30-05-2023. Au trecut trei săptămâni de când au izbucnit violențe teribile între comunitatea Kuki (predominant creștină) și comunitatea Meitei (predominant hindusă) din Manipur, în nord-estul Indiei. O analiză a situației.

În data de 3 mai, tensiunile dintre comunitățile Kuki și Meitei s-au intensificat, ducând la revolte comunitare și la incendierea mai multor biserici. Tensiunile dintre cele două grupări etnice mocneau de zeci de ani. Cu toate acestea, violențele au izbucnit doar după ce guvernul pro-hindus din Manipur a decis să acorde terenuri și beneficii suplimentare meiteilor, iar creștinii Kuki au fost evacuați de pe pământurile lor de origine.
Creștinii locali au confirmat că aproximativ 230 de biserici au fost arse și distruse, peste 100 de instituții și proprietăți creștine au fost deteriorate și peste 1000 de case creștine au fost arse și distruse. Peste 10.000 de persoane au fugit în taberele de urgență înființate de armată. Se presupune că cel puțin 70 de persoane au murit în urma violențelor.

Un conflict etno-religios

Conflictul are într-adevăr cauze etnico-religioase, chiar dacă inițial a fost prezentat în mass-media ca fiind un conflict pur etnic. Acesta este rezultatul anumitor decizii luate de guvernul statului, care este în prezent pro-hindus (BJP). Aceste decizii au ca scop să priveze triburile creștine de drepturile lor, deși acestea sunt deja dezavantajate. Din acest motiv, triburile creștine (Kukis) au protestat pașnic împotriva acestor decizii, care îi afectează în mod personal.
După aceste proteste, un grup extremist al majorității hinduse Meitei a profitat de ocazie pentru a ataca bisericile, nu doar bisericile creștine ale tribului Kuki, ci și bisericile convertiților care există în cadrul comunității Meitei. Astăzi, credincioșii din ambele tabere, Kuki și Meitei, suferă și sunt convertiți cu forța la hinduism.

Într-o situație precară

Din cauza situației delicate create, chiar și partenerii locali ai Open Doors sunt direct afectați de violențe și se refugiază în tabere. Mulți credincioși se ascund încă în zonele de deal și de frontieră. A doua zi după atacuri, Richard*, un creștin Meitei, a declarat: «Violențele care se petrec sub ochii noștri sunt inexplicabile. Nu ne putem opri din plâns. Fie ca Domnul să-Și salveze poporul.»
«Cei mai mulți dintre credincioși sunt traumatizați. Avem nevoie urgentă de rugăciuni. Rugați-vă pentru situația creată, de asemenea, pentru credincioșii de aici», a declarat Kuber*, un Kuki credincios.

Inflație masivă și amenințare de război civil

În prezent, aprovizionarea cu alimente, accesul la bancomate și la internet sunt foarte nesigure. Prețurile la alimente au crescut de patru ori, la fel ca și prețurile la combustibil. Partenerii locali ai Porti Deschise se așteaptă ca situația să se deterioreze și mai mult. Unii spun că ar putea izbucni un război civil.

Prioritate: Ajutor de urgență și rugăciune

Partenerii noștri locali din nord-estul Indiei oferă ajutor de urgență și furnizează produse de primă necesitate credincioșilor afectați, atât din partea grupării etnice Kuki, cât și din partea grupării Meitei.
Până în prezent, au fost identificate șase localități care au nevoie urgentă de asistență. Imphal și Churachandpur sunt zonele aflate in starea cea mai critică, precum și cele mai greu accesibile.
S-ar putea să fie nevoie de zeci de ani pentru ca comunitatea creștină, care are rădăcini puternice în regiunea Manipur, să se întoarcă la viața de dinaintea violențelor de la începutul lunii mai. Pentru creștinii din India, acestea sunt un semn al vulnerabilității lor extreme: «Dacă creștinii pot fi vizați în acest fel într-un stat precum Manipur, cât de rău trebuie să fie în alte state?», conchid ei.

11-05-2023. La doar 33 de ani, pastorul Jean a văzut și a trăit mai multe tragedii decât majoritatea pastorilor de vârsta lui. În 2019, în Republica Democrată Congo (RDC), el a fost chemat să păstorească o biserică în Beni, în provincia Kivu de Nord. Mărturia sa reprezintă lansarea campaniei Open Doors «Africa: uniți împotriva violenței».

Deși nu a ignorat problemele cu care se confruntă creștinii din nord-estul Republicii Democrate Congo, pastorul Jean (foto) era optimist și avea multe planuri pentru a sluji noua sa congregație. În data de 30 iunie 2021, elanul său a fost brusc și în mod tragic oprit. Luptătorii din cadrul Forțelor Democratice Aliate (ADF), un grup rebel islamic, au atacat locul în care pastorul Jean încerca să slujească creștinilor rămași în regiune. «Era în jurul orelor 17:00 sau 18:00 seara, când aceștia au venit în zonă. La început, au urmărit oamenii care se mișcau; nu au atacat în acel moment. În jurul orelor 21:00, am mâncat, ne-am rugat, apoi copiii au adormit. Apoi, la orele 23.00, am auzit prima împușcătură. Era chiar în spatele nostru și i-am spus soției mele că am fost atacați de inamic.»

«Dumnezeu să ne ajute!»

Casa pastorului Jean se afla în mijlocul complexului bisericii. Pe o parte, era clădirea bisericii, care era încă în construcție, chiar lângă ea se afla școala. Din interiorul casei sale, pastorul Jean putea auzi țipetele vecinilor săi, în timp ce atacatorii își croiau drum fără milă prin sat. «Ne-am rugat ca Dumnezeu să ne ajute», a spus el.

El își amintește că, din acel moment, s-au tras focuri de armă în mod continuu. În incinta bisericii se aflau aproximativ 500 de persoane, fără a-i număra pe cei care au fugit înăuntru.

Vizat în mod personal

Pastorul Jean crede că atacatorii l-au vizat personal. Aceștia au stat în fața ușii sale și au încercat să o spargă. El s-a rugat lui Dumnezeu în șoaptă: "Doamne, primește-ne sufletele acum". Dar, în același timp, i-a spus că încă mai crede că totul este posibil și i-a cerut să facă voia Lui.

În acel moment, o rachetă a aterizat pe acoperișul casei sale și acesta și-a pierdut cunoștința. Atacul asupra satului a continuat toată noaptea. Cincisprezece persoane au fost ucise, dintre care, cel puțin șase, aparțineau bisericii sale. Șapte case și mai multe magazine au fost distruse și jefuite, iar cel puțin 20 de persoane, majoritatea fete, au fost date dispărute.

Cei care au reușit să scape s-au întors dimineața devreme. «Doar prin harul lui Dumnezeu am rămas în viață», spune tânărul pastor.

Afectați emoțional

Pastorul Jean și familia sa au supraviețuit incidentului fără a suferi răni fizice. Cu toate acestea, atacul nu i-a lăsat nevătămați. Durerea emoțională și psihologică este profundă. El se întreabă de ce același har care l-a salvat pe el nu i-a salvat și pe cei șase membri ai bisericii sale care au fost uciși. «Chiar și la înmormântare, a trebuit să însărcinez un alt pastor să țină predica, pentru că nu aveam puterea necesară.»

Împreună cu familia sa, a fost mutat în cele din urmă într-o zonă mai liniștită, unde își continuă procesul de vindecare, în timp ce slujește biserica locală. Pastorul Jean este convins că prin rugăciunile pe care le trăiește personal, va experimenta o vindecare completă.

27-04-2023. O grădiniță dintr-un oraș din estul Chinei cere părinților să semneze un document prin care aceștia se angajează să nu-și învețe copiii religie.

«Formularul prin care părinții se angajează să nu transmită copiilor propriile covingeri religioase» a fost înmânat tutorilor copiilor din grădinițele din orașul Wenzhou, situat în provincia Zhejiang din estul Chinei, a confirmat un profesor pentru ChinaAid.

Părinții trebuie să semneze acest document prin care se angajează să «nu aibă convingeri religioase, să nu participe la activități religioase și să nu răspândească și să propage religia în niciun loc.»

De asemenea, aceștia trebuie să fie de acord să respecte disciplina Partidului, să nu încalce legile țării și să nu se alăture unor culte precum Falun Gong (o nouă mișcare religioasă care a luat naștere din Qigong și care a fost combătută în China în timpul Revoluției Culturale). Bisericile de casă sunt, de asemenea, afectate, deoarece sunt considerate grupuri religioase ilegale.

Represiunea în Wenzhou

Wenzhou, cunoscut și sub numele de «Ierusalimul chinezesc», din cauza comunității creștine semnificative, s-a numărat printre locurile în care s-a materializat pentru prima dată reprimarea libertății creștinilor.

Încă din 2017, copiilor li s-a interzis accesul în bisericile și taberele creștine, ca parte a campaniei de «sinicizare» a lui Xi Jinping, care vizează crearea unei societăți în stilul Partidului Comunist. O măsură care încalcă articolul 14 din Convenția privind drepturile copilului, pe care China l-a semnat.

Fără copii în biserică

În ceea ce privește nouă reglementare, unii părinți au ales, începând cu anul 2017, să își învețe copiii credința creștină acasă. «În țara noastră, credința este pe primul loc, iar notele pe al doilea», a notat un părinte al unui elev pe nume Chen*, explicând că copiii ei au avut nevoie să participe la ore de predare a Bibliei, deoarece învățământul public nu oferă suficientă îndrumare morală și spirituală. «Drogurile, pornografia, jocurile de noroc și violența sunt probleme serioase pentru tinerii din China de astăzi, iar jocurile video sunt extrem de seducătoare», a declarat acesta pentru agenția de știri Reuters. «Nu putem fi alături de ei tot timpul și doar prin credință îi putem face să înțeleagă ce ar trebui să facă.»

Distrugere în întreaga regiune Zhejiang

În 2013, autoritățile din Zhejiang au lansat o campanie care a dus la distrugerea a mii de cruci și biserici în întreaga provincie, inclusiv în Wenzhou.

La începutul acestui an, autoritățile l-au întemnițat din nou pe Peter Shao Zhumin. Episcopul de Wenzhou fusese eliberat în urmă cu aproximativ un an. Acest cleric, care a refuzat întotdeauna să se alăture organizațiilor religioase aprobate de stat, a fost, în ultimii șapte ani, încarcerat de mai multe ori.

China se află pe locul 16 în Indexul mondial al persecuțiilor din 2023 al Porti Deschise.

* Nume fictiv

13-04-2023. Valeria, una dintre victimele exploziei din 28 martie 2021, din biserica din Makassar, nu va uita niciodată zilele dinaintea Paștelui. Mâncărimile de pe pielea și corpul ei sunt o amintire constantă. În ciuda acestui fapt, ea își dă seama că Dumnezeu continuă să lucreze în viața ei, în pofida tuturor circumstanțelor.

Cu o săptămână înainte de Paștele din 2021, de Duminica Floriilor, Valeria și cele două prietene ale sale, Karina și Edelina, după slujbă, erau pe cale să părăsească Catedrala din Makassar, când o bombă a explodat foarte aproape de ele. «La început, am crezut că explodase o centrală electrică din apropiere, dar, la scurt timp după aceea, am început să simțim căldură și durere pe corpurile noastre», își amintește Valeria. «Habar nu aveam că o bombă tocmai explodase în fața bisericii noastre.»

Începândcu acea zi groaznică, Valeria a petrecut mult timp în spital. După ce a fost supusă la terapie intensivă, a trebuit să treacă prin numeroase operații de reconstrucție și multe controale medicale. «Săptămâna trecută am suferit o altă operație la mână», explică Valeria.

Valeria îi mulțumește lui Dumnezeu, pentru că a fost alături de ea în această perioadă dificilă și a ajutat-o să termine școala de asistență medicală, în timp ce aceasta se lupta încă cu durerea înțepătoare a arsurilor sale. La ora actuală, ea a absolvit și lucrează la clinica locală.

Continuând să cânte pentru Dumnezeu

Anul acesta, Valeria va petrece Paștele alături de părinții și frații ei mai mici. Ea a exersat cântecele pe care le va interpreta la biserică împreună cu prietenii ei. «Îmi place să cânt și sunt recunoscătoare că bombardamentul nu mi-a afectat corzile vocale», explică ea.

Cu toate acestea, Valeria este încă marcată de atac. Ea vorbește despre faptul că experiența avută a ajutat-o să înțeleagă mai bine frica lui Isus, când se pregătea pentru răstignire.

Dureri în timpul operației

«La câteva zile după atac, a trebuit să mă operez. Era într-o zi de vineri, mai exact în Vinerea Mare. Stăteam cu brațele întinse în sala de operație. Acestea îmi provocaseră dureri puternice, începând cu noaptea precedentă până la orele 18:00 a acelei zi de vineri. Era aproape de nesuportat. Îmi amintesc că mă gândeam: ‹Isuse, este genul acesta de durere pe care a trebuit să o suferi, când ai fost răstignit în Vinerea Mare? Este atât de dureros!›».

Deși este conștientă că suferința ei nu se compară cu suferința pe care a îndurat-o Domnul Isus, când a fost răstignit, această realizare a făcut-o și mai conștientă de faptul că Dumnezeu îi înțelege suferința, pentru că și El a îndurat-o.

Compasiune și recunoaștere

Datorită propriei experiențe, Valeria are mai multă compasiune față de pacienții pe care îi îngrijește. «Pot empatiza cu temerile lor, cu singurătatea și cu frigul din sala de operație. Acest lucru îmi permite să am mai multă grijă de ei.»

Valeria este recunoscătoare pentru modul în care Dumnezeu a schimbat-o. «Acum pot accepta ceea ce mi s-a întâmplat și cine sunt. Mă rog ca nimic din ceea ce mi s-a întâmplat să nu se mai întâmple vreodată, mai ales în această duminică de Paște.»

Partenerii locali ai organizației Open Doors o însoțesc pe Valeria din 2021, susținând-o cu rugăciuni și încurajări, dar și cu ajutorul de care are nevoie, atunci când este necesar. Ei îi mulțumesc lui Dumnezeu pentru recuperarea Valeriei și a Karinei și pentru credința lor, care a fost întărită în această perioadă devastatoare.

04-04-2023. Pentru Zahid*, începutul lunii musulmane de post este dificil. El este obligat să își petreacă zilele fără să mănânce sau să bea, pentru a nu atrage atenția în clasa sa, în care toți, cu excepția lui, sunt musulmani.

«Locuiesc cu mama mea. Ea îmi spune că nu este înțelept din partea mea să le spun celorlalți că sunt creștin», explică Zahid. «Trebuie să mă prefac. Prietenii mei cred că sunt musulman. Acest lucru mă derutează uneori, dar sunt sigur că mama mea știe ce este cel mai bine. Cu toate acestea, nu este ușor, mai ales în timpul Ramadanului.»

Ramadanul este perioada de post pentru musulmani. În această perioadă, toți musulmanii, inclusiv copiii mici, sunt încurajați să nu mănânce și să nu bea de la răsăritul până la apusul soarelui și să își dedice timpul rugăciunii.

În țara de origine a lui Zahid, după-amiaza este cea mai călduroasă perioadă a zilei, iar majoritatea elevilor din școala sa își lasă capul pe bănci, abia putându-se mișca, din cauza epuizării cauzate de căldură. «Mie îmi place, ca și celorlalți, să simt suprafața răcoroasă a biroului pe fața mea. Mă ajută un pic.»

Mănâncă pe furiș

Uneori, foamea era de-a dreptul insuportabilă pentru Zahid, acesta spunându-i mamei sale despre durerea din stomac cauzată de foame. Acesta fiind motivul pentru care femeia îi punea mâncare în ghiozdanul de școală, ca el să poată mânca pe ascuns, imediat ce se ivea ocazia. «Nu puteam mânca decât în toaletă. Era atât de murdar, dar nu aveam de ales.»

De asemenea, Zahid a băut apă de la robinetul din toaletă, deși știa că nu era potrivită pentru băut. Uneori i se făcea rău, dar își spunea: «Este mai bine decât să fie tachinat în clasă.»

Într-o zi, Zahid a fost prins cu mâncare în geantă.

Singur în fața batjocurii

Mama sa îi pregătise pui prăjit, iar mirosul a inundat camera când și-a deschis geanta. Colegii lui de clasă l-au întrebat imediat: «Nu ții post?! De ce miroase a mâncare în geanta ta?» Au râs de el pentru că era prea slab pentru a posti și renunțase.

În acea zi, Zahid a venit acasă plângând.

«Voi continua să cred în Isus»

Tot în timpul acestei luni de post, Zahid a trebuit să dea un examen la școală, neavând timp să iasă din clasă și să mănânce ceva. «Eram atât de concentrat pe examen. Dintr-o dată mi s-a încețoșat vederea și am simțit amețeli, iar înainte de a-mi da seama eram deja pe podea», și-a amintit Zahid. «Căzusem de pe scaun și am fost dus la spital. Doctorul a spus că eram prea deshidratat. Nu vreau să se mai întâmple așa ceva.»

«Nu-mi place că trebuie să mă ascund, că trebuie să mă prefac. Nu-mi place luna de post. Sunt musulman doar pe hârtie, dar nu am fost niciodată musulman cu adevărat. Uneori mă întreb, dacă mai există și alți oameni ca mine. Sper ca ei să rămână puternici și să continue să creadă în Isus. Știu că eu voi face asta.»

Foto pentru ilustrare

16-03-2023. În legătură cu 8 martie, Ziua Internațională a Drepturilor Femeii, iată un portret al lui Sahar*. În Iran și în alte părți ale lumii musulmane, femeile își riscă libertatea, siguranța sau dreptul de a avea grijă de copiii lor în căutarea adevărului, atunci când aleg să creadă în Isus.

Sahar este o femeie creștină cu origini musulmane din Iran. Obișnuia să se simtă inferioară și speriată: «În Iran, femeile și fetele sunt considerate mai puțin inteligente, mai puțin valoroase și incapabile să ia decizii», explică ea. Ea spune: «Trebuia chiar să cer permisiunea soțului meu, dacă voiam să ies din casă.»

Schimbată de Evanghelie

Sahar a încercat să îl găsească pe Dumnezeu și valoarea ei ca femeie în religia musulmană. Ea spune: «Am căutat timp de 24 de ani! Cu toate acestea, nimeni nu a putut răspunde la întrebările care îmi umpleau inima». Apoi, într-o zi, cumnata ei i-a dat un Nou Testament, pe care ea «l-a citit din scoarță în scoarță». Sahar explică: «Când am închis cartea, m-am gândit: ‹Acesta este cu adevărat cuvântul viu al lui Dumnezeu și numai acest Dumnezeu poate fi drept și sfânt.›»

Prezența lui Dumnezeu a umplut golul pe care Sahar îl avea în inima ei: «Am simțit o pace interioară și o mare iubire, chiar și pentru oamenii pe care nu-i plăcea. Am știut imediat că această dragoste era dragostea lui Dumnezeu.»

Când Iisus a intrat în viața lui Sahar, a avut un mare impact asupra imaginii pe care o avea despre sine: «Într-o zi, Dumnezeu mi-a spus: ‹Tu ești fiica Mea, te-am ales, îmi vei sluji printre femeile de diferite națiuni.› Îmi amintesc că l-am întrebat pe Dumnezeu cu voce tare: ‹Cum este posibil așa ceva? Eu sunt femeie!›»

Sahar a căutat în Biblie ce spune Dumnezeu despre femei: «M-a vindecat pas cu pas. Mi-a dat certitudinea că sunt o fiică a lui Dumnezeu și i-am promis lui Dumnezeu că voi sluji femeilor oriunde voi putea.»

Persecuție și eliberare

Deși Sahar găsise tot ceea ce căutase toată viața ei, a trebuit să se confrunte cu lumea musulmană care o înconjura și în care încă trăia. În primul rând, a trebuit să se confrunte cu soțul ei: «Exista un pericol real de divorț», spune Sahar. «Și, probabil, copiii mei ar fi fost luați de lângă mine. Nici măcar nu mi s-ar fi permis să îi văd, pentru că toate drepturile mele de convertită mi-ar fi fost retrase.»

Temerile lui Sahar s-au adeverit: soțul ei i-a descoperit credința și a alungat-o. Ea s-a rugat pentru soțul ei, care, în cele din urmă, a invitat-o să trăiască din nou cu el. Apoi, Sahar a fost arestată pentru activitățile sale religioase și a fost închisă: «Soțul meu era foarte îngrijorat pentru mine», spune ea. Apoi s-a întâmplat miracolul: «Când am fost eliberată, atitudinea lui față de credința mea s-a schimbat. M-a acceptat așa cum eram.»

La scurt timp după ce a fost eliberată, Sahar a decis să părăsească țara împreună cu familia sa. Astăzi locuiesc în Turcia, unde Sahar își respectă promisiunea de a lucra cu femeile convertite la Islam: «Fac tot ce pot, sunt alături de ele, mă rog cu ele și le consolez», explică ea. Și astăzi nu este singură: sunteți alături de ea. Datorită sprijinului dumneavoastră, ea primește formare și încurajări care o ajută să se dezvolte în rolul ei de a lucra cu femeile.

* Nume fictiv

02-03-2023. Curtea Supremă a ordonat fostului președinte din Sri Lanka să despăgubească sute de victime creștine ale atacurilor teroriste de Paște din 2019.

770.000 de franci este suma cu care Curtea Supremă din Sri Lanka a amendat patru politicieni de rang înalt în urma atacurilor teroriste de Paște 2019. Bombele detonate de islamiștii sinucigași au ucis 279 de persoane și au rănit 500 în bisericile atacate.

Vinovați că «nu au făcut nimic»

Fostul președinte Maithripala Sirisena a fost găsit vinovat de neglijență. Doar el este obligat să plătească 250.000 de franci elvețieni victimelor. În plus, există amenzi pentru fostul șef al poliției, fostul șef al serviciilor de informații și fostul șef al apărării: aceștia au fost găsiți vinovați de «neglijență» în replica care ar fi trebuit să urmeze amenințării teroriste. Cu zece zile înainte de atacuri, toți acești oficiali de rang înalt erau la curent cu iminența atacurilor teroriste. Cu toate acestea, ei nu au luat măsurile de precauție necesare pentru a asigura siguranța concetățenilor lor creștini.

Pedepsiți-i pe cei vinovați și aflați adevărul!

Familiile victimelor au avut nevoie de trei ani și jumătate și de douăsprezece procese în instanță pentru a-și face respectate drepturile. Amenda totală este echivalentă cu 226 de ani de salariu și va fi împărțită între diferitele familii ale victimelor.

Un partener local al organizației Open Doors comentează această victorie istorică: «Această decizie îi privește pe cei care și-au neglijat responsabilitățile, dar nu s-a decis nimic cu privire la autorii sau la cei care au comis atacurile. De ce au fost vizați creștinii? Până nu vom putea răspunde la această întrebare, creștinii nu se vor simți în siguranță și nu va exista dreptate.»

Un pas pe drumul spre adevăr

Acest punct de vedere este împărtășit de cardinalul Malcolm Ranjith, arhiepiscop al capitalei Colombo: «Pe baza acestui verdict, ne așteptăm ca acest caz să meargă mai departe. Victimelor li se va face dreptate doar atunci, când vom afla întregul adevăr. Această hotărâre este doar un pas pe această cale.»

Speranță pentru victime

În orice caz, despăgubirile așteptate vor ajuta victimele să se pună parțial din nou pe picioare. În parte, pentru că creștinii vizați nu au așteptat această hotărâre pentru a experimenta speranța, în ciuda a tot ceea ce s-a întâmplat. Este cazul lui Rebekah, care a suferit arsuri de gradul trei din cauza unui atentator sinucigaș. Ea și-a pierdut sora, cumnatul și nepotul în atacurile din 2019. Până în prezent, ea trebuie să se supună unor intervenții chirurgicale repetate. Cu toate acestea, ea nu a ezitat să se căsătorească anul trecut, de Paște, ca și cum ar fi vrut să șteargă trauma de la Paștele 2019.

Astăzi, Sri Lanka nu mai figurează în Indexul global al Persecuțiilor, însă drumul spre justiție și libertate este încă lung. Pastorul Charles și fratele său Anthony (pseudonime) sunt două exemple concrete. Cei doi au fost bătuți vara trecută pentru că au sărbătorit o nuntă creștină și au cântat imnuri care nu erau cântece «tradiționale tamile». La ora actuală, aceștia se simt mai bine.

Cu toate acestea, poveștile lui Rebekah, Charles și Anthony sunt doar o mică licărire de speranță. Dincolo de statistici și clasamente, minoritatea creștină din Sri Lanka continuă să fie în mare parte persecutată.

16-02-2023. Creștinii afgani, care au fugit în Asia Centrală sau cei care au rămas în țară, povestesc despre deteriorarea condițiilor lor de viață, de când talibanii au preluat puterea.

În urmă cu un an, Open Doors a lansat un apel la rugăciune pentru Afganistan în Elveția și în alte părți ale lumii. În numele fraților și surorilor noastre afgane, vă mulțumim că îi sprijiniți și îi susțineți, rugându-vă cu credință pentru ei!

Partenera noastră Hana* a trăit pe propria piele toate schimbările din țara sa: «Creștinii afgani sunt pe fugă și fac tot posibilul să nu fie descoperiți. Multe familii care au fost persecutate în trecut trebuie să privească cum persecuția continuă, dar acum nu mai există siguranță; nicăieri și pentru nimeni. În acest moment, Biserica nu mai are cum să se implice în societate», rezumă ea situația despre viața zilnică a creștinilor din Afganistan.

«Ne-am pierdut patria»

Hana a strâns mărturii de la creștinii care vorbesc despre greutățile pe care le întâmpină în situația actuală: «Am pierdut ținutul natal. Și nu mi-am imaginat niciodată că acest lucru se va întâmpla și se va sfârși așa», spune Sitara*, o femeie afgană refugiată în Asia Centrală. «Femeile trăiesc acum ca într-o închisoare, ca într-o cutie închisă. Nu pot să respire. Când o femeie iese afară, nu știe niciodată ce i se va întâmpla în următoarele zece minute. Se va întoarce acasă... sau nu?»

«Mulți lideri creștini se tem pentru viața lor. Dar biserica din Afganistan nu a fost niciodată o biserică de lași; chiar și cei care tremură de frică sunt dispuși să moară pentru Hristos», spune Hana.

Dumnezeu este întotdeauna prezent

Ea vede că Dumnezeu continuă să lucreze în mijlocul poporului său din Afganistan, răspunzând rugăciunilor lor, dându-le puterea de a îndura suferința și determinând Biserica vizibilă și liberă din Occident să se roage pentru ei. «De când am devenit creștină, mă pot ruga oricând și oriunde, iar Dumnezeu mă aude întotdeauna; Îi simt prezența în orice împrejurare ... În ciuda tuturor problemelor mele, văd harul și mila Lui în viața mea. Și nu mi-am pierdut încă speranța», subliniază Narjis*, o femeie afgană refugiată în Asia Centrală.

Pregătită să facă orice pentru a rămâne în țară

Hana amintește atașamentul creștinilor față de țara lor: «Frații și surorile noastre din Afganistan sunt gata să facă sacrificii și să îndure mai multă suferință dacă rămân acolo, deoarece se simt atașați de țara lor și cred că pe restul compatrioților lor îi așteaptă doar distrugerea, dacă pleacă. Mulți pastori [afgani] au ales să moară pentru credința lor. Prin urmare, cei care părăsesc țara o fac ca ultimă soluție, deoarece nu văd nicio speranță.»

«Nu uitați de noi!»

La finalul campaniei de rugăciune de un an pentru Afganistan, rezultatele se arată a fi mixte. Situația creștinilor nu s-a îmbunătățit, dar aceștia rămân înrădăcinați în Dumnezeu, singura lor speranță. În cel mai recent Index global al Persecuției, publicat în ianuarie, Afganistanul a coborât de pe primul loc pe locul nouă. Cu toate acestea, violența cu care se confruntă creștinii nu s-a diminuat.

Strigătul creștinilor, atunci când granițele țării aflate din nou în mâinile talibanilor s-au închis brusc, trebuie să răsune în continuare: «Nu ne uitați!»

Doar așa pot supraviețui.

(Foto: Refugiați afgani în Asia Centrală, imagine simbolică)

*Nume fictive

02-02-2023. Unul din șapte creștini suferă persecuții «mari» sau «extreme» din cauza credinței lor, aceasta însemnând peste 360 de milioane de creștini din întreaga lume. Coreea de Nord revine în fruntea Indexului; violența face ravagii în Africa subsahariană iar, la nivel mondial, cel puțin 5621 de creștini au fost uciși anul trecut pentru credința lor.

Acestea sunt cele zece țări în care credința creștină este cel mai aspru combătută: Coreea de Nord se află în fruntea clasamentului, înaintea Somaliei, Yemenului, Eritreei și Libiei. Aceasta este urmată de Nigeria, pe locul 6, înaintea Pakistanului, Iranului, Afganistanului și Sudanului.

Coreea de Nord revine pe primul loc

După preluarea puterii de către talibani, care, începând din august 2021, au ucis numeroși creștini pentru credința lor și au determinat alte câteva mii de persoane să fugă, Afganistanul a ocupat pentru prima dată primul loc în Indexul 2022. La începutul anului 2023, Coreea de Nord a revenit pe primul loc pe care l-a ocupat - cu excepția anului trecut. Cu un scor de 98, țara a obținut cel mai mare punctaj de la începutul existenței Indexului. După introducerea noii «Legi privind ideile reacționare», au fost descoperite mai multe biserici de casă și au fost arestați mai mulți creștini. Arestarea înseamnă execuție sau internare pe viață într-unul dintre lagărele oribil de inumane pentru prizonieri politici. «Creștinii au fost întotdeauna în prima linie a atacurilor regimului. În Coreea de Nord, nu poate exista decât un singur Dumnezeu, și acela este familia Kim», spune Timothy Cho, un refugiat nord-coreean, descriind situația disperată din țara sa de origine.

O îmbunătățire a situației din Afganistan, care se află pe locul 9?

Afganistanul se află mult în urmă în clasamentul țărilor în care creștinii sunt cei mai persecutați.

Cu toate acestea, nimic nu s-a schimbat cu adevărat pentru ei sub regimul taliban. Nimic nu este mai sugur astăzi față de ceea ce a fost în trecut. Noul clasament arată doar că există mai puține dovezi concrete ale atacurilor împotriva creștinilor decât în anul precedent, pe de o parte, din cauza exodului masiv al creștinilor, după ce talibanii au cucerit țara în august 2021. Pe de altă parte, pentru că a devenit extrem de dificil să se atribuie actele de violență ale talibanilor credinței creștine, deoarece puținii creștini care mai trăiesc în țară au dispărut în anonimat total.

30 de ani de la Indexul mondial al persecuțiilor – Angajamentul dumneavoastră de partea lor!

Indexul Porti Deschise al Persecuției este publicat în fiecare an, începând cu 1993. În cei 30 de ani de când Porti Deschise a întocmit acest raport, persecuția creștinilor din întreaga lume a crescut într-un ritm alarmant. În 1993, de exemplu, creștinii care se confruntau cu un nivel de persecuție «ridicat» sau «extrem» erau concentrați în 40 de țări. Acest număr aproape s-a dublat, ajungând la 76 de țări în 2023.

Cea mai mare amenințare la adresa creștinismului, relevată de Indexul global al Persecuției, este că persecuția duce la izolare și, dacă se prelungește, îi poate face pe oameni să-și piardă speranța. Același lucru este valabil și în cazul violenței, care poate duce la traume personale atât de grave încât o persoană pierde tot ceea ce are nevoie pentru a supraviețui.

Viziunea organizatiei Open Doors este că niciun creștin nu trebuie să se confrunte singur cu persecuția. Vă mulțumim pentru sprijinul vostru credincios în această misiune.... timp de 30 de ani, iar pentru unii dintre voi, chiar mai mult!

(Foto: mostră fotografică)

19-01-2023. De luni de zile, în statul indian Chhattisgarh, boicotul social, persecuția și vandalismul au dus la un val de violență împotriva creștinilor.

În zilele de Crăciun, într-un climat de iarnă extrem de rece, peste 500 de creștini din aproximativ 20 de sate din Chhattisgarh, care se află în centrul estic al țării, au fost atacați. Ei au fost alungați din comunitățile lor, iar casele lor au fost distruse.

Un nou atac

Pe 2 ianuarie, după ce tocmai își îngrijiseră răniții, creștinii din această regiune au fost din nou atacați de o mulțime. Oamenii au fost complet scăpați de sub control și au avariat biserici și case. Aceștia au mers din ușă în ușă și au făcut presiuni asupra creștinilor, ca să-și părăsească casele și satul. Când a sosit poliția, nu a fost cruțat nimeni, fiind atacați chiar și ofițerii de poliție, rănind pe unul dintre ei.

Creșterea violenței

În ultimele luni, extremiștii anticreștini au hărțuit în mod constant creștinii convertiți din triburi, pentru a-i forța să se întoarcă la hinduism. La rândul lor, pastorii au fost acuzați că au convertit cu forța familiile tribale și că le-ar fi ademenit cu promisiuni false. Bisericile lor au fost vandalizate și jefuite.

«Ne sunt luate drepturile»

Creștinii locali spun că liderii naționaliști din mai multe sate sunt responsabili pentru izbucnirea violențelor: «Trăim în aceste sate de generații întregi fără nicio discriminare și ne practicăm credința în mod pașnic. Dar unii lideri îi incită pe alți săteni să ne amenințe, să ne abuzeze și să ne atace fizic, distrugând și jefuind recoltele și produsele și făcând apel la boicotul social împotriva creștinilor.»

Aceștia continuă, spunând: «Femeile și copiii noștri au devenit ținta unor comentarii obscene. Ni se iau drepturile fundamentale.»

Partenerii noștri alături de victime

Numărul exact al victimelor acestor atacuri nu este încă cunoscut. Răniții sunt în prezent tratați în spitalele din regiune. În ceea ce privește creștinii strămutați, aceștia sunt adăpostiți în stadioane deschise și în centre guvernamentale, unde nu există hrană, apă, haine sau pături. Aceste familii nu mai au nimic, deoarece totul a fost furat și distrus de extremiștii hinduși. Situația creștinilor și a bisericii din Chhattisgarh este critică în prezent. Partenerii de la Open Doors sunt alături de victime și încearcă să le ofere produse de primă necesitate, cum ar fi alimente, apă, pături și haine. În ciuda pericolului, ei încearcă să ajungă la cât mai multe persoane și să le satisfacă nevoile.

