ?» Cum Dinbanhu și Meena refuzau să se roage lui Ram și să calce în picioare Biblia, cei doi bărbați au luat o cutie de benzină și au dat foc bisericii în care se aflau instrumente muzicale. În timp ce biserica ardea, cuplul a fugit și a depus o plângere la poliție. Din păcate, massmedia a deturnat adevărul în această afacere și a discreditat creștinii.

93 de atacuri organizate au fost comise în 2014 și 2015 în statul Chhattisgarh, condus de partidul naționalist hindus (BJP). Din luna ianuarie, 49 de atacuri au fost raportate în acest  stat, și 116 în centrul Indiei. În multe cazuri, pastorii au fost brutalizați.

Anul acesta, India este pe locul 17 în Indicele mondial al persecuției.

(Foto: Biserica și locuința cuplului agresat)

WWL

26-04-2016. Tabăra creștină pentru copii era prevăzută în vara aceasta. Poliția secretă din Turkemenia a anunțat pastorul că ar fi mai bine să renunțe. 

Pentru pastorul bisericii din Mary, un oraș așezat pe vechiul drum al mătăsii, avertismentul dat de agenții poliției secrete turkmene sună ca o amenințare : «Ne-au cerut să nu organizăm tabăra pentru copii care a fost prevăzută pentru această vară. Dacă nu, tonul se va schimba.» 

În 2013, ofițeri de poliție au făcut o «vizită» pe locul unde se desfășura tabăra de copii, organizată de biserică.
  
Aceste amenințări intervin în timp ce legea despre religie, intrată în vigoare pe 12 aprilie, confirmă interdicția oricărei activități religioase neînregistrate și aduce noi restricții. Așadar, numărul de membrii necesari pentru a recunoaște o nouă adunare trece de la 5 la 50, și orice literatură religioasă trebuie agreată de către o comisie guvernamentală. Însă nici un text din această lege nu a fost încă publicat.
    
Asemenea Coreei de Nord unde cetățenii sunt obligați să-și venereze «liderul», Turkmenia este singura țară din Asia Centrală care menține cultul personalității în jurul liderilor. Această devoțiune este alimentată de cartea « Ruhnama » (cartea sufletului) scrisă de fostul președinte Nyýazow, a cărui ideologie a influențat societatea înainte ca învățătura lui să fie redusă progresiv în școli și universități.

Actualul președinte Berdymoukhamedov a fost atent să transfere statuia predecesorului său în suburbia din Achkhabad, capitala țării, înainte de a-și ridica propria statuie pentru gloria sa, inaugurată în 2015.
 
Creștinii reprezintă aproximativ 2% din populația Trukmeniei. Cei mai mulți dintre ei aparțin minorităților etnice, în principal cea rusă, în timp ce numărul creștinilor locali stagnează. (Surse : Forum 18 și Porți Deschise)
 
(Poză: Copii turkmeni) 

WWL

19-04-2016. Nu și-au revăzut fetele de doi ani. La Chibok, părinții păstrează o licărire de speranță în ciuda durerii lor. 

Au trecut deja doi ani. În 14 aprilie 2014 la ora 3 dimineața, extremiști ai grupului islamic Boko Haram au răpit 275 de liceene la Chibok. 47 dintre ele au putut să scape repede, dar încă nu știm nimic despre cele 228 rămase captive.

Cu fața suptă, Peter își amintește de ce a văzut când a ajuns la locul dramei cu un prieten: «Totul a ars. Au mai rămas câteva uniforme școlare împrăștiate. Atunci, am început să plâng.» Pastorul Ayuba, a cărui fiică Amina a fost răpită, adaugă: «Suntem în așteptare, vărsând lacrimi. Ce pot să fac, decât să-mi încredințez fiica în mâna Domnului și să nădăjduiesc în El? Ea este în mâna lui Dumnezeu.» 
 
Echipa Porți Deschise din loc este în contact regulat cu părinții. În plus de neliniștea datorită absenței fiicelor, ei suferă de foame, pentru că nesiguranța îi împiedică să lucreze pe câmp sau să meargă pe drum. În 2015, un ajutor post-traumatic adaptat special situației le-a fost propus. 50 de părinți au participat.    
 
Fiecare a putut să-și mărturisească suferințele și luptele celor care îi ascultau. Un colaborator raportează: «Acești tați și aceste mame au putut să transpună această durere în scris, depunând foaia la cruce. Apoi, foaia a fost arsă. Mulți sunt convinși că Dumnezeu a permis aceste circumstanțe pentru un scop și sunt acum în măsură să aibă din nou încredere în El.»    
  
