 |
13-05-2026. Nam avea 40 de ani, când s-a alăturat bisericii pe care, de fapt, trebuia să o spioneze. Prețul plătit a fost mare, dar nu regretă nimic.
La 62 de ani, Huynh Van Nam* este unul dintre puținii vietnamezi creștini din poporul khmer. Khmerii sunt o minoritate din Vietnam care trăiește în Delta Mekongului și care au propria limbă, tradiții și religie.
Munca în câmpurile de orez, frecventarea pagodei, venerarea strămoșilor și urmarea învățăturilor lui Buddha au caracterizat, în esență, viața lui Nam, pană când acesta a fost obligat să plece la război, în Cambodgia. De acolo, s-a întors cu un picior parțial amputat, din cauza unei mine antipersonal.
După întoarcerea sa acasă, familia logodnicei sale, Than*, nu a mai vrut să aibă de-a face cu el. În ciuda acestor lucruri, Than nu s-a lasat descurajată și s-a hotărât să se căsătorească cu Nam. «Chiar dacă și-ar fi pierdut ambele picioare și vederea, l-aș iubi în continuare...» Din cauza handicapului său, acesta nu a reușit să-și găsească ceva de muncă.
O misiune cu consecințe grave
Într-una din zile, autoritățile locale i-au oferit lui Nam un loc de muncă. Acesta se hotărâse să profite de ocazie, fără să cunoască adevărata natură a misiunii sale. La scurt timp, s-a dovedit că guvernul vietnamez a cautat spioni vorbitori de limba khmeră. Nam trebuia să-i supravegheze, în special, pe khmerii creștini. Trebuia să se infiltreze într-o biserică și să trimită rapoarte. La început, instrucțiunile date au fost urmate strict.
Totuși, informațiile pe care Nam le transmisese autorităților au dus la persecutarea oamenilor pe care îi supravegheaseră, deși aceștia nu făcuseră nimic rău. În cele din urmă, Nam decide să asculte de conștiința sa: «Cu cât îi observam mai mult, cu atât îmi dădeam seama mai bine că Isus nu a învățat niciodată să faci rău cuiva.» Într-o zi, Nam a încetat, pur și simplu, să mai trimită rapoarte autorităților. Superiorii lui l-au cheamat să le dea socoteală, dar el a răspuns: «Mi-am pierdut piciorul în slujba statului. Restul vieții mele îl voi dedica slujirii lui Dumnezeu.»
În seara aceea, când s-a întoars acasă, decizia lui a devenit foarte fermă. El le-a spus lui Than și celor trei copii ai lor: «Dacă Dumnezeu există cu adevărat, El ne va ajuta.» Apoi, a distrus altarul care până atunci era dedicat spiritelor strămoșilor lor. Vecinii au observat acest lucru, iar consecințele nu au întârziat să se arate: Nam și-a pierdut slujba, casa și pensia de invaliditate.
Intimidări neîncetate
În acel moment, Nam se hotărâse să se dedice trup și suflet credinței creștine. Nu numai că a devinit membru al bisericii pe care o spionase anterior, dar și-a propus chiar s-o recunoască oficial! Incredibil, dar adevărat: în doar patru luni, Nam reușește acest lucru!
La ora actuală, Nam este pastorul unei mici biserici cu aproximativ cincisprezece membri. Când Crucea Roșie a aflat de handicapul său și de nenorocirea care l-a lovit, i-a oferit un loc de muncă. Nam a refuzat, preferând să se dedice în totalitate slujbei sale de pastor. În fiecare duminică, autoritățile încearcă să-l intimideze, dar, de fiecare dată, acesta nu face decât să le zâmbească în urmă: «Îi invit să ni se alăture.»
Biserică sau pagodă?
Din cauza acestor intimidări, unii creștini nu mai merg la biserică, ci la pagodă. Totuși, datorită partenerilor Open Doors, ei pot participa astăzi la seminarii de pregătire pentru persecuție și învață să rămână neclintiți. Alții, care au fost excluși din sistemul școlar din cauza credinței lor în Isus, nu știu nici să citească, nici să scrie. Prin urmare, nu sunt în măsură să folosească Biblia, chiar dacă dețin una. «Mă rog ca ei să primească Biblii – audio în limba lor maternă, pentru a putea auzi Cuvântul lui Dumnezeu, clar și distinct, își dorește Nam pentru poporul pe care Dumnezeu i l-a încredințat.»
*Numele au fost schimbate din motive de securitate