O famile din Palu primește ajutor de urgență

06-12-2018. Conflictele în Irac și Siria au devenit mai puține. Camerele de luat vederi au dispărut. Multe ONG, de asemenea. Totuși Organizația Porți Deschise rămâne și ajută.

«Dacă suferă un mădular, toate mădularele suferă împreună cu el», citează Sora Annie un verset din Biblie. De Ziua Porților Deschise, în data de 17 Noiembrie, în Aarau, s-a aruncat o privire asupra suferinței creștinilor din Siria. «Am predat la copii cu vârstă cuprinsă între zece și doisprezece ani. Dintr-odată, am auzit cum un glonț a lovit în acoperiș», își amintește o călugariță. «Le-am spus copiilor să plece de la fereastră, ca să nu fie văzuți de lunetiști.» Chiar și în aceste împrejurări, elevii și elevele nu s-au lăsat distrase de la învățat: «Am văzut cum în fața clasei un copil stătea sub catedra profesorului și acolo scria în continuare la lucrarea lui. Aceasta fetiță este eroina mea personală.»

Pe vremuri, explodau foarte multe bombe în Aleppo, domeniul de influență al surorii Annie. O dată, când exploziile au fost foarte dese, «ne-am gîndit că în ziua următoare nu o să vină nimeni la rugăciune. Totuși biserica era plină. Această fermitate ne dă curaj. Încercăm să susținem oamenii din țara noastră.»

Noi nu suntem doar la fața locului ca să spunem: «Isus vă iubește», dar și pentru că „Isus se îngrijește de nevoia dumneavoastră». Milioane au părăsit Siria. Multe localități sunt distruse. Sora Annie adaugă: «Este o mare provocare să reconstruiești case și orașe distruse, dar este o și mai mare provocare să însoșești oamenii, după pierderile și traumele pe care le-au suferit, pe drumul lor de vindecare și reabilitare.»

«Dacă nu ajutăm pe copii și adolescenți să-și învingă traumele, o întreagă generație se pierde», spune William*, cel care îi susține pe creștinii autohtoni în Irac. «Este ceva ce durează mult timp. O traumă nu dispare peste noapte. Trebuie să fim aici pentru ei încă mulți ani.» Soția lui Williams, Hana*, explică: «Ei (creștinii) se simt mai în siguranță, dacă suntem și noi aici. În afară de aceasta, pentru ei este important, pentru că li se arată că lumea de afară nu a i-a uitat.» Aceasta le dă curaj.

În zona în care trăiesc William și Hana, «80 la sută din case sunt distruse. Înainte ca creștinii să poată reveni să locuiască aici, era nevoie ca clădirile să fie reconstruite.» Nu se poate ca oamenii să fi trimiși pur și simplu din lagărele de refugiați fără absolut nici un ajutor. Important ar fi ca aceștia să fie susținuți la construcția clădirior. De asemenea, sunt multe fabrici distruse. De aceea ar fi necesar să fie create locuri de muncă. «Încercăm să îi ajutăm să înființeze întreprinderi mici.»

În fine, ne explică William: «Le spunem creștinilor la fața locului mereu că noi ne rugăm pentru ei. Ei ne răspund: ‚Știm asta, simțim asta. Suntem protejați.‘» IS a dispărut. «Dar noi ne rugăm în continuare. Căci marile provocări de-abia încep. Este vorba să învingem experiențele traumatizante și să reconstruim țara.» Creștinii din Irac au nevoie de încurajarea noastră, de rugăciunile și de sprijinul nostru.

*Pseudonime

(Imagine: Reconstrucție în Irac)