Regina își împărtășește experiența: «Am ajuns să cred că Dumnezeu ne-a neglijat. Dar m-am întors la El, și în rugăciune i-am cerut iertare.»
 
Azi, ea prinde curaj din nou: «Cred cu tărie că nu suntem singuri în această bătălie. Rugăciunile creștinilor din lumea întreagă fac o diferență enormă în viețile noastre.»  

(Poză: Portretul fetelor din Chibok care au fost răpite)

WWL

12-04-2016. 10 ani după promulgare, legea care guvernează cultul non musulman din Algeria continuă să fie o sabie a lui Damocles deasupra capului creștinilor algerieni. 

Oficial, legea trebuia să reglementeze exercițiul altor culte decât cele musulmane. În fapte, ordonanța 06-03 promulgată în februarie 2006 avea ca scop să restrângă convertirile către creștinism. Cum stau lucrurile azi ?

Mahmoud Haddad, președintele Bisericii Protestante din Algeria (EPA), constatează că nu numai că această lege nu a contribuit la organizarea cultului creștin, dar și constituie o unealtă de persecuție în mâinile autorităților. « Doar dispozițiile penale au fost aplicate, cu scopul de a frâna convertirile », deploră el. Mai spune că : « Este o lege nedreaptă față de creștini cărora li se neagă dreptul de a-și împărtăși convingerile religioase ! Dacă acest text rămâne așa cum este, va fi într-adevar o sabie a lui Damocles suspendată deasupra capetelor noastre. » 
   
De la intrarea în vigoare a legii în octombrie 2006, autoritățile algeriene au declanșat o adevărată vânătoare de creștini. 

Anul trecut, un creștin din Mostaganem a petrecut o săptămână în detenție pentru patru exemplare ale Noului Testament găsite de poliție în mașina lui.      
În 2010, patru creștini au fost urmăriți în justiție pentru că s-au adunat într-un loc neautorizat. Alt caz asemănător : tânărul creștin Karim Siaghi a fost condamnat la cinci ani de închisoare în 2011 pentru « prozelitism și ofensă la adresa profetului islamului. »   
 
În 2008, cazul lui Habiba Kouider a fost mediatizat. Convertită la creștinism în 2004, ea a fost arestată pe 29 martie 2008 de jandarmi la Tiaret (vestul Algeriei) în timp ce avea la ea vreo 12 exemplare de Biblie. Procurorul din tribunalul din Tiaret a cerut împotriva Habibei 3 ani de închisoare pentru « prozelitism și practica unui cult non-musulman fără autorizație. »    
Până la urmă, sub presiunea mai multor ONG-uri și a comunității internaționale, tribunalul a decis să amâne verdictul, ordonând astfel un complement de anchetă. Acest caz încă este în curs.  
 
« Nu a fost închisă, datorită presiunilor. Această lege nedreaptă față de creștini trebuie abrogată », afirmă Mahmoud Haddad, susținut de apărătorii Drepturilor Omului. 

(Foto: Întrunirea unei biserici în Algeria)

WWL

05-04-2016. Comunitatea creștină are nevoie de rugăciune după carnagiul provocat duminică de un atentat-suicid într-un parc din Lahore. 

Relaxate, familiile au profitat de timpul frumos pentru a sărbători Paștele în parcul Iqbal din Lahore. Sărbătoarea s-a transformat într-un coșmar când un kamikaz a explodat : peste 72 de morți, din care 29 copii, și aproximativ 340 răniți. Comunitatea creștina este profund șocata și multe familii, atât creștine cât și musulmane, sunt tulburate.
 
De duminică, echipe partenere se țin în spărtură, vizitând răniții și susținând apropiații victimelor la funeralii. Unul dintre colaboratori raportează : « Un băiețel se agăța de sicriu și plângea. Am cerut familiei sale să-i lase puțin mai mult timp. El s-a uitat la mine, și a închis ochii înainte de a spune : Era fratele meu, la urma urmei. »  

Un creștin, tatăl unei familii, spune : « Când ați văzut moartea aruncând copii în aer ca mai apoi să cadă în bucăți, nu vă mai temeți de nimic. Nu știu de ce Dumnezeu m-a păstrat în viață. Nu-mi este teamă, însă sunt extrem de confuz. »

În spitalele arhi-pline, colaboratorii îsi predau ștafeta pentru a asculta victimele și pentru a se ruga. Unul dintre ei mărturisește : « Sunt multe lacrimi de șters, sunt momente dificile și în același timp prețioase. Pentru unii, viața nu mai ține decât la un fir. Dar nimic nu este imposibil lui Dumnezeu. Sunt convins că rugăciunea este cea care ne ajută să rezistăm și să rămânem lângă oameni. »

De mai multe săptămâni, creștinii se așteptau la ce este mai rău pentru că tensiunea era palpabilă de la executarea lui Mumtaz Qadri, ucigașul lui Salman Taseer, guvernatorul din Pendjab favorabil la revizuirea legii anti-blasfemie și apărătorul lui Asia Bibi.   