(Foto: În timpul atacului din 2 ianuarie)

05-01-2023. Cel puțin patru studenți au fost răniți, în timp ce școala lor biblică a fost atacată de artileria armatei, în noiembrie, anul trecut. La aproape doi ani de la lovitura militară de stat, statul Kachin din nordul țării este încă scena confruntărilor regulate.

În timp ce se odihneau în căminul lor, cel puțin patru studenți creștini de la Școala Biblică din statul Kachin, Myanmar, au fost răniți de șrapnel la 4 noiembrie 2022. Myanmar (fosta Birmania) se află într-un război civil de aproape doi ani, iar creștinii sunt adesea victime colaterale sau chiar ținte directe.

Un voluntar de la Porti Deschise, care a ajutat la aducerea la spital a elevilor afectați, relatează: «Au fost răniți doar pentru că grenada a lovit mai întâi un copac. Nu-mi pot imagina ce s-ar fi întâmplat dacă grenada i-ar fi lovit direct.»

Cu cinci zile mai devreme, pe data de 30 octombrie, biserica baptistă Lonja din satul Wa Won, aflată în același stat, fusese, de asemenea, avariată de șrapnele. Cu toate acestea, în prezent nu există lupte în zonă.

Lovitura de stat din 2021

De la lovitura militară de stat din februarie 2021, junta aflată la putere a încercat să suprime orice formă de rebeliune. Creștinii sunt adesea considerați «rezistenți» de către cei aflați la putere. Acest lucru este cu atât mai adevărat cu cât, pentru generalul Min Aung Hlaing, actualul dictator, a fi birmanez înseamnă a fi budist. Astfel, chiar și atunci când nu există o luptă armată, regimul încearcă să «țină sub control» creștinii. Thomas Muller, expert în persecuții la Porti Deschise, comentează situația: «Războiul civil din Birmania continuă în umbra războiului din Ucraina.»

1,4 milioane de persoane strămutate

Până în prezent, violențele războiului civil au provocat strămutarea a peste 1,4 milioane de persoane, dintre care 400.000 de copii. Unii dintre ei, încearcă să emigreze pentru a-și salva și proteja viețile. De exemplu, două tinere creștine din tribul Kayah. Acestea au fost arestate la un punct de control și reținute, în timp ce încercau să solicite un pașaport. Ko Min*, un partener local al organizației Porti Deschise, explică: «Din cauza blocajelor rutiere și a interogatoriilor dure, a devenit foarte dificil să te deplasezi liber, așa că oamenii sunt blocați în zonele de conflict.» Se pare că aceste conflicte sunt din ce în ce mai frecvente. Daisy Htun*, un partener local al organizației Porti Deschise, comentează: «Luptele s-au intensificat cu adevărat aici, parcă ar ploua cu gloanțe.»

În alte părți, oamenii se ascund în adăposturi, dar nu pot sta acolo prea mult timp, din cauza întunericului și a țânțarilor.

8 % creștini

Myanmar se află în prezent pe locul 12 în Indexul mondial al persecuției creștinilor. Din cei 55 de milioane de locuitori, 8 % sunt creștini, în special protestanți. Cele mai răspândite forme de persecuție anticreștină sunt naționalismul religios, paranoia dictatorială, ostilitatea față de minoritățile etnice, corupția și crima organizată.

* Pseudonime

(Foto:) Mulți creștini au fost nevoiți să se refugieze într-o altă parte a țării lor, din cauza războiului civil.

22-12-2022. În țările în care creștinii sunt persecutați, copiii sunt puși în pericol destul de mare. Cu sprijinul dumneavoastră, Porti Deschise lucrează, pentru a le schimba viitorul și pentru a le oferi o nouă speranță. Iată cum se pregătesc Valentina (Columbia), în vârstă de 15 ani, și Mimi (Irak), în vârstă de 12 ani, pentru Crăciun.

Valentina este o creștină columbiană în vârstă de 15 ani. De patru ani, aceasta este nevoită să trăiască departe de familia ei, din motive de securitate. Acest lucru se datorează faptului că în departamentul ei, Cauca, trăiește o mare parte din comunitatea indigenă Páez. Aceste comunități se caracterizează prin ritualurile și practicile lor șamanice, precum și prin ostilitatea față de persoanele care profesează o altă credință decât a lor.

Cu un tată foarte devotat bisericii sale, familia Valentinei a fost amenințată. Ea și frații ei au fost școlarizați acasă, deoarece copiii din școala din sat practicau ritualuri care contraziceau credința creștină. Acest lucru i-a protejat, de asemenea, de răpiri și de recrutarea de către gherile, care îi ademenesc pe tineri cu bani.

Despărțiți pe tot parcursul anului – uniți de Crăciun

Francisco și Luz, părinții Valentinei, au decis să ceară ajutor și să-și trimită fiica la Centrul de refugiu pentru copii administrat de Open Doors. Centrul se află la mai mult de 15 ore distanță de la domiciliul lor. Acolo, Valentina primește o educație școlară bazată pe principii creștine, precum și sprijin spiritual și emoțional, fără nicio amenințare la adresa siguranței sale.

Bineînțeles că i se face foarte dor de familia ei, în special de sora ei Miriam, de care este foarte apropiată. De când se află în Centrul de refugiu, nu se poate întoarce la familia ei decât o singură dată pe an, și anume de Crăciun. «Pentru mine, cel mai frumos Crăciun este atunci când sunt cu familia mea.»

Crăciunul în Irak: Mimi sărbătorește credincioșia lui Dumnezeu

La mii de kilometri distanță, în Irak, Mimi așteaptă cu nerăbdare Crăciunul alături de familia ei.

Un cocoș cântă în timp ce soarele răsare deasupra zonei rurale din Shekhan, în Irak. Mimi, în vârstă de 12 ani, merge la cotețul ei de găini, ca să adune ouăle și, mai ales, pentru a o saluta pe găina ei preferată, Lulu. Așteaptă cu nerăbdare Crăciunul: «Vom cânta și vom decora toată casa, chiar și Lulu se va alătura sărbătorii», spune ea.

O mână de creștini întorși din exil

Mimi a fost nevoită să părăsească în grabă casa din Câmpia Ninive în care locuiește, pentru a fugi de atacurile Statului Islamic. La acea vreme, avea doar patru ani și nu-și poate aminti totul. Abia în 2017, când SI a fost învins, familia ei a putut să se întoarcă. Cu toate acestea, din cauza situației economice dificile, părinții lui Mimi nu păreau să aibă altă posibilitate decât să părăsească țara, așa cum făcuseră atâția oameni din jurul lor.

Aici au intervenit partenerii de la Porti Deschise. «Ne gândeam serios să emigrăm», spune Nadia, mama lui Mimi, zâmbind, «Apoi am auzit de microcredite și ne-am făcut planul de a începe o fermă. Cu voia lui Dumnezeu, ne va binecuvânta și ne va da succes.»

Viitorul micii minorități creștine din Irak rămâne foarte incert, însă, datorită sprijinului dumneavoastră, familii precum cea a lui Mimi se pot reuni de Crăciun și pot sărbători nașterea Mântuitorului lor în căldura casei lor restaurate.

(Foto: Valentina, din Columbia, este fericită să sărbătorească Crăciunul cu familia ei.

15-12-2022. La 15 aprilie 2014, Boko Haram a răpit 276 de eleve într-un raid asupra unei școli publice din Chibok, statul Borno, Nigeria. După opt ani de zile, încă nu au fost eliberate toate elevele luate în captivitate.

La sfârșitul lunii noiembrie, Guvernul nigerian a anunțat că 11 fete din Chibok, însoțite de cel puțin 21 de copii, au fost eliberate, începând cu luna iunie a acestui an. Întrucât 96 de tinere femei se găsesc încă în captivitate, Open Doors face apel la rugăciunile noastre pentru aceste familii, îndemnând Guvernul să nu renunțe la eforturile sale, până când toate prizonierele vor fi eliberate.

Printre tinerele care au evadat, începând cu luna iunie, se numără:

Hauwa Joseph, care a fost găsită cu copilul ei la Ngazua, în Bama, pe 12 iunie.

Mary (Maryama) Dauda, care a fost găsită împreună cu copilul ei la Gava, Gwoza, în statul Borno, la 14 iunie.

Ruth Bitrus, care a fugit împreună cu copilul ei din tabăra teroriștilor Boko Haram din Ukuba, în pădurea Sambisa, fiind salvată în Bama în data de 27 iunie.

Kauna Luka și cei trei copii ai săi și Hanatu Musa și cei doi copii ai săi au fost găsiți în Aulari, în regiunea Bama, la 25 iulie.

Aisha Grema, care a fost găsită împreună cu copilul ei de patru ani în Bama în data de 12 august. Ea era însărcinată în momentul eliberării.

Falmata Lawal și copilul ei, care au fost salvați în Bama în data de 30 august.

Asabe Ali, care a fugit împreună cu copilul ei dintr-o tabără Boko Haram din Gazuwa, Bama, și a fost salvată în data de 1 septembrie.

Jinkai Yama, care a fost găsită împreună cu trei dintre copiii ei în Bama pe 2 septembrie.

Yana (Iyagana) Pogu, care a fost salvată împreună cu cei patru copii ai săi la o dată neprecizată.

Rejoice Senki, care a fost găsită împreună cu cei doi copii ai săi la o dată neprecizată.

Cele care și-au recăpătat libertatea în ultimele câteva luni stau în prezent la centrul de îngrijire temporară Bulunkutu din Maiduguri. Unele dintre ele au declarat presei că vor să se întoarcă acasă la părinți și să-și continue studiile.

Femeile au subliniat nevoia lor urgentă de a-și continua educația. «Vrem ca Guvernul să ne trimită înapoi la școală. Am auzit că unele dintre femeile care au fost răpite ca și noi merg la școală în străinătate. Vrem să ne întoarcem și să finisăm studiile.»

«Să ne redăm demnitatea»

Rejoice Senki a declarat pentru cotidianul britanic The Sun că ar fi fost violată în mod constant în timpul captivității sale. Fusese căsătorită cu forța cu un luptător pe nume Musa și a dat naștere la doi copii în tufișuri.

De asemenea, a fost convertită cu forța la Islam, spunându-i-se: «Dacă nu faci ceea ce îți spun ei, îți vor face ce vor ei».

Așteptarea nesfârșită a părinților

Între timp, părinții tinerelor din Chibok care sunt încă încarcerate au declarat pentru Arise News Channel că Guvernul nigerian pare să acorde mai puțină atenție nevoii de a-și recupera copiii. O mamă a explicat că ea continuă să spele hainele fiicelor sale răpite, în speranța că într-o zi se vor întoarce și își vor purta din nou hainele.

Potrivit doctorului Allen Manasseh, de la mișcarea Bring Back Our Girls (BBOG), peste 20 de părinți ale tinerelor răpite au murit din cauza complicațiilor de sănătate cauzate de așteptarea îndelungată a întoarcerii copiilor lor.

Purtătorul de cuvânt al organizației Porti Deschise în Africa Subsahariană, Jo Newhouse*, relatează: «Suferința tinerelor luate în captivitate de Boko Haram este de neimaginat, la fel ca și angoasa familiilor care așteaptă cu disperare vești de la ele. Facem în continuare apel la președintele nigerian să își continue eforturile pentru a asigura eliberarea tuturor ostaticelor, inclusiv a lui Leah Sharibu, Alice Ngaddah și a fetelor din Chibok, care încă nu au fost găsite.»

(Foto: Biserica luterană din Yola, statul Adamawa: părinții fetelor răpite primesc cărți de încurajare de la Porti Deschise.)

1-12-2022. Trei lideri de biserici au fost arestați în Vietnam. Proprietățile lor au fost confiscate sau distruse, însă aceștia refuză să se lepede de Dumnezeu.

Trei lideri ai bisericii, Hung, Long și Viet*, au fost arestați luna trecută în centrul Vietnamului. Potrivit autorităților, cei trei creștini ar fi furat orez de la alți săteni.

Acuzații false și persecuție

În realitate, «acesta este un pretext al poliției pentru a avea un motiv plauzibil de a- i expulza din comunitate», explică Isaac*, partener la Open Doors. Cei trei bărbați au fost bătuți, iar alimentarea cu apă și electricitate le-a fost întreruptă. Culturile lor de orez, animalele, casele și tot ce le-a aparținut au fost confiscate sau distruse..... Copiii lor nu mai au voie să meargă la școală.... Patru familii din sat, inclusiv familiile Hung, Long și Viet, 16 persoane în total, sunt persecutate în grade și moduri diferite.

Sancțiuni necruțătoare

Regiunea a fost afectată de mai mulți ani de persecuții severe ale creștinilor, iar autoritățile au interzis sătenilor să aibă orice altă religie în afară de animism și budism. Isaac explică: «Oricine crede în Dumnezeu este bătut, casa îi este demolată și este expulzat din sat.»

Încredere în fața violenței

Întrucât cele patru familii care l-au găsit pe Hristos au început să se adune în casele lor, au fost imediat supuse persecuțiilor violente. Cu toate acestea, creștinii au refuzat să-l renege pe Isus și au rămas neclintiți în credința lor. Ei le-au explicat persecutorilor lor: «Noi credem în Dumnezeu, nu este nimic rău în asta. De ce să ne fie interzisă credința?»

În toată această perioadă de suferință, biserica parteneră de la Open Doors a oferit familiilor îmbrăcăminte și hrană. Acum însă cei trei lideri ai bisericii sunt în închisoare. Ei au nevoie de rugăciunile noastre!

O lege prost aplicată

În 2018, Vietnamul a adoptat o lege privind credința și religia. Deși în esență restrictivă, aceasta recunoaște oficial unele biserici. Totuși, legea vietnameză privitoare la religie și credință, care permite, de altfel, și practicarea creștinismului, este adesea pusă în aplicare în mod necorespunzător.

Vo Van Ai, președintele Comitetului vietnamez pentru drepturile omului, a declarat că activiștii pentru drepturile omului sunt profund îngrijorați de decalajul dintre retorica Guvernului și realitatea dură cu care se confruntă vietnamezii în fiecare zi. «Persecuția minorităților religioase rămâne larg răspândită», a criticat el.

În prezent, Vietnamul se află pe locul 19 în Indicele Global al Persecuției.

* Aliasuri

(Foto:) Câmp de orez în Vietnam (imagine de probă)

17-11-2022. Curtea Supremă a Indiei a cerut guvernelor statelor Delhi, Uttarakhand și Uttar Pradesh să ia măsuri imediate pentru a «combate climatul de ură care domnește în țară». Creștinii indieni au salutat acest ordin, având în vedere creșterea semnificativă a violenței verbale și fizice împotriva minorităților religioase din țară.

În data de 21 octombrie, anul trecut, Curtea Supremă a răspuns cererii de a pune capăt «amenințării crescânde ale atacurilor țintite și celor de tip terorist împotriva comunității musulmane din India». În fața discursului instigator la ură împotriva acestei minorități religioase, judecătorii au declarat: «Este șocant pentru o țară care este neutră din punct de vedere religios».

Sancționarea discursului instigator la ură

Unul dintre judecători a spus: «Trăim în secolul XXI. Cât de departe am ajuns în numele religiei? Este tragic la ce am redus religia!»

Judecătorii au cerut guvernelor celor trei state să ia măsuri împotriva discursului instigator la ură. Și să facă acest lucru «fără a aștepta o plângere oficială [și] indiferent de religia infractorului.» Aceștia au adăugat că «orice ezitare de a acționa în conformitate cu această directivă va fi considerată drept sfidare a acestei Curți și se vor lua măsuri corespunzătoare împotriva funcționarilor vinovați». Aceștia au cerut, de asemenea, guvernelor celor trei state să raporteze cu privire la acțiunile întreprinse.

O problemă comună în toată India

Liderii creștini ai țării au aprobat această evoluție. Cu toate acestea, Rajesh*, un partener local al organizației Porti Deschise, a subliniat că problema nu afectează doar statele individuale, ci și întreaga țară: «Comunitatea creștină așteaptă cu nerăbdare și cu rugăciune rezultatul procesului și consecințele deciziei instanței.»

Creștinii sunt îngrijorați de posibila reacție a guvernului

Într-un alt caz, minoritatea creștină din India a cerut Curții Supreme să facă ceva în legătură cu numărul tot mai mare de atacuri violente împotriva creștinilor. La 1 septembrie, judecătorii D. Y. Chandrachud și Hima Kohli au cerut apoi Ministerului de Interne să prezinte, în termen de două luni, un raport privind atacurile asupra creștinilor din opt state: Bihar, Chhattisgarh, Jharkhand, Odisha, Karnataka, Madhya Pradesh, Uttar Pradesh și Haryana. Documentul ar trebui să enumere, de asemenea, măsurile luate în urma acestor incidente. Cu toate acestea, Ministerul de Interne nu a răspuns încă în mod oficial, iar următoarea audiere în acest caz este programată pentru 6 decembrie.

Rachel*, parteneră locală la Porti Deschise, se teme de posibilele urmări negative, în caz că violența împotriva creștinilor va fi dovedită la Curtea Supremă. În unele state, guvernele fundamentaliste ar putea adopta noi legi anti-conversie, care ar putea «să considere orice adunare creștină drept o încercare de convertire forțată și să declare clădirile bisericilor structuri ilegale».

India ocupă locul zece în topul țărilor în care creștinii sunt cel mai mult persecutați pentru credința lor, potrivit Indexului mondial al persecuției 2022.

(Foto : Mahalaua din Delhi, India)

03-11-2022. În sfârșit, liber! Creștinul Naser Navard Gol-Tapeh a fost grațiat, după aproape cinci ani petrecuți în închisoarea Evin din Teheran, unde a fost încarcerat pentru credința sa. La o zi după eliberarea sa, Fariba Dalir, o altă creștină de origine musulmană, a fost, de asemenea, eliberată.

În Iran, creștinii Nasser Navard Gol-Tapeh (61 de ani) și Fariba Dalir (51 de ani) au fost eliberați în mod surprinzător. Musulmani de odinioară, ambii fuseseră condamnați la mai mulți ani de închisoare, pe care i-au executat în închisoarea Evin din Teheran. Încă nu este clar dacă eliberarea lor anticipată are vreo legătură cu incendiul recent din închisoare sau, poate, cu protestele actuale împotriva regimului.

Numeroase scrisori deschise din închisoare

În 2017, Nasser Navard Gol-Tapeh fusese condamnat la zece ani de închisoare, pentru «periclitarea securității naționale», «activități misionare» și pentru «creștinism sionist». Astfel, acesta a petrecut cinci ani în închisoare, până când în dimineața zilei de 17 octombrie a fost informat că este grațiat. La scurt timp după aceea, și-a sunat familia pentru a-i anunța vestea neașteptată și pentru a-i ruga să vină să îl ia din închisoare. Între timp, bărbatul s-a întors acasă.

În timpul celor aproape 2.000 de zile petrecute în închisoare, Nasser a depus mai multe moțiuni pentru un nou proces sau pentru eliberarea condiționată și a scris numeroase scrisori deschise în care a întrebat, printre altele, în ce măsură apartenența la o biserică de casă pune în pericol securitatea națională. Dar toate cererile sale și chiar și o pledoarie a mamei sale în vârstă pentru eliberarea fiului său, anul trecut, au rămas, inițial, fără efect.

La 18 octombrie, Fariba Dalir a primit, de asemenea, vestea bună a eliberării sale anticipate.

Fariba Dalir a fost, de asemenea, eliberată

Femeia fusese arestată pentru prima dată în iulie, anul trecut; în închisoarea Evin se afla începând cu Sâmbăta Paștelui 2022. Un tribunal a condamnat-o la doi ani de închisoare pentru că «a acționat împotriva securității naționale prin înființarea și conducerea unei biserici evanghelice». După 200 de zile de închisoare, dintre care peste o lună în izolare, Fariba se reunește cu soțul ei, Soroush, și cu fiica ei, Arezoo (în vârstă de 20 de ani).

O «noapte de infern» în timpul incendiului din închisoare

Cel puțin zece creștini sunt în continuare încarcerați în închisoarea Evin. Potrivit autorităților, un incendiu devastator a izbucnit acolo sâmbătă, 15 octombrie, provocând moartea a cel puțin patru persoane. Conform publicației Articolul 18, televiziunea de stat a raportat inițial până la 40 de victime, dar informația a fost retrasă rapid.

Un membru al familiei unui creștin deținut a declarat pentru Articolul 18: «A fost o noapte de iad pentru noi. Nu știam deloc ce se întâmplă. Când am putut în sfârșit să vorbim unul cu celălalt, am auzit focuri de armă și apoi telefonul a fost tăiat. Am plâns până dimineața.» Între timp, în jurul închisorii s-au desfășurat scene haotice, în timp ce numeroase persoane au manifestat pe străzi în urma morții tinerei kurde Mahsa Amini.

Potrivit Indexului mondial al persecuției 2022, Iranul ocupă locul nouă în topul țărilor în care creștinii sunt cel mai mult persecutați pentru credința lor. Sursa: Articolul 18, Open Doors

(Foto: Nasser Navard Gol-Tapeh și Fariba Dalir (Articolul 18 ©)

20-10-2022. Ibrahim Traoré, un șef militar în vârstă de 34 de ani, a ajuns la putere în urma loviturii de stat de la începutul acestei luni. Fostul președinte Paul-Henri Damiba, acuzat de incapabilitatea de garanta securitatea populației în fața violențelor jihadiste, a fost forțat să demisioneze. În capitala Ouagadougou, echipele de la Porti Deschise trăiesc în neliniște.

În data de 2 octombrie, președintele Paul-Henri Damiba a demisionat pentru a preveni noi violențe în Burkina Faso. El este acuzat că nu și-a schimbat strategia, în ciuda mai multor înfrângeri militare în fața atacurilor extremiștilor islamici.

În regiunea Sahel, care, de zece ani, este afectată de violențe jihadiste, ultimul atac din Gaskindé, situat în nordul țării, este un alt simbol al neputinței statelor de a controla zonele rurale îndepărtate și de a asigura securitatea populației.

Acolo, a fost atacat un convoi de aprovizionare, ucigând 37 de persoane. Cinci zile mai târziu, în data de 30 septembrie, o lovitură de stat militară - a cincea în ultimii doi ani în regiune - a răpus puterea în Ouagadougou.

Mulți se tem că Traoré ar putea urma exemplul statului vecin Mali. Pentru a-și atinge obiectivele de securitate, țara a apelat la PMC Wagner Group, o companie militară privată rusă care furnizează mercenari.

Vremuri tulburi pentru creștini

Amora*, un membru al echipei noastre aflat în prezent în Ouagadougou, a declarat: «O parte a orașului este încă blocată de armată. Cu toate acestea, există unele mișcări civile care sunt foarte prudente. Există încă confuzie și nesiguranță. Încă se mai pot vedea soldați pe străzi.»

40% din țară nu mai este sub controlul statului

Burkina Faso a fost afectată de creșterea violențelor jihadiste, începând cu anul 2016. Acestea s-au răspândit din Mali în toată țara. În special, Nordul țării suferă intens. Se pare că Guvernul a pierdut controlul asupra a peste 40 % din țară. «Atacurile s-au înmulțit de la începutul anului, în ciuda jurământului juntei de a face din securitate prioritatea sa principală; luna septembrie a fost deosebit de sângeroasă», relatează France 24.

În acest context, viața a devenit extrem de periculoasă pentru creștini, care sunt adesea ținta principală a teroriștilor. Din cauza înrăutățirii rapide a situației Bisericii, Burkina Faso se află pe locul 32 în Indexul mondial al persecuției.

Creștinii ca purtători ai mesajului păcii

Cel puțin 100 de creștini au fost uciși anul trecut în Burkina Faso, din cauza credinței lor. Recent, extremiștii islamici au răpit un pastor din biserica sa, l-au interogat și au încercat să îl facă să se dezică de credința sa.
 
Pastorul a refuzat. Apoi, răpitorii săi i-au dat drumul cu condiția ca bărbații și femeile să fie separați în biserica sa și să nu mai fie difuzată muzică în timpul slujbelor. În fața unei violențe imense, creștinii trebuie să decidă dacă să accepte condițiile extremiștilor, să fugă sau să-și trăiască clandestin credința. Totuși, în ciuda incertitudinii, aceștia se roagă. Un pastor din Burkina Faso, care, după lovitura de stat ne-a scris, ne încurajează să ne rugăm împreună cu el și să ne ținem de Isus, pe baza textului din Ioan 15:5: «Eu sunt Vița, voi sunteți mlădițele. Cine rămâne în Mine și în cine rămân Eu aduce multă roadă* , căci, despărțiți de Mine, nu puteți face nimic.»

(Foto:) Scenă de stradă în Ouagadougou, Burkina Faso

06-10-2022. A trăit pentru Hristos și a murit în Hristos. «Contrabandistul» lui Dumnezeu a decedat.

Fratele Andrew, fondatorul organizației Porti Deschise, a plecat marți, 27 septiembre 2022. Avea 94 de ani. Viața sa a fost marcată de un angajament fără precedent față de creștinii persecutați.

Acest creștin olandez a fost un slujitor al lui Dumnezeu radical în credința sa. Știa să spună întotdeauna lucrurilor pe nume. Declarațiile sale vor continua să ne provoace și să ne hrănească credința. Spusese, de pildă: «Noi avem cel mai bun mesaj - și diavolului nu-i place asta!»

Iată cum a explicat fratele Andrew existența persecuției.

Nu i-a fost teamă să-și riște viața, pentru a se întâlni cu frații și surorile sale persecutați. Nu-i plăceau compromisurile:

«Fă ceea ce crezi! Nu faceți compromisuri, evitați minciunile și apropiați-vă de persoane. În Matei 25:36, Isus ne cere să îmbrăcăm pe cel gol. Niciun bărbat dezbrăcat nu va bate vreodată la ușa noastră! Atunci trebuie să mergem noi la el.»

«Plec, în ciuda fricii»

Nu ar fost foarte curajos, spunea el în mod surprinzător despre sine: «Nu poți învinge frica. Dar trebuie să te supui lui Dumnezeu. Chemarea Sa este clară: „Mergeți în toată lumea și propovăduiți Evanghelia" (Matei 28,19). Nu plec niciodată fără frică, ci în ciuda fricii mele. Iubirea pentru Dumnezeu trebuie să depășească frica și acest lucru este suficient.»

Călătoriile unui om cu credință puternică

Acest om al credinței a călătorit adesea în Orientul Mijlociu și s-a întâlnit cu liderii grupurilor teroriste, pentru a le mărturisi despre puterea Evangheliei.

«Am avut odată o conversație neobișnuită cu un lider al Hezbollah, o organizație islamică radicală din Liban. Mi-a spus: ‹Voi, creștinii, aveți o problemă: nu-l mai urmați pe Iisus Hristos.› L-am întrebat ce ar trebui să facem. Răspunsul său a fost: ‹Trebuie să vă întoarceți la Biblie›.»

Moștenirea contrabandei cu Biblii

Fratele Andrew a început o lucrare crucială care este importantă și astăzi: creștinii persecutați din întreaga lume au nevoie de Biblii, pentru a-și hrăni sufletele și pentru a-și transforma viețile. Ei au nevoie de Cuvântul lui Dumnezeu, pentru a-și exprima speranța și pentru a le da puterea de a rezista persecuției. La fel ca noi toți, au nevoie de Cuvântul lui Dumnezeu pentru a le da viață, așa cum ne spune Isus în Matei 4:4: «Omul nu trăieşte numai cu pâine, ci cu orice cuvânt care iese din gura lui Dumnezeu.»

Fratele Andrew a încurajat mulți oameni cu cuvintele sale înțelepte: «Biblia este plină de oameni obișnuiți care au mers în cele mai imposibile locuri și au realizat lucruri miraculoase, doar pentru că au decis să-L urmeze pe Isus.»

Prin rugăciunile dumneavoastră, ajutați-ne să ne asigurăm că Cuvântul lui Dumnezeu, care schimbă vieți, continuă să transforme viețile creștinilor persecutați în țările în care Evanghelia nu poate fi ascultată.

(Foto: © Renske Meinema)

22-09-2022. Timp de patru ani, Biserica Mar Elias din al-Hwash, situată în vestul Siriei, pregătește mese pentru persoanele singure și vârstnice. Pentru Nariman și Nazek, care se ocupă de acest proiect, această biserică, care a fost transformată într-un Centru al Speranței, face mult mai mult decât să hrănească supraviețuitorii războiului.

Mirosul de mâncare umple sala bisericii. O duzină de femei pregătesc mâncare pentru aproximativ 150 de bătrâni, care primesc și astăzi o masă caldă. În fața clădirii, sunt gătite pe foc kibbeh (chiftele de bulgur și carne tocată). Înăuntru bisericii, un terci de orez dulce fierbe la foc mic. În curând, vor începe primele servicii de livrare a meselor din Centrul Speranței. «Am vrut să venim alături de bătrânii care sunt singuri și nu au pe nimeni care să aibă grijă de ei», rezumă Nariman Khoury, responsabilul proiectului în cauză. Astfel, bucătăria caritabilă a început să funcționeze în urmă cu patru ani, în Biserica Ortodoxă Greacă Mar Elias. Această biserică este unul dintre Centrele Speranței susținute de Open Doors în Siria.

«Ajutăm persoanele care nu se pot întreține singure, pentru că copiii lor au plecat din țară sau pentru că nu au copii care să îi ajute», ne spune Nariman.

Hrana și apropierea umană

De două ori pe săptămână, 150 de persoane primesc gratuit o masă sănătoasă. «Nevoia este enormă», adaugă Nazek, partenerul lui Nariman. «Fără această hrană, situația lor ar fi dramatică.» Echipele lui Nazek și Nariman oferă însă mai mult decât mâncare. Aceștia vizitează pe beneficiarii meselor de două ori pe săptămână, asistați de aproximativ 20 de voluntari care lucrează în ture. «Ne place să ajutăm oamenii, pentru că și noi am trecut prin multe suferințe.»

Compasiunea supraviețuitorilor

Ambele femei au supraviețuit cancerului de sân. «Medicii ne-au spus să nu lucrăm, dar când facem această muncă, toată oboseala noastră dispare», spune Nazek. «Cunoaștem prin ce necazuri trec oamenii, pentru că și noi am trecut prin multe.»

Situația actuală din Siria contrastează puternic cu viața de dinaintea începerii războiului, în 2011: «Nimeni nu avea nevoie de nimic, aveam o viață bună», își amintește Nariman, care a pierdut totul din cauza războiului. «Locuiam în Homs. Casa noastră a fost distrusă. Soțul meu este medic, iar eu sunt farmacist. Soțul meu a fost răpit și amenințat, iar farmacia a fost, de asemenea, distrusă. Am pierdut totul și am venit aici ca persoane strămutate intern. Locuiesc aici, în casa părinților mei, nu aveam unde să dormim. Da, știu cât de mult suferă oamenii...»

Un viitor pentru tineri

Fiul lui Nariman a părăsit recent țara. La fel ca mulți alți tineri, el nu mai vedea un viitor în Siria. «Chiar dacă ai un venit, acesta nu este suficient pentru a hrăni o familie», explică ea în încercarea de a-și ascunde tristețea.

Dar biserica oferă microcredite pentru persoanele de vârstă activă. A investit cu succes în mai multe afaceri noi, cum ar fi o fabrică de cherestea și un atelier de fierărie. «Sperăm că acest lucru va ajuta tânăra generație să rămână în Siria.»

08-09-2022. Ferial și familia ei au trăit cele mai grele momente ale războiului sirian sub bombardamentele din Alep. În prezent, ei locuiesc mai departe, in nordul țării, în Latakia. Și-au recăpătat liniștea și fac parte dintr-o biserică care acționează ca Centru al Speranței care, datorită sprijinului acordat de dumneavoastră, oferă ajutor, schimbând viața multor oameni.

Ferial, în vârstă de 52 de ani, mamă a doi copii, locuia în Alep, când a izbucnit războiul în Siria. Bombele au lăsat crăpături în pereții casei ei, iar soldații au tras în membrii ai familiei sale, când aceștia se întorceau de la piață. Timp de trei luni, cei ce au rămas în viață, au supraviețuit fără apă. Apoi, s-au mutat din Alep în Latakia, pentru a fi în siguranță.

«A fost cea mai sigură regiune din Siria, însă mi-a fost frică pentru că nu aveam propria noastră casă», își amintește Ferial. 'Dumnezeu va avea grijă de noi, nu ne va abandona', a spus soțul meu.»

La umbra aripilor Lui

La început, a fost greu. «Am plâns mult și am fost foarte supărată.» S-a gândit la toate lucrurile grele prin care trecuseră: împușcături, foamete, despărțirea de soțul ei, care se mutase deja, pentru a-și găsi de lucru în afara Alepului.

Apoi, un vecin a sfătuit-o să viziteze o biserică care fusese transformată într-un Centru al Speranței de către Open Doors. Această vizită a adus un punct de cotitură în viața ei. «Au avut grijă de noi din punct de vedere spiritual și financiar», spune Ferial. «M-au motivat să îl iubesc pe Isus chiar mai mult decât înainte. Nu ne-am simțit abandonați, dimpotrivă, ne-am simțit iubiți.»

În pragul foametei

În prezent, viața de zi cu zi în Siria este mai dificilă ca niciodată - și există puțină speranță. Pastorul Edward, partenerul nostru, relatează: «Situația este mai gravă ca niciodată. Economia s-a prăbușit. Clasa de mijloc este în pragul foametei. Ne aflăm într-o situație extrem de precară și oamenii încearcă să părăsească țara. Săptămâna trecută a plecat o familie din biserica noastră. Ne-a frânt inimile.»

Cu toate acestea, Ferial și-a recăpătat speranța. Acum lucrează ca profesoară la Centrul Speranței și, de asemenea, îi învață pe copii să-L iubească pe Isus și să aibă încredere în El pentru viitor. Pentru că, într-adevăr, Ferial are încredere în Dumnezeu pentru viitorul ei. În ciuda numeroaselor crize prin care trece țara sa, ea este liniștită: «Noi spunem: Isus nu ne va părăsi. El va continua să ne însoțească și să ne binecuvânteze cu succes. Sunt convins că viitorul nostru va fi mai bun.»