De altfel, după observatorii locali, există o legătură strânsă între susținătorii atentatului de duminică, și suporterii lui Mumtaz Qadri. În momentul atentatului, zeci de mii de manifestanți protestau violent împotriva executării lui Mumtaz Qadri (care a avut loc în 29 februarie) la Islamabad. Islamiștii consideră acest om un erou și reclamă moartea lui Asia Bibi.
     
(Foto: Funeralii, după un atentat)

WWL

29-03-2016. Președinte nou, speranță nouă ? Reconcilierea și restaurarea sunt provocările majore ale guvernului, pe lângă care Biserica are un rol decisiv de jucat. 

Provocări majore îi așteaptă pe președintele Centrafrican și pe guvernul său, începând cu reconcilierea dintre creștini și musulmani. «Noi trebuie să creăm condițiile pentru un dialog între cele două comunități. Vom face tot posibilul pentru ca centrafricanii să poată trăi împreună», a declarat noul președinte, Dl. Touadéra, a cărui alegere a fost confirmată de Curtea Constituțională Centrafricană la 1 martie, prin 63% din voturi. Dl. Touadéra, 58 de ani, este un creștin, care a fost prim-ministru al președintelui Bozizé înainte de criza din 2013.

Conform Programului Alimentar Mondial al Națiunilor Unite, cel puțin jumătate din populație este amenințată de foamete, producția agricolă scăzând la jumătate din cauza crizei.

În colaborare cu liderul religios al comunității musulmane din țară, reprezentanți ai diferitelor biserici se angajează de ani de zile pentru a pune capăt luptelor și pentru reconciliere, eforturi care au fost, de altfel, premiate de către ONU. Atât Biserica Catolică cât și bisericile din Alianța Evanghelică au organizat conferințe înainte de alegerile prezidențiale. Scopul lor, printre altele, a fost de a încuraja populația să voteze, de a evita orice provocare sau violență și de a invita alegătorii să ia în considerare candidații dincolo de apartenența lor tribală.

De la începutul conflictului, Porți Deschise a putut oferi ajutor de urgență, a putut echipa creștinii pentru a aduce sprijin post-traumatic și a pune la dispoziție o formare pentru reconciliere. Rămân multe de făcut, în speranța că țara va găsi stabilitate și armonie.

(Foto: Refugiați în curtea unei biserici)

 

WWL

17-03-2016. În 29 februarie, la cinci ani după uciderea guvernatorului din provincia Pendjab, Salman Taseer, guvernul Pakistanului a executat garda sa personală și asasinul Mumtaz Qadri. Creștinii se tem acum de represaliile extremiștilor. 

Qadri și-a justificat actul prin criticile repetate ale lui Taseer împotriva legii despre blasfemie și angajamentul său în favoarea creștinei condamnată la moarte, Asia Bibi. În toată țara, o parte din populație a salutat în Qadri un « erou » care a « apărat onoarea islamului ». Mai mult de două mii de avocați s-au propus pentru a-l apăra gratuit, în timp ce familia guvernatorului ucis a avut cele mai mari dificultăți pentru a găsi un imam care să accepte să prezideze la înmormântarea sa.
   
Pentru mulți observatori, tratamentul rezervat ucigașului urma să fie revelator despre determinarea cu care autoritățile pakistaneze vor să ducă lupta împotriva terorismului islamic. Imediat după ce verdictul a fost publicat, judecătorul responsabil pentru  condamnarea la moarte a lui Qadri, Pervez Ali Shah, a fost mutat în Arabia Saudită pentru o lungă perioadă pentru a-i prezerva securitatea. După executarea lui Qadri prin spânzurare, mulți extremiști au jurat că se vor răzbuna, iar creștinii știu că ei riscă să fie ținte din nou.   
 
În ziua executării, primele răscoale au izbucnit în mai multe orașe din Pakistan. Mulți creștini au rămas închiși în casele lor. Un tânăr creștin din Peshawar a declarat : « A muri pentru credința mea în Isus, este un lucru ; dar cu siguranță nu vreau să mor pentru că cineva s-a mâniat pe guvern din cauza executării unui criminal musulman. » Prietenul său a adăugat : « Azi, pentru prima dată am impresia că guvernul face ceva cu adevărat pentru dreptate ! » Însă reacțiile creștinilor nu sunt unanime. Unii admiră fermitatea de care autoritățile au dat dovadă față de extremism. Alții deploră încă o viață pierdută pentru nimic. Media a rămas discreta despre executare pentru a nu înrăutății situația.  

În paralel, comunitatea creștină pakistaneză așteaptă cu un amestec de anxietate și speranță procesul în apel a lui Asia Bibi. Audițiile ar trebui să înceapă în curând, după avocatul său Saif-ul-Malook. Această procedură va fi de asemenea urmarită cu mare atenție în  străinătate. 
  
(Foto: Asia Bibi, Salman Taseer)

WWL

08-03-2016. Bisericile din Nigeria se angajează împreună pentru a sprijini creștinii din nordul țării, care suferă de mai multe decenii o violență persistentă. 

În colaborare cu Asociația Creştină din Nigeria (CAN), organizația Porți Deschise a lansat recent un raport alarmant privind impactul persecuției creștinilor din nordul țării. Pe această bază, bisericile și CAN au publicat o declarație comună pe 24 februarie la capitala Abuja, cu un apel către guvern pentru a opri violențele și pentru a garanta libertatea religioasă pe tot teritoriul nigerian.

"Pentru prima dată, semnăm un act care redă adevărata imagine a persecuției suferite de creștini în această țară" a spus păstorul Musa Asake, Secretar General al CAN.

Din 2006 până în 2014, creștinii din nordul Nigeriei au fost serios persecutați : cel puțin 11.500 au fost uciși și 1,3 milioane au fugit în zone mai sigure. Mai mult de 13.000 de biserici au fost distruse sau închise.

Situația s-a înrăutățit în ultimii doi ani, ca urmare a violențelor comise de Boko Haram, grupul terorist cel mai ucigaș din lume, dar nu numai. În 2015, atacurile păstorilor musulmani Fulani au deplasat mai mult de 40.000 de creștini. Elitele politice și religioase locale sunt, de asemenea, responsabile pentru abuzurile împotriva creștinilor.

Concluziile raportului sunt îngrijorătoare : "Din ce în ce mai marginalizați, creștinii au o libertate de cult foarte limitată și nu au acces la locuri de muncă, locuințe și educație. Fără o voce adevărată, comunitatea creștină poate să dispară din nordul țării."

În schimb, recepția favorabilă a raportului emis de CAN dă speranță. Pentru că a dat semnalul de alarmă și a permis bisericilor din sud să devină conștiente de situația din nord. În fața acestei provocări majore, unitatea regăsită între biserici este esențială. În colaborare cu CAN, Porți Deschise dorește să-și intensifice angajamentele în mai multe domenii: asistență de urgență, consiliere post-traumatică, formare biblică, proiecte de formare profesională și socio-economice.

(Foto : Reprezentanții CAN în timpul unei reuniuni din 23 februarie 2016)

WWL

01-03-2016. De un an erau în mâinile Statului Islamic: 43 de creștini au fost eliberați după luni întregi de negociere. 

Luni 22 februarie, organizația Statul Islamic a eliberat 43 creștini asirieni. Erau ultimii ostatici deținuți care au făcut parte dintr-un grup de 253 de creștini răpiți în urmă cu un an, atunci când extremiștii au atacat 35 de sate așezate pe malul râului Khabour, în nord-estul Siriei. 
  
De-a lungul lunilor de negociere cu reprezentanții Bisericii asiriene, aproape toți au fost eliberați, cu excepția a doi bărbați executați împreună cu un alt ostatic în data de 7 octombrie 2015 de către teroriști. Biserica asiriană se bucură de această eliberare și mulțumește tuturor celor care au susținut-o, în același timp subliniând prejudiciile suferite de comunitatea creștină, în special distrugerea mijloacelor ei de subzistență.
   
Situația rămâne dramatică pentru creștinii care încă trăiesc în Siria, mai ales în zonele ocupate de Statul Islamic. «In acest moment este foarte dificil să găsim un loc sigur. Grenade explodează și auzim vorbindu-se zi după zi de persoane rănite sau ucise», explică pastorul Edward, la Damas. 

El continuă: «Țin să-mi exprim recunoștința profundă către creștinii din lumea întreagă care ne poartă, pe noi, creștinii din Siria, în rugăciune. Rugăciunile voastre ne încurajează și, la rândul nostru, îi încurajăm pe ceilalți Sirieni.»

In mijlocul acestei tragedii, pastorul Edward vede cum Dumnezeu răspunde rugăciunilor: «Recent, în timpul unei adunări pastorale, am confirmat cu toții că Domnul este la lucru în țara noastră. A trăi în Siria nu este un sacrificiu : este un privilegiu. Fiecare pastor își riscă viața, însă este vocația sa. Ceea ce Dumnezeu face are sens și acest lucru ne mângâie.» 

WWL

23-02-2016. Patru adolescenți copți egipteni între 15 și 17 ani sunt judecați pentru presupusă blasfemie. Crima lor: au mimat decapitarea rituală a djihadiștilor într-un videoclip. 

La un an după tragedia a 21 de creștini decapitați în Libia de militanți ai Statului Islamic, instanța egipteană trebuie să se pronunțe în procesul a patru tineri copți cu privire la un videoclip de 30 de secunde în care aceștia pun în scenă o decapitare unde își bat joc de djihadiști.

Videoclipul adolescenților a fost aparent înregistrat pe parcursul unei excursii cu profesorul lor, Gad Younan, un copt convocat o primă dată pe 29 octombrie 2015 de tribunalul din Minya (223 km la sud de Cairo, poză). După două amânări ale audienței, profesorul a fost condamnat la trei ani de închisoare pentru «insultă la adresa islamului», dar a fost în cele din urmă eliberat pe cauțiune în așteptarea apelului.

Verdictul procesului celor patru tineri este așteptat pe 25 februarie, la doar câteva zile după comemorarea decapitării reale a creștinilor egipteni de pe o plajă din Libia. Scena de neîndurat, filmată și distribuită pe scară largă de către djihadiști, critica grav creștinii și creștinismul, fiind însoțită de citate din Coran.

Avocatului care pledează pentru o simplă bătaie de joc din partea tinerilor, judecătorul i se opune cu teza de blasfemie: "După raportul de radio și televiziune egiptene, acești băieți au luat în râs rugăciunile musulmane și au dat o reprezentare falsă", a spus el. Avocatul, care subliniază recrudescența proceselor de blasfemie, mărturisește: "Nu sunt foarte optimist cu privire la rezultatul audienței." El se pregătește deja pentru a face apel. 

WWL

16-02-2016. Decesul a doi creștini în timpul arestului lor scoate în evidență discriminarea față de minoritatea creștină. 

În zorii zilei de 25 ianuarie 2016, Tariq Masih, un creștin de 49 ani, este arestat la domiciliul său la Satra (nord-estul Pakistanului) de poliție și condus la comisariat. Pus în arest și torturat, acest tată a 7 copii moare în aceași zi. 
 
Soția lui Tariq, Rukhsana Bibi, a depus o plângere împotriva a patru polițiști, dar nici unul dintre ei nu a fost tras la răspundere. Oficial, Tariq Masih a murit de o criză cardiacă în timpul transferului către post. Însă o altă sursă contestă această versiune: «Poliția nu a prezentat raportul de autopsie, ceea ce ne lasă să credem că ascunde ceva. Tariq Masih a fost omorât sub tortură, și nimic altceva. Polițiștii nici măcar nu sunt în stare să spună de ce a fost arestat.»

În 15 ianuarie, un alt creștin, Liaqat Masih, a fost de asemenea brutalizat până la moarte sub ochii fiului său la Gujanwala, în aceași regiune. Se pare că acuzația de furt a fost adusă după deces. Cei care îl cunoșteau sunt convinși că Liaqat era inocent: «În calitate de creștini, urâți de musulmani, suntem confruntați unui risc accentuat de acuzații false», a spus unul dintre ei.    
 
Există o mare tendință care arată că creștinii sunt în special expuși torturii, discriminării și nedreptății din partea autorităților. Într-un sistem corupt care îi împinge către sărăcie și deznădejde, ei sunt de multe ori acuzați pe nedrept și servesc de țapi ispășitori pe care poliția își varsă mânia.   

Prin intermediul partenerilor locali, Porți Deschise susține creștinii pakistanezi prin diferite proiecte precum formarea biblică și profesională, seminarii despre persecuție, cursuri de alfabetizare și microcredite.  

 

WWL

11-02-2016. Noua Constituție prevede măsuri pozitive pentru minoritatea creștină. Dar există temeri de reacții violente ale clerului budist. 

La data de 9 ianuarie, președintele Sirisena a propus o nouă constituție, care intenționează să descentralizeze puterea pentru a preveni mai bine tensiunile etnice din Sri Lanka. Acest lucru poate aduce atât vești bune cât și rele pentru cei 7% de creștini și pentru cei 10% de musulmani. Pe de o parte, după suprimarea unității de poliție religioasă în 2015, situația creștinilor s-a îmbunătățit. Dar ei rămân precauți cu privire la locul acordat budismului în identitatea sri lankeză, și se tem de reacții puternice din partea extremiștilor budiști.

Un pastor explică:"Călugării se consideră protectorii budismului în fața restului lumii. Pentru ei, toate celelalte țări budiste au fost corupte de comunism sau de ateism. Sri Lanka rămâne modelul adevăratului budism, și ei se luptă pentru a-l apăra.”

Dacă extremiștii budiști sunt mai puțin vizibili, atacurile împotriva minorităților musulmane și creștine continuă. Persecuția devine mai puțin violentă dar este mai insidioasă. Pastorul Dayaratne și soția sa au trăit-o, atunci când autoritățile au dat afară 130 de orfani din satul copiilor Agape pe care îl conduceau ei, în urma unui scandal fabricat de călugări budiști geloși.

Extremiștii budiști văd în această schimbare de Constituție o modalitate de a limita influența clerului lor, precum și o încercare a guvernului de a se apropia de țările occidentale. Ei amenință cu boicotarea legilor.

Sri Lanka a ieșit din Indexul persecuției în 2016, deși în 2015 ocupa locul 44 iar în 2014, locul 29. Acest lucru se explică în parte prin faptul că, în ianuarie 2015, preşedintele dictatorial Mahinda Rajapaksa nu a fost re-ales, împotriva tuturor așteptărilor. Cele două  mișcări budiste radicale de care era puternic legat au rămas în umbră în perioada de anchetă pentru WWL, 2016 (până în octombrie 2015).  

 

WWL

02-02-2016. In 16 și 17 ianuarie 2015, Biserica din Niger a suferit cel mai mare atac din toată istoria sa. Un an mai târziu, comunitatea creștină continuă să se reconstruiască. 

A fost cu un an în urmă. Creștinii din Niger au fost scufundați în stupoare și tristețe. Sute de musulmani înfuriați (în urma omagiilor făcute de către președintele lor victimelor din atentatele de la Charlie Hebdo) au venit să distrugă 70 de biserici și aproximativ o sută de proprietăți ale creștinilor. Aceste răscoale au cauzat moartea a 10 persoane.    

In Niamey, inaugurarea a două șantiere de reconstrucție a bisericilor a fost marcată de ceremonii care au încurajat foarte mult comunitatea creștină. « Suntem bucuroși să lansăm în mod oficial reconstrucția acestor două biserici. Este într-adevăr expresia bunătății și credincioșiei lui Dumnezeu față de Biserică », a declarat Kimso Boureima, Președintele Alianței Evanghelice din Niger.
    
Aceste două biserici (evanghelică și baptistă) figurau printre edificiile cele mai emblematice din capitală și simbolizau prezența creștină în Niger. Dărâmăturile lor au devenit o curiozitate pentru trecători. Dar odată lucrările terminate, bisericile vor fi mai mari, mai vizibile și mai bine echipate. Un alt șantier de biserică începe la Zinder, al doilea oraș din țară.
      
Ceremoniile au fost de asemenea marcate de o slujbă de mulțumire, precedată de trei zile de post și rugăciune, din 14 până în 17 ianuarie. « Am ales această comemorare pentru a ne exprima recunoștința pentru ceea ce Domnul a făcut până acum. Din prima zi al atacului, noi am proclamat că Biserica a iertat. Trebuie să întoarcem pagina și să mergem înainte. Aceste evenimente au venit pentru a ne pregăti pentru mai multă persecuție », a subliniat Kimso Boureima în prezența membrilor tuturor bisericilor protestante și evanghelice.  

(Foto: Demolarea bisericii evanghelice înainte de reconstrucția ei)     

 

WWL

26-01-2016. Pastorul irano-american Saeed Abedini a fost eliberat sâmbătă 16 ianuarie de către justiția iraniană, în cadrul unui schimb de deținuți între Iran și Statele Unite. 

Saeed Abedini (poză) este liber! Acest creștin iranian, fost musulman, care are și naționalitatea americană, a fost închis în septembrie 2012 și trebuia să ispășească o pedeapsă de 8 ani de închisoare pentru « amenințarea siguranței naționale », din cauza implicării sale în bisericile din case în Iran. În timpul detenției sale la Teheran, el a suferit probleme grave de sănătate. Saeed a suferit violențe fizice și verbale, și a primit amenițări cu moartea din cauza credinței sale în Hristos.    

Când a primit vestea eliberării sale, soția lui, Naghmeh, și-a exprimat bucuria și, recunoscătoare fiind, a mulțumit tuturor creștinilor din lume care l-au susținut pe Saeed și familia lui în timpul acestor trei ani de detenție în Iran. Cu o perseverență de neînvins, Naghmeh nu a încetat să apere cauza soțului ei. Peste un milion de persoane și-au făcut auzită vocea pentru a reclama eliberarea pastorului Abedini, acesta negând tot timpul acuzațiile care i-au fost aduse.   

Precum Farshid Fathi eliberat în decembrie 2015, Saeed Abedini face parte din deținuții pentru care v-ați rugat sau cărora le-ați scris în 2014 și 2015. Peste 20'000 de scrisori le-au fost adresate, și unele le-au fost date în mâini proprii în celula lor. « Aceste scrisori dovedesc că nu suntem uitați și ne dau o nouă energie », a explicat un fost deținut, eliberat de atunci.     

Să nu uităm de ceilalți creștini iranieni care încă sunt în inchisoare din cauza credinței lor, de multe ori în condiții de detenție extrem de dure. Aproximativ 60 dintre ei apar pe lista noastră de prizonieri.

WWL

19-01-2016. Noul Index mondial de persecuție 2016 arată că persecuția împotriva creștinilor ia amploare. Atât presiunile cât și actele de violență au crescut.

Pe primul loc în Index, găsim Coreea de Nord pentru al paisprezecelea an consecutiv, fiind ultimul bastion al stanilismului. Siria, Irak, Afganistan, Somalia sau Nigeria, țări numite des în media pentru actele anti-creștine, fac parte din partea de sus al tabelului. În 2015, trei țări au dat dovadă de o febră anti-creștină remarcată : Eritreea, Pakistan și Libia.

Eritreea se află de acum pe al treilea loc. Cu regimul dictatorial paranoic al președintelui Afewerki, putem fără contest să-i decernăm titlul de « Coreea de Nord al Africii ».

Pakistanul se află pe locul șase, cel mai înalt punct atins vreodată. Violența este comparabilă cu cea a Nigeriei. În Libia, nivelul de insecuritate o propulsează pe locul zece al Indexului mondial.

Islamul radical este factorul principal de persecuție în 35 din 50 de țări luate în considerare în Index. Celelalte surse de persecuție ale creștinilor sunt naționalismul religios, dictatura, ateismul post-comunist, tensiunile interetnice sau sistemele mafiei și de crimă organizată.

Porți Deschise a contabilizat 7100 creștini omorâți pentru credința lor, contra 4344 în indexul precedent. În aceași perioadă, 2406 biserici au fost distruse sau vandalizate grav, contra 1062 un an înainte. Aceste statistici nu se referă decât la cazurile documentate. Din acest motiv, nu sunt cifre pentru Coreea de Nord, iar cele din Siria și Irak sunt cu mult inferioare față de realitate.

În perioada luată în considerare, din 1 noiembrie 2014 până în 31 octombrie 2015, primele zece țări din Index sunt Coreea de Nord (92 de puncte), Irak (90), Eritreea (89), Afganistan (88), Siria (87), Pakistan (87), Somalia (87), Sudan (84), Iran (83) și Libia (79). Maximul teoretic este de 100 de puncte.

Din cele 65 de țări examinate în acest an, doar primele 50 figurează în Index. Din cauza creșterii persecuției, trebuie de acum cel puțin 53 de puncte pentru a fi listat, contra 49 în Indexul 2015.

În mod general, persecuția creștinilor a crescut. Într-un an, media punctelor din Index ale celor 50 de țări în care creștinii sunt cel mai persecutați a crescut cu 2.6 puncte (65.9 contra 63.3 în 2015).

Iran

12-01-2016. În Egipt, creștinii petrec seara de Revelion la biserică. Pentru ei, aceasta este ocazia de a se ruga împreună pentru țara lor.

"Noi, creștinii din Egipt, ne ridicăm mâinile și ne rugăm Dumnezeului celui viu pentru a salva țara și regiunea noastră de faptele rele ale celui Rău. Venim să ne rugăm pentru ca flacăra noastră să continue să strălucească fără a fi stinsă de îngrijorările zilei de mâine", afirmă ei.

Aceasta este o tradiție veche pentru mulți creștini egipteni : aceea de a rezerva ultima seară a anului ca să-l laude pe Domnul împreună la biserică. Tradiție? Mai degrabă voința de a se strânge împreună pentru a celebra bunătatea și credincioșia lui Dumnezeu din anul care a trecut, și de a intra împreună în noul an.

Indiferent de dimensiunea adunării locale, într-un oraș mare sau într-un sat mic, familiile vin la biserică îmbrăcate în hainele lor cele mai bune, de multe ori cumparate special pentru a sărbători Crăciunul și Anul Nou.

Unii vin la biserică cu dificultățile întâmpinate în 2015, cum ar fi hărțuirea vecinilor sau a colegilor musulmani radicali. Alții au întrebări care rămân fără răspuns. Dar aceste poveri sunt puse înaintea lui Dumnezeu și abandonate anului care a trecut. În pragul noului an, creștinii egipteni privesc înainte și împreună: "Orice ne rezervă viitorul, singura noastră asigurare este că Dumnezeu este bun. El controlează fiecare situație. Știm că spiritul iubirii care este în noi este mult mai puternic decât spiritul de ură pe care îl generează inamicul prin atacurile musulmanilor fanatici împotriva Bisericii. Vrem să îi iubim pe vrăjmașii noștri și în 2016, așa cum ne-a cerut Isus.”

 (Foto: Reuniune în ruinele bisericii lor)

Iran

Un nou val de persecuţii s-a abătut asupra creştinilor iranieni. Arestările şi interogatoriile au fost deosebit de violente vara aceasta.

E greu de ştiut numărul exact, dar cel puţin douăzeci de creştini au fost arestaţi in lunile iulie şi august în oraşele Kermanshah, Teheran, Shiraz şi Karaj.

Au fost vizate în special întrunirile creștine de pe la casele fraților. După spusele prietenului nostru de la faţa locului, un agent al guvernului ar fi reuşit să se infiltreze în mai multe întruniri ca să culeagă informaţii despre membri şi conducatorii lor.

De obicei, raidurile forţelor de securitate se fac rapid şi discret pentru a nu atrage atenţia. Dar vara aceasta, arestări violente au avut loc sub privirile vecinilor.

Cea din 8 august o arată clar: mai mult de 15 agenţi în civil au pătruns într-o întrunire de la o casă în timpul unui botez. Funcţionarii au confiscat literatura şi antenele parabolice şi mai mulţi creştini au fost maltrataţi şi împinşi într-o camionetă.

Multiple mărturii concordă în menționarea brutalităţilor pe care creştinii le-au suportat în timpul interogatoriilor, care au fost urmate des de detenţii prelungite.

Acest fel de a proceda constrastă cu un interogatoriu din luna februarie, în timpul căreia membrii unei întruniri în casa unui frate au fost trataţi cu respect şi sfătuiţi politicos să părăsească ţara.

De altfel este foarte surprinzător că între 1 ianuarie şi începutul lunii aprilie nu a fost semnalată nici o arestare a vreunui creştin.

Cum se explică tendinţa actuală? După analiza prietenului nostru, autorităţile ar fi afişat reticenţă la începutul anului, în timpul negocierilor asupra subiectului spinos al nuclearului iranian, care s-au soldat cu un acord internaţional pe 14 iulie.

Regimul iranian se temea oare ca negocierile să nu fie condiţionate de respectul Drepturilor Omului?

(Foto: Amin Khaki, arestat în martie 2014 la Shush, este unul dintre cei peste 60 de creştini din lista noastră de prizonieri.)

 

rca

Devastată de criza doi ani şi jumătate, Republica  Centrafrica  se re-așează progresiv pe fundamente mai sănătoase.

 În data de 19 August 2015 la sediul Naţiunilor Unite din Geneva, Nicolas Guérékoyamé-Gbangou (Preşedintele  Alianţei Evanghelice Centrafrica), Dieudonné Nzapalainga (Arhiepiscop din  Bangui) şi Oumar Kobine Layama (Preşedintele Consiliului  Islamic  Centrafrica) au primit un premiu pentru rolul important pe care l-au avut în reconcilierea naţională. În plin conflict, cei trei lideri şi-au unit vocile şi au chemat atât creştinii cât şi musulmanii la o coexistență pașnică. Mesajul lor s-a opus extremiştilor din toate părţile: „Dacă vor comite violenţe în numele unei religii, noi ne vom disocia de un asemenea comportament. Libertatea religioasă trebuie să fie o realitate.”

În capitala Bangui se reiau activităţile şi viaţa revine la normal, inclusiv în zona populară care devenise o zonă de fărădelegi la adresa creștinilor. Aceștia, ei au plătit un preț scump, acesta constând în vieţi omenesti și traume, din cauza atrocităților comise de Seleka. 

„Vedem o nouă diversitate a populației. Aş vrea să reamintesc că în apogeul crizei l-am găzduit pe imam-ul Layama. Mii de musulmani au fost găzduiţi în Biserici şi creştini şi-au găsit refugiul în moschee”, subliniază Dieudonné Nzapalainga.

Republica Centrafrica a ieșit din criză în timpul preşedintelui de tranziţie Catherine Samba-Panza şi se pregăteşte de alegeri pentru data de 18 Octombrie.

(Poza :cei trei care au avut rolul principal in reconcilierea nationala premiati de ONU)