Ferial știe că mulți dintre voi au contribuit la activitatea noastră în Siria și, astfel, o susțin. «Nu știu cum să răspund la acest lucru. Sunteți foarte generoși. Vă mulțumesc foarte mult! Îi mulțumesc lui Dumnezeu! El ne-a dat daruri și nu ne părăsește.»

Apoi tace pentru o clipă, respiră adânc și își șterge lacrimile.

Sprijin care schimbă vieți

În prezent, Open Doors își propune să facă din fiecare biserică locală din Siria și Irak un centru al speranței. Aceste centre vor oferi ore de rugăciune, consiliere, învățătură biblică, proiecte de subzistență. Se vor oferi, de asemenea, credite, pentru începerea anumitor afaceri și se va pune la dispoziție sprijin medical și ajutor umanitar.

(Foto: Ferial cu copiii de la Centrul Speranței)

25-08-2022. Ziua Internațională de comemorare a victimelor violenței din motive religioase sau bazate pe concepții despre lume a Națiunilor Unite are loc, ca de obicei, în fiecare an, în data de 22 august. Cu această ocazie, vă încurajăm să vă rugați, în mod special, pentru creștinii din nordul Nigeriei; aceștia sunt cei mai grav afectați de violență.

Este inacceptabil să fii bătut, violat, întemnițat sau ucis din cauza convingerilor religioase pe care le ai. Organizația Națiunilor Unite recunoaște că «Actele de violență din motive religioase sau bazate pe concepții despre lume sunt, în continuare, foarte frecvente, în special împotriva persoanelor aparținând minorităților religioase. Numărul și intensitatea unor astfel de incidente, adesea de natură criminală, sunt în continuă creștere, căpătând în felul acesta importanță internațională.»

Libertatea religioasă este un drept

Ziua comemorativă reamintește că libertatea de religie și de conștiință este un drept consacrat în Declarația Universală a Drepturilor Omului. Acesta subliniază necesitatea de a oferi victimelor mai mult sprijin și asistență.

Nigeria: țara cu cele mai crunte acte de violență împotriva creștinilor

Săptămână de săptămână, în Nigeria se repetă rapoarte intolerabile despre atacurile grupărilor jihadiste asupra unor sate predominant creștine. Așa cum s-a întâmplat în sudul statului Kaduna, când în data de 29 iulie, anul trecut, mai multe femei tinere au fost răpite și violate de bărbați înarmați.

În acea seară, satul Angwan Aku a fost atacat. Militanții au mers din ușă în ușă și au alungat femeile din casele lor. Apoi i-au dus la Kutura, un oraș pustiu, din cauza atacurilor continue. Acolo, jihadiștii au violat femeile răpite.

Printre victime se numără trei tinere necăsătorite cu vârste de 15, 18 și 25 de ani și o femeie căsătorită de 35 de ani.

Rapoarte de mare violență

Una dintre victime, Ev*, a povestit partenerilor de la Open Doors: «Dormeam adânc, când s-a auzit o bătaie puternică la ușa noastră. Au intrat cu forța și i-au ordonat soțului meu să se întindă pe podea. Copilul meu, care nu are încă un an, a țipat tare. Au pus mâna pe mine, eu m-am împotrivit și am implorat milă pentru copilul meu bolnav. Dar m-au imobilizat și m-au lovit la ochiul stâng cu un cap de pușcă. M-au dus la celelalte fete pe care le răpiseră deja în diferite locuri din sat. Încă ploua, când ne-au luat din satul nostru pe cinci motociclete.»

O altă victimă, Tij*, în vârstă de 25 de ani, a relatat că atacatorii au pus-o să aleagă: «Fie vom fi violate de membrii bandei, fie va trebui să asistăm la răpirea rudelor noastre pentru răscumpărare. Le-am spus că părinții noștri erau prea săraci pentru a plăti răscumpărarea, așa că ne-au luat cu ei.»

Atacarea femeilor în scopul distrugerii comunității

«Atacarea a tot ceea ce creștinii prețuiesc foarte mult face parte din strategia, care are ca scop distrugerea completă a comunităților creștine. Dacă nu găsesc bărbați pe care să-i ucidă, violează femeile. În acest fel, distrugându-se permanent familiile creștine», sugerează un partener al Open Doors din Nigeria.

16-08-2022. Geetika, mamă singură cu doi copii, vinde legume pe străzi, pentru a câștiga un venit minim pentru familia ei. A devenit creștină, după ce a găsit în Isus mângâiere și vindecare fizică. Partenerii noștri de fața locului au văzut circumstanțele în care se afla femeia și batjocura cu care aceasta se confrunta, din pricina credinței sale. I-au oferit un cărucior pentru a vinde legume, ceea ce îi va permite să ajungă la mai mulți clienți, în felul acesta putând sa faca față  cheltuielilor de întretinere.

Geetika este o femeie foarte firavă; purta un șal indian portocaliu (dupatta), în timp ce îl invita pe partenerul nostru local în casa ei mică. Singura piesă de mobilier din cameră era un pat mic. Aragazul se află pe podea, iar majoritatea ustensilelor sale erau depozitate cu grijă sub pat. Ochii ei păreau obosiți, dar avea un zâmbet luminos.

Singura întreținătoare a celor doi copii

Când partenerul de la Open Doors a întrebat-o cum se simte, ea a răspuns: «Dumnezeu a avut grijă de toate nevoile mele, nu aș putea fi mai recunoscătoare. A fost o perioadă în care m-am luptat să asigur o masă pe zi pentru mine și pentru copiii mei, dar acum Dumnezeu ne-a ridicat din nou.» Apoi adăugă: «M-am luptat cu multe probleme înainte de a deveni creștină. Soțul meu a fost alcoolic și m-a părăsit pe mine și pe copiii mei, cu ani în urmă. Am lucrat ca zilier pentru a ne întreține familia, dar a fost dificil. Ceea ce am câștigat nu a fost niciodată suficient.»

În ultimii ani, Geetika a ajuns să-L cunoască pe Isus. «Eram atât de tristă și adesea bolnavă. Apoi, unul dintre frații mei mi-a spus despre Isus. El m-a pus în legătură cu un grup de rugăciune. Am simțit o pace divină, când oamenii se rugau pentru mine și am experimentat miracole când am început să mă rog. Dumnezeu m-a binecuvântat și veniturile mele s-au îmbunătățit. Bolile mele au dispărut și ele.»

În timp ce Dumnezeu avea grijă de Geetika, aceasta a trebuit să se confrunte cu multă opoziție din partea celor din jurul ei.

Pacea care acoperă batjocura

La scurt timp după convertire, Geetika credea că a depășit deja destule provocări, pentru a trăi o viață liniștită în calitate de creștină, însă, nu, s-a întâmplat excat opusul acestui lucru. Ea trebuie să suporte în continuare criticile și batjocura altora. Cu toate acestea, pentru ea, această opoziție nu înseamnă nimic, în comparație cu viața mizerabilă pe care o ducea înainte de convertire. «Cu Isus alături de mine, sunt gata să suport orice. Știu că oamenii spun tot felul de minciuni despre creștini și despre Isus, dar nu sunt îngrijorată din această pricină. Am fost vindecată și viața mea este plină de o pace pe care nu am mai cunoscut-o niciodată», rezumă ea.

Un colac de salvare

Partenerii de la Open Doors au aflat despre situația ei prin intermediul bisericii lui Geetika. I-au oferit un cărucior de legume pe care îl poate folosi pentru a-și câștiga mai bine existența.

Acum își poate vinde legumele în diferite locuri și poate obține un venit mai bun. «Datorită ajutorului dumneavoastră, pot să le ofer mâncare sănătoasă copiilor mei. Sunt fericită, chiar dacă trebuie să muncesc din greu. La orele patru dimineața, trebuie să merg la piața de legume și să cumpăr produsele, pe care apoi le vând timp de câteva zile. Fiul meu a crescut și mă ajută la vânzări, seara. Îi sunt recunoscătoare Domnului pentru binecuvântările Sale, dar și partenerilor de la Open Doors, care ne-au sprijinit, ca să ne putem întreține singuri.»

Prin intermediul campaniei Impact India, partenerii noștri au adus speranță în situații disperate: În 2021, 730.000 de persoane din țară au beneficiat de sprijinul dumneavoastră. Numeroase vieți s-au schimbat datorită rugăciunilor și donațiilor dumneavoastră.

(Foto: Geetika cu fiul ei)

22-07-2022. Polițiștii din partea locului nu s-au arătat interesați să clarifice incidentul.

«Încetați să mai puneți muzica aia!», a strigat musafirul neinvitat la nuntă, ordonând să se pună muzică tamilă în locul cântecelor creștine. Pastorul Charles*, care își pusese casa la dispoziție pentru această ocazie, nu a răspuns cererilor bărbatului furios. Situația a escaladat, mai întâi în timpul petrecerii, apoi, mai târziu, în cursul serii, când pastorul Charles și fratele său au fost atacați fizic.

«Ca și când poliția ar fi sprijinit atacul»

Pastorul Charles conduce o biserică într-un mic sat din nordul Sri Lankăi. Recent, pentru celebrarea nunții unei rude apropiate, pastorul și-a pus la dispoziție casa, care fusese decorată festiv pentru această ocazie. În timpul petrecerii, un sătean s-a amestecat printre invitați și a început să-l insulte pe pastorul Charles. Când, la cererea săteanului, muzica nu a fost schimbată, acesta a început să smulgă decorațiunile și ghirlandele de lumini. Apoi, în timp ce invitații priveau la această scenă îngroziți, se apucase să distrugă mobila. Când fratele pastorului Charles a încercat să îl calmeze pe bărbat, a fost și el atacat.

Între timp, fusese chemată poliția, însă aceasta a sosit abia după ce atacatorul plecase deja. După cum relatează pastorul Charles, autoritățile nu s-au arătat foarte interesate să clarifice incidentul: «Mi-au spus doar să depun o plângere împotriva atacatorului». Cu toate acestea, când Charles și fratele său au mers, în aceeași seară, la secția de poliție, plângerea lor a fost primită cu extremă reticență. «Arăta așa de parcă poliția ar fi sprijinit pe deplin acest atac», spune pastorul Charles cu un zâmbet obosit.

Atac brutal în timpul nopții

În drum spre casă, cei doi bărbați au fost atacați de un grup de 15 persoane înarmate cu bâte de metal și de lemn. Au fost bătuți cu atâta brutalitate, încât fratele lui Charles a suferit șapte fracturi la mâini și picioare. Cei doi răniți au fost duși la spital, unde fratele pastorului a fost operat timp de patru ore. Mai multe plăci și șuruburi metalice au trebuit să îi fie plasate în picioare și în brațe. În ceea ce-l privește pe pastorul Charles, acesta a suferit vânătăi pe tot corpul și răni pe frunte, care au necesitat 13 copci.

Incidentul a lăsat întreaga familie a pastorului Charles în stare de șoc. De îndată ce soarele apune și se lasă noaptea, bărbatul suferă de anxietate. Partenerii locali ai organizației ˊPorți deschiseˊ au vizitat familia și sunt în curs de a iniția măsurile de ajutor necesare. Dar de ceea ce are cea mai mare nevoie este sprijinul în rugăciune al familiei sale de credință din întreaga lume.

*Nume fictiv

Foto: Nuntă creștină în Sri Lanka (mostră fotografică).

08-07-2022. Comunitatea creștină coptă din Egipt a deplâns, în ultimele luni, mai multe asasinate. Două dintre ele au rămas până la ora actuală nepedepsite.

Kirollos (Cyril) Nagah Megali a fost asasinat în data de 8 iunie, iar Rani Rafaat pe 27 aprilie. Cei doi bărbați erau membri ai Bisericii Copte din Egipt. Au fost uciși pentru că erau creștini. Până în prezent, presupușii lor ucigași nu au fost condamnați.

Un recidivist nepedepsit

În data de 8 iunie, Kirollos Nagah Megali a decedat în spital. Cu trei zile înainte, creștinul din Mahdi (Egiptul de Sus) fusese grav rănit cu o macetă. Atacatorul, Abdullah Hosni, a fost arestat și reținut. Acesta a recunoscut crima, dar a susținut că suferă de o boală psihică. Un pretext folosit adesea de ucigașii de creștini și de avocații lor în instanță. Potrivit fratelui victimei, familia ucigașului a cumpărat un certificat medical, pentru a-și susține apărarea. Ca să poată lucra însă în Libia, sănătatea mintală a lui Abdullah Hosni părea suficient de bună, acesta nefiind primul său atac la adresa unui creștin. În urmă cu doi ani, Abdullah Hosni fusese condamnat la un an de închisoare, după ce a atacat un copt egiptean. După o «sesiune de reconciliere», fusese însă eliberat.

Kirollos, în vârstă de 34 de ani, era cunoscut ca fiind o persoană binevoitoare și un creștin convins. El a lăsat în urmă o soție și două fiice în vârstă de 3 și 5 ani.

Eliberările frecvente sau lipsa de urmărire penală a celor care îi atacă pe creștini în Egipt creează o cultură a impunității.

O cultură a impunității

Acest lucru este ilustrat nu numai de exemplul lui Kirollos, ci și de exemplul altui creștin. În data de 27 aprilie, Rani Rafaat, în vârstă de 28 de ani, a fost ucis în magazinul său din Egipt de un extremist islamic, acesta acuzându-l pe Rani că ar fi discutat cu femei musulmane pe rețelele de socializare.

Rani era creștin, profesor de agricultură și proprietar al unei afaceri agricole în El Dabaa, un oraș din nordul Egiptului. În ziua morții sale, acesta plecase împreună cu părinții săi la mănăstirea Mar Mina din apropiere. Pe drumul de întoarcere, aceștia s-au despărțit, Rani urmând să treacă mai târziu pe la ei pe acasă. Bărbatul nu s-a mai întors niciodată. Părinții săi au primit un telefon și au aflat că fiul lor fusese ucis în fața magazinului său, după ce se întorsese acasă.

La câteva zile după tragedie, presupusul ucigaș al lui Rani a postat un videoclip pe rețeaua de socializare TikTok. Acolo își recunoștea cu mândrie crima, declarând că nu ar avea «nicio problemă în a se preda la poliție»: «L-am ucis pe tânărul creștin din Dabaa, jur pe Dumnezeu. Și mă bucur pentru asta. L-am ucis pentru că am auzit că era prieten cu femei musulmane.»
În ciuda acestei mărturisiri, până la ora actuală, ucigașul nu a fost arestat.

Să ne rugăm alături de rudele victimelor în legătură cu impunitatea care domnește în țară . Fie ca ei, în ciuda nedreptății suferite, să-și păstreze inimile departe de amărăciune și să continue să se agațe de Isus,!

(Foto: Cu ocazia slujbei de înmormântare a lui Kirollos)

21-06-2022. Timp de douăzeci de ani, puținele biserici încă tolerate din Eritreea sunt, la ora actuală, strict controlate de Stat. Numai Dumnezeu știe câți credincioși au mai rămas în țară, câți se adună în secret pentru închinare și studiu biblic și câți sunt încarcerați în prezent în groaznicul regim al închisorilor. Pastorul Gideon* a rezistat tuturor acestor ani grei de detenție și ne povestește cum a supraviețuit în Eritreea.

Pastorul Gideon își amintește ziua de mai 2002, când biserica sa a fost închisă. Guvernul a decis că doar Islamul sunnit, Biserica Catolică, Biserica Evanghelică Luterană și Biserica Ortodoxă pot fi considerate religii «conforme» legislației Statului.

Din acel moment, în viețile membrilor comunității sale s-au succedat o serie de încarcerări și eliberări. «Uneori aceștia stau în închisoare timp de un an, alteori timp de o lună», explică el.

Condiții extreme de detenție

Cu toate acestea, mulți lideri bisericești de rang înalt au fost încarcerați pe o perioadă mai îndelungată de timp, unii chiar de peste douăzeci de ani. Eritreea dispune de o rețea extinsă de închisori formale și informale. «Condițiile din închisorile din Asmara, unde sunt închiși mulți creștini, sunt extrem de proaste. Unele celule sunt atât de mici încât nu te poți nici măcar mișca și, de obicei, nu au ferestre», relatează pastorul Gideon din propria experiență. El însuși a petrecut șase ani și jumătate în închisoare, dintre care mai mult de trei ani în Asmara, capitala Eritreei. Uneori, era ținut într-o cameră mare cu alți prizonieri. Alteori, trebuia să rămână izolat într-o celulă mică, cu o lățime de un metru și o lungime de doi metri.

Nu a fost exclusă nicio metodă de a-i face pe creștini să se lepede de Isus, pentru a obține libertatea. Au fost torturați atât psihic, cât și fizic.

Monotonie și rezistență

«Am fost tratați ca niște sclavi. Mâncarea era foarte puțină, iar apa lipsea constant. În primele luni după detenție, am fost bătuți și interogați cu brutalitate. De asemenea, am fost nevoiți să facem muncă forțată. Ani de zile a trebuit să adun lemne și pietre și să fac tot ce îmi spuneau ei să fac», își amintește pastorul. Cel mai greu de suportat a fost pentru Gideon plictiseala. «Nu-ți dau nimic de citit, nu există radio, stai pur și simplu fără să faci nimic. Este ușor să te îmbolnăvești psihic. Durerea pe care o simți în interior este traumatizantă.»

Încercarea de a-L nega pe Hristos

Gideon recunoaște că tentația de a-L nega pe Hristos a fost, în unele momente, foarte reală: «Cu ajutorul lui Dumnezeu, am perseverat și am spus "nu". Într-un anumit sens, respingerea noastră ne-a prelungit întemnițarea. Dacă am fi spus "da ", am fi fost eliberați mai devreme.»

Chiar și în aceste circumstanțe, pastorul Gideon a fost dispus să împărtășească Evanghelia cu colegii săi prizonieri și chiar cu gardienii, dintre care unii au devenit creștini. De asemenea, a văzut prizonieri care, nefiind închiși din motive religioase, l-au găsit pe Isus în închisoare. Dumnezeu le-a răspuns la rugăciuni, atunci când o Biblie a fost introdusă, pe ascuns, în închisoare. Aceștia au citit-o pe rând, fără să nu fie văzuți de gardieni.

Astăzi, pastorul Gideon este liber, iar lucrarea sa a crescut. «Știu că mă pot întoarce în închisoare în orice moment. Când ne întâlnim cu alți creștini, o facem în secret, iar atunci când cineva îl mărturisește pe Hristos, îl avertizăm că această decizie poate avea ca urmare persecuția.»

Gideon* - Pseudonim

(Foto:) Slujbă religioasă la o biserică recunoscută de Stat din Eritreea.

09-06-2022. Jashim, odinioară musulman, a fost atacat cu brutalitate de două ori, pentru că s-a hotărât să-l aleagă pe Isus. El a fost externat din spital săptămâna trecută și le cere creștinilor să se roage pentru el.

Abia a trecut un an de când Jashim Uddin (25 de ani) s-a convertit la creștinism. Acesta a fost botezat și a început să împărtășească dragostea lui Dumnezeu celor din jurul său. În felul acesta, unii dintre prietenii săi și membrii familiei sale au început să-l urmeze pe Isus. Cu toate acestea, în urmă cu trei săptămâni, credința sa contagioasă aproape că l-a costat viața.

Singur împotriva a zeci de atacatori și de trecători indiferenți

Jashim locuiește împreună cu soția sa și cei trei copii în Jhenaidah, în vestul Bangladeshului. Pe data de 14 mai, anul trecut, acesta a fost atacat, în plină zi, în fața casei sale, de membrii familiei și de cei dragi. Aceștia erau furioși, pentru că adoptase credința creștină și conducea cursuri de alfabetizare pentru adulți. Atacatorii i-au cerut să renunțe la credința sa în Isus și să accepte din nou Islam-ul. Totuși, Jashim s-a împotrivit cu fermitate: «L-am acceptat pe Iisus Hristos ca Mântuitor și Domn al vieții mele. Am dreptul de a alege și de a-mi practica credința. Nu mă puteți obliga să fac ceea ce faceți voi. Nu voi renunța la credința mea în Isus!»

Rezistența sa i-a înfuriat și mai tare pe atacatori. Au început să-l înjunghie cu obiecte ascuțite, l-au împins la pământ și l-au bătut fără discernământ. Unii îl țineau de mâini și de picioare, alții încercau să-l sugrume.

În total, între 50 și 60 de persoane au fost implicate direct în atac. De asemenea, au fost mai mulți trecători și martori întâmplători care nu s-au arătat afectați de soarta tânărului sau nu au îndrăznit să îi vină în ajutor. În mod miraculos, Jashim a scăpat de atacatori.

Batjocură și un al doilea atac

Apoi, Jashim s-a dus la pastorul său și i-a explicat cu voce tremurândă ce s-a întâmplat. Creștinii l-au dus imediat la spital.

Când s-a întors acasă, poliția îl aștepta deja acolo, pentru a clarifica incidentul. Când ofițerii de poliție au aflat că Jashim a fost atacat din cauza convertirii sale la creștinism, s-au înfuriat și ei. În loc să-l ajute sau să caute vinovații, aceștia au râs de el.

La scurt timp după ce poliția a plecat, agresorii l-au atacat din nou pe Jashim. De data aceasta, aceștia au fost mai brutali față de primul atac. În cele din urmă, l-au scos afară din casă. Bărbatul a fost grav rănit și a fost nevoit să petreacă mai multe zile în spital. Starea lui era îngrijorătoare și nu putea vorbi decât incoerent. Durerea a fost atât de puternică încât Jashim a vrut să se sinucidă. Acum se simte mai bine, dar încă suferă de dureri de cap și amețeli. La ora actuală, acesta a părăsit spitalul și se află într-un loc sigur împreună cu familia sa, întrucât și ei au fost amenințați și au fost nevoiți să fugă.

Recuperarea unui punct de sprijin și construirea unei noi speranțe

Partenerii locali ai organizației Porți deschise din Bangladesh au oferit familiei hrană timp de o lună, pentru ca aceasta să nu moară de foame. Ei se roagă, de asemenea, pentru recuperarea lui Jashim. În timpul perioadei de recuperare, Jashim și familia sa au participat la cursuri de formare a discipolilor, s-au dezvoltat spiritual și au încercat, cu ajutorul lui Dumnezeu, să-și recapete echilibrul.

13-05-2022. Jumagul* este o mamă curajoasă, a cărei determinare și credință îi schimbă pe cei din jurul ei, având impact chiar și în comunitatea musulmană.

În calitate de mamă tânără, Jumagul a fost nevoită să renunțe la studii, pentru a-și întreține familia. Trebuia să muncească din greu, în timp ce soțul ei alcoolic fiind, o bătea. Problemele s-au adunat. Jumagul spune: «Sănătatea mea a avut mult de suferit din cauza tuturor acestor dificultăți.»

Convertire într-o biserică secretă

Ani mai târziu, aceasta și-a invitat nepoata la o întâlnire cu prietenii ei într-o cafenea. Acolo, Jumagul a auzit pentru prima dată Evanghelia: «Plângeam și nu știam de ce, nu înțelegeam Cuvântul lui Dumnezeu. Am plâns, dar treptat m-am simțit mai bine.» În duminica următoare, Jumagul și-a dorit să participe la o întâlnire într-o biserică clandestină. Soțul ei
s-a opus înjurând-o, însă ea a persitat în hotărîrea ei.
Jumagul mergea la biserică în mod regulat și se schimba pe zi ce trece. Începuse să se roage pentru soțul ei. Femeia l-a iertat, decizând să i se supună, în ciuda violenței acestuia.

Perseverență, în ciuda tuturor încercărilor

În cele din urmă, soțul ei a fost arestat. Jumagul a fost nevoită să se ocupe singură de munca la câmp, de creșterea copiilor și de construirea casei.
Consumul de alcool a subminat tot mai mult sănătatea soțului ei. Acesta a fost spitalizat, așteptându- și moartea. Cu toate acestea, Jumagul și prietenii ei s-au rugat insistent pentru el, vizitându-l în mod regulat. Starea lui s-a îmbunătățit simțitor, barbatul s-a vindecat, în final, predându-și viața lui Isus.

Uniți în slujba lui Dumnezeu

După ce s-a convertit, soțul ei a început și el să frecventeze biserica clandestină. Acesta s-a transformat total, cerându-și iertare de la Jumagul și lăsându-se complet de băutura. Femeia mărturisește: «Mi-a spus că am pierdut foarte mult timp împreună». După accea au călătorit împreună în toată țara pentru a vizita și încuraja frații și surorile izolate. Ambii au petrecut șase ani fericiți împreună, după care soțul ei a decedat.

Mărturie în comunitatea musulmană

Într-o zi, Jumagul îndrăznește să invite la biserică pe una din rudele sale, un musulman devotat care suferea de eczeme. Bărbatul a acceptat ca creștinii să se roage pentru el, fiind vindecat după aceea de boala lui. Acesta a continuat să meargă la biserică, însă când era supus la diverse presiuni dinafară, se întorcea din nou la moschee. Acolo i s-a descoperit credința creștină. Mullahul amenința în timpul rugăciunii: «Nu trebuie decât să ne cereți să-i îngropăm pe acești creștini trădători și o vom face!».
Tânărul creștin și-a învins teama, vorbind și mărturisind public despre vindecarea sa. Întreaga comunitate musulmană s-a prezentat acasa lui Jumagul. Femeia a îndrăznit să-și împărtășească credința și s-a rugat cu toată lumea. În ciuda acestui lucru, a auzit afară cum oamenii le spuneau copiilor ei: «Mama voastră este o trădătoare!» Jumagul este pusă la strâmtoare. Mullahul vrea să o forțeze să îl recunoască pe Allah ca fiind singurul Dumnezeu. Jumagul însă a rămas fermă în credința ei răspunzând: «Dumnezeul meu este viu, știu asta. El m-a vindecat și mi-a dat o pace pe care nu am mai cunoscut-o niciodată. De aceea nu-l voi nega niciodată. Mă rog ca și tu să îl întâlnești!»

*Nume fictiv

(În imagine: Reuniune a unei biserici secrete din Asia Centrală).

28-04-2022. Charity și copiii ei au supraviețuit unui atac violent din partea Boko Haram în Nigeria. Datorită ajutorului partenerilor noștri, aceștia au căpătat o nouă speranță pentru viitor.

Charity era acasă, punând lucrurile în ordine înainte de somn, când unul dintre fiii ei a intrat vijelios în casă. «În acel moment, am aflat că Boko Haram ne ataca satul», spune ea. Și-a luat în grabă fiica cea mică, legând-o bine de spate: «Am fugit în munți», povestește ea. «Mergeam împreună în aceeași direcție, când o motocicletă venea cu viteză direct peste noi, în felul acesta despărțindu-mă de copiii mei. Mi-am continuat drumul cu fiica mea mică, în timp ce fiul meu a fugit cu sora lui în altă direcție.»

Despărțită de copiii ei

Charity s-a refugiat într-o peșteră împreună cu alți săteni. În întuneric, își căuta copiii, șoptindu-le de mai multe ori numele. Nu a primit niciun răspuns. «Și dacă au fost omorâți?»", îi trecuse prin minte. Noaptea a fost lungă. Când, în sfârșit, s-a luminat, sătenii au părăsit prudent peștera și s-au întors spre sat. Pe drumul de întoarcere, Charity a auzit că luptătorii Boko Haram uciseseră oameni din sat și chiar membri ai familiei sale. În fața acestei vești îngrozitoare, nu s-a gândit decât la copiii ei....

«Când am ajuns acasă, luptătorii Boko Haram nu mai erau acolo», relatează Charity. Era atât de îngrijorată încât abia dacă putea mânca. Au trecut săptămâni întregi fără să aibă vești de la ei. Nu exista nicio conexiune telefonică și mulți locuitori din sat considerau că este prea periculos să folosească drumurile. Într-o zi însă, când Charity era singură acasă, a auzit pe cineva strigând. S-a repezit la ușă: erau fiul și fiica ei!

O reuniune emoționantă

Charity povestește: «Le-am strigat numele cu voce tare! Să-mi văd din nou copiii pierduți a fost ca o nouă dimineață!» Ce încurajare! Revederea a fost un răspuns minunat la rugăciunile ei. Totuși, pentru Charity și copiii ei, lupta abia începuse. A trebuit să-și reconstruiască casa, să găsească hrană și adăpost, să-și pună pe picioare biserica din nimic, să replanteze și să se confrunte cu întrebarea agonizantă: Va ataca din nou Boko Haram?

Când Porti Deschise a aflat despre atacul asupra satului lui Charity, partenerii noștri locali au pornit imediat la drum, ca să poată oferi sprijin. Aceștia au oferit ajutor de urgență, au asigurat oameni cu mâncare, i-au ajutat să reconstruiască ceea ce era a fost distrus, oferindu-le și sprijin psihologic.
«Ne-a ajutat foarte mult faptul că ați venit», subliniază Charity, care iradiază, din nou, de bucurie.
 

Vindecat de traume

«Nu am știut că suntem traumatizați, nici măcar nu știam ce este o traumă», explică Charity. De fapt, păstra în suflet amintiri dureroase: întunericul i-a amintit de violența pe care o suferise. Zgomotul și lătratul câinilor au declanșat frica și teroarea după apusul soarelui.

Ea explică: «Ați venit exact la momentul potrivit, când aveam nevoie de consiliere pentru traume. Instruirea in această direcție ne-a ajutat foarte mult. Atacul a deschis o rană în inimile noastre care nu s-ar fi vindecat fără cursul vostru instruire despre traume», adaugă ea. În concluzie, Charity ne spune cu recunoștință: «Venirea voastră a adus o nouă viață. Nu credeam nici măcar că ne vom putea întoarce să trăim din nou în satul nostru. Ne-a dat speranța pentru viitor.»

19-04-2022. Recent, ofițerii de poliție au deschis focul în timpul unei slujbe religioase clandestine, ucigând câteva zeci de creștini nord-coreeni. Conform rapoartelor, membrii familiilor lor, care nu au participat la adunare, au fost urmăriți și trimiși în lagăre de muncă.

Am aflat dintr-o sursă demnă de încredere că recent a avut loc o operațiune a poliției împotriva bisericii subterane nord-coreene. Câteva zeci de creștini se adunaseră în secret. Cu puțin timp înainte de începerea slujbei, forțele de securitate au intrat forțat în încăpere, ucigându-i pe cei prezenți. Se presupune că informațiile privind locul și ora întâlnirii creștinilor au fost divulgate.

Apoi, familiile lor au fost, cel mai probabil, arestate și trimise în închisori politice - în total, peste o sută de persoane. În aceste lagăre, prizonierii sunt tratați ca niște animale: torturați, obligați la munci forțate, neavând destulă mâncare pentru a supraviețui.

O «campanie de exterminare» împotriva creștinilor care întâmpină rezistență

Creștinii din Coreea de Nord trăiesc sub amenințarea constantă de a fi descoperiți. Rugăciunea în secret, citirea Bibliei sau cântările pentru salva lui Dumnezeu îi poate trăda, fapt care poate conduce la arestare. Numai dinastia conducătoare poate fi venerată oficial, astfel credința în alt Dumnezeu este considerată o crimă politică.

În ciuda deceniilor de persecuție intensă, aproximativ 400.000 de oameni din Coreea de Nord îl urmează pe Isus, acest fapt însemnând nimic mai puțin decât un miracol. Aceștia sunt susținuți de o speranță care este mai puternică decât moartea; de asemenea, de rugăciunile Bisericii mondiale.

În 2020 și 2021, Comisia Internațională pentru Libertatea Religioasă a purtat discuții cu deținuții de odinioară, cu martori și chiar cu foștii reprezentanți ai regimului nord-coreean care au fugit din țara lor. Subiectul discuțiilor purtate este legat direct de situația membrilor grupurilor religioase. Raportul întocmit descrie în detaliu incidente, precum arestările și detențiile arbitrare, tortura și tratamentele crude, inumane și degradante, precum și negarea generală a libertății religioase. Raportul vorbește chiar despre o «campanie de exterminare a creștinilor și a instituțiilor creștine din Coreea de Nord», precum și despre «rețele de informatori care ajung până în China», de asemenea, despre execuții și «detenția prizonierilor politici în lagăre de muncă forțată».

Investigațiile Comisiei confirmă situația dramatică a creștinilor nord-coreeni, asupra căreia Porți deschise și alte organizații atrag atenția de ani de zile. În Indexul Persecuției Globale, publicat de noi, Coreea de Nord ocupă locul al doilea în topul țărilor în care creștinii sunt persecutați în modul cel mai sever pentru credința lor.

Foto: Un gardian de închisoare la granița chineză, lângă Dandong.

31-03-2022. Leebee* nu ar fi trebuit, de fapt, să mai fie în viață. Conform opiniilor medicilor, după ce aceasta s-a otrăvit, din greșeală, cu apă murdară, era de așteptat să trăiască, cel mult, 2 luni, însă Leebee și-a încredințat viața lui Isus și a trăit o minune. Astăzi, ea îi ajută pe alți bolnavi și este o mărturie a credincioșiei lui Dumnezeu față de cei din jurul ei.

Leebee își întreținea singură cei doi copii. Pentru a-și asigura traiul, a avut diverse slujbe, până la incidentul cu apa otrăvită, care aproape că a costat-o viața. Apoi, cumnatul ei i-a vorbit despre Isus. Femeia și-a pus toată speranța în El și în puterea lui de vindecare, după care a avut parte de un miracol. Un an mai târziu, a avut o operație de apendicită. Medicii au confirmat că starea ei de sănătate ar fi trebuit să ducă, cu mult timp în urmă, la deces. Leebee răspunde la aceasta zâmbind: «Dumnezeu ne ajută cu adevărat în momentele de nevoie, când simțim că ne pierdem controlul. El nu ne dezamăgește niciodată. Bucuria mea a fost de nedescris!»

Încrederea în creștini este în creștere

În satul lui Leebee, accesul la asistență medicală este foarte limitat. Cel mai apropiat spital se află la 40 km depărtare de sat. Mulți nu au cunoștințe medicale de bază sau, pur și simplu, nu au suficienți bani pentru a cumpăra medicamente.

Așa că, la cinci ani după vindecare, pastorul i-a sugerat să participe la un curs de instruire, unde a învățat cum să folosească remediile naturale și să dobândească abilități de bază în domeniul asistenței medicale.

Datorită pregătirii sale, Leebee a reușit deja să ajute aproximativ 50 de persoane bolnave din satul ei și din satele din jur.

Acest lucru a dus la o schimbare pozitivă: creștinii sunt acum priviți diferit de către săteni. Există mai puțină hărțuire și agresiune; mulți oameni au acum încredere în Leebee și sunt bucuroși să-i ceară sfatul în probleme de sănătate.

Contracararea răului prin bine

Vindecarea lui Leebee nu a scutit-o însă de dificultăți. În primii ani după convertire, a fost amenințată de mai multe ori că va fi expulzată din sat; o dată chiar cu o macetă. Autoritățile au interogat-o de mai multe ori și au vrut să afle cine a convins-o să devină creștină, fiind singura în familia ei. A fost evitată de mulți săteni, exclusă din activitățile sociale și monitorizată. I-au furat chiar și vitele.

De când îi slujește pe săteni, Leebee a reușit, de asemenea, să transmită cunoștințele sale la peste 100 de persoane din nouă biserici de casă. Femeile îi sunt deosebit de dragi: «Speranța și visul meu este ca și alte femei să aibă aceeași șansă. [...] Sper că vor continua ceea ce am început eu.»

Ea adaugă: «Îi sunt recunoscătoare lui Dumnezeu pentru că m-a chemat în echipa de asistență medicală. Vă mulțumim pentru această oportunitate! Ne dă speranță nu numai nouă, ci și tuturor celor care primesc ajutorul nostru.»

* Nume fictiv

17-03-2022. La 28 februarie, anul trecut, Curtea de Apel din Teheran a anulat condamnarea a nouă creștini de origine musulmană la cinci ani de închisoare, pentru că ar fi «acționat împotriva securității naționale» prin «promovarea creștinismului sionist».

Mohammad Vafadar, Abdolreza (Matthias) Haghnejad, Khalil Daeghanpour, Hossein Kadivar, Kamal Naamanian, Mohammad (Sharooz) Eslamdoust, Babak Hosseinzadeh, Mehdi Khatibi și Behnam Akhlaghi au fost declarați nevinovați de către justiția iraniană.

«Nicio dovadă de comitere a unor infracțiuni»

Pronunțând verdictul, judecătorul a subliniat că nu existau probe incriminatoare: «O condamnare penală necesită certitudine judiciară și dovezi concludente de vinovăție; niciun cetățean nu poate fi condamnat pe baza unor speculații.»

În final, acesta a accentuat loialitatea celor nouă creștini față de credința și țara lor: «Acești oameni se închinau în biserica de casă conform învățăturilor creștinismului. Nu există nicio dovadă de infracțiune împotriva securității țării.»

Hotărâri absurde

Hotărârea Curții de Apel a confirmat decizia pronunțată de judecătorul Curții Supreme în data de 3 noiembrie 2021. El a decis că «simpla predicare a creștinismului» în bisericile de casă sau chiar «promovarea sectei evanghelice sioniste» nu constituie o încălcare a securității naționale.

Creștinii din Iran se bucură de această nouă hotărâre judecătorească. Cu toate acestea, în ultimele luni, alte verdicte, precum și alte acuzații noi apărute, au arătat că justiția iraniană este aplicată diferit. Nu există încă nici un indiciu, care să sugereze că alte procese asemănătoare se vor încheia în viitor în favoarea creștinilor.

Optimism suprimat

De fapt, în ultimele săptămâni, Curtea Supremă a pronunțat și alte hotărâri nefavorabile creștinilor. Într-unul dintre cazuri, a fost respins apelul unui cuplu căsătorit, care riscă o pedeapsă de zece ani de închisoare. Într-o altă decizie, cazul lui Abdolreza (Matthias) Haghnejad, unul dintre cei nouă creștini eliberați, a fost redeschis. La numai două săptămâni, după ce a fost eliberat pe cauțiune, acest creștin de origine musulmană a trebuit să se întoarcă la închisoare, pentru a executa o altă pedeapsă de șase ani, de care fusese deja achitat cu șapte ani mai devreme.

Optimismul creștinilor a fost, de asemenea, zdruncinat, în ultimele săptămâni, de un val de rapoarte de persecuție. Cele mai multe dintre acestea, nu au fost încă făcute publice. De la începutul anului 2022, au fost înregistrate deja 14 incidente de acest fel, în timp ce în 2021 au fost înregistrate 38 de incidente.

Un alt semn de speranță

Cu toate acestea, achitarea celor nouă creștini de săptămâna trecută nu este singurul semn de speranță pentru creștinii din Iran. La 30 noiembrie 2021, un procuror din Dezful, din vestul țării, a decis să renunțe la acuzațiile împotriva altor opt creștini convertiți. Acești oameni «s-au convertit, pur și simplu, la o altă religie» și «nu au făcut propagandă împotriva altor grupuri». De asemenea, el a afirmat că «apostazia nu este o infracțiune în legislația iraniană». Să continuăm să ne rugăm pentru creștinii din Iran!

Foto: Cei nouă creștini iranieni care au fost declarați nevinovați de către Tribunal.

03-03-2022. Cea de-a 17-a închidere de biserică amenință creștinii din Algeria, care fac apel la rugăciunile noastre.

Creștinii din Algeria solicită rugăciune pentru liderii bisericii din Ait Atteli. În data de 2 februarie anul trecut, guvernatorul provinciei Tizi Ouzou a inițiat o procedură de închidere a acestei biserici. În caz că măsura luată va fi confirmată, libertatea religioasă a creștinilor algerieni va fi din nou compromisă. Deja 16 clădiri de biserici au fost închise și, cel puțin, alte patru congregații au primit ordin să își înceteze activitățile. Oare biserica din Ait Atteli urmează să fie a 17-a pe listă?

90 de membri ai bisericii afectați de procedura închiderii

Procedura de închidere a bisericii îl vizează pe pastorul și a tatăl său, proprietarul terenului pe care biserica se află. Încă nu a fost stabilită o dată de judecată.

Biserica din Ait Atteli a fost înființată în 2006 și s-a alăturat organizației ÉPA (Église protestante d'Algérie)* în 2011, organizație care reunește bisericile protestante din Algeria. Biserica din Ait Atteli are peste 90 de membri care, în curând, s-ar putea să nu mai aibă voie să se adune în biserica lor, din cauza unei legi abuzive și nedrepte.

Campania de închidere a bisericilor protestante

Începând cu luna noiembrie 2017, Guvernul desfășoară o campanie de închidere a bisericilor protestante. Aceasta se bazează pe o ordonanță din 2006, care reglementează cultul nemusulman. Acest act legislativ stipulează că serviciile religioase nemusulmane pot fi organizate numai în spații autorizate în acest scop. Cu toate acestea, până în prezent, nu a fost emisă nicio autorizație în acest sens.

Cereri de autorizare neaprobate

În ciuda numeroaselor cereri făcute, nu a fost acordată nicio autorizație până acum. Din acest motiv, bisericile închiriază, de regulă, săli și informează autoritățile locale cu privire la aceste aranjamente. Însă, de multe ori, trebuie să dovedească faptul că respectă legea și normele de securitate.

Acuzații și detenții

Pe lângă închiderile abuzive de biserici, crestinii se luptă cu șicane de natură administrativă și juridică. În ultimii ani, mai mulți creștini, inclusiv lideri de biserici, au fost urmăriți penal pentru diverse acuzații, în special pentru blasfemie și prozelitism. Trei creștini execută, la ora actuală, pedepse cu închisoarea cuprinse între doi și cinci ani.

Când un algerian este atins de Evanghelie, «nimic nu-l poate opri să o împărtășească și altora», explică Youssef, un lider de biserică din Algeria. Acest zel este exprimat peste tot și tot timpul, chiar și atunci când bisericile sunt închise.

*Bisericile protestante din Algeria

Sursa: Middle East Concern

Foto: Biserică în Algeria 

18-02-2022. Climatul de supraveghere extremă din timpul Jocurilor Olimpice a făcut ca lumea occidentală să conștientizeze amploarea puterii lui Xi Jinping. În acest timp, multe biserici chineze au fost forțate să funcționeze din nou ca biserici discrete de casă. Peony*, care coordonează activitatea Porților Deschise în China, a urmărit această evoluție recentă.

În prezent, bisericile chineze sunt foarte des avertizate de către autorități să «facă ceea ce le spune Guvernul». Peony constată că « Începând cu anul 2020, monitorizarea și controalele exercitate asupra creștinilor au devenit mai stricte, din cauza pandemiei de Corona și a celei de-a 100-a aniversări a Partidului Comunist Chinez».

În ultimele douăsprezece luni, 80% dintre bisericile chineze au fost forțate să se adune în grupuri mai mici.

«Potrivit estimărilor noastre, în ultimele douăsprezece luni, au fost încarcerați între 10 și 20 de creștini», relatează Peony. Motivele de condamnare sunt diverse și vizează: conducerea unei afaceri «ilegale» care oferă playere audio cu conținut biblic, vânzarea de publicații creștine, prezența prea mare a slujirii pastorale în mass-media.

Scăpată de sub control

Președintele Xi Jinping are nevoie de stabilitate socială pentru a-și extinde puterea. China a găsit oportunitatea, poate mai mult ca niciodată în istorie, de a juca un rol important pe scena mondială. În acest sens unitatea națională rămâne a fi un imperativ în acest stil autocratic de guvernare.

În acest context, religia este văzută ca un potențial factor destabilizator. Xi Jinping este hotărât să restrângă și mai mult bisericile pentru a le alinia la ideologia sa.

Comportamentul corect în timpul Jocurilor Olimpice

Încă de la deschiderea Jocurilor Olimpice de la Beijing, presiunea s-a făcut simțită din plin. Creștinii trebuie să «se retragă», pentru a nu intra în conflict cu autoritățile chineze.

Cei care, în această perioadă, plănuiesc să întreprindă mai mult decât participarea la slujbele bisericești de duminică dimineața se confruntă cu interogatorii lungi, amenzi și chiar detenție administrativă de la câteva zile la câteva săptămâni.

Pregătirea pentru o persecuție mai aspră

Majoritatea bisericilor consideră că este timpul să ia măsuri suplimentare de precauție.

Din ce în ce mai multe biserici au fost nevoite să părăsească locurile lor obișnuite de întâlnire. Astfel, multe dintre ele și-au împărțit congregația în grupuri mici, care se întâlnesc acum în case particulare.

Cursurile online, care au prosperat în timpul pandemiei, sunt, la ora actuală, supuse unui control foarte strict. Bisericilor de stat li s-a spus chiar că nu li se permite să organizeze servicii online. În plus, site-urile web și conturile de socializare creștine, de altfel foarte vizitate, au fost blocate.
 
Provocarea tinerei generații

În timpul celor doi ani de pandemie, «formarea de discipoli și formarea liderilor au fost ignorate total», rezumă Peony. «Școlarizarea tradițională, oferită într-un format de tip conferință, trebuie înlocuită cu un stil de predare creativ și interactiv. Aceasta este singura modalitate de a atrage tinerii care, mai târziu, se vor implica în lucrare. Pastorii din vechea generație trebuie să-și însușească noua metodă de abordare.»

A face ucenici ai lui Isus din următoarea generație de creștini din China este o adevărată provocare. Persecuția are ca țintă smulgerea forțată a tinerilor din părtășia creștină. În același timp, presiunea enormă a educației și competiția pentru admiterea la o școală mai bună le umple aproape fiecare moment din viață. La aceasta se adaugă o nouă fixație pentru social media și materialism.

(Foto: Slujbă de închinare într-o biserică din China)

Peony*- Nume fictiv

03-02-2022. Unul din șapte creștini, adică peste 360 de milioane de credincioși din întreaga lume, suferă pentru credința lor, din pricina persecuțiilor grave. Acest lucru este indicat în noul Index Global al Persecuțiilor, care a fost publicat alaltăieri.

Afganistan: Condiții mai dure decât în Coreea de Nord

În ultimii 20 de ani, Coreea de Nord s-a fost în fruntea clasamentului țărilor din Indexul Global al Persecuțiilor. În 2021 însă, după ce talibanii au preluat puterea, situația creștinilor din Afganistan s-a înrăutățit și mai mult. În felul acesta, țara a ajuns pe primul loc în topul celor mai persecutate țări în ceea ce privește libertatea religioasă. Bărbații creștini riscă o moarte aproape sigură, în caz că le este descoperită credința. Ei sunt «vânați» de luptătorii talibani, care merg chiar din ușă în ușă, pentru a-i căuta. Femeile sunt adesea victime ale violului, ale căsătoriilor forțate sau ale traficului de persoane. O mare parte din populația creștină a fugit în zonele rurale sau în taberele de refugiați din țările învecinate, toate acestea fiind, de asemenea, incluse în lista Indexului Global al Persecuțiilor. Frații și surorile noastre în credință sunt singuri, însă noi nu-i vom lăsa de izbeliște!

Țările cu cele mai marcante înrăutățiri în domeniul persecuțiilor

Pe lângă Afganistan, mai multe țări au înregistrat o creștere bruscă a persecuțiilor.

Printre acestea se numără Qatar (pe locul 18, anterior pe locul 29), unde anul acesta se va desfășura Campionatul Mondială de Fotbal și unde musulmanii, care se convertesc la creștinism, sunt deosebit de expuși pericolului persecuției; Indonezia (28/47), unde creștinii au fost victimele a două atacuri în Sulawesi Central și a unui atentat cu bombă la Catedrala Makassar; de asemenea, Myanmar (12/18), unde armata a atacat biserici și sate creștine, determinând exilarea a 200'000 de persoane.

Cele 10 țări care se găsesc în fruntea Indexului Global al Persecuțiilor în 2022 (clasamentul din 2021 în paranteze) sunt următoarele:

1. Afganistan (2)
2. Coreea de Nord (1)
3. Somalia (3)
4. Libia (4)
5. Yemen (7)
6 Eritreea (6)
7 Nigeria (9)
8. Pakistan (5)
9. Iran (8)
10. India (10) 

Violența este în creștere

Numărul creștinilor uciși pentru credința lor a crescut de la 4761 de cazuri înregistrate (Index 2021) la 5898 (Index 2022). Majoritatea acestor infracțiuni sunt concentrate în Africa subsahariană, în special în Nigeria.

Numărul bisericilor atacate a crescut de la 4488 de cazuri înregistrate (Index 2021) la 5110 (Index 2022), în timp ce arestările și reținerile au crescut cu 44% într-un an, ajungând la 6175, dintre care 1315 în India.

China, model de suprimare a diversității

În timp ce influența economică a Chinei (locul 17) se răspândește în întreaga lume, o normă socială autoritară se impune în această țară. Acest lucru afectează aproape toate domeniile vieții: vorbirea, credința și comportamentul. Cei care se abat de la această normă, sunt arestați. În prezent, peste 1000 de creștini sunt în închisoare, mulți dintre ei fiind păstori. Acest autoritarism, favorizat de tehnologie, se răspândește rapid în întreaga țară. Vietnamul (locul 19) și Cuba (locul 37) au adoptat modelul chinezesc. La fel și în India (locul 10), principiul călăuzitor «o singură națiune, un singur popor, o singură credință» avansează prin intermediul ideologiei «Hindutva». Liderii politici nu au reacționat aproape deloc la persecuțiile împotriva creștinilor, uneori, încurajând chiar violențele comise în valuri împotriva lor și a altor minorități religioase.

20-01-2022. Mărturia lui Timothy Cho aduce cu sine speranță, fiind reprezentativă pentru toți creștinii nord-coreeni care, în ciuda foametei, își păstrează credința.

Mesajul său este clar: în timp ce foametea domnește în Coreea de Nord și întunericul se așterne peste țară, creștinii își pot pune speranța doar în Isus.

Speranță în mijlocul disperării

În octombrie 2021, dictatorul Kim Jong-Un le-a cerut cetățenilor săi să «mănânce mai puțin până la redeschiderea granițelor cu China, în anul.... 2025!» Mulți nord-coreeni nu au deja ce să mănânce. Potrivit Organizației Națiunilor Unite, peste 10 milioane de persoane, adică 40% din populație, au nevoie urgentă de ajutor alimentar. Încă din anii 1990, o foamete teribilă, așa-numitul «Drum dificil», a decimat populația.

În ciuda circumstanțelor dramatice, creștinii nord-coreeni rămân statornici în credința lor. «Chiar dacă ar mai rămâne o singură persoană care să se roage pentru Coreea de Nord în numele lui Isus, sunt sigur că Dumnezeu îi va răspunde la rugăciune», subliniază Timothy. Cu toate acestea, există 400.000 de creștini nord-coreeni clandestini, care mijlocesc pentru țara lor!

Încercările care îi conduc spre Dumnezeu

«O, Tată, câtă vreme va mai ține acest întuneric în Coreea de Nord?» Timothy adresează adesea această întrebare lui Dumnezeu în rugăciunile sale. Începând din copilărie până când a fugit din Coreea de Nord, a văzut oameni murind. Izolare, foamete, opresiune, persecuție.... El spune: «Prin suferința pe care am trăit-o, am învățat să mă dedic complet lui Dumnezeu. El este speranța mea.»

Realitatea pe care nu o vedem

Fiind închis într-o închisoare teribilă din China, l-a ajutat să reziste versetul din Evrei 11:1: «Și credința este o încredere neclintită în lucrurile nădăjduite, o puternică încredințare despre lucrurile care nu se văd.» Timothy spune: «Nu știam ce se va întâmpla cu mine, dar m-am încrezut în Dumnezeu.»

În prezent, Timothy trăiește în Occident și așteaptă cu nerăbdare ziua în care se va putea întoarce în Coreea de Nord: «Aștept ca creștinii clandestini să se roage și să-L laude pe Dumnezeu, să-I cânte imnuri de laudă și să poată merge nestingherit la biserică.»

Timothy speră să-L predice pe Isus în țara sa de origine și să întâlnească creștini acolo. Cu toate acestea, Coreea de Nord rămâne complet izolată de lumea exterioară. Populația este devastată de foamete și de pandemie, iar creștinii sunt persecutați. Timothy Cho este îngrijorat: Cum vor supraviețui frații și surorile sale în credință? De aceea ne invită pe toți să ne rugăm împreună cu el pentru Biserica nord-coreeană asuprită: «Vă invit să vă rugați împreună cu noi pentru frații și surorile nord-coreene.» Apoi adaugă: «... și pentru ceilalți creștini persecutați din întreaga lume!»

(Foto:) Imagine-simbol

04-01-2022. Citind Biblia, Rafif, o tânără creștină din Irak, ajunge sa-L cunoască pe Mântuitorul pentru care a murit tatăl ei.

Rafif este pregătită pentru Crăciun. Copilul de 11 ani a decorat casa în mod festiv, nimic nu lipsește: «De Crăciun suntem veseli, râdem și, mai ales, petrecem timp cu oamenii pe care îi iubim!» Totuși, există o persoană care îi lipsește: tatăl ei. «Nu-l cunoșteam, dar în fiecare an simt că este puțin cu noi», spune Rafif.

«Îmi lipsește tatăl»

În urmă cu 11 ani, Rafif se afla în pântecele mamei sale, când tatăl ei, Raddif, a văzut o încărcătură de explozibili lângă o stație de autobuz din Mosul. «A fugit spre autobuz, a strigat și a făcut semne către șoferul autobuzului», povestește Rafif. Șoferul a oprit și, datorită gestului eroic al tatălui ei, doar un pasager a fost ucis. Raddif a plătit cu propria sa viața, iar Rafif a trebuit să crească fără dragostea tatălui ei.

Ea spune: «Mi-e dor de el, mai ales când prietenii mei spun: ‹Tatăl meu mi-ar fi făcut asta sau cealaltă›. De aceea l-am întrebat pe Dumnezeu: ‹De ce l-ai luat pe tatăl meu?›» Cursurile biblice pe care Rafif le frecventează la Centrul Speranța o ajută să găsească răspunsuri la întrebările sale.

Apropierea de Mântuitorul

Rafif explică: «În Biblie se povestește despre oameni care salvează viețile altora. Când le aud, mă gândesc: ‹Și tatăl meu a murit pentru a salva viețile altora!›»

Prin intermediul lecțiilor biblice, ea devine din ce în ce mai familiarizată cu Sfintele Scripturi. Îi oferă sprijin în momentele dificile. Biblia o ajută să se apropie de Mântuitorul Emanuel, care a venit la noi acum 2000 de ani.

«Toți copiii persecutați ar trebui să urmeze cursuri biblice, ca și mine! Ei trebuie să își cunoască rădăcinile, să știe care este adevărul și de ce suferă», spune Rafif cu o înțelepciune neobișnuită pentru vârsta ei. Apoi, adaugă la încheiere:

«Cel mai important lucru pe care l-am învățat este că Dumnezeu este întotdeauna acolo pentru mine; El nu mă părăsește niciodată!»

Rafif și împărtășește propria experiență cu aceeași înțelepciune, mai mult decât atât, spune aceste lucruri din inimă. Emanuel, Dumnezeu este cu noi, nu acesta este oare miezul mesajului de Crăciun?

16-12-2021. În Pakistan, Nadeem și Faisal au murit într-un canal. Nimeni nu voia să-i ajute, de teamă să nu devină impur din punct de vedere ritual.

În Pakistan, persecuția nu înseamnă doar crimă, răpire sau viol, dacă crezi în Isus. De asemenea, aceasta poate aduce moarte, ca urmare a discriminării, fapt care îi constrânge pe creștini să ocupe cele mai periculoase locuri de muncă.

Discriminarea pe piața muncii

Nadeem, Faisal și Michael sunt muncitori la canal, la fel ca mulți alți creștini din Pakistan. Acest lucru se datorează faptului că musulmanii de acolo refuză să facă această muncă. Duminică seara, pe 3 octombrie, cei trei bărbați au primit ordin de la șeful lor să deblocheze o conductă de canalizare blocată pe strada principală a orașului Sargodha, în nordul provinciei Punjab. Fiecare dintre ei a trebuit să coboare într-un puț de canalizare, purtând pantaloni scurți și fără echipament de protecție. Dacă ar fi refuzat, ar fi fost concediați.

Ceea ce s-a întâmplat în continuare, ne relatează Michael, singurul supraviețuitor: «Am coborât pe o scară de lemn putredă care a cedat sub greutatea mea. Am leșinat imediat din cauza gazelor toxice. Supraveghetorii i-au obligat pe Nadeem și Faisal să mă aducă sus. Au intrat în puț și mi-au pus o frânghie în jurul pieptului, pentru ca ceilalți să mă tragă în sus. Apoi, gazele toxice i-au făcut și pe ei inconștienți.»

Echipa de salvare a refuzat să coboare în puț, deși erau echipați cu măști de gaze și oxigen. I-au lăsat pe cei doi creștini să se lupte cu moartea în noroiul mizerabil.

Discriminarea în instanță

Este foarte probabil că echipa de salvare să nu fi vrut să-i atingă pe creștinii murdari, pentru a nu deveni ei înșiși «necurați». Nu este prima dată, când se întâmplă acest lucru:

Un muncitor creștin de la canalizare, Irfan Masih, căzuse în canalizare. A murit în spital pentru că personalul medical nu a vrut să-l atingă.

Nepotul lui Nadeem a intentat un proces. El speră că văduva unchiului său, Mariam Bibi, va primi despăgubiri. Acest lucru se datorează neglijenței criminale. De fapt, cei trei directori au dispărut, când au văzut cum evoluează situația, iar echipa de salvare a refuzat să intervină. Cu alte cuvinte, nu și-au făcut datoria. La început, angajatorul lui Nadeem a încercat să negocieze și să o despăgubească pe văduvă cu o sumă modestă, mult mai mică decât cea la care ar fi avut dreptul în mod normal. Acum se fac presiuni asupra ei pentru a-și retrage cererea. Primarul din Sargodha, Malik Aslam Naveed, a vizitat-o pe văduvă și a promis că va face tot ce-i stă în putință pentru a o ajuta.

Condiții de viață extreme

În Pakistan, care se află pe locul cinci în clasamentul Indexului Global al Persecuției, creștinii suferă din cauza dictaturii islamice și a opresiunii. Aceștia sunt victime ale discriminării instituționalizate. Majoritatea creștinilor sunt săraci; unii trăiesc aproape ca niște sclavi. Creștinii din clasa de mijloc sunt, de asemenea, marginalizați și persecutați. Toți trăiesc sub amenințarea legilor privind blasfemia, care sunt adesea folosite împotriva lor. Ei pot fi acuzați pe nedrept, arestați, închiși sau chiar condamnați la moarte - din pură gelozie sau din cauza conflictelor personale.

Foto: O astfel de muncă este făcută de creștinii din Pakistan.

02-12-2021. În urmă cu 30 de ani, sfârșitul erei sovietice a fost pecetluit prin Protocolul de la Minsk. Esther Adamo*, care lucrează pentru Porți deschise în Asia Centrală, a fost martorul înființării Bisericii, după prăbușirea URSS.

Esther Adamo a călătorit pentru prima dată în Uzbekistan, în 1995. «La acea vreme, nu existau biserici indigene instituite în țările din Asia Centrală, nici măcar la sfârșitul anilor 1990. Toate bisericile erau de origine rusă sau coreeană. A fost într-adevăr un moment extraordinar! Am avut privilegiul de a fi martorul înființării Bisericii în Asia Centrală și, uneori, aveam impresia că trăiesc pe vremea apostolilor biblici.»

Într-adevăr, la câțiva ani după căderea URSS, tinerii din aceste țări au fost cuprinși de o trezire spirituală. Majoritatea aveau între 15 și 25 de ani. «L-au cunoscut pe Isus prin vise, vindecări și miracole. Și-au părăsit casele, munca, școala și au mers din sat în sat pentru a predica Evanghelia. Le spuneau oamenilor că Isus trăiește și îi încurajau să îl urmeze», explică Esther.

Biblii pentru noii convertiți

Acești noi convertiți nu aveau Biblii traduse în limbile lor materne. Și nici nu aveau clădiri în care să se poată aduna. «Unul dintre primele proiecte ale Porților deschise a fost acela de a găsi traducători și organizații specializate în traducerea Bibliei. Au fost elaborate proiecte pentru ca, mai întâi, Noul Testament și, mai târziu, Vechiul Testament să fie disponibile în toate limbile din Asia Centrală», își amintește Esther.

Teama Guvernelor se transformă în persecuție

Cu toate acestea, acești noi creștini au întâmpinat rapid obstacole majore, căci Islamul este o religie tradițională în Asia Centrală. «Orice persoană născută în Uzbekistan sau Kazahstan este considerată musulmană. Când tinerii îl mărturiseau pe Isus, unii părinți erau îngrijorați», relatează Esther. După câțiva ani, când oamenii au început să vină la Domnul cu sutele, Guvernele au sesizat aceasta schimbare. «Se temeau de o revoltă și au introdus tot felul de legi prin care convertirea putea să fie pedepsită.»

Astfel, noii convertiți și-au pierdut curând locurile de muncă, au fost alungați de familiile lor și alungați din casele lor. Nu li s-a mai permis să cânte cu voce tare în biserică sau să organizeze activități pentru copii. Unii dintre ei, au fost amenințați sau bătuți, în timp ce alții au fost chiar uciși.

Sprijin pentru Biserica tânără

De pe o zi pe alta, în 1999, toți misionarii occidentali au fost trimiși înapoi în țările lor și nu li s-a permis să se întoarcă. «Tânăra biserică a trebuit să se organizeze altfel, așa că au apărut bisericile subterane. Am putut să-i ajutăm, deoarece aveam deja experiență în acest sens din Europa de Est, Uniunea Sovietică și China», explică Esther.

Și după treizeci de ani, Porți deschise continuă să fie alături de creștinii din Asia Centrală. Persecuția nu a încetat, dar biserica se bizuie pe Dumnezeu și se maturizează. Acest lucru este dovedit prin cuvintele pe care Esther le împărtășește cu noi: «Creștinii din Asia Centrală îmi spun: ‹Nu vă rugați ca persecuția să înceteze sau ca să ne îmbogățim noi. Rugați-vă ca noi să rămânem fermi în credința noastră și să nu ne descurajăm!›».

*Pseudonim

Foto: Femeie din Asia Centrală cu acoperământ de cap specific

18-11-2021. De la puciul militar de luna trecută, Sudanul este în plină agitație. Viața publică este în impas, iar creștini depun eforturi mari, ca să se poată aduna împreună. Mai mulți islamiști cu faimă au fost eliberați de noua conducere, ceea ce a generat temeri cu privire la reformele legate de libertatea religioasă.

În data de 25 octombrie, anul trecut, în Sudan a avut loc o lovitură de stat. Este vorba de preluarea puterii de către armata, cu care islamiștii simpatizează. Ce se va întâmpla cu mica minoritate creștină a țării? Un lider al organizației Porți Deschise din Africa de Est se arată îngrijorat: «Vestea este foarte îngrijorătoare. Facem apel la creștinii din întreaga lume să se roage împreună cu noi pentru Sudan.» Într-adevăr, lovitura de stat a generalului Abdel Fattah Al-Burhane reprezintă un pas înapoi în ceea ce privește libertatea religioasă, care ar putea avea consecințe grave pentru biserică. Unii lideri creștini se tem de o revenire la legea Sharia.

Sudanul era pe cale să devină un stat secular

Cu toate acestea, Sudanul făcuse schimbări pozitive în ultimele luni, care dădeau speranțe unui stat secular cu libertate religioasă. În iulie 2020, Guvernul de tranziție a adoptat chiar o serie de schimbări, cum ar fi abolirea pedepsei cu moartea pentru apostazie. Teoretic, fiecare musulman avea astfel posibilitatea de a-și schimba religia. Totuși, aceste reforme nu au fost aprobate în unanimitate: «Coranul este constituția noastră. Spunem nu schimbărilor care contrazic Sharia!», se auzeau scandând demonstranți ostili. Dizolvarea Guvernului care a introdus aceste schimbări afectează și bisericile: «Totul a fost anulat. Chiar și întâlnirile religioase au fost anulate, pentru că nu există mijloace de transport», explică unul dintre contactele noastre locale.

«Ne rugăm pentru intervenția lui Dumnezeu»

Viitorul Sudanului pare destul de sumbru. Deși Guvernul militar a anunțat alegeri pentru luna iulie 2023, totuși, potrivit informațiilor noastre, acesta a reușit să ucidă cel puțin 17 persoane și să rănească peste 100 alte persoane. Alte demonstrații împotriva preluării puterii de către armată au avut loc săptămâna aceasta la Khartoum și în Atbara, din partea de Nord.

Focuri de armă continuă să se audă în toată țara. Pentru locuitorii din zonă, nu este întotdeauna clar dacă acest lucru are ca scop dispersarea demonstranților sau dacă focurile de armă vizează o anumită parte a populației.

În așteptarea unor soluții pașnice

Un martor de la fața locului a confirmat partenerilor noștri că «viața de zi cu zi a majorității creștinilor a fost grav afectată de aceste evenimente. În timp ce viața se întoarce cu greu la normalitate, creștinii se află într-o situație disperată. Mulți dintre ei își câștigă traiul pentru familiile lor ca zilieri.»

Sursa noastră locală cere în numele creștinilor din țara sa: «Vă rugăm să vă rugați pentru Sudan. Sperăm într-o soluționare pașnică. Nu putem decât să așteptăm și să ne rugăm ca Dumnezeu să intervină. Dumnezeu să vă binecuvânteze pe voi și pe toți cei care continuă să ne amintească în rugăciunile lor!»

04-11-2021. Multe femei convertite din Africa de Nord sunt puse sub presiunea de a se căsători cu orice preț, doar că tinerii creștini sunt puțini la număr. Nelya* s-a căsătorit recent cu bărbatul pe care-l iubește. «Lucrurile se schimbă», spune ea, referindu-se la respectul acordat femeilor și la mentalitatea bisericilor și a cuplurilor creștine din țările musulmane.

Nelya poartă o rochie colorată și are părul lăsat. Este o femeie plină de viață, având o credință contagioasă. S-a căsătorit recent cu un creștin, căsătoria nefiind aranjată, cum a fost cea a părinților ei. Ea și soțul ei s-au cunoscut în timp ce studiau teologia și s-au îndrăgostit unul de celălalt.

Tânăra știe că este norocoasă, deoarece povestea ei nu este reprezentativă pentru femeile creștine de origine musulmană din țări precum Algeria, Libia, Mauritania, Maroc sau Tunisia, care sunt, de obicei, supuse unor presiuni puternice în legătură cu căsătoria. «Din păcate, sunt multe povești care mă întristează în legătură cu situația femeilor», spune ea.

Căsătoria cu un musulman sau singurătatea

În toată Africa de Nord, femeile creștine întâmpină mari dificultăți în a găsi un soț care să le împărtășească credința. «Mulți spun că nu prea au de ales, pentru că este o rușine pentru o fată să nu fie căsătorită până la vârsta de peste 25 de ani. Prin căsătorie, ca să spunem așa, o femeie este recunoscută cu adevărat ca atare. Acest mod de gândire prevalează și în anumite biserici. Deseori vezi bărbați de patruzeci și chiar cincizeci de ani care cer în căsătorie fete de 20 de ani», explică Nelya.

Alte femei, sunt atât de hărțuite, încât sunt nevoite să se căsătorească cu musulmani. «În cele mai multe cazuri, le este foarte greu să rămână statornice credinței lor», spune Nelya. «Unele dintre ele continuă să-l urmeze pe Isus în secret. Se întâmplă foarte rar ca soții să-L accepte la Isus în viața lor.»

Participarea la viața publică și frecventarea bisericii

În cultura islamică, bărbații și femeile nu au drepturi egale. Acest lucru face dificilă întâlnirea femeilor creștine cu alți creștini, întrucât nu le este permis să iasă din casele lor decât dacă sunt însoțite de un bărbat din familie.

Nelya descrie persecuția cu care se confruntă femeile din Africa de Nord drept «persecuție morală». Respinse de familii și de societate, acestea sunt condamnate arestului la domiciliu de către propriile familii. Ele întâmpină o rezistență puternică, atunci când vor să se căsătorească cu un bărbat creștin. Familia exercită o presiune puternică asupra lor, acestora impunând-li-se urmarea tradițiilor musulmane și renunțarea la credința lor în Isus. «Se întâmplă ca femeile să fie alungate din familiile lor, iar biserica are grijă de ele în continuare», continuă ea.

Schimbarea mentalității islamice

Africa de Nord a fost marcată de gândirea islamică timp de peste o mie de ani. Acest fapt a influențat și biserica, care este formată din convertiți din Islam. Mulți pastori se ridică împotriva violenței domestice, care este considerată acceptabilă din punct de vedere cultural, chiar și de către bătrânii și liderii bisericilor. Totuși, Nelya vede progrese în această privință: « La nivelul conducerii, biserica sprijină din ce în ce mai mult femeile. În cadrul programelor de școlarizare a liderilor, pe care noi le oferim cu sprijinul Porților deschise, poziția femeilor, de pildă, este abordată dintr-o perspectivă biblică. Cursul se adresează atât bărbaților, cât și femeilor.» Femeile mai participă la școlarizările ținute pe tema conștientizării traumelor, care sunt organizate din ce în ce mai des în Africa de Nord. Schimbarea are nevoie de timp: «Sunt multe lucruri de făcut, iar noi trebuie să procedăm cu răbdare și înțelepciune», conchide Nelya.
Rezumat: Multe femei convertite din Africa de Nord sunt puse sub presiunea de a se căsători cu orice preț, doar că tineri creștini sunt puțini la număr. Nelya* s-a căsătorit recent cu bărbatul pe care-l iubește. «Lucrurile se schimbă», spune ea, referindu-se la respectul acordat femeilor și la mentalitatea bisericilor și a cuplurilor creștine din țările musulmane.

21-10-2021. Soy*, din sudul Laosului, a fost arestată la vârsta de 14 ani, fapt interzis de lege în țara sa. Tânăra creștină îi rămâne totuși credincioasă lui Isus, în ciuda faptului că este respinsă și hărțuită de locuitorii satului ei izolat. 

Astăzi, Soy are 16 ani și studiază. Este a doua fiică dintr-o familie de cinci copii și a doua din familia ei, după sora ei mai mare, care l-a acceptat pe Isus în viața ei.

Vocea îi tremură și ochii i se umplu de lacrimi, când vorbește despre acea zi de 29 decembrie 2019, când a fost reținută împreună cu alți 14 credincioși pentru credința lor.

«Am fost atât de speriată, când a trebuit să ne urcăm în autobuzul poliției. Nu am vrut să merg la închisoare. Mi-a fost teamă că nu mă vor elibera niciodată.» La acea vreme, Soy avea doar 14 ani și era nouă în credință. Era cea mai tânără dintre deținuți.

Când a ajuns la închisoare, polițiștii i-au ordonat să nu mai practice acea religie. I-au spus ei și celorlalți credincioși: «Dacă renunțați la credința voastră, puteți să plecați acasă.» Dar nimeni nu a semnat hârtia pe care a primit-o. Așa că au fost toți închiși.

Eliberat de un spirit rău

Soy a devenit creștină, de-abia după ce a fost eliberată de sub puterea unui spirit rău. Ea explică acest lucru prin faptul că oamenii din satul ei se închină unui spirit malefic pe care îl numesc Pii Katai.

Din generație în generație, fiecare familie îi consacră un copil, de obicei o fată. În familia lui Soy, sora ei mai mare a fost prima «ofrandă», însă când a devenit creștină, spiritul a lăsat-o în pace. Din acel moment, Soy, următorul copil, se afla sub controlul său. «Nu am vrut să mai fiu sub influența duhului Pii Katai. Când veneam acasă după școală, plângeam tot timpul, pentru că mă simțeam atât de rău», își amintește Soy. «Într-o zi, vărul meu a venit în vizită și mi-a vorbit despre Isus. ‹Dacă veți crede în El, toate păcatele voastre vor fi iertate. Vei fi eliberată de sub puterea spiritului rău, la fel ca sora ta.›» A făcut acest lucru și a fost eliberată imediat.

Nu există loc pentru creștini în sat

Dar când s-a îndepărtat de practicile religioase din sat, Soy a întâmpinat o rezistență puternică, mai ales când părinții și frații ei și-au mărturisit și ei credința în Isus. Aproape toți cei care contau pentru Soy au început să o respingă și să o ridiculizeze. «Nu știu de ce îi urăsc atât de mult pe creștini», spune ea. Soy fost arestată în timpul slujbei din satul ei, fapt care susține această afirmație.

Tânăra Soy a fost reținută timp de șase zile și, în cele din urmă, a fost eliberată, deși nu a semnat niciodată o hârtie prin care să-și fi negat în vreun fel credința. Soy s-a întors acasă. «Zile în șir, nimeni nu a vrut să vorbească cu mine. La școală, profesorii mă ignorau și nu-mi dădeau teme pentru acasă. Se purtau așa, de parcă nu aș fi existat. Prietenii mei au început să mă maltrateze. Eram speriată, disperată și mă simțeam singură», mărturisește ea.

Din cauza discriminării repetate, Soy s-a mutat în cele din urmă în oraș, departe de casă și de familie, pentru a-și continua studiile. Acolo a găsit o nouă comunitate care o sprijină și o iubește.

(Foto: Soy desenând închisoarea în care a fost încarcerată) 

07-10-2021. Nazek Shehadeh (67 de ani) din Irbin, Siria, și-a pierdut casa și locul de muncă. A fost nevoită să fugă într-un alt oraș, unde soțul ei s-a îmbolnăvit de depresie, însă Nazek nu și-a pierdut niciodată speranța.

Cei nouă kilometri care despart centrul orașului Damasc de Irbin sunt o priveliște dezolantă. Amploarea distrugerilor este de nedescris. Irbin, aflat pe linia de front a războiului, avea o populație de aproximativ 70’000 de locuitori, în 2011; astăzi, cartiere întregi zac în ruine.

Irbin a devenit un oraș aflat în prima linie a războiului sirian, atunci când suburbia a fost atacată, fiind bombardată în iulie, 2012. Guvernul sirian a încercat să recâștige controlul asupra zonei, iar populația a fost prinsă între un schimb de focuri. Irbin a rămas sub controlul rebelilor timp de mai mulți ani.

«Am avut zece minute, ca să scăpăm»

Încă din prima zi de război, Nazek s-a dovedit a fi o femeie puternică. Membrii bisericii sale s-au contactat reciproc și s-au adunat în subsolul bisericii Sfântul George. Aproximativ 100 dintre cei 970 de creștini din oraș s-au aflat acolo.

«Adăpostul era chiar sub clădirea noastră. Între bombardamente, am fugit acasă pentru a aduce lucruri esențiale, cum ar fi trusa de prim ajutor, apă și mâncare pentru toată lumea. Frica și panica i-au cuprins pe oameni», spune Nazek.

Apoi, spre seară, rebelii au anunțat că locuitorii din Irbin au zece minute, ca să plece. Oamenii plângeau și țipau de frică. Au părăsit adăpostul în grabă pentru a-și împacheta obiectele de valoare și pentru a fugi....

Prăbușirea a încurajat o nouă etapă

A fost dificil pentru toată lumea să piardă totul. «Trebuia să fiu puternică. Eram obișnuită să îi consolez pe ceilalți și deseori le spuneam: ‹Vom reuși, nu-ți fie teamă. Dumnezeu nu ne va abandona.›» Nazek și soțul ei au ajuns fără adăpost în Damasc și s-au mutat la mama lui Nazek.

«Soțul meu a fost în stare de șoc. Nu a putut face față schimbării și a căzut în depresie. M-am trezit noaptea și l-am auzit plângând. Am încercat să îl consolez, dar era disperat. De fapt, majoritatea bărbaților creștini din Irbin au trecut printr-o fază de depresie după bombardament», își amintește Nazek.

Irbin a fost eliberată de sub controlul rebelilor, în martie 2018. Nazek a visat să se întoarcă și să deschidă o afacere. De obicei, femeile siriene căsătorite nu lucrează, dar, din moment ce soțul lui Nazek nu era în măsură să întrețină familia, Nazek a căutat o altă soluție.

Cu ajutorul bisericii sale, a prezentat un proiect la un partener local de la Porți Deschise. Acesta a fost aprobat, iar Nazek a putut deschide un magazin pentru a închiria haine de damă pentru ocazii festive, în martie 2020. Nazek a muncit din greu pentru a-și atinge scopul.

Rochiile din magazinul lui Nazek sunt frumoase și pline de culoare. «Închiriez rochii festive femeilor care nu și le pot permite. Mai ales în contextul actualei crize economice, majoritatea femeilor nu își pot cumpăra o rochie scumpă pe care o vor purta o singură dată.»

«Să sperăm că putem readuce acest oraș la viață»

În 2019 și 2020, Porți Deschise a sprijinit 1734 de proiecte de subzistență în Siria, pentru a ajuta oameni ca Nazek. În Irbin, Porți Deschise a ajutat, de asemenea, la restaurarea sălii bisericii și a două săli de școală duminicală.

23-09-2021. Anwar* este un tânăr sirian care a fost renegat de familie, de rude și de comunitate, pentru că s-a convertit la creștinism. Speranța lui este doar în Isus.

Anwar* (în imagine) are 25 de ani. El provine dintr-o familie foarte religioasă, aparținând unei comunități alawite din Siria. Tatăl său era șeicul lor, liderul religios. Anwar a găsit însă în Isus Hristos calea care duce la Dumnezeu.

Singur și deprimat

Anwar își amintește de copilăria sa sumbră: «Nu aveam mulți prieteni și petreceam multe ore, jucându-mă cu telefonul mobil. Eram și foarte religios, mă rugam cu tatăl meu și îi imitam gesturile.»

Încă își amintește dezamăgirea pe care a avut-o în adolescență, când a vrut să afle mai multe despre religia sa. Doar bărbații mai în vârstă, inițiați în secretele doctrinei alawiților, dobândesc cunoștințe mai profunde.

Apoi a venit războiul, iar sănătatea sa fizică și mentală s-a deteriorat rapid. I se părea că nu mai are niciun viitor sau speranță și a vrut să-și pună capăt zilelor.

Bucuria regăsită

Dumnezeu însă avea un alt plan pentru Anwar. O tânără creștină i-a vorbit despre Isus, cu toate acestea, la început, Anwar s-a arătat a fi foarte sceptic, însă, treptat, s-a lăsat captivat de dragostea lui Dumnezeu. Anwar a început să se roage în camera sa, să citească Biblia și să asculte laude. În Isus, el a găsit o nouă bucurie în viață.

Convertirea sa nu a fost lipsită de riscuri: «În caz că s-ar fi aflat adevărul, eram în pericol. Aș fi putut fi ucis sau alungat, dezmoștenit și renegat.» Temerile sale s-au confirmat însă. Atunci când familia sa a aflat că merge la biserică, Anwar a fost trimis departe de casă.

Un nou început

Chiar dacă familia sa l-a respins din cauza credinței sale, Anwar s-a agățat tare de Dumnezeu. Prin intermediul unei cunoștințe creștine, a găsit o locuință și un loc de muncă la unul din centrele speranței. De asemenea, și-a găsit o nouă familie, anume biserica.

Dintr-un tânăr trist și rezervat, Anwar a devenit o persoană radiantă și entuziastă. Nu regretă nicicum decizia sa: «Isus este totul pentru mine: fratele meu, tovarășul meu, prietenul meu cel mai bun. Isus mi-a salvat viața. Când am vrut să-mi pun capăt zilelor, el mi-a dat speranță pentru viitor.»

Iar el ne încurajează: «Le spun tuturor celor care trec prin experiențe de viață similare: Aveți curaj și aveți încredere în Domnul, chiar merită!»
 
Centre care oferă speranță

Zece ani de război au devastat Siria. În parteneriat cu biserica locală, Porti deschise deschide centre ale speranței în care oameni ca Anwar pot avea curaj sa meargă mai departe. Din 2017, au fost înființate 40 de centre în 15 orașe și au fost sprijinite peste 9 000 de familii.
În întreaga Sirie, personalul nostru a încurajat crearea de mici întreprinderi. În acest fel, mulți dintre cei care și-au pierdut locul de muncă în timpul crizei pot să își întrețină familiile.

*Pseudonim

10-09-2021. La douăzeci de ani după expulzare, talibanii au recâștigat controlul asupra Kabulului, finalizând astfel recucerirea teritoriului pe care îl consideră al lor. Chipul și retorica talibanilor poate că s-au schimbat ușor în ultimele două decenii, însă obiectivul lor rămâne același: Afganistanul trebuie sa fie condus de legea Sharia, acest lucru însemnând opresiune și persecuție, în special pentru femei, fete și creștini.

Fotografiile cu afgani, agățați cu disperare de avioanele de pe aeroportul din Kabul pentru a fugi din țara lor, care se prăbușesc, ne duc cu gândul la 11 septembrie 2001: au trecut aproape douăzeci de ani de când oamenii au sărit în gol din turnurile gemene din Manhattan pentru a scăpa de flăcări.

Cine poate uita aceste ultime imagini, care stau mărturie a disperării unei întregi populații?

Panica a izbucnit în Afganistan, iar libertatea a luat sfârșit. Aceasta a făcut implozie și s-a prăbușit, la fel ca Turnurile Gemene în acea zi fatală din septembrie 2001. Ceea ce a rămas este praf, ruină, moarte și speranță distrusă.

Nu s-a schimbat nimic în ultimii 20 de ani? Viața în Afganistan a fost incredibil de dificilă după 2001, dar nu putem ascunde aceste două decenii sub preș. Mai mult de jumătate din populație este sub vârsta de 25 de ani și nu-și amintește de perioada în care talibanii au terorizat țara.

Progres compromis

Schimbarea a fost lentă și dureroasă, dar țara a făcut progrese, de exemplu în ceea ce privește libertatea femeilor, drepturile copiilor, politica muncii și asistența medicală. Cu toate acestea, începând cu 2001, a fost clar că libertatea religioasă nu s-a luat în considerare de noul Guvern.

Extremiștii islamici, care s-au infiltrat în toate straturile societății și în Guvern, au permis doar aplicarea propriei lor idei despre Islam. Minoritățile religioase, cum ar fi sikhii și creștinii, nu au fost recunoscute.

Minorități uitate

Acest lucru a devenit evident atunci când noua Constituție (2004) nu a prevăzut nimic pentru aceste minorități religioase. Astfel, fiecare cetățean era considerat musulman, iar religia nu putea fi schimbată. De fapt, oricine era descoperit risca să fie închis sau ucis.

Acest lucru nu se va schimba odată cu venirea talibanilor la putere. Dimpotrivă, puterea extremiștilor religioși a crescut în mod dramatic. Aceștia caută să anuleze progresul realizat și să elimine elementele indezirabile: toți cei asociați cu Occidentul, cei care se opun legii Sharia și cei care nu sunt musulmani.

Sikhii, majoritatea de origine indiană, sunt tolerați într-o oarecare măsură. Este adevărat că și ei se confruntă cu multe tipuri de ostilitate și cu o constantă Da'awa (invitație de a se converti la Islam). Dar, cel puțin, ei pot continua să existe ca sikhii. Creștinii, pe de altă parte, nu se pot identifica ca atare, deoarece sunt considerați apostați.

Reziliența populației

O sursă locală spune: «Afganii sunt luptători. Viețile noastre au fost schimbate într-o perioadă scurtă de timp, timp în care am descoperit libertatea și am avut acces la educație. Unii, vor fi cu siguranță paralizați de frică; alții, se vor preda. Dar sunt și cei care au avut acces la educație și ale căror orizonturi s-au extins. Limitele gândirii noastre s-au extins. Vom căuta noi căi și soluții. Vom contesta status quo-ul și vom lupta pentru ceea ce nu doar țările occidentale, ci și părinții și bunicii noștri și-au sacrificat viețile: dreptul de a învăța, de a exista, libertatea de conștiință și de religie. Vă rugăm să fiți solidari cu noi.»

Solidaritatea Trupului lui Hristos la nivel mondial este mai necesară ca niciodată. Persecuția a continuat după căderea regimului taliban în 2001 și a crescut în mod constant. Cu talibanii la putere, aceasta va atinge noi culmi. Isus a spus că un pom se cunoaște după roadele sale. Nu este nevoie să enumerăm atrocitățile comise de talibani, de când au ajuns la putere.

Soarta creștinilor

Creștinii care sunt descoperiți ca atare sunt aspru pedepsiți. A le pricinui răul echivalează cu răzbunarea pentru «20 de ani de ocupație de către armatele occidentale și creștine». Chiar și atunci când puterile occidentale erau prezente în Afganistan, creștinii nu au avut o situație diferită: au trăit ascunși, au fost amenințați cu moartea de către membrii familiei și au suferit foarte mult.

Cum îi afectează aceste amenințări suplimentare pe creștini? Tuturor le este frică. Unii se întreabă cum vor supraviețui. Mulți vor să fugă într-un loc sigur, dar nu toți pot. Iar alții au decis să rămână acolo, slujindu-și Dumnezeul în secret și protejându-și familiile.

Se preconizează o creștere a conflictelor și a violenței. Sperăm că Biserica va fi solidară cu cei care suferă și se va ruga pentru această țară. «Toți creștinii cu care vorbesc cer un singur lucru», relatează o sursă: «Rugăciune. Acesta este într-adevăr singurul lucru pe care îl cer. Toată protecția umană s-a prăbușit. Tot ce le-a mai rămas este Emanuel, Dumnezeu cu noi.»

(Foto: Tatăl afgan cu fiul său mic)

27-08-2021. Hamed Ashoori, un creștin de origine musulmană, și-a început sentința de zece luni la închisoare pentru presupusa «propagandă împotriva Republicii Islamice Iran». El nu-și pierde, sub nicio formă, credința din această cauză, dimpotrivă îi mulțumește lui Dumnezeu.

În data de 27 iulie, anul trecut, Hamed Ashoori, în vârstă de 31 de ani, a apărut la închisoarea centrală din Karaj, unde va executa zece luni de detenție. Chiar dacă a fost condamnat pentru «propagandă împotriva Republicii Islamice», credința tânărului rămâne neclintită în această încercare.

Condamnat pe nedrept, dar...

Cu puțin timp înainte de a intra în închisoare, Hamid a înregistrat un scurt videoclip în care a explicat motivul real al condamnării sale: angajamentul său ca adept al lui Hristos și nu pentru că ar fi dușmanul țării sale sau al regimului.

Hamed a fost arestat de agenții serviciilor secrete. Acest lucru s-a întâmplat în urmă cu doi ani și jumătate, când a plecat de acasă, din Fardis, în dimineața zilei de 23 februarie 2019. În acea zi, agenții i-au percheziționat casa și au confiscat toate materialele creștine pe care le-au găsit, cum ar fi Bibliile și cărțile de teologie. De asemenea, i-au fost confiscate hard disk-urile.

... recunoscător!

Hamed a fost dus la închisoarea din Karaj și ținut în izolare timp de zece zile. A fost interogat și supus la presiuni într-un mod josnic: Dacă ar fi «cooperat» și i-ar fi trădat pe alți creștini ca informator, ar fi fost liber și nu ar mai fi trebuit să se îngrijoreze de finanțele sale. Însă el a refuzat să cedeze șantajului, motiv pentru care a fost bătut cu brutalitate de gardienii închisorii.

În cele din urmă, Hamed a fost eliberat pe cauțiune. Cu toate acestea, «legea» din țara sa nu se săturase încă de el. Împreună cu un membru al familiei sale, a trebuit să participe la «lecții de reeducare» cu un cleric islamic. După patru lecții, Hamed a refuzat să mai continue. Apoi au început procedurile judiciare.

Ancheta a fost întârziată de pandemia de Covid-19. Dar Hamed a fost, în cele din urmă, condamnat de Tribunalul Revoluționar din Karaj, în aprilie 2021. A făcut recurs în data de 26 iunie, dar fără succes. A fost condamnat din nou și chemat la închisoare pentru a-și începe pedeapsa.

Înainte de a fi încarcerat, Hamed a mărturisit: «Îi mulțumesc lui Dumnezeu că mă consideră vrednic de persecuție în Numele Lui». La fel ca mulți alți creștini iranieni, este și el pregătit să piardă totul din cauza credinței sale. Totul, cu excepția credinței în Domnul și Mântuitorul său.

Un nou președinte de țară

Arestarea a avut loc în momentul în care noul președinte ales, Ebrahim Raissi, și-a început mandatul. Înainte de a fi ales, clericul șiit ultraconservator fusese procuror, apoi șef al sistemului judiciar. Cunoscut ca fiind extremist, el s-a aflat pe lista neagră a oficialilor iranieni sancționați de Washington pentru «complicitate la încălcări grave ale drepturilor omului».

Interpelat de ONU, el a descris bisericile de casă ale creștinilor, ca fiind compuse, în principal, din convertiți din Islam, ca fiind «grupuri ostile» și adepți ai unei «secte sioniste» care «complotează pentru a submina securitatea națională». Astfel de declarații trezesc temeri că spațiul pentru creștinii de origine musulmană se va restrânge și mai mult în viitor.

Sursa : Articolul 18

12-08-2021. «În Biblie scrie: ‹Dacă mă veți urma pe mine, veți fi persecutați›», afirmă Vinita*, o creștină de origine hindusă. Viața ei arată că acest lucru este adevărat. De când s-a hotărât pentru Isus, ea și familia ei au fost expuse la discriminare, amenințări și atacuri violente din partea extremiștilor hinduși din comunitatea în care trăiesc.

Vinita are aproximativ douăzeci de ani. Ea conduce un magazin în propria casă, în timp ce soțul ei lucrează într-o fabrică. Ei au o fiică. Vinita a descoperit credința creștină prin intermediul unei foste colege de serviciu. «Inițial nu am crezut, dar această colegă mi-a împărtășit Evanghelia în fiecare zi, în timp ce luam prânzul împreună.» Viața ei a fost transformată de credința în Isus. La început, soțul ei a fost sceptic. Așa că s-a rugat pentru el, iar rugăciunile ei au fost ascultate. «Și el a devenit creștin și a fost botezat, la fel ca și sora mea Isha*.»

Vinita avea pe inimă să împărtășească cu alții pacea găsită în Isus, dar acest lucru i-a nemulțumit pe unii. I s-a reproșat: «Vă închinați unui zeu străin în locul zeităților noastre". Sătenii au aruncat cu gunoaie la ușa ei. "Au căutat conflicte și au vrut să creeze o ruptură între noi, dar eu nu am renunțat niciodată la misiunea mea de a împărtăși cuvântul lui Dumnezeu.»

Înarmați cu bastoane

Dar într-o zi, atacurile asupra Vinitei și a familiei sale au luat amploare. «Sora mea tocmai se întorsese de la serviciu, când vecinii au început să o bată. Isha a încercat să scape, m-am grăbit să o ajut, dar apoi m-au bătut și pe mine.»

Vecinii ei nu numai că au atacat-o fizic, dar au mers și la secția de poliție și le-au acuzat pe cele două surori cum că ele i-ar fi agresat. «Când ne-am dus amândouă la poliție, nu ne-au ajutat, pentru că atacatorii îi mituiseră pe polițiști deja cu bani.» Zguduite de violențele la care au fost supuse și îngrijorate de acuzațiile false care le fuseseră aduse, femeile și-au sunat pastorul. Acesta din urmă a venit împreună cu fiica și soția sa Preetha* pentru a se ruga cu ei. Dar când extremiștii hinduși au auzit că un pastor se afla în casa lui Vinita, furia lor s-a aprins și mai tare. «Opt sau nouă bărbați din cartier au intrat în casă. Erau înarmați cu bastoane. Ne-au bătut timp de aproape o jumătate de oră, distrugând lucrurile din casă. Au fugit după mine și m-au bătut. O țineam în brațe pe fiica mea de șase luni. Mi-au smuls-o din brațe și au aruncat-o la pământ.»

Vinita și-a salvat viața, fugind în casa vecinilor ei. Atacatorii ei au strigat: «Scoateți-o afară!» Dumnezeu însă a protejat-o și i-a cruțat viața. «Fără Dumnezeu, am fi fost morți.»

Tratament refuzat

Toți au supraviețuit acestui atac brutal. Cel mai uimitor lucru este că bebelușul Vinitei a scăpat doar cu câteva zgârieturi pe picioare. Soția pastorului, dimpotrivă, se afla într-o stare foarte critică. Când unul dintre bărbați a încercat să o lovească cu o bară de metal, ea a ridicat mâna pentru a-și proteja capul. Și-a pierdut cunoștința, iar mâna aproape că i-a fost tăiată în două. «Când am fost internați la spital, nu am primit niciun tratament, deoarece atacatorii au mituit personalul.»

Vinita s-a rugat: «Tată, arată-ți puterea Ta și vindecă-ne!»

Sprijinul venit din partea lor este un semn de speranță

Câteva minute mai târziu, partenerii de la Porți deschise au venit să îi ajute. I-au dus la un alt spital și au plătit facturile spitalului. «Iată ce au făcut rugăciunile și sprijinul vostru – și i-au salvat viața Preethei. Fără ajutorul acestor creștini, soția pastorului meu ar fi murit.»

Rugăciunile și sprijinul dumneavoastră permit partenerilor locali de la Porți deschise să continue să o sprijinească pe Vinita și pe familia ei. «Când am ajuns acasă, am văzut că mi-au distrus tot ce aveam în magazin. M-am simțit descurajată. Prin harul lui Dumnezeu, partenerii de la Porți deschise au înlocuit bunurile distruse. Acest lucru îmi dă speranța că pot continua să îmi câștig existența.»

(*Nume schimbate)

15-07-2021. Creștinii din India trăiesc într-o teamă constantă, deoarece împotriva lor s-a dezlănțuit o campanie violentă de șicanare sistematică prin viol și crimă. Acest lucru rezultă dintr-un raport comandat de Porți Deschise la London School of Economics (LSE) și publicat. Acesta marchează un punct culminant în cel de-al treilea an al campaniei noastre în India. Porți deschise face apel la oameni să se roage și să răspândească această informație peste tot.

O echipă de cercetare a LSE, cu sediul în India, a colectat, în februarie și martie, informații despre condițiile actuale de viață ale creștinilor din cea mai mare democrație a lumii. Informațiile au fost colectate din locurile în care au fost raportate incidente de violență împotriva creștinilor sau a musulmanilor.

Rezultatele sunt apăsătoare: creștinii indieni se confruntă cu minciuni și discursuri ale naționaliștilor hinduși care incită la violență și discriminare, într-un climat de dezinformare persistentă.

Mai rău decât atât, potrivit raportului, atacurile și persecuțiile sunt ignorate sau chiar tolerate de către Stat - inclusiv de către autoritățile locale și cele guvernamentale, de către poliție și mass-media, pentru a rămâne în relații bune cu puternicele organizații Hindutva* din India.

Combaterea dezumanizării în rețelele sociale

Raportul subliniază, de asemenea, rolul central al noilor platforme de socializare în alimentarea urii împotriva minorităților și permite grupurilor hinduse să controleze relatările evenimentelor violente, care sunt transmise în direct.

De exemplu, se întâmplă ca huliganii să le smulgă victimelor telefoanele mobile din mână. Apoi, aceștia înregistrează atacurile, postându-le pe rețelele de socializare, pentru a atrage atenția altor grupuri hinduse asupra acestor incidente.

Autorii raportului sunt consternați de lipsa de seriozitate de care dă dovadă mass-media socială. Cu toate că aceștia din urmă susțin drepturile omului, totuși nu blochează conturile care răspândesc discursuri de ură împotriva minorităților: «Ei ar trebui să fie la fel de serioși în această privință ca și în cazul în care creștinii ar fi persecutați în același fel în Statele Unite sau în Marea Britanie. Cred că ar reacționa diferit în acest caz.»

Acuzați de răspândirea infecției de Covid-19

În țară se răspândesc tot felul de minciuni despre minorități. În timpul actualei crize cauzate de Covid-19, de exemplu, creștinii și musulmanii au fost ținta unor campanii concertate de dezinformare. De exemplu, s-a afirmat cum că aceștia ar încerca să răspândească în mod deliberat virusul și cum să ar căuta să îi infecteze pe hinduși prin întâlnirile comune pe care le practică și prin ținerea de servicii religioase.

Având în vedere aceste fapte, Porți Deschise îi invită pe creștinii din Elveția și din toate țările în care ONG-ul este prezent să se roage. Pe parcursul întregii luni iulie, dorim să luăm apărarea fraților și surorilor noastre în credință din India. Adevărul trebuie făcut cunoscut prin comunicarea informațiilor legate de realitatea cotidiană a creștinilor indieni unui număr cât mai mare de persoane prin intermediul Hashtag-ului #StandForTruthIndia.

* Hindutva înseamnă «a fi hindus» și este o formă de naționalism. Aceasta definește identitatea indiană exclusiv prin hinduism și consideră toate credințele neautohtone și filosofiile «non-indiene» (creștinismul, islamismul, secularismul) ca intruși «non-indieni» în națiune.

01-07-2021. În noaptea de 18 iunie 1981, cu exact 40 de ani în urmă, Porți Deschise a livrat un milion de Biblii în China, pe o navă, în cadrul unei misiuni secrete. Xiao Chen se afla pe plaja din Shantou în acea noapte.

Xiao Chen își amintește: «Era foarte întuneric. De-abia dacă puteam să recunosc ceva în mare. Fratele meu mai mare m-a chemat pe plajă. Erau aproximativ 500 de persoane care așteptau acolo. Nu știam ce se întâmplă. Nu eram decât un adolescent! Îmi amintesc de o navă uriașă fără steag care se apropia încet de port. Oamenii de pe plajă păreau să fie foarte îngrijorați. Apoi, o mică barcă de cauciuc a fost coborâtă de pe navă. L-am văzut pe fratele meu vâslind până la barcă și vorbind cu un străin, probabil cu căpitanul.

După un timp, au început să lucreze. Fratele meu și alți trei bărbați au tras barca de cauciuc la țărm cu o frânghie groasă. Era încărcată cu pachete. Au descărcat pachetele pe plajă și au tras o altă barcă la țărm. S-au adunat un număr mare de cutii*.»

Credincioșii chinezi s-au bălăcit în apă, ca să poată aduce Bibliile pe plajă și ca să le poată depozita într-un loc sigur pe marginea golfului. Nu au fost 100 sau 500, ci 5000 de oameni care au fost prezenți în acea noapte pentru a finaliza cu succes aterizarea.

«Câteva ore mai târziu, soldați cu lanterne au năvălit pe plajă. Fratele meu m-a lăsat să fug! O mulțime de oameni se aflau în apropierea plajei, pentru că auziseră că de acolo s-ar putea lua ceva valoros.»

Fratele lui Xiao, Da Chen, a adăugat: «Dumnezeu ne-a salvat! Majoritatea creștinilor au părăsit plaja înainte de sosirea soldaților. Remorcherul dispăruse și el. Multe cutii pluteau încă pe mare. Soldații au arestat mai mulți creștini și i-au amenințat. De asemenea, au aruncat câteva Biblii într-o grămadă și au încercat să le dea foc.»

O distribuție lentă

În cele din urmă, au aruncat Bibliile în mare și acestea fost luate de ape. Au fost culese de pescari și vândute în orașul vecin!

În curând, Bibliile care au fost livrate, au circulat în toată țara. În unele cazuri, distribuția a durat cinci ani, iar unii creștini au fost arestați sau închiși din această cauză. Pentru credincioșii chinezi fiecare Biblie era într-adevăr o «perlă de mare preț», așa cum se spune în Evanghelia după Matei (13:44). Acest verset biblic a dat numele proiectului.

China la ora actuală

La patruzeci de ani de la înființarea proiectului «Perla», libertatea religioasă nu este încă garantată în China. În prezent, țara se află pe locul 17 în Indexul global al persecuției. Deși Biblia este, la ora actuală, disponibilă în bisericile înregistrate, creștinii continuă să fie monitorizați îndeaproape. Începând cu anul 2020, presiunea a crescut și mai mult: pentru a ordina pastori este necesară aprobarea Statului, și, de asemenea, programul bisericii trebuie să fie aprobat de Stat. Aceasta indică în mod clar că mesajul creștin nu place Guvernului și că acesta încearcă să îi schimbe menirea.

* Fiecare cutie conținea 45 de Biblii (Nota redacției)

(Foto: Încărcătura prețioasă a proiectului «Perla»)

17-06-2021. Sara* a crezut că poate ieși fără probleme din casă fără voal pentru a merge la cumpărături. A fost numită «creștină jegoasă» și a fost atacată violent, dar Dumnezeu a protejat-o, a ajutat-o să-și revină și a binecuvântat-o.

«Fiica mea! A rămas singură acasă, ce se va întâmpla cu ea, dacă nu mă mai întorc?». Sara (foto) se gândea mereu la fiica sa. În acea zi oribilă, a fost atacată în mijlocul străzii. Apoi, a văzut negru în fața ochilor și a leșinat. Atacatorul ei a continuat să o insulte, numind-o «creștină jegoasă».

O femeie fără voal

În zilele care au precedat atacul, Sara a avut un sentiment ciudat. Simțea că ceva urmează să se întâmple, fără să poată defini mai precis ce anume. Ea însă nu era speriată de acest lucru și nu a fost reținută să își facă cumpărăturile. În plus, strada pe care urma să meargă era circulată și bine luminată. Sara nu purta voal și, prin urmare, era ușor de identificat: era o femeie creștină. Acest fapt însă nu însemnase niciodată o problemă înainte. Nu s-a gândit niciodată că ar fi «jegoasă», pentru că nu poartă voal.

Așa cum făcea adesea, când ieșea din casă, Sara a început să se roage în sinea ei. Se îndrepta spre magazin când, dintr-o dată, a simțit un obiect ascuțit cum i se înfige în corp. Picioarele au început să îi tremure. A auzit un bărbat țipând: «Târfă creștină, mori!».

«La început nu am simțit nicio durere, pentru că trebuie să fi fost în stare de șoc. Am simțit că sângerez abundent și am început să mă șterg cu eșarfa. Dar curgea atât de mult sânge», își amintește Sara.

Văzut, dar nepedepsit

Sara a leșinat. Atacatorul ei, care era îmbrăcat în haine albe specifice salafiștilor extremiști, a continuat să o amenințe. În ciuda mulțimii care se adunase deja, acesta din urmă nu a considerat necesar să fugă. Poate că știa că fapta sa va rămâne nepedepsită sau va avea puține consecințe. «Atacatorul nu a fost tras la răspundere pentru acțiunile sale. Acest lucru mă îngrijorează. Ce se va întâmpla data viitoare, dacă fiica mea va fi atacată?», spune Sara.

Este un miracol că Sara a supraviețuit. Medicii au fost pe punctul de a renunța să lupte pentru viața ei. Imaginile terifiante ale rănilor ei sunt o dovadă în acest sens. Pentru Sara, aceste fotografii au devenit parte din mărturia ei: Dumnezeu a salvat-o de la moarte.

«Dacă cineva este dispus să mă ucidă pentru credința mea, înseamnă că Dumnezeul meu este puternic!»

Ea și fiica ei evită, pentru orice eventualitate, strada în care a avut loc atacul. Încă se mai tem, pentru că trauma a lăsat urme de neșters, dar sunt departe de a fi amărâte. Sara nu este supărată pe atacator. Ea l-a iertat și se roagă pentru el în mod regulat. «Sper ca Dumnezeu să-i atingă inima», adaugă ea.

Care este cea mai semnificativă schimbare din viața ei de când a avut loc atacul? Relația ei cu Domnul. Fața Sarei se luminează, când vorbește despre Isus. Ea nu poate explica ce anume s-a schimbat în viața ei, dar are sentimentul că Domnul a fost alături de ea în timpul atacului și în procesul de vindecare. «Este un sentiment de pace interioară, o relație apropiată de dragoste», se minunează ea. Acum, ea se bucură în fiecare zi de ceea ce a găsit în Hristos. «Dacă cineva este dispus să mă ucidă pentru credința mea, înseamnă că Dumnezeul meu este puternic!», se gândește ea, pierdută în gânduri.

* Pseudonim 

03-06-2021. Un creștin din Arabia Saudită trebuie să fie judecat în data de 30 mai. În calitate de fost musulman, acesta este supus la tot felul de persecuții în țara sa.

În data de 30 mai, acesta va trebui să fie judecat în Arabia Saudită. Între timp, socrii lui fac tot ce pot pentru a scăpa de ginerele lor creștin.

Soția sa este ținută închisă

În data de 5 mai, anul trecut, Selma*, soția lui Khaled, a fost anunțată de familie sa cum că mama ei ar fi bolnavă, însă când a ajuns acasă la părinții ei, o aștepta o surpriză neplăcută. Selma a fost închisă și reținută împotriva voinței sale, până la noi ordine. Membrii familiei ei folosesc drept scuză faptul că soțul ei va fi trimis în curând la închisoare. Așa că acum trebuie să zăbovească o vreme la ei, fiind în același timp constrânsă să se despartă de Khaled. Acesta din urmă, încearcă să-și elibereze soția. Nu doar familia soției sale este împotriva lui, ci și propria familie îl persecută.

Acuzat de prozelitism

După ce propria familie l-a acuzat de furt, Khaled a fost achitat de instanță pe 22 aprilie. Însă acestuia îi sunt atribuite alte două infracțiuni: convertirea altora la credința creștină și complicitatea cu sora sa, care caută să fugă în străinătate, fără consimțământul soțului ei foarte violent (Sursa: MEC).

Conform legislației Arabiei Saudite, apostazia (părăsirea Islamului) este interzisă și se pedepsește cu moartea. Cu toate acestea, astfel de sentințe nu au mai fost impuse creștinilor de origine musulmană de mai mulți ani.

O țară refractară la credința creștină

Arabia Saudită este inima Islamului sunnit, una dintre țările cu atitudinea cea mai refractară fată de credința creștină și una dintre puținele țări în care clădirile bisericilor sunt interzise. În afară de Islam, nu poate fi practicată nicio altă religie în mod deschis, iar accesul la Mecca este interzis tuturor nemusulmanilor. Creștinii sunt grav persecutați de propriile lor familii și de autorități, fiind adesea amenințați cu moartea. Astfel, creștinii de origine musulmană, precum Khaled, preferă să își țină credința secretă. Arabia Saudită se află în prezent pe locul 14 în Indexul Mondial de Persecuție.

* Pseudonime

(Foto: mostră fotografică)

20-05-2021. În 2018, Y Bi* din Vietnam, a fost despărțită de fiica ei și evacuată forțat din satul ei din cauza credinței sale în Isus. Doi ani mai târziu, echipa noastră se întâlnește din nou cu ea. Ce diferență uluitoare!

Y Bi face parte din tribul Sedang, o minoritate etnică din zona centrală a Ținuturilor Înalte din Vietnam. În urmă cu opt ani, femeia a devenit creștină. În tribul ei, creștinii sunt persecutați, așa că Y Bi s-a hotărât să păstreze acest lucru în secret. Dar, în cele din urmă, soțul ei și sătenii și-au dat seama că ea devenise o adeptă a lui Isus.

Expulzarea

La prima noastră întâlnire, Y Bi povestește cu lacrimi în ochi: "Polițiștii din sat m-au tras de păr și m-au scos cu forța din sat. Fiica mea plângea amarnic. Le-am explicat polițiștilor că soțul și copilul meu se aflau în sat și că nu voiam să plec. Pentru că m-am împotrivit, mi-au legat picioarele. Am fost scoasă din sat pe scaunul din spate al unei motociclete. M-au avertizat că oamenii din sat mă vor ucide, dacă mă întorc."

Refugiu

Y Bi s-a refugiat într-un alt sat. La începutul anului 2019, echipa de la Porți deschise o vizitat-o acolo pentru a o încuraja. Aceștia din urmă i-au oferit o bucată de pământ. La scurt timp după această întâlnire, Dumnezeu a răspuns la una dintre rugăciunile lui Y Bi: și mama ei acceptase credința creștină și se mutase cu ea în noua locuință. Împreună merg, în mod regulat, la biserică.

În 2020, cu puțin timp înainte ca lumea să fie izolată de pandemia de coronavirus, echipa noastră se întâlnește din nou cu ea. Tânăra este de nerecunoscut!

Mai multe rugăciuni ascultate

Femeia cândva timidă și îndurerată, strălucește de încredere. Ochii ei se luminează de bucurie, când spune: «Veniți la mine acasă și vedeți ce a făcut Dumnezeu!»

În iulie 2019, Y Bi și-a adunat tot curajul și s-a dus în vechiul ei sat. Nu a primit permisiunea de a locui din nou acolo, dar a reușit să o convingă pe fiica ei să vină cu ea! Acum are opt ani și poate merge la școală în noul sat. Y Bi spune: «Mă simt minunat să o am pe fiica mea înapoi cu mine. Îl laud pe Dumnezeu pentru asta.»

*Nume schimbat din motive de securitate

(Foto: Y Bi, persecutată pentru credința sa creștină în Vietnam)

06-05-2021. În data de 3 aprilie, anul trecut, în Egiptul de Sus, un șofer de tuk-tuk și un islamist radical au ucis în Beni Mazar o mamă creștină și pe fiul ei. Bărbatul, pe care familia îl cunoștea, o hărțuia pe femeia creștină de mai bine de o lună. Această tragedie scoate în evidență inegalitatea de drepturi dintre musulmanii și creștinii din Egipt.

Mariam Mossa Yacoub, în vârstă de 35 de ani, se plimba cu cei doi copii ai săi, când a fost abordată. Era Rageb Abdullah, pe care Mariam și soțul ei îl cunoșteau. Mariam a fost hărțuită de acesta timp de cel puțin o lună. «O urmărea, îi cerea numărul de telefon pentru că voia să aibă o relație cu ea», a explicat Youssef Rizk, vărul lui Mariam.

În ziua tragediei, el o urmărise în secret. «A încercat să o forțeze să se urce în tuk-tuk-ul lui. Ea a refuzat și a amenințat că îl va denunța la poliție.» Rageb Abdullah a izbucnit într-o furie nebună. A luat un satâr de carne din tuk-tuk-ul său și a ucis-o pe Mariam. De asemenea, l-a ucis pe fiul ei, Karas, care încerca să-și apere mama. Fiica de șase ani a lui Mariam a reușit să scape și să se ascundă. «Rimas este traumatizată», spune Youssef. «Nu poate uita cum mama și fratele ei au fost uciși în fața ei.»

Rageb Abdullah, în vârstă de 37 de ani, a fost arestat și a pledat vinovat pentru cele două crime. El rămâne în arest preventiv până se vor da dispoziții noi.

Uciși pentru credința lor

«Este o tragedie teribilă», a declarat Ishaq Emil Sourial, preotul bisericii din care femeia făcea parte. «Mariam era o enoriașă fidelă și toată lumea o plăcea.»

Un activist pentru drepturile omului din Egipt, al cărui nume nu poate fi dezvăluit, din motive de securitate, a declarat că nu există «nicio îndoială» că Mariam a fost ucisă din cauza credinței sale. «Celălalt motiv este că era femeie: el a vrut o relație cu ea, dar ea l-a respins». El a adăugat: «Ucigașul lui Mariam știa că creștinii copți nu au drepturi în Egipt. Crimele împotriva creștinilor au avut loc de multe ori înainte, așa că s-a simțit liber să își pună fapta în acțiune.»

Cultura impunității

Mulți creștini copți din Egipt sunt zguduiți de uciderea lui Mariam și a fiului ei. Ei se tem că ucigașul va fi eliberat fără acuzații și cer să se facă dreptate. Autoritățile locale organizează, de obicei, «întâlniri de reconciliere» pentru a rezolva conflictele. Astfel, agresorii musulmani sunt adesea eliberați, în felul acesta creându-se o cultură a impunității prin practicarea violenței împotriva creștinilor.

Drama s-a petrecut în Egiptul de Sus, unde creștinii sunt deosebit de afectați de această inegalitate în fața legii. Este, de asemenea, locul unde atacurile împotriva creștinilor sunt cele mai frecvente.

Femeile creștine sunt, în special în zonele rurale, ținta grupurilor islamice radicale. Ele sunt răpite în mod repetat pentru a fi convertite și căsătorite forțat sau pentru a obține o răscumpărare.

În 2020, opt creștini au fost uciși în Egipt pentru credința lor.

(Foto: Scenă de stradă în Cairo)

22-04-2021. O biserică catolică, construită în anul 2000, în regiunea autonomă Xinjiang din Nord-Vestul Chinei, urmează să fie distrusă. Autoritățile au ordonat congregației să părăsească clădirea în data de 19 februarie, anul trecut.

Membrii Bisericii Inima lui Isus din Yininga, recunoscută de stat și aflată la 700 km la Vest de Urumqi, capitala regiunii Xinjiang, nu sunt în cunoștință de cauză din ce cauză clădirea lor urmează să fie distrusă. Cu toate acestea, surse locale intervievate de AsiaNews au oferit două posibile motive: Guvernul ar plănui să construiască o zonă comercială pe acest teren situat foarte convenabil, iar clădirea ar prezenta semne religioase ostentative.

Biserica primise deja în 2018 un avertisment. Un oficial de la Biroul de Afaceri Religioase a ordonat ca mai multe artefacte din afara clădirii să fie îndepărtate. Printre acestea se numărau picturi în relief, două statui ale lui Petru și Pavel, o cruce, două cupole și clopotnițele «pentru că erau ˊprea bătătoare la ochiˊ», a relatat AsiaNews.

Potrivit site-ului de știri, cel puțin alte patru biserici catolice au fost distruse în ultimii ani. Motivul oficial a fost o nouă gestionare a terenurilor. La fel ca și în cazul bisericii Inima lui Isus, toate cele patru biserici au fost aprobate, recunoscute de autorități; cu toate acestea, clădirile au fost demolate, fără ca parohiile să fie despăgubite în vreun fel.

De când Xi Jinping se află la putere, minoritățile religioase din Xinjiang au de înfruntat mai multe dificultăți. În cadrul unei campanii împotriva terorismului, guvernul urmărește o așa-numită «politică de reeducare» a populației uigure, majoritar musulmane.

16’000 de moschei au fost distruse în numele «sinicizării»

Recent, apărătorii drepturilor omului și guvernele internaționale au acuzat din nou China de încălcarea drepturilor omului împotriva uigurilor și a altor minorități din Xinjiang. AsiaNews raportează că aproximativ 16’000 de moschei au fost distruse în ultimii ani în numele «sinicizării».

Nu este deloc neobișnuit faptul că în Xinjiang, ca și în alte părți ale Chinei, clădirile bisericilor și sediile altor religii, în special ale Islamului, sunt demolate. O sursă locală de informații, care, din motive de securitate, dorește să rămână anonimă, a declarat acest lucru pentru Porți Deschise. «Sunt vizate structurile care atrag atenția, în special cele cu un design frumos și un stil arhitectural neautohton. Acestea sunt considerate simboluri religioase de către guvernul chinez. O biserică aflată într-un cartier aglomerat sau pe un bulevard mare, unde poate atrage atenția, riscă mai mult să fie demolată», a explicat el.

Nu se așteaptă o schimbare, a declarat sursa anonimă. Liderii de vârf ai Beijingului fac tot ce le stă în putință pentru a demoraliza comunitățile religioase ale celor mai multe confesiuni. De exemplu, ei taie legăturile dintre grupurile religioase locale și comunitățile lor din străinătate, a adăugat sursa locală anonima.

(Foto: Vedere din Urumqi, capitala Regiunii Autonome Xinjiang din Nord-Vestul Chinei)

15-04-2021. Încă din 2013, Boko Haram a comis acte de terorism în Camerun, dincolo de granița nigeriană, răspândind teroarea în rândul creștinilor din nordul țării. Casele și bisericile pot fi reconstruite, însă depășirea durerii și vindecarea de traume este mai dificilă. Acest lucru îl mărturisește și Sarata*.

Sarata poartă încă verighetă, deși soțul ei este mort de mai mulți ani. În poala ei, ține o bucată de pânză împăturită și câteva foi de hârtie albastră. Aceste lucruri aparent nesemnificative sunt tot ce i-a mai rămas de la soțul și fiica ei. Satul ei a fost atacat în repetate rânduri de Boko Haram, iar ea trăiește de ani de zile cu frica altor atacuri.

Sarata, în vârstă de 55 de ani, vorbește puțin despre atacurile din 2014, în urma cărora soțul ei a fost omorât. «Asta nu-l va aduce înapoi», spune ea. Hamadou*, un bătrân al bisericii, explică exact ce s-a întâmplat: «Îmi amintesc foarte bine. Stresul constant și teama de un atac iminent erau prea mult pentru el. În acea zi, bărbați în uniformă au venit în sat și au tras focuri de armă. Tetekwa a suferit un atac de cord. Dumnezeu l-a adus în acest fel acasă.»

Povara unei văduve

«Nu ne-a mai rămas nimic după moartea lui», explică Sarata. Responsabilitatea pentru familia ei se află acum numai pe umerii ei; o povară grea pentru o văduvă. Ea cultivă o bucată de pământ care se află în afara satului. «Ne este frică să mergem, ne este frică că s-ar putea întâmpla ceva pe drum.»

Îngrijorarea ei nu este nefondată: În data de 13 septembrie 2019, Sarata și copiii ei se îndreptau spre terenul pe care îl cultivau, când luptătorii Boko Haram au atacat.

Focuri de armă în tufișuri

«Am pornit dis-de-dimineață, ca să ajungem la terenul nostru din tufișuri. Copiii au alergat înaintea noastră. Am întâlnit luptători Boko Haram, care însă nu ne-au deranjat. Totuși, când s-au îndepărtat mai mult de noi, am auzit focuri de armă. Eram foarte speriată, se trăgea în locul unde se aflau copiii mei.»

Temerile Saratei au fost confirmate. Soldații au încercat să o răpească pe fiica ei de 16 ani, Lydia. Când aceasta s-a opus, au împușcat-o.
«Acum îmi fac griji pentru copiii mei rămași în viață. Cel mai sigur ar fi să rămâi acasă. Dar trebuie să mergem să ne cultivăm terenul.»

«Biserica mă ajută să-mi păstrez pacea»

Multe biserici din satele de frontieră din nordul Camerunului au fost incendiate, iar pastorii lor au fost uciși sau alungați. Hamadou remarcă: «Pe lângă tot ceea ce a avut de înfruntat Sarata, a trebuit să se lupte cu Cuvântul lui Dumnezeu, dar nu a renunțat la credința ei. Pentru asta, noi, bătrânii, suntem mândri de ea.» Sarata adaugă: «Vreau să-mi recapăt pacea și să mă rog ca aceste gânduri și amintiri împovărătoare să dispară.»

Porți Deschise sprijină bisericile locale care se ocupă de nevoile fizice și emoționale ale acestor victime ale violenței. Ajutăm prin serviciile de prezentă, prin intermediul proiectelor de venituri sau al programelor de ajutor de urgență și de asistare a persoanelor care au fost traumatizate.

(În imagine: Sarata arată eșarfa și carnetul de note al fiicei sale.)

01-04-2021. Nabeel Masih, un tânăr creștin pakistanez, a fost eliberat recent pe cauțiune, după ce a fost condamnat pe nedrept. În septembrie 2016, acesta fusese arestat pentru blasfemie și a petrecut peste patru ani în închisoare.

Ce ușurare pentru el și familia sa! Nabeel, în vârstă de 20 de ani, a fost eliberat pe cauțiune la începutul lunii martie. El a petrecut peste patru ani în închisorile pakistaneze. În 2017, în timpul judecării apelului său, am solicitat rugăciuni pentru eliberarea sa. (Vezi mesajul nostru din 17.2.2017, Pakistan: un creștin de 16 ani trebuie să rămână în închisoare).

Nu există dovezi

Sistemul judiciar pakistanez recunoaște acum că nu existau probe pentru a-l condamna pe acest tânăr creștin. Avocatul lui Nabeel, Naseeb Anjum, a susținut în fața instanței din Lahore (Pakistanul de Est) că nu există nimic care să sugereze că tânărul ̶ la data arestării sale, în 2016, era încă adolescent ̶ ar fi postat un «like» blasfemator pe Facebook.

O lungă bătălie juridică

În septembrie 2016, Nabeel a fost acuzat de blasfemie, pentru că ar fi «aprobat» și «împărtășit» o postare pe Facebook. Postul ar fi «dezonorat și tratat fără respect» pe Kaaba din Mecca, sanctuarul central al Islamului.

Nabeel avea 16 ani la acea vreme. Avocații săi au încercat să împiedice arestarea sa pe motiv că era minor și nu fusese niciodată condamnat. Din păcate, fără succes. La 7 februarie 2017, Tribunalul de Primă Instanță a respins cererea lor de eliberare pe cauțiune. În 2018, Nabeel a fost condamnat la zece ani de închisoare, devenind cea mai tânără persoană condamnată vreodată pentru blasfemie.

«A pierdut cei mai buni ani din viața lui»

Nabeel Masih este cel mai tânăr inculpat, care, conform legislației pakistaneze, a fost condamnat vreodată pentru blasfemie. O lege, care este folosită de nenumărate ori, pentru a intimida minoritățile religioase și pentru a obține pedepse personale.

Tânărul creștin va fi eliberat pe cauțiune, până când formalitățile pentru achitarea sa de blasfemie vor fi îndeplinite. Prin urmare, el nu ar fi trebuit să fie condamnat niciodată. Avocatul său intenționează să ia toate măsurile necesare în această privință: «Voi continua lupta pentru achitarea sa». Ne bucurăm pentru eliberarea lui Nabeel. Chiar dacă i s-au furat cei mai frumoși ani din viață, totuși Dumnezeu i-a făcut dreptate.

În 2019, a fost eliberată, după nouă ani de închisoare, Asia Bibi, o creștină pakistaneză. Și ea fusese întemnițată pentru blasfemie. Aceasta a fost achitată de pedeapsa cu moartea, în felul acesta deschizând calea pentru o schimbare în această direcție.

(Surse: World Watch Monitor și Al-Jazeera)

(Fotografie: imagine - eșantion)

18-03-2021. Jeni, o elevă creștină dintr-o școală publică din Indonezia, a refuzat să poarte hijab în gimnaziu. Fapta ei curajoasă favorizează promovarea libertății religioase.

Jeni, în vârstă de 15 ani, era de părere că, în calitate de creștină într-o instituție publică din Indonezia, nu trebuia să poarte văl islamic. Cu toate acestea, conducerea școlii nu a fost de aceeași părere. Jeni și părinții ei au fost convocați la o întâlnire.

Guvernul este împotriva intoleranței religioase

«Unde sunt drepturile noastre religioase? Este o școală publică», spunea Elianu, tatăl lui Jenis. Mama ei, a înregistrat pe ascuns discuția cu conducerea școlii. Apoi, înregistrarea a fost răspândită pe Facebook și a circulat pe rețelele asociale. Prin aceasta Elianu vrea să apere poziția fiicei sale. Lupta lui nu se rezumă doar la Jeni, ci și la generațiile viitoare.

Eforturile familiei nu a fost zadarnice. Ministrul Educației și al Culturii a luat o hotărâre în favoarea acesteia. El a explicat ca purtarea hijab-ului ca parte a uniformei școlare este o formă de intoleranță religioasă... pe care nu ar tolera-o multă vreme. Ministerul a înființat în acest scop chiar o linie telefonică, ca să împiedice repetarea unor asemenea practici.

Dărâmarea zidurilor

Un partener local de la Porți deschise este convins ca declarația ministrului deschide drumul creștinilor: «Guvernul central solicită autorităților locale să-și schimbe orientarea politică. Am contactat rețelele noastre pentru a pune tema activ în discuție.» Pentru partenerii noștri nu există nici o îndoială: «A venit timpul dărâmării zidurilor!»

În curând o școală fără predarea Islamului?

În același spirit, acesta face apel la o altfel de luptă: «Școlile publice trebuie să ofere clase pentru creștini și profesori în acest scop. Cei care nu sunt musulmani sunt, la ora actuală, obligați să accepte predarea Islamului și nu au posibilitatea să studieze propria lor religie.»

Nu toți creștinii din Sumatra de Vest sunt la fel de entuziasmați. În timp ce anumiți creștini vor să continue lupta pentru libertatea religioasă, alții, sunt de părere că Jeni și părinții ei pot să compromită atmosfera pașnică, de care cei care nu sunt musulmani se bucură în Provincie.

În realitate, situația din Nord-Vestul țării este mult mai tensionată. Acolo, se întâmplă adesea ca, în școli, copiii din familii creștine să fie insultați de către camarazii de clasă, aceștia din urmă fiind numiți păgâni. De asemenea, profesorii îi ridiculizează, punându-i să stea pe locurile cele mai din spate ale clasei.

În ciuda situației parțial dificile pentru creștini, îl lăudăm pe Domnul că Jeni are voie sa meargă la școala fără hijab. Directorul școlii și-a cerut chiar scuze față de ea pentru acest incident.

(Fotografie: Elevă din Indonezia în uniformă școlară)

04-03-2021. În Algeria, au fost condamnați, de curând, trei creștini din cauza blasfemiei. Aceste sentințe a fost pronunțate în urma un val de închideri ale bisericilor fără precedent. Însă creștinii se remarcă printr-un curaj și o credință ieșite din comun.

În data de 20 ianuarie 2020, în provincia Oran din Algeria, a fost arestat Hamid Soudad, un creștin de 42 de ani. Acesta fost judecat în data de 21 ianuarie, anul trecut, fiind condamnat la cinci ani de închisoare.

Acuzat din cauza blasfemiei
Hamid a fost învinuit cum că ar fi răspândit în rețele sociale o caricatură a profetului islamic Mohamed. Acesta s-a hotărât să facă recurs.

Totuși, Hamed nu reprezintă un act izolat. Doi creștini din Kabylei, foști musulmani, au fost, de asemenea, condamnați din cauza blasfemiei. Unul dintre ei a fost condamnat pentru 6 luni de închisoare, celălalt - pentru trei ani. Mai mult decât atât, amândoi au fost amendați.

În plus, pe lângă arestările făcute pe nedrept, au fost închise, pe criterii arbitrare, și clădirile bisericilor. Pastorul Salah, a cărui biserică din Tizi-Ouzou (Kabylei) a fost închisă, explică situația în felul următor: «Avem foarte mulți creștini, foști musulmani, ceea ce displace autorităților.»

Începând cu luna ianuarie 2018, treisprezece biserici protestante au fost închise. Nouă dintre acestea au făcut recurs împotriva acestei hotărâri. Totuși, anul trecut, în data de 27 noiembrie, doar trei dintre ele au câștigat în instanță.

Autoritățile au folosit ca pretext infectarea cu Covid-19, ca să îi incomodeze pe creștini. În martie 2020, au fost închise din cauza pandemiei toate clădirile bisericilor. La sfârșitul lunii octombrie, 2020, Guvernatorul a aprobat redeschiderea a 183 de moschei din Tizi Ouzou ca urmare a unei ordonanțe a Ministerului. Cu toate acestea, toate bisericile membre ale Comunității Bisericilor Protestante din Algeria au rămas închise, la fel și cele 25 de biserici protestante din Kabylei.

O biserică discretă, dar plină de râvnă
În ciuda persecuției, biserica din Algeria rămâne fermă pe poziții. De când s-au închis nenumărate biserici, creștinii algerieni au găsit și alte căi de a se întâlni. Textele biblice sunt citite în cafenele discret, de pe Smartphone: sunt întruniri de altă natură, pe care aceștia le organizează. Se urmărește evitarea evidențelor prin așezarea Bibliei pe masă sau prin practicarea rugăciunii cu ochii închiși. Nimic nu trebuie să sugereze practicarea părtășiei biblice sau a rugăciunii! Chiar și atunci când creștinii se întâlnesc în locuințe personale, se recomandă prudență. Întrunirile durează mai multe ore în șir și doar puțini credincioși pot pleca sau veni în același timp.

În ciuda discreției manifestate, creștinii din Algeria se remarcă printr-o credință neclintită și prin râvnă. Nimic nu pare să poată împiedica răspândirea Evangheliei în toată țara.

18-02-2021. Yeong Woo, un creștin nord-coreean, a petrecut mai mulți ani din viața sa într-un lagăr de muncă forțată și în închisoare. În condiții atât de dificile, încât și-a pierdut credința. Vocea lui Dumnezeu l-a asigurat ca «nu l-ar părăsi niciodată», ridicându-l de fiecare dată.

Ca adolescent, Yeong Woo (pseudonim) s-a hotărât să fugă din țara sa și a traversat înot, cu încă câțiva prieteni, râul Tjumen, ca să poată ajungă în China.

Acolo a întâlnit pentru prima dată creștini și a fost foarte impresionat de amiabilitatea lor. Așa a ajuns să-și schimbe părerea foarte aspră cu privire la ei, care s-a întemeiat pe o îndoctrinare ideologică, la care a fost expus ani de zile în Coreea de Nord.

Yeong Woo începe să studieze Biblia. Într-o noapte, a petrecut cu prietenii mai multe ore în rugăciune. A deschis ochii, când a simțit un pistol pe tâmplă. «Nici o mișcare!», a țipat cineva în chineză la el. La nici 18 ani, va fi trimis înapoi în Coreea de Nord și va fi arestat. După eliberarea sa, va reveni înapoi în China, unde va fi denunțat. De data aceasta, a fost trimis într-un lagăr de muncă forțată în apropiere de orașul de frontieră Hoeryong. «Deținuții de acolo erau așa de subnutriți încât nu mai arătau ca oameni la înfățișare», își amintește el.

Credință zdruncinată din temelii
Scenariul s-a repetat. «Pe vremuri, pedepsele pentru trecerea frontierei erau ușoare», își amintește Yeong Woo. Aflându-se a treia oară în captivitate, întâlnește, în lagăr, un om binevoitor, care este creștin și suferă. Yeong Woo l-a implorat pe Dumnezeu să-l vindece.

«M-am gândit, dacă Dumnezeu trebuie să salveze un om, atunci el este acesta. Însă omul a decedat sub ochii mei. Credința mea nu a putut face față acestui lucru.»

Din nou reabilitat de Dumnezeu
După ispășirea pedepsei sale, Yeong Woo a fugit din nou din Coreea de Nord, de data aceasta prin China, Vietnam și Cambodgia spre Coreea de Sud. Țara era cu totul altceva decât ceea ce știa el, și așa erau și bisericile acolo. În fiecare noapte, coșmarurile l-au adus înapoi în închisoare. Yeong Woo a căutat refugiu în dependența de jocurile de noroc și în alcool, ca să își uite trecutul. Până când, într-una din zile, ceva se schimbat. «Mă aflam de opt ani în Coreea de Sud. Uneori mergeam la biserică, însă ațipeam deseori în timpul serviciilor divine. Pentru prima dată în tot acest timp m-am rugat sincer: Doamne, ce s-a întâmplat cu mine? Dintr-odată, mi-a răspuns Dumnezeu, mai clar ca niciodată:‹Yeong Woo, Eu nu te-am părăsit niciodată.›»

«De data aceasta, cuvintele acestea au străpuns sufletul meu ca o sabie. Îmi tremura tot corpul. ‹Dumnezeul meu, îmi pare rău!› După care mi-a vorbit Dumnezeu din nou. ‹A sosit vremea. Mergi înainte!›» 

Pregătit pentru a consola pe suferinzi
Yeong Woo a știut ce a vrut Dumnezeu să-i spună. El trebuia să studieze teologie și să devină pastor. Și exact acest lucru a și făcut. La ora actuală, bărbatul de 39 de ani este căsătorit și împăcat cu destinul său. «L-am cunoscut pe Dumnezeu în mijlocul împrejurărilor dificile. Am impresia că în felul acesta Dumnezeu m-a pregătit pentru a consola pe cei aflați în suferință. Doresc să arăt poporului meu, ce înseamnă de fapt libertatea. Libertatea în Dumnezeu este speranța care nu se poate compara cu nimic altceva. Sper ca dumneavoastră și toți cei care sprijină Porțile deschise să se poată ruga pentru Coreea de Nord cu inima lui Dumnezeu.»

05-02-2021. Accesul la Biblie a devenit, în China, din ce în ce mai restricționat. Ținta de atac al Guvernului sunt Bibliile Audio. Cine se încumetă să le vândă, riscă cu închisoarea pe o perioadă de mai mulți ani.

Este Cuvântul lui Dumnezeu o amenințare pentru Guvern? În 2018, acesta a interzis vânzarea online a Bibliilor. De atunci, au voie doar Bisericile recunoscute de Stat să vândă Biblii în librăriile lor. Cu toate acestea, mulți oameni de afaceri creștini au început să ofere, prin intermediul internetului, așa-numitul Biblia-Audio-Player.

Unul dintre aceștia este Lai Jingqiang. Afacerea lui a prosperat, iar el a vândut zeci de mii de asemenea dispozitive, care sunt foarte îndrăgite în bisericile de casă. Prin aceasta Lai Jingqiang a atras asupra sa furia autorităților. În data de 7 decembie 2020, anul trecut, Lai Jingqiang a apărut în fața Tribunalului din Shenzen, în apropiere de Hongkong. Lui i s-a reproșat oferirea accesului la Biblie în afara canalului de distribuție bisericesc, controlat de stat.

Între 18 luni și 5 ani de închisoare
Una din sursele noastre, dezvăluie adevărată față a persecuției: «Procesul său este parte a unei mișcări ample, care are ca scop oprimarea bisericilor creștine.»

La două zile de la procesul lui Lais, care încă nu s-a încheiat, au apărut alți patru creștini în fața aceluiași Tribunal. Ei au lucrat pentru o altă firmă care vindea audio-playere pe care era înregistrată Biblia. Procuratura a solicitat pedeapsa cu închisoarea pe o durată de cinci ani pentru omul de afaceri Fu Xuanjuan și pedepse cuprinse între 18 luni și 3 ani pentru cei trei colegi ai săi. Aceștia au fost acuzați pentru practicarea de «afaceri ilegale». O formulare care arată persecuția mascată într-un context care se înăsprește văzând cu ochii.

Aprobat de guvern... sau «ilegal»!
Spațiul de mișcare al creștinilor chinezi este, realmente, din ce în ce mai strâmtorat. Acest lucru îl arată și Indexul Mondial de Persecuție 2021: China a avansat pe locul 17 (și era, cu doi ani în urmă, pe locul 27).

Între timp, în țară, au intrat în vigoare noi legi religioase, din anii 2018 și 2020, care au afectat atât bisericile neînregistrate, cât și cele recunoscute de stat. Pastorii desemnați și programele de biserică sunt supuse aprobării prealabile a Statului. Ceea ce prinde încet contur este neliniștitor: Guvernul vrea să evalueze conținutul mesajului creștin și să-l modifice. Pentru creștinii chinezi acest mod de persecuție este mai periculoasă decât persecuția de natură psihică.

Pe scurt, actualmente, în China, orice eveniment religios sau activitate, care nu este aprobată de Stat, este considerată a fi ilegală. De aceea, începând cu 2018, mii de biserici au fost închise și un număr tot mai mare de creștini au fost arestați sau chiar «reeducați».

22-01-2021. Indexul Mondial de Persecuție din 2021, care a fost publicat de Porți deschise, miercuri, în data de 13 ianuarie, arată că presiunea exercitată asupra minorităților creștine a luat amploare anul trecut. Pe lângă pandemia de Coronavirus, care le-a îngreunat creștinilor condițiile de viață, agravarea situației lor se datorează următoarelor motive: întețirea controlului din partea Guvernului chinez, radicalizarea extremismului hindus în India și islamismul din regiunea Sahel.

Indexul Mondial de Persecuție, care, începând cu anul 1992, reprezintă etalonul Porților deschise, enumeră 50 de țări, în care credința creștină fost cel mai mult atacată. În anul 2020, au suferit doar în aceste 50 de țări mai mult de 309 milioane de creștini din cauza persecuției, care a fost caracterizată ca fiind «extremă» sau «foarte intensă».

Harta Indexului marcată exclusiv cu roși și portocaliu
«Este pentru prima dată de la înființarea Indexul-ului, când amploarea persecuției în toate cele 50 de țări, a atins cote maxime», observă Philippe Fonjallaz, șeful Porților Deschise din Elveția. «Această demonstrează, din nefericire, că situația creștinilor la nivel global se înrăutățește susținut.»

Dacă se va ține cont de toate țările în care creștinii sunt discriminați (›74), în total, se numără 340 milioane de creștini, care sunt persecutați; aceasta însemnând 1 din 8 creștini, la nivel global.

Cele mai periculoase țări pentru creștini
Coreea de Nord se află pe primul loc în Indexul Mondial de Persecuție, și asta de 20 de ani. După aceea urmează: Afganistan, Somalia, Libia, Pakistan, Eritreea, Yemen, Iran, Niger, India, Irak și Siria.

China: Creștinii sunt victimele «sistemului de credite sociale»
Controlul exercitat de regimul chinez s-a intensificat. Pe parcursul a doi ani, China a urcat în Index de pe locul 27 pe locul 17. Sistemul «creditelor sociale» vizează creștinii, care încalcă regulile Partidului Comunist. Instituirea acestui sistem a amplificat presiunea exercitată atât asupra bisericilor înregistrate oficial, cât și asupra celor neînregistrate oficial. Doar în 2020 au fost închise, atacate sau distruse cel puțin 3080 de biserici și locații utilizate în scopuri religioase.

Pandemia de Covid-19 intensifică procesul de marginalizare
În multe țări din Asia și Africa, în timpul Pandemiei, creștinii au fost discriminați pe durata distribuirii de ajutoare din partea Guvernului.

În India, 80% dintre cei 100 000 de creștini, care au fost sprijiniți de către partenerii ONG Porți deschise, ne relatează că au fost excluși de la programele guvernamentale de distribuire a alimentelor.

Violență în India
Sub conducerea naționalist-hindusă a primului-ministru indian Modi (locul 10) violența atinge cote maxime. Numărul atacurilor violente asupra creștinilor, începând cu anul 2014, s-a înmulțit de cinci ori. În mod regulat, gloatele furioase jefuiesc bisericile și atacă familiile creștine în satele lor.

05-01-2021. În Latakia, din bazinul Mării Mediterane, în luna septembrie, școlile și-au redeschis din nou ușile. Tot așa și Casa Speranței, aparținând Porților deschise. Datorită sprijinului acordat de aceasta din urmă, ceremoniile bisericești, cadourile, dansul și jocul au sporit bucuria revederii.

În ultimii ani, partenerii noștri locali au construit în Siria diverse Case ale Speranței, care sunt destinate a fi locații în care oamenii din toate categoriile de vârstă să poată găsi speranță, în mod special, în condițiile actualei pandemii. Una dintre aceste case este situată în orașul de pe coasta mediteraneeană a Siriei, unde copiilor le sunt oferite diverse activități.

După ce, la începutul lunii septembrie, a fost sistată carantina ordonată de stat, iar instituțiile de învățământ și-au reluat din nou activitățile, și-au deschis ușile și Casele Speranței, printre care și cea din Latakia.

O mult râvnită redeschidere
Purtătorul de cuvânt al unei case din Latakia ne relatează entuziasmat: «În cadrul programului nostru, am putut face noi oferte pentru elevii claselor 1, 2 și a 3-a. Pentru elevii acestor clase predarea se face, de două ori pe săptămână, în două grupe diferite, dimineața și seara.»

Conducerea casei se confruntă și ea cu provocări mari: «Când am anunțat redeschiderea casei, am fost practic invadați de cererile părinților. Am ajuns la punctul în care nu am mai putut înscrie nici un copil, din cauza lipsei de spațiu. De acum, completăm o listă lungă, din timp, în caz că pe viitor vom putea pune la dispoziție spații mai mari.»

Sensibilizarea cât mai multor copii
Întrucât fiecare Casă a Speranței caută să-L prezinte pe Isus într-un mod cât mai accesibil, oamenilor, «i-am invitat, mai întâi, pe toți în biserica noastră, ca să sărbătorim redeschiderea casei și I-am mulțumit lui Dumnezeu pentru posibilitatea de a continua munca cu copiii. După aceea am organizat diverse jocuri cu ei. Aceștia au fost împărțiți în două grupe: adolescenți și copii mai mici. În fiecare grupă am avut activități diferite. În grupa cu copii mai mici, am dansat și am cântat despre Isus, am povestit o istorioară biblică și am prezentat o scenetă distractivă. În grupa cu adolescenți, am prezentat un film creștin și am discutat ulterior despre acesta. În încheiere, am împărțit articole de papetărie la toți cei prezenți. Am fost așa de fericiți să vedem zâmbete pe fețele lor.

Pentru a asigura măsurile de protecție necesare, am cumpărat măști și soluții dezinfectante pentru copii și i-am instruit să folosească măștile și să-și dezinfecteze mâinile. Ne rugăm ca Isus să ne dea posibilitatea să sensibilizăm cât mai mulți copii. Vrem să le arătăm dragostea lui Dumnezeu și să le aducem vestea buna a salvării. Vă mulțumim pentru sprijinul dumneavoastră loial, care a făcut posibile aceste oferte, aducătoare de schimbări profunde, în Casele Speranței!»

(În imagine: Casa Speranței din Latakia, Siria)

18-12-2020. Acum două săptămâni, patru creștini din sătucul Lemban Tongoa din zona centrală a provinciei Sulawesi, un avanpost îndepărtat al Armatei Salvării, au fost omorâți în timpul unui atac al islamiștilor extremiști.

Luptătorii «Mudschahidin-ului Indoneziei de Est» au înjunghiat doi bărbați, altul a fost decapitat, iar pe cel de-al patrulea l-au incendiat de viu intr-o casă. Partenerii de la Porți Deschise au vizitat pe creștini, ca să le poată sta alături. În timpul unei vizite făcute de aceștia, supraviețuitorii au descris scenele la care au fost nevoiți sa asiste.

Masacru asupra creștinilor din Lemban Tongoa

În data de 28 decembrie, în jurul orelor opt dimineața, aproximativ zece bărbați, au dat buzna în sat. Înarmați cu săbii și pistoale, extremiștii, au cerut, întâi de toate, ca toți locuitorii satului să iasa din casele lor. Apoi, au atacat câțiva bărbați, printre care s-au numărat tatăl și soțul unei mame cu trei copii, Srikandi. După ce a văzut cum i-a fost tăiat gâtul tatălui ei, aceasta a fugit, împreună cu cei trei copii ai săi și cu alți locuitori ai satului, în pădure. Mama ei, a fost, de asemenea, capturată, fiind martoră a felului în care extremiștii au incendiat șase case și o clădire a Armatei Salvării, printre care și o biserica cu funcție temporară. Ea însăși a scăpat, pe dinafară, nevătămată.

«Trebuie să fim aici!»

Fratele Sam*, un partener regional de la Porți deschise, s-a ocupat intensiv de un băiețel «hiperactiv», care a asistat la moartea tatălui său și care de-abia a putut scoate o vorbă în timpul vizitei făcute de aceștia. «Copiii sunt grija noastră cea mai mare», subliniază Sam. «Trebuie să-i ajutăm să se refacă după această traumă.» Și pentru echipa care ascultă aceste istorisiri terifiante, situația este foarte împovărătoare. «Cu toate acestea, trebuie să fim aici. Suntem singurii vizitatori dinafară. Prezența noastră face diferența.»
Pentru Srikandi este foarte clar că nu mai vrea să se reîntoarcă în satul de baștină: «Dacă voi reveni acolo, amintirile experiențelor trăite îmi vor face rău.» Împreună cu mama ei și cu cei trei copii, locuiește, pe moment, la rudele ei.

Cinci creștini din Noua Guinee de Vest au fost omorâți

Deja în a doua jumătate a lunii noiembrie, patru membri ai unei biserici creștine din Noua Guinee de Vest au fost, în câteva zile, omorâți. În data de 19 septembrie, a fost, mai întâi, împușcat pastorul bisericii, care, la scurt timp, a decedat din cauza rănilor cauzate. Faptele au fost atribuite presupușilor soldați ai Armatei indoneziene (TNI) și sunt legate de acțiunea combativă a Guvernului îndreptată împotriva grupărilor armate rebele, care se luptă, de zeci de ani, pentru independența Indoneziei. Acestor creștini le-a fost insinuată, din partea Guvernului, în mod eronat, colaborarea cu fracțiunile rebele, cu toate că creștinii sunt prinși, în timpul acestor altercații, întotdeauna la mijloc.

(În imagine: Maiorul Armatei Salvării din Palu alină văduvele victimelor)

08-12-2020. Dacă stai de vorbă cu tânărul de 22 de ani, Abnober (în imagine), îți poți cu greu imagina că acesta a căutat consolare în alcool și droguri. Însă timpul petrecut în Centrul pentru Copii i-a adus lui și familiei lui o schimbare durabilă în viață!

Abnober a crescut a crescut într-o casă de lemn pe malul unui râu. Ca să poată supraviețui, familia sa se îndeletnicea cu pescuitul și mergea în pădure la vânătoare. Casa părintească nu a fost nici ea un cămin fericit. Tatăl său a fost alcoolic. Mama sa îl cunoștea pe Dumnezeu, însă era nevoită să își țină credința față de cei din anturajul ei în secret. Mulți credincioși din grupurile etnice indigene din Columbia experimentează persecuția. Întrucât aceștia, în calitate de creștini, nu iau parte la sărbătorile tradiționale influențate animist sau la ritualurile tribale ancestrale, sunt considerați de către comunitate ca fiind trădători.

Abnober a început încă de timpuriu să se întovărășească cu tipul greșit de oameni. Încă începând cu vârsta de 12 ani, a început, împreună cu prietenii săi, să consume alcool și droguri. La vârsta de 14 ani, părinții săi s-au hotărât să îl trimită în Centrul pentru Copii, o școală-internat, care este condusă de Porți Deschise. În Centrul pentru Copii, Abnober a început să se schimbe foarte repede: «Pentru mine acest loc este o mare binecuvântare, căci instruirea de aici este mult mai bună față de cea primită în școala pe care am frecventat-o înainte. Mai ales că aici am întâlnit oameni care îl iubesc pe Dumnezeu. Datorită acestui fapt am început să înțeleg Biblia mai mult și am putut crește spiritual. În prezent, este ca și a doua mea casă.»

De-abia după un an, Abnober s-a întors pe perioada vacanței din nou acasă. Schimbarea sa profundă a avut un impact pozitiv asupra familiei sale: mama sa a început să-și trăiască credința, iar tatăl său a devenit credincios. Totuși, acest fapt a adus cu sine probleme, ne explică Abnober: «Mama mea a avut un post de șef în serviciul de îngrijire a copiilor, însă ea fost concediată, pentru că a început să le povestească copiilor despre Isus, ceea ce nu a fost tolerat de către șefii de trib. » Familia lui Abnober locuiește foarte aproape de o rută a traficanților de droguri din America de Sud. De când părinții lui îl urmează pe Isus, aceștia, împreună cu un pastor din apropiere, se luptă împotriva traficului de droguri și încearcă să țină copiii cât mai departe de traficul cu cocaină. De atunci, tatăl lui a devenit ținta amenințărilor cu moartea.

Cu toate acestea, Abnober este sigur că Dumnezeu se îngrijește de el și de familia sa; și pentru viitorul lui și-a făcut, de asemenea, planuri: «Aș dori, după terminarea studiilor, să lucrez ca informatician, ca să îmi ajut familia și să fiu de folos societății.»

19-11-2020. În data de 13 octombrie, în orașul pakistanez Karatschi, musulmanul în vârstă de 44 de ani, Ali Azhar, a răpit pe tânăra creștină de 13 ani, Arzoo. Problema nu a fost rezolvată definitiv și creștinii pakistanezi ne solicită rugăciunile.

La două zile după incident, tatăl lui Arzoo a fost informat, cum că răpitorul ar fi prezentat un certificat de căsătorie. Acolo este trecută și certificată vârsta de 18 ani a tinerei fete și faptul că ar fi convertită la Islam. Două săptămâni mai târziu, s-a ajuns la prima audiență în fața Curții Supreme, unde Arzoo a recitat și mărturisit crezul musulman, susținând că ar fi de acum musulmană. După cum ne relatează creștinii locali, tânăra ar fi declarat că ar avea vârsta de 18 ani și prin aceasta ar fi la vârsta prevăzută de lege pentru încheierea căsătoriei. «Aceasta nu este doar o lovitură foarte mare pentru familia ei, ci și pentru creștinii din țară», comentează un conducător creștin. «Reacțiile, răspunsurile și comportamentul ei sunt ale unui copil, care a fost supus acțiunii de spălare a creierului.»

Tribunalul a ordonat examinări medicale, pentru a verifica vârsta fetei. Cu toate acestea, chiar dacă Tribunalul ar anula căsătoria forțată, mărturisirea credinței în Islam nu-și va pierde valabilitatea în fața legii. Cu alte cuvinte, oficial, tânăra ar fi musulmană. Aceasta a fost și motivul pentru care Curtea Supremă din Sindh i-a acordat drept de custodie provizorie răpitorului. Totuși, din cauza protestelor, în data de 1 noiembrie, judecătorii au autorizat poliția în vederea acțiunilor de eliberare a fetei. Doar că aceasta nu se poate întoarce încă la familia ei, ci se găsește momentan în grija statului.

O persoană de contact din zonă ne explică de ce pentru creștini sunt atât de multe lucruri în joc: «Este rugăciunea lor ca, în zilele ce urmează, să li se facă dreptate, ca Tribunalele să creeze un precedent clar în acest sens. O asemenea sentință va asigura pe viitor copiilor, indiferent de apartenență religioasă, protecție față de abuzuri [...] în conformitate cu legile țării, care limitează căsătoria copiilor. Arzoo reprezintă realitatea multor altor minori. Situația este tensionată. Suntem mulțumitori că, de câteva zile, Tribunalul a ordonat arestarea bărbatului, care a răpit-o pe Arzoo, a abuzat de ea și a forțat-o să se căsătorească cu el. Din acest motiv, este posibilă oricând perturbarea ordinii publice și se poate ajunge chiar la acte de violență.»

(Imagine simbolică: Fetele creștine din Pakistan sunt adesea victimele răpirilor și a căsătoriilor forțate)

05-11-2020. Un tribunal sudanez a achitat opt creștini, care s-au făcut culpabili de ocuparea ilegală a clădirii bisericii.

Cei opt conducători ai Bisericii sudaneze Christi (ESC), între care și președintele ei Ayub Telyan, au fost arestați, în august 2017, după ce au refuzat luarea în posesie de către funcționarii de stat a proprietății și a administrației bisericii.

În august 2018, conducătorii bisericii au fost pentru moment achitați. Totuși, situația lor s-a înrăutățit în octombrie 2019, atunci când Curtea Supremă a Sudanului a inițiat împotriva lor un proces penal, din cauza «intruziunilor neautorizate și a deținerii ilegale a proprietății imobiliare ESC».

Aceste încercări de intimidare de natură judiciară, care au atras după sine confiscarea imobilului bisericii, au urmărit logica unei campanii, pe care a practicat-o împotriva creștinilor încă Guvernul președintelui de odinioară Omar al-Bashir. În cadrul acestei campanii, au fost distruse biserici, iar conducătorii lor au fost arestați și urmăriți penal. Cu toate acestea, în aprilie 2019, Președintele Omar al-Bashir, sub presiunea unei revolte populare, a fost destituit din funcție; un nou Guvern provizoriu a fost instituit.

În data de 23 octombrie, cei opt conducători ai bisericii, după un proces care a durat trei ani, în fata instanței din Omdurman, în apropiere de capitala Khartum, au fost declarați nevinovați. O dovadă în plus a deschiderii politice a Sudanului și a intenției noului Guvern de a acorda din nou libertate religioasă.

Se pare că noul Guvern încearcă să acționeze în direcția eliminării abaterilor privitoare la libertatea religioasă practicate de regimului anterior:

- În septembrie, Guvernul a făcut cunoscută intenția de anulare a legii care stipulează Islamul ca religie de stat.

- În august, au fost urmăriți penal suspecții de incendierea unui biserici aparținând ESC din Khartum. Aceștia vor trebui să dea socoteală de faptele lor în fața Tribunalului. Este pentru prima oară în Sudan, când cineva este acuzat de Tribunal pentru incendierea sau avarierea clădirii bisericilor.

Creștinii prigoniți din Sudan observă că o schimbare pare să fie pe cale de a se desfășura și se bucură de întorsătura pozitivă a lucrurilor. Ei ne roagă însă să ne rugăm în continuare pentru frații de credință proveniți din mediul musulman, care experimentează o rezistență colosală din partea familiilor lor. Mentalitățile se schimbă mai lent decât reformele.

(În imagine: Biserică în Sudan)

22-10-2020. Acum trei săptămâni, în Bangladesh, au fost botezate zeci de creștine clandestine. Un pas foarte curajos, care arată cât de hotărâte sunt acestea în credința lor, în ciuda prigoanei amenințătoare.

Locul botezului a fost ales cu mare grijă undeva în Bangladesh. Trebuia să fie foarte discret, departe de zonele locuite, accesibil doar pe jos. Pentru aceste creștine, hotărârea de a se boteza este un angajament foarte serios. Prin aceasta ele dovedesc, în mod concret, nu doar că vor să trăiască pentru Isus, ci că sunt pregătite chiar să moară pentru el. A părăsi religia de origine reprezintă în Bangladesh o decizie foarte importantă. Aceste creștine vor fi respinse, aproape fără excepție, de familiile lor și de comunitățile din care fac parte. Unele dintre ele sunt chiar atacate și alungate din satele lor de origine.

Toate aceste tinere creștine au devenit credincioase datorită unui curs de alfabetizare, pe care partenerii noștri l-au organizat acolo. «Când s-au hotărât pentru Isus, au fost imediat supuse prigoanei, însă integritatea lor în Christos m-a uimit pur și simplu», spune Peter*, unul dintre partenerii locali de la Porți deschise. Toate au primit o Biblie, pe care o pot citi acum și singure, datorită propriilor lor rugăciuni și a sprijinului care li s-a acordat.

Astăzi domnește însă bucuria. Locul pentru botez a fost găsit. Este un luminiș cu un lac în preajmă, înconjurat de o pădure deasă, fără drumuri prin apropiere. Nici un zgomot dubios nu deranjează acest moment deosebit. Apa se mișcă liniștit, cântări de-abia audibile însoțesc creștinele, care sunt botezate succesiv. Acest pas curajos, pe care o simt toți cei de față, va fi sărbătorit discret și cu bucurie profundă.

Se întâmplă tot mai des ca creștinii și bisericile să fie atacate de comunitățile locale. Discriminarea la locul de muncă sau în viața de zi cu zi este o realitate foarte răspândită printre creștinii din Bangladesh.

Mulți dintre creștinii de acolo au fost la origine musulmani; alții, au fost budiști sau au avut alte credințe tradiționale. Ei se alătură bisericilor mici de casă sau grupurilor clandestine, cu toate acestea prigoana îi amenință.

În Indexul Mondial al Persecuției Bangladesh se află pe locul 38.

*Pseudonim

(In imagine: Creștine botezate în secret)

08-10-2020. Întâlniri secrete, raiduri în timpul serviciilor religioase, biserici subterane - majoritatea creștinilor tineri din China au cunoscut această realitate, până de curând, doar din povestirile creștinilor mai în vârstă.

La începutul anilor 2000, Biserica din China s-a putut bucura de o libertate destul de mare. Totuși, în ultimii ani, s-a schimbat ceva în această privință, mai ales o dată cu introducerea noii legi privind libertatea religioasă din anul 2018. De atunci experimentează și adolescenții prigoana mult mai direct. Multe grupuri de tineri au fost nevoite să-și organizeze reuniunile în subteran, stabilesc mereu alte puncte de întâlnire și s-au împărțit între ei, pentru că grupurile mici atrag mai puțin atenția.

Colegul nostru, Simon,* căuta să sprijine o biserică în timpul unei tabere de tineret, când poliția a efectuat un raid. «Toți participanții au fost nevoiți să prezinte actele de identitate, iar datele lor personale au fost înregistrate», ne relatează Simon. Activitățile taberei nu au fost suspendate, totuși adolescenții au fost răvășiți din pricina incidentului: «Unii au fot cuprinși de o frică mare, alții au fost derutați. Câțiva dintre ei, au fost foarte furioși pe polițiști.» Pastorul bisericii și Simon au stat împreună cu adolescenții până la miezul nopții, ca să poată analiza ceea ce s-a întâmplat. Și de câte ori nu a întors Dumnezeu o situație rea spre bine: uneia dintre tinere i-a fost frică și nu a știut cum să se raporteze la cele întâmplate. Totuși, spre sfârșit, i-a spus lui Simon: «Știu că trebuie să rămân liniștită, pentru că slujesc unui Dumnezeu adevărat.» Un tânăr, care s-ar fi opus prin violență, a recunoscut că poate să aducă mânia din inima lui doar la Isus.

Asemenea tabere de tineret sunt periculoase, pentru că este ilegal să participi la activitățile bisericești, dacă ai vârstă mai mică de 18 ani. Și la școală, tinerii creștini experimentează o presiune din ce în ce mai mare. «Dacă trebuie să completeze vreun un formular, sunt forțați de profesori să completeze ’fără apartenență religioasă’», ne relatează Simon. «Dacă un școlar completează că este creștin, profesorul îl amenință cu note rele și că nu îl va trece la examen.»

Prin urmare, există riscul lipsei de impact asupra unei întregi generații de tineri creștini. În școlarizări, instruim lideri, care să poată transmite tinerilor credința într-un mod, care să poată fi folosit în viața de zi cu zi. În mod special, liderii vor fi instruiți în ceea ce privește relațiile cu adolescenții care li se încredințează. Dacă adolescenții învață să-și găsească identitatea în Dumnezeu, pot să rămână neclintiți și în prigoană.

*Pseudonim

(În imagine: tineri creștini chinezi, închinându-se Domnului Isus)

24-09-2020. De curând, au fost eliberați circa 20 de creștini din Eritreea. Nu uităm însă că un număr cuprins între 1200 și 3000 de alți creștini sunt, în continuare, ținuți închiși în condiții oribile.

Informația a trecut aproape neobservată. În data de 9 septembrie, Guvernul eritreean a eliberat pe cauțiune în jur de 20 de creștini aflați în detenție de multă vreme, foarte probabil din cauza pandemiei de Covid-19. Această veste buna ne amintește de o nouă realitate. Eritreea este pe locul 6 în Indexul Mondial al Persecuției. Mii de creștini au fost arestați, pentru că nu au respectat legea emisă în 2002, care interzice serviciile divine practicate în afara Islamului sunnit sau a celor practicate în afara bisericilor ortodoxe, catolice și luterane.

Așa s-a întâmplat și cu Shiden*, care, împreună cu alți aproape 40 de creștini, a fost întemnițat în timpul unui serviciu religios. El a petrecut peste zece ani în trei închisori diferite, unde a fost expus căldurii insuportabile, condițiilor precare de igienă și ostilităților permanente, ca să îl determine să se lepede de credință. Prin actul abjurării credinței, s-ar fi putut pune capăt suferinței sale. Însă Shiden a rămas statornic convingerilor sale.

O data pe zi, îi erau împinse prin gaura ușii o ceașcă de ceai și o felie de pâine. Shiden se întreba adesea, dacă cuiva i-ar trece măcar prin minte faptul că se mai află în viață. Într-un final, a fost trimis, în mod neașteptat și fără nicio explicație, acasă. Familia sa a fost fericită la întoarcerea lui acasă, însă Shiden era distrus pe dinăuntru. Mama sa ne-a împărtășit: «Era foarte slăbit, când a fost eliberat, și se bâlbâia.» Shiden a căzut într-o depresie adâncă. Tânărului trecut de vârsta de 30 ani îi era greu să accepte că a ratat: studiul, cariera, căsătoria, paternitatea. Ar fi avut nevoie de terapie de reprocesare a traumelor, nu a avut însă parte de nici una.

Shiden încă nu realizat că anii de prigoana și cei petrecuți în închisoare nu au trecut degeaba. De fapt, au fost ani investiți, și Shiden în dragostea lui pentru Dumnezeu, a adunat o comoară în ceruri. Apostolul Pavel, care a fost, de asemenea, întemnițat, a scris: «Însă toate lucrurile care pentru mine erau un câștig, le consider ca o pierdere, de dragul lui Cristos.» (Filipeni 3:7) Să ne rugăm ca această declarație să prindă contur în viața lui Shiden.

În realitate, credința acestui creștin a rezistat calvarului fără să-i pricinuiască prejudicii, ba chiar a devenit mai puternică. Fratele său John împărtășește cu noi cuvintele lui Shiden: «Vreau să-I slujesc lui Dumnezeu până la moarte, iar mai târziu voi primi coroana dreptății, pe care mi-o va da Domnul în acea zi.»

*Pseudonim

(Ilustrație foto: Creștin eritreean la un antrenament biblic)

10-09-2020. Din cauza inundațiilor din Coreea de Nord de acum o lună de zile, situația de urgență s-a agravat foarte mult. Și, chiar dacă Regimul explică în continuare, cum că nu ar exista nici un caz de îmbolnăvire cu Covid-19, autoritățile se luptă împotriva răspândirii virusului, care este numit de nord-coreenii «boala psihică».

Oamenii pot fi bolnavi fără să știe acest lucru. Ei sunt, în mare parte, subnutriți. Atunci se întâmplă așa că mor subit. Unii dintre ei cad, pur și simplu, morți la pământ», ne explică Simon*, care lucrează cu nord-coreenii.

La începutul lunii august, ploi torențiale puternice au produs inundații în provinciile Hwanghae-Nord und Hwanghae -Süd, cele mai importante regiuni ale Coreii de Nord în care se cultivă orezul. Zeci de mii de ajutoare au fost trimise în regiunile afectate, ca să sprijinească evacuarea locuitorilor. Comisia Europeană presupune că, din cauza ploilor torențiale și a tornadelor, casele a mai mult de 5 milioane de oameni ar putea fi avariate. Catastrofa naturală pune în pericol recolta de orez, care amenință cu agravarea crizei umanitare. Conform evaluării ONU, mai mult de 40 % din populația este subnutrită și au nevoie de ajutor umanitar.

ONU s-a arătat pregătită să ofere ajutor de urgență în regiunile afectate de inundații, Coreea de Nord însă nu a acceptat ajutorul. În data de 14 august, șeful de stat Kim Jong Un a explicat că, din cauza pandemiei de coronavirus, Coreea de Nord va face față, fără sprijinul venit din străinătate, pagubelor produse de inundații, ca să evite în felul acesta, ca virusul să ajungă pe teritoriul țării.

Încă înainte de izbucnirea pandemiei de coronavirus, creștinii „ascunși” din Coreea de Nord au putut să se întâlnească, luându-și măsuri maxime de protecție. Limitările suplimentare a libertății de mișcare fac aproape imposibile întâlnirile lor pe ascuns. Ca să fie oprită răspândirea bolii COVID-19, au fost înăsprite măsurile de siguranță la granița cu China, ceea ce a făcut mai dificilă acordarea ajutorului vital și a suportului spiritual, prin contactele întreținute cu creștinii de acolo. Datorită rețelelor subterane, în China, stau gata pregătite alimente, medicamente, haine pentru sezonul de iarnă, și alte provizii. Totuși, fratele Simon explică: «Înainte de toate, trebuie ca Dumnezeu să deschidă o ușă. Imediat ce oamenii vor putea ieși din țară, le vom pune la dispoziție resursele necesare supraviețuirii. De curând, am avut ocazia să le oferim ajutor de urgență. Așteptăm să vină următorul.»

*Pseudonim

(În imagine: O nord-coreeană caută iarbă și rădăcini, ca să poată pregăti ceva de mâncare)

28-08-2020. Pastorul Victor Bet-Tamraz și soția sa Shamiram au fost informați că ultimul lor apel împotriva sentinței nemiloase pronunțate de Tribunal a eșuat. Aceștia nu au văzut o altă cale de ieșire decât să părăsească Iranul.

Familia Bet-Tamraz este hărțuită de ani de zile de autoritățile iraniene. În ce constă motivul acestei persecuții? Au vestit Evanghelia musulmanilor și au organizat adunări de casă, care în Iran sunt strict interzise. Fiica lor Dabrina, care, la ora actuală, locuiește în Elveția, ne relatează: «De când autoritățile au închis biserica din Teheran (2009), tatăl meu a fost interogat în mod repetat, iar libertatea de acțiune i-a fost în mod drastic limitată.»

Au trecut deja mai mult de trei ani de zile de când Victor Bet-Tamaz a fost condamnat la zece ani de închisoare, iar soția sa, doamna Shamiram, de mai mult de doi și jumătate, la cinci ani de închisoare. «Acest verdict este pentru părinții mei o adevărată tortură morală», se plânge Dabrina. După pronunțarea sentinței, cuplul a făcut recurs; apoi, au fost citați pentru mai multe audieri la Tribunal, care, din diverse motive, au fost mereu amânate. Starea încordată de așteptare din această perioadă a fost foarte apăsătoare.

Ultima ședință de judecată în recurs, care a fost planificată în data de 1 iunie, a fost anulată de Tribunal fără explicații. Au trecut șapte săptămâni lungi de incertitudine până când Victor, în data de 19 iulie, a primit informații de la avocatul său. Acesta le-a comunicat la telefon că apelul lor a fost respins de Tribunal și că nu vor mai avea loc alte audieri. În data de 11 august, Shamiram a primit o citație oficială în care i se cerea ca, pe parcursul a cinci zile, să se prezinte personal în închisoarea Evin, pentru a începe perioada de detenție.

Cu inima zdrobită, cuplul s-a hotărât să părăsească Iranul, ca să poată continua litigiul din străinătate. Sâmbăta trecută, cu câteva ore înainte de intrarea în vigoare a sentinței de condamnare, Shamiram și soțul ei, fugit din Iran. Ce-i drept, Dabrina nu vrea să dezvăluie locul în care se află părinții ei, a confirmat însă faptul că sunt «sănătoși și în siguranță». Apoi, a adăugat că Shamiram și soțul ei sunt hotărâți să se întoarcă în Iran, atunci când pedepsele nedrepte cu închisoarea vor fi suspendate. «Ne rugăm pentru dreptate atât pentru părinții mei, cât și pentru toți credincioșii care suferă în închisori.»

În urmă, rămâne fiul lor, Ramiel Bet-Tamraz, membru al unei biserici de casă, care a fost condamnat la patru luni de închisoare, din cauza «propagandei împotriva sistemului» și care, în data de 27 februarie, a fost eliberat anticipat de acolo.

[Sursă și imagine© Copyright Article 18: Victor Bet Tamraz (65) și soția sa Shamiram (64)]

21-08-2020. De 20 de ani, pastorul Adane* conduce o biserică în creștere din Estul Etiopiei, la graniță cu Somalia, regiune populată în mare parte de musulmani. Marea majoritate a membrilor bisericii sunt musulmanii de altădată, fapt care conduce la tensiuni într-un context puternic marcat de Islam.

La începutul acestui an, în drumul său spre casă, pastorul Adane conducea mașina pe lângă o moschee. El relatează: «Trei bărbați au venit în întâmpinarea mea și au început să mă întrebe: „De ce faceți acest lucru religiei și poporului nostru?”» Și înainte de acest incident pastorul Adane a primit telefoane amenințătoare cu aceleași întrebări. «Am răspuns că nu pricinuit nimănui nici un rău.» Totuși, bărbații l-au trântit la pământ. «Unul dintre ei a țipat, „Călcați-l în picioare, călcați-l!” M-au călcat cu picioarele peste cap, peste ureche și m-au rănit foarte tare.»

În ziua următoare, fiul de șase a lui Adanes a fost forțat la școală de câțiva tineri să înghită un capac de la pix. Adane povestește: «Imediat ce am ajuns, băieții au reușit să fugă. Aceștia erau copiii bărbaților [care m-au atacat].»

Tatăl și fiul au plecat împreună spre spital. Cu ajutorul medicamentelor, copilul a reușit să elimine capacul de la pix, însă Adane a suferit daune ireparabile la una dintre urechi. A avut nevoie de aparat auditiv, pe care nu și l-a putut permite nici el, nici biserica din care face parte. Porți deschise a putut pune la dispoziție mijloacele necesare pentru tratament și pentru aparatul auditiv, de care are nevoie, însă Adane este conștient de riscul iminent al altor atacuri.

Din cauza pandemiei de coronavirus, biserica condusă de pastorul Adane s-a confruntat cu dificultăți suplimentare. În timp ce bisericile, ca urmare a cerințelor impuse de stat, au rămas închise, nu a putut nimeni să vină la închinare. Totuși, colecta duminicală reprezintă fundamentul finaciar al bisericii. Mulți dintre musulmanii de odinioară au ajuns, din cauza convertirii la creștinism, șomeri și lipsiți de orice resurse materiale; chiar și colaboratorii sunt plătiți din donații. «Nu am mai putut să mai plătim pe pastori și evangheliști», ne relatează pastorul Adane.

Când statul a început să distribuie ajutor celor nevoiași, creștinii au fost excuși de la această acțiune în mod intenționat: «În mod special, dacă este vorba de musulmanii de odinoară. Membrilor bisericlor protestante nu li s-a oferit nimic. Am interogat pe membrii noștri, atât pe cei din zonele rurale, cât și pe cei din cele urbane, însă nici unul dintre aceștia nu au primit nici un fel de sprijin.» Și pe deasupra, tot în această perioadă, anumiți musulmani, au făcut presiuni asupra proprietarului locuinței închiriate de pastoprul Adanes, așa încât acesta, în cele din urmă, a fost nevoit să se mute într-o locuință nouă, într-un alt oraș.

În ciuda sentimentului de a fi copleșit de aceste provocări, Adane s-a hotărât să aibă încredere în Cuvântul lui Dumnezeu. «În septembrie, anul trecut, Dumnezeu mi-a făcut două promisiuni: prima dintre ele se găsește în Apocalipsa 3:8, unde scrie: „Știu faptele tale: iată ţi-am pus înainte o ușă deschisă pe care nimeni n-o poate închide, căci ai puţină putere și ai păzit Cuvântul Meu și n-ai tăgăduit Numele Meu.” Și a doua, din Psalmul 91:1: „Cel ce stă sub ocrotirea Celui Preaînalt, se odihnește la umbra Celui Atotputernic”». Pastorul Adane spune: «Cuvintele Domnului sunt în inima mea. Dacă trebuie să trec prin aceste necazuri, încurajați-mă! Indiferent de situația în care mă găsesc, El are o soluție și El este adăpostul meu!»

Creștinii din diferite regiuni ale Africii, care au fost excluși de la acțiunea de ajutorare a statului pe perioada pandemiei, sunt sprijiniți de partenerii locali de la Porți Deschise.

(În imagine: După atac, pastorul Adane este nevoit să poarte un aparat audutiv)

12-08-2020. Violența și omorârea creștinilor în Nigeria continuă

Matthew patrula în seara aceea împreună cu secretarul bisericii, ca să supravegheze starea de lucruri din sat, în vederea iminenței unui atac. În drum spre casă, el a fost împușcat. În dimineața următoare, locuitorii satului au luat-o pe soția lui și au condus-o spre locul tragediei. «L-am văzut pe soțul meu mort, mormântul era deja săpat. Eram în stare de șoc. Mi-am îmbrățișat fiica și am plâns, relatează Rose*.» 22 de morți, zeci de răniți, 163 de case incendiate, peste o mie de persoane pe fugă. Acesta este bilanțul celor mai recente atacuri, care au avut loc în statul federal Kaduna între 10 și 12 iulie.

Una dintre ONG-urile societății civile nigeriene, conduse de către o creștină-criminolog, a publicat de curând un raport, care se bazează pe relatările detaliate și pe declarațiile martorilor. Acesta arată că marea majoritate a nenumăratelor victime, înregistrate între ianuarie și iunie 2020, au fost omorâte de către păstorii Fulani, care sunt, în mare parte musulmani. Acești crescători de animale au fost radicalizați, ca să atace, cu precădere, comunitățile creștine din zonele rurale din regiunea Middle Belt, unde se practică, în principal, agricultura. Alte omoruri în rândul creștinilor sunt atribuite grupurilor islamice radicale, precum Boko Haram în Nord-Est și Statului Islamic în Africa de Vest (ISWAP).

În Indexul Mondial de Persecuție 2020, Nigeria se află pe locul 12 și a cincea oară la rând Nigeria este țara, în care majoritatea creștinilor sunt omorâți din cauza credinței lor.

«Polițiștii, care ar trebui să se asigure ca interdicția de ieșire să fie respectată, nu mai erau de găsit, atunci când au început atacurile», relatează mai mulți martori, la fel și mass-media și diverse ONG-uri. Directorul ONG-ului «Solidaritatea creștină la nivel global (CSW)» consideră: «Suntem consternați de atitudinea forțelor de securitate, care nu au împiedicat grupurile înarmate să terorizeze populația civilă pe parcursul a trei zile consecutiv.» Și adaugă, în continuare: «Violența susținută și pierderea de vieți omenești sunt indicii ale unui eșec de durată sau a lipsei de voință din partea autorităților, ca să să-și protejeze toți cetățenii în mod eficient și nepărtinitor.»

Una din ONG-urile nigeriene este alarmată: «Numărul fetelor și femeilor necăsătorite, care au fost răpite de către musulmanii radicali, este în ascensiune. Acestea sunt exploatate la sclave sexuale sau căsătorite cu forța și convertite la Islam.» În decembrie 2019, Departamentul de Stat al SUA a pus Nigeria pe lista de supraveghere a țărilor, care comit sau tolerează încălcările grave ale libertății religioase.

* Pseudonim

(În imagine: Groapă comună pentru 9 creștini într-un sat din Nigeria)

16-07-2020. Ei se aflau la conducerea unei rețele de biserici-de-casă din Iran, unde convertirea la creștinism este considerată a fi o infracțiune. Curajul arătat pentru acest lucru se plătește prin pedeapsa cu închisoarea, însă Dumnezeu are o veste bună pentru ei.

«Creștinii iranieni solicită rugăciune pentru cei trei creștini din Rasht, a căror recurs împotriva pedepsei de 10 ani cu închisoarea a fost respins.» Această solicitare a fost comunicată de către creștinii iranieni în mai 2018, întrucât ei au știut că pot conta pe comunitatea creștină internațională. Cu credința în Dumnezeu, aceștia au avut încredințarea că rugăciunile lor vor fi ascultate.

Vestea bună a venit în data de 22 iunie: pedeapsa cu închisoarea pronunțată împotriva pastorului Yousef Nadarkhani și Zaman (Saheb) Fadaie a fost redusă la șase ani. Sentința pronunțată împotriva lui Mohammadreza (Yuhan) Omidi a fost redusă la doi ani; eliberarea lui este prevăzută pentru luna iulie. Nu se știe încă în ce fel se va hotărî în privința celui de-al patrulea membru al bisericii. Yasser Mossayebzadeh a fost în același timp arestat și condamnat.

Prietenii acestor creștini pot răsufla uşuraţi în ceea ce priveşte elibeararea iminentă a lui Yuhan. Bineînțeles că se bucură cu privire la reducerea pedeapsei lui Yusef și Saheb. Totuşi aceștia speră în continuare ca frații lor să fie achitați de orice acuzație legată de practicarea pașnică a credinței.

Pastorul Yousef Nadarkhani a fost aretat în mod violent împreună cu soția sa Tina în Rasht (2016), la fel și Saheb, Yuhan și Yasser. După procesul, care avut loc în iunie 2017, acești patru bărbați au fost condamnați la zece ani de închisoare. Motivul acuzării a fost «Acțiunea împotriva siguranței naționale prin propagarea bisericilor-de-casă și prin promovarea sionismului creştin.» Mai mult decât atât, Yusef și Yuhan au fost condamnați la doi ani de exil în sudul țării. Hotărârea judecătorească a fost confirmată în mai 2018, după primul recurs, însă prin rejudecarea din mai 2020 pedepsele au fost reduse. Se pare că se vor lua în considerare anumite opțiuni juridice în vederea unui nou recurs.

Să ne gândim nu doar la creștinii din închisoare, ci și la familiile lor, pentru care arestarea este foarte dură. Aceștia au de luptat cu multe probleme, cum ar fi dificultățile financiare, vulnerabilitatea, înjosirea, separarea etc. Însă cel mai mult au de suferit copiii, care sunt nevoiți să crească fără tată. Un alt creștin a spus după eliberare: «Fiul meu era așa de mic, încât începuse să mă uite.»

Acești ani sunt dificili pentru cei care stau după gratii și par a fi pierduți pentru totdeauna. Însă Dumnezeu folosește acest timp și pe acești deținuți creștini, ca să răspândească și altora Evanghelia. Un creștin care, de asemenea, a trebuit să ispășească pedeapsa cu închisoarea, spune: «Dumnezeu a fost cu mine și au am avut posibilitatea să-I împărtășesc dragostea în acest loc întunecat.» Creștinii iranieni în închisoare și familiile lor sunt foarte recunoscători pentru faptul că creștinii din întreaga lume se gândesc la ei. Rugăciunile lor înseamnă pentru ei foarte mult și ei sunt foarte mulțumitori pentru acest lucru.

(Sursă: Middle East Concern, în imagine: pastorul Nadarkhani împreună cu soția sa, cu membrii familiei și prietenii, în ziua eliberării, 08.09.2012)

02-07-2020. Deșertul doctrinal se întinde peste șapte decenii, trei generații de creștini l-au străbătut. Coreea de Nord pare să fie captivă propriei ideologii, însă Biserica a supraviețuit persecuției. Mai mult decât atât, ea crește datorită credincioșiei lui Dumnezeu.

Viața lui Hea Woo este strâns legată de istoria recentă a țării sale. Acum exact 70 de ani, în data de 25 iunie 1950, a izbucnit războiul dintre cele doua Corei. Hea Woo s-a născut în 1940. Ea își amintește: «Satul nostru se afla exact pe linia frontului, la granița dintre Nord și Sud. Soldații nord-coreeni au venit foarte rapid și ne-au cerut tuturor să plecăm. Mama mea, sora mea și eu, ne-am îndreptat către granița chineză. Am fugit în timpul nopții și ne-am ascuns în timpul zilei de bombele americanilor. A durat două luni până am ajuns la graniță. Am avut o frică groaznică: oamenii mureau de foame, de epuizare sau din cauza bombelor. Nu l-am mai văzut pe tatăl meu niciodată. El a fost doctor în armată.»

Peninsula Coreeană a fost împărțită încă din 1945: Statele Unite au sprijinit Sudul, în timp ce Uniunea Sovietică ocupase Nordul. Timp de trei zile, Seulul a fost cucerit de Armata Nordului. Circa 1200 de creștini au murit martirizați, unii dintre ei chiar fiind îngropați de vii; 30 dintre ei au fost omorâți, când au căutat să apere clădirea unei biserici; alți 500, pentru că au făcut publică credința lor. Alții, au fost arestați, fiind puși în fața alegerii: renegarea lui Cristos sau moartea. Bisericile au fost constrânse să serbeze servicii divine în cinstea Nordului. Pastorii care nu au lăudat în predicile lor Regimul, au fost eliminați. În Pyongyang, în Nord, creștinii, care se aflau de partea trupelor inamice și care s-au luptat pentru libertatea religioasă, au fost executați. Linia fontului a rămas în mijlocul Peninsulei până la armistițiul din data de 27 iulie 1953.

Într-una din zile, Hea Woo a observat că mama ei purta un lănțișor cu o cruce. «Ce este asta, mamă?» Aceasta a ascuns imediat lănțișorul si a spus: «Taci și nu spune nimănui!» Hea Woo a păstrat secretul. «După mulți ani, mi-a fost clar că mama mea a fost creștină.»

După război, nici una dintre cele 3000 de biserici din Coreea de Nord nu avut voie să fie folosită pentru servicii divine. Creștinii se aflau în fața unei alegeri: să fugă din țară, să-și țină credința secretă sau să se lepede de ea. Mulți dintre ei, au păstrat-o în secret. În felul acesta, mulți supraviețuitori ai războiului au rămas credincioși și, prin harul lui Dumnezeu, mulți dintre copiii lor au devenit credincioși. Hea Woo a auzit pentru prima dată de Isus, în 1990, de la soțul ei. El a decedat în închisoare, după șase luni de la arestare, pentru că era creștin. În cele din urmă, Hea Woo, la fel ca mulți nord-coreeni, fugise în China, unde, într-un adăpost pentru refugiați, a întâlnit creștini. «Faptul că am acceptat Evanghelia, nu are nici o explicație: mama mea și soțul meu s-au rugat pentru mine. Sunt convinsă de acest lucru.» Hea Woo a fost arestată și trimisă înapoi în Coreea de Nord. Ea a petrecut mai mulți ani într-un lagăr de muncă oribil. Însă ea a știut că Dumnezeu nu o va lăsa de izbeliște. I-a auzit vocea în mod real, a experimentat vindecarea Lui și a condus chiar pe cinci deținuți ca credința în Isus.

Mulți nord-coreeni au auzit pentru prima dată de Evanghelie într-un adăpost pentru refugiați. După aceea au adus vestea bună în familiile lor din Coreea de Nord și așa Biserica lui Dumnezeu crește în continuare, până în ziua de astăzi.

(În imagine: Hea Woo a fost închisă într-un lagăr de muncă)

18-06-2020. Micuța Trinity (în imagine), a supraviețuit unui atac asupra bisericii din care făcea parte. Drumul spre refacere este încă lung, însă curajul ei este admirabil.

Trinity a supraviețuit atentatului cu bombă asupra bisericii din Samarinda din Indonezia, în care mai mulți copii mici au suferit, în noiembrie 2016, arsuri îngrozitoare.

Rănile lui Trinity solicită asistența regulată a specialiștilor din China. Pentru a putea optimiza tratamentele, Trinity împreună cu mama ei Sarina, locuiesc temporar în China.

«Medicii cred că arsurile, în procent de 70 pană la 80 la sută, se vor vindeca», suspină Sarina, care a trimis echipei noastre mai multe videouri. Acestea nu vor fi publicate de noi: Țipetele de durere a micuței Trinity sunt într-atât de traumatizante, încât doctorul este nevoit să întrerupă tratamentul. «Aceasta va întârzia vindecarea, însă impactul emoțional și psihologic asupra lui Trinity trebuie luat în considerare», spune mama ei. Și ea trebuie să-și adune tot curajul, ca să poată suporta suferința copilului ei.

Pandemia de Corona complică situația în mod suplimentar. Atât Dr. David, doctorul indonezian, care o însoțește și traduce pentru Trinity de la bun început, cât și membrii familiei fetiței, nu pot să călătorească pe moment în China, ca să o sprijinească. «Este dificil să comunicăm cu doctorii și terapeuții, dacă Dr. David nu este aici», ne împărtășește Sarina, adăugând apoi: «Mi-este dor de copiii mei, care au rămas în Samarinda și de soțul meu, care lucrează într-o țară îndepărtată, ca să-și întrețină familia, însă trebuie să rezist.»

Drumul lui Trinity este plin de obstacole, care ar fi putut să distrugă familia sa. Însă până acum au reușit să depășească totul, inclusiv obstacolul financiar. Cu ajutorul bisericii din Samarinda, a unei prietene de familie, care a împărtășit întâmplarea lui Trinity în rețelele sociale și a sprijinului acordat de Porți deschise, s-au putut aduna destui bani pentru călătoriile și tratamentele lui Trinity în China. Sarina relatează mulțumitoare despre minunile lui Dumnezeu: «Sunteți precum aripile lui Dumnezeu, care ne acoperă și ne protejează pe drumul pe care îl parcurgem.»

Durerile fizice și emoționale, îngrijirea medicală, condițiile dificile de călătorie, bariera lingvistică - toate aceste dificultăți pot fi aduse de noi în rugăciune, din dragoste pentru Trinity și pentru părinții ei, ca Dumnezeu să poată face mai multe minuni în aceasta familie greu încercată.

04-06-2020. Datorită reuniunilor online, viața bisericii din China a câștigat în vitalitate. Guvernul caută în zadar să interzică aceste întruniri.

După mai multe luni de la declanșarea pandemiei de coronavirus, biserica din China se arată a fi, în mod surprinzător, fortificată. Carantina a scos în evidență dorința de creștere spirituală a creștinilor. Bisericile locale s-au adunat împreună, ca să înființeze forumuri pe internet pentru rugăciune, pentru predici și cursuri biblice. Ca urmare, creștini au simțit nevoia să se roage stăruitor pentru bisericile locale, pentru orașe și pentru Guvern.

Începând cu 31 ianuarie, anul trecut, Partidul Comunist din China ar fi luat decizii în locul Uniunii Bisericilor și ar fi avut un cuvânt de spus în alegerea în funcție a pastorilor. Criza actuală pare să încetinească religia politică restrictivă, pe care Guvernul chinez a instituit-o de peste doi ani.

Posibilități noi s-au deschis pentru bisericile care au câștigat din nou mai multă libertate. În timpul pandemiei, reuniunile săptămânale online au devenit întâlniri zilnice, ceea ce a iritat autoritățile. Un pastor din Wuhan relatează: «Autoritățile ne-au avertizat să nu mai organizăm întruniri pe net. Însă întrucât aceștia nu pot pune în aplicare interdicția, ne adunăm în continuare în acest mod.»

În ciuda carantinei, creștinii chinezi spun că se simt mai apropiați unul de celălalt. Pe perioada crizei de sănătate, acestora le-au devenit mai conștiente nevoile fraților lor de credință. În felul acesta, s-au lansat în acțiunea de ajutorare a tuturor celora care sunt, în mod direct, afectați de boală, ca să poată fi aprovizionați cu măști, mâncare și echipament de protecție și, mai ales, ca să le slujească drept mărturie de prietenie și consolare. De asemenea, creștinii le oferă sprijin și vecinilor săraci și izolați, care nu dispun de o altă rețea de sprijin în acest sens.

Oricât de dramatică nu ar fi această pandemie, datorită acestui fapt, viața bisericii a avut de câștigat în vitalitate: creștinii se întâlnesc regulat online, ca să se sprijineasca reciproc și ca să slujească bisericilor lor. Aceștia au tras deja următoarea concluzie: «Nu este necesar să așteptăm până la izbucnirea altei pandemii, ca să mărturisim despre dragostea lui Isus!»

În regiunile în care restricțiile s-au relaxat, creștinii se întâlnesc din nou, în grupuri mici, ca să se roage împreună, să cânte și ca să se ajute reciproc. Pană acum nu s-a deschis încă nici o biserică.

(În imagine: Serviciu divin de Paști online într-o biserică chineză)

26-05-2020. Profund recunoscător pentru asistența alimentară furnizată, pe care unul dintre partenerii noștri din India, datorită suportului acordat de Porți Deschise, a putut s-o distribuie mai departe, ne roagă stăruitor pentru susținere în rugăciune.

Pastorul Samuel*, în India, s-a aflat brusc în aceeași situație ca și ucenicii lui Isus, atunci când au fost înconjurați de o mulțime de oameni, pe care nu au avut cu ce s-o hrănească. «Dați-le voi înșivă ceva de mâncare», le-a răspuns Isus. Ce provocare! Ce se poate face, dacă telefonul sună și oamenii înfometați cer ajutorul?

Pastorul Samuel nu avut nici o soluție la îndemână, însă, la fel ca Domnul Isus, și-a îndreptat privirile spre cer și I-a mulțumit lui Dumnezeu. Ajutorul a venit, în cele din urmă, prin generozitatea tuturor celora care susțin Porțile Deschise, în scopul satisfacerii nevoilor la fața locului. Este dragostea lui Dumnezeu, care motivează Biserica la acte de solidaritate, de care Samuel este foarte conștient. Produsele alimentare păreau să fi venit direct din cer. El se roagă ca Dumnezeu, în generozitatea Sa, să fie glorificat în continuare. «Am primit cinci pâini și doi pești. Trebuie să i le încredințăm lui Dumnezeu, ca să le înmulțească, pentru a hrăni mii de oameni.»

Dumnezeu este acela carte deschide uși și, de asemenea, ferestre! Pastorul relatează: «În anumite regiuni, poliția a permis o fereastră de timp de doua ore, ca populația să poată cumpăra și livra produse alimentare.» Partenerii de la Porți Deschise se folosesc de această oportunitate, ca să ajute. Produsele alimentare distribuite au fost o mare încurajare pentru creștini. Familia lui Aruns*de 12 membri se găsea într-o situație foarte precară. «Eu nu mai am serviciu, eram amenințați de riscul înfometării. Însă voi ne-ați adus de mâncare! Acum putem să supraviețuim o lună întreagă», a spus el cuprins de emoție.

Prin intrarea în vigoare a interdicției din 24 martie, milioane de creștini au rămas fără serviciu, fără bani și fără alimente. Ei trăiesc într-o țară dintotdeauna ostilă Evangheliei. Prigoana, epidemia de coronavirus și foametea amenință viața lor. Însă ei nu-ți pierd speranța, pentru că ei știu că alți creștini din toată lumea se roagă pentru ei. Dumnezeu le cunoaște lupta. Rugăciunea este un bun neprețuit: Ea deschide fereastra spre cer!

*Pseudonime

(În imagine: O creștină mulțumește lui Dumnezeu pentru asistența alimentară)

12-05-2020. La ora actuală, Guvernul de tranziție al Sudanului pregătește reforme legislative majore în domeniul libertății religioase. Acestea vizează, printre altele, și renunțarea la Islam, care se pedepsește încă cu moartea. În afară de aceasta, este prevăzută desființarea «comitetelor bisericești», instituite de stat.

Justiția sudaneză se bazează pe Scharia (dreptul islamic). Conform articolului 126, actual valabil, al Codului penal sudanez din 1991, renunțarea la Islam se pedepsește cu moartea. Blasfemia (defăimarea lui Dumnezeu) este considerată în Sudan a fi un delict, care poate fi sancționat cu până la șase luni de închisoare, cu biciuirea și cu o amendă.

Președintele de odinioară Omar Al-Bashir a insistat asupra unei interpretări mai severe a Shariei. Guvernul său a instituit «comitete bisericești», care, împotriva voinței bisericilor, au preluat controlul administrativ asupra proprietății bisericești. Din acest motiv, în anul 2017, conducătorii bisericii sudanezi au adresat o scrisoare de protest președintelui, având ca mesaj principal împotrivirea cu privire la exproprierea de facto a bisericilor, cauzată de aceste comitete. Acest fapt a condus la distrugerea bisericilor și la atacuri violente, mai mulți conducători ai bisericii au fost acuzați și arestați.

Conducătorii locali ai bisericilor au salutat anunțul ministrului Cultelor Nasr al-Din Mufreh de a desființa comitetele bisericești de stat. Jo Newhouse, purtătorul de cuvânt de la Open Doors, responsabil pentru Africa Subsahariană, a subliniat însemnătatea schimbărilor vizate: «Sunt evoluții demne de luat în considerare. Noi însă cerem urgent Ministrului Cultelor să ne asigure de punerea în aplicare promptă a Ordonanței de către toate partidele importante, iar bunurile sechestrate de către comitete să fie restituite bisericilor.»

De fapt, nu ne rămâne decât să așteptăm în ce fel vor fi acceptate inițiativele Guvernului de către susținătorii fostului regim. Open Doors se află în legătură strânsă cu creștinii sudanezi, care, în ciuda schimbărilor politice, din cauza credinței lor, sunt supuși în continuare unor presiuni masive. În plus, aceste evoluții îmbucurătoare sunt pentru creștinii de proveniență musulmană umbrite de starea economică devenită și mai precară din cauza Covid-19.

Cu toate acestea, după mulți ani de prigoană dură în țară, indiciile unei schimbări reale s-au înmulțit!

(În imagine: Biserică sudaneză)

30-04-2020. Tribunale închise, blocarea, interdicțiile de tot felul... măsurile de protecție aplicate împotriva virusul Corona complică eforturile depuse în vederea eliberării unei tinere creștine, care a fost răpită în Nigeria.

Familia lui Joy așteaptă de multă vreme, începând cu ziua de 23 martie. Ar fi trebuit să ajungă acasă, ca de obicei. Ce s-a întâmplat? Fata de 16 ani a părăsit școala publică din Pampaida (orașul Kaduna), așa cum au făcut-o și alte eleve. Guvernul a ordonat închiderea școlii, ca să fie oprită răspândirea virusului. Timpul trece, iar Joy încă nu a este aici. Îngrijorările cresc, iar familia o caută.

În timpul căutărilor lui Joy, fratele ei a primit un telefon din partea șefului satului. Acesta a aflat că sora lui a fost reținută de către Hamaza Bello, imamul principal al districtului Ikara. Joy a reușit să trimită părinților ei un mesaj telefonic, în care le-a solicitat urgent ajutorul. Ea era convinsă că viața îi este pusă în pericol. Când părinții ei au ajuns la imam, acesta le-a spus: «Joy este acum musulmană. Ea are de-acum părinți musulmani și nu va mai putea trăi cu creștinii laolaltă.» Imamul refuză să o reîntoarcă pe Joy părinților ei. Aceștia au plecat, dar au revenit mai târziu. De această dată însă, au fost întâmpinați de către un grup de adolescenți, care i-au amenințat.

Avocați creștini au intervenit în acest caz, însă răpitorul s-a opus. Măsurile luate împotriva Covid-19 îngreuiază firește munca acestora în mod suplimentar, întrucât și tribunalele sunt închise. Nu se cunosc mai multe informații legate de răpirea lui Joy, însă teama cu privire la o căsătorie forțată și că situația ar putea declanșa acte de violență crește.

În ciuda măsurilor luate de autorități și a interdicțiilor inerente ca urmare a declanșării virusului, comunitățile creștine din Nigeria de Nord sunt supuse, ca și mai înainte, atacurilor de tot felul.

Răpirile, care au ca urmare islamizarea și căsătoria forțată, au loc, uneori, în urma discuțiilor purtate cu imamii locali. Acestea fac parte dintr-o acțiune voită de «epurare religioasă», care are ca scop să desființeze populația creștină în favoarea celei musulmane.

Și alte fete creștine trăiesc o soartă similară cu cea a lui Joy. În data de 19 februarie 2018, Leah Sharibu a fost răpită împreună cu alte circa o sută de colege de clasă în Daphchi. Fetele musulmane au fost eliberate după o lună, însă Leah a rămas acolo ca «sclavă pe viață», pentru că a refuzat să-și renege credința creștină.

Acum șase ani, în data 14 april 2014, gruparea islamistă Boko Haram a răpit peste 200 de eleve într-un internat din Chibok. 107 dintre acestea, au fost de atunci eliberate sau au reușit să fugă, însă 112 se găsesc încă în captivitate.

În ciuda faptului că aceste evenimente au stârnit multă vâlvă, aceasta lucru însă nu a pus capăt atacurilor extremiste. Spre mare lor durere, și alte creștine anonime, au fost nevoite să experimenteze același lucru.

(În imagine: Creștinele tinere sunt expuse în mod deosebit pericolului)

2020-04-16. Pandemia cu COVID-19 s-a răspândit în toată lumea și este un motiv de neliniște pentru oameni. Aceasta însă aduce cu sine și surprize plăcute, așa cum ne mărturisesc creștinii din Uzbekistan.

Uzbekistan este țara din Asia Centrală în care creștinii sunt cel mai mult supuși opresiunii. În acest an, se află pe locul 18 în Indexul Global de Persecuție. Libertatea religioasă este, ce-i drept, prevăzută de Constituție, în realitate însă aceasta nu există. Bisericile sunt supuse controlului strict al autorităților și sunt ținta deselor raiduri ale poliției. Însă această situație s-a schimbat, de când s-a instalat epidemia.

Uzbekistan și-a închis, de asemenea, granițele și a luat măsuri drastice in ceea ce privește interdicția de ieșire din țară. Străzile din orașe sunt aproape goale, mijloacele de transport în comun nu mai există. Serviciile religioase au fost desigur suspendate și au loc, ori de câte ori este posibil, online. În mod surprinzător, autoritățile au cerut creștinilor să se adune în casele și în familiile lor, ceea ce mai înainte a fost strict interzis! Un cadou ceresc veritabil pentru bisericile mici, care nu sunt înregistrate oficial și care, în mod obișnuit, sunt expuse urmăririi penale.

Doar supermarketurile mari și piețele mai sunt deschise. Oare cum se poate supraviețui în condițiile date? Cea mai mare parte a populației, nu are un loc de muncă și astfel niciun fel de venit și nici nu primește ajutor din partea statului. Așa că, câțiva creștini dintr-o biserică locală, s-au hotărât să cumpere produse alimentare, ca să poată oferi familiilor sărace din cartierul lor un pachet cu provizii. Această campanie de ajutorare a sensibilizat mulți oameni: într-o săptămână, zece persoane și-au încredințat viața în mâinile lui Isus. Unul dintre acești creștini explică: «Într-un timp așa de dificil, trebuie să fim foarte prudenți și înțelepți și să respectăm regulile de siguranță. Însă nu vrem să ne inducem singuri frica și să ne ascundem. Vrem să aducem lumină și speranță, să-i sprijinim pe cei în nevoie și să comunicăm oamenilor despre dragostea lui Dumnezeu.»

Riscul de a fi amendat este mare, în caz că cineva și-ar părăsi locuința fără mască de protecție. De aceea alți creștini au cumpărat aproximativ o sută de măști de protecție, pe care le distribuie gratuit pe stradă, împărtășind în același timp Evanghelia.

În țările învecinate, situația este asemănătoare. Și aici creștinii acționează în mod creativ, ca să poată sprijini populația ținută închisă și îngrijorată. În Kazahstan, de exemplu, oamenii urmăresc cu interes filme creștine, care sunt puse la dispoziție online. Mulți spun că, datorită acestui lucru, le merge simțitor mai bine. Creștinii din Kârgâzstan, se roagă, folosindu-se de internet sau în grupuri mici, acasă. Aceștia vin, de asemenea, în sprijinul celor mai săraci cu provizii alimentare. În Rusia, creștinii din majoritatea bisericilor, s-au rugat împreună, două duminici la rând, pentru țară și pentru lume. Creștinii din Turkmenistan sunt, dimpotrivă, întristați: autoritățile nu informează populația și nimeni nu știe cu adevărat cât de serioasă este situația acolo. Oamenii sunt înspăimântați.

Acest virus, care, pe de o parte, a încurcat așa de mult lucrurile, a contribuit, pe de altă parte, la solidarizarea atât a creștinilor persecutați, cât și a celor care se bucură de libertate. Să ne rugăm în unison cu creștinii din Asia centrală și haideți să folosim orice ocazie ca să împărtășim dragostea lui Dumnezeu cu semenii noștri.

(În imagine: Creștini uzbeci, rugând-se în casele lor)

2020-04-02. La începutul acestei săptămâni, au devenit cunoscute primele infecții cauzate de virusul Corona. Creștinii de acolo ne imploră să ne rugăm urgent pentru ei.

Elias*, unul dintre lucrătorii sirieni ai Organizației noastre partenere, ne explică de ce Siria este deosebit de vulnerabilă în această privință. «Ani la rând, mulți sirieni nu au fost în stare să consume produse alimentare sănătoase. Doctorii din Siria observă, că din această cauză mult mai mulți oameni sunt mai predispuși bolilor sezoniere. Aceasta îi face pe oameni mai vulnerabili față de infectarea cu Corona.»

Un mare deficit se face simțit în domeniul produselor de igienă personală și în domeniul consumului de apă potabilă, la care a fost restricționat accesul. În orașele mai mari, domnește o enormă poluare atmosferică, din cauza multor generatori, care produc curent electric. În timpul războiului, mulți tineri și familii din Siria au fugit în alte țări, așa încât populația rămasă, într-un procent destul de mare, este reprezentată de oameni în vârstă. Aceștia sunt cei mai expuși pericolului. Dacă se îmbolnăvesc, nu au pe nimeni, care s-ar putea ocupa de ei.

Deși, în ultimii ani, puternic slăbită numeric, biserica din Siria a oferit totuși, în ciuda persecuției, multor oameni ajutor. Creștinii au nevoie urgentă de rugăciunea și susținerea noastră, pentru ca această puternică mărturie a dragostei lui Dumnezeu să poată rămâne în picioare.

În multe țări din Orientul Mijlociu, partenerii noștri au fost constrânși să-și restricționeze sau chiar să-și suspende călătoriile, întrucât bisericile nu se mai pot aduna laolaltă. Aceștia au trebuit să se organizeze altfel. «Serviciul nostru însă nu s-a oprit. Instruirea, întâlnirile de rugăciune, școlarizările...punem tot de ceea ce este nevoie la dispoziție online, ca să încurajăm adunările creștine. De asemenea, ajutăm în continuare familiile din Irak și Siria, ca să supraviețuiască și să se poată reinstala în țara lor», afirmă unul dintre cei contactați de noi, și adaugă: «Dacă ajutorul nostru ar înceta, simpla prezență a creștinilor ar fi amenințată.»

În alte țări din regiune, proiectele de natură spirituală, medicală sau proiectele de autoasistenta, care s-au dezvoltat în parteneriat cu bisericile locale, sunt, în măsura posibilităților, în plină desfășurare și acum. Pandemia nu apus capăt persecuției.

Pentru creștinii din Orientul Mijlociu, la criza de sănătate, se adaugă persecuția, precum și solitudinea, traumele, maltratările, amenințările și sechelele, pe care le-a lăsat prezența IS în regiune. Vrem cu orice preț să rămânem de partea fraților noștri prigoniți!

*Pseudonim

(În imagine: Ajutor alimentar în Siria)

2020-03-19. În timp ce izbucnirea epidemiei de COVID-19 a afectat în mod drastic Coreea de Sud și China, Coreea de Nord neagă, ca și mai înainte, cu încăpățânare, cum că pe teritoriul ei ar exista cazuri de îmbolnăvire.

Există foarte puțini doctori specialiști în Coreea de Nord, iar populația este nevoită să plătească des serviciile medicale, deși, oficial, asistența medicală este gratuită. De regulă, dacă cineva se îmbolnăvește, un membru al familiei merge spre «Jangmadang» (Piața neagră), încercând să caute pe cineva care comercializează medicamente, care însă adesea nu sunt marcate ca atare. Pe baza simptomelor descrise, vânzătorul dă un «sfat medical» și vinde medicamentul, despre care însă niciuna dintre părțile implicate nu știe, dacă într-adevăr poate ajuta.

Din această pricină, creștinii nord-coreeni solicită mâncare și medicamente. Ca reacție la aceasta, Porți Deschise, cu sprijinul multor creștini, livrează medicamente, care conțin atât etichetarea, cât și prospectul cu privire la întrebuințarea lor corectă – un câștig uriaș pentru Biserica subterană.

Din rândurile lor, provine și această consemnare-compliment, pe care Porți Deschise a primit-o, ca reacție la o asemenea livrare: «Chiar dacă iarna friguroasă a sosit, inimile noastre sunt pline de căldură și pasiune. Așa cum lumina soarelui luminează printre crăpăturile [unui perete] și încălzește, tot așa suntem și noi atinși de dragostea și căldura voastră, care ne umple inimile. [...] Vă mulțumim pentru sacrificiul, pentru căldura și pentru grija voastră [...] Ne dăm toată silința să-L slujim cu credincioșie pe Dumnezeu și să trăim pentru El.»

John Choi*, un refugiat nord-coreean de altădată, ne reamintește: «Rugăciunile și sprijinul pentru creștinii secreți trebuie să continue, iar noi trebuie, prin intermediul tuturor canalelor care ne stau la dispoziție, să luăm în considerare nevoile lor. Cel puțin, canalul rugăciunii este tot timpul deschis.»

Chemare la rugăciune
Ținând seama de situația mondială actuală și de teama legată de răspândirea virusului Corona, vrem să ne mobilizăm în rugăciune.

Creștinii prigoniți ne învață să ne îndreptăm privirea la Isus, indiferent de felul în care arată împrejurările. Speranța noastră în Dumnezeu nu ține de împrejurări, iar încercările trebuie să ne motiveze să ne bazăm tot mai mult pe El.

Să cugetăm la acest lucru, mai ales acum, când lumea din jurul nostru este copleșită de teamă. Să rămânem statornici în credință și să nu ne pierdem speranța: «Dumnezeul speranței să va umple cu toată bucuria și pacea pe care o dă credința, pentru ca, prin puterea Duhului Sfânt, să fiți plini de nădejde.» Romani 15:13

*Pseudonim

(În imagine: Vânzările de pe străzile din China, în apropiere de granița cu Coreea de Nord)

2020-03-05. Iarna și începutul primăverii sunt perioade deosebit de dure pentru populația nord-coreeană, iar creștinii reprezintă categoria populației ce a mai expusă în acest sens. Rezervele de alimente și bunurile esențiale sunt consumate deja, iar noua recoltă încă nu este disponibilă.

Clasificarea populației în grupuri sociale, numită «songbun», produce discriminări puternice. Cetățenii, clasificați drept «fideli» (28%), «indeciși» (45%) sau cei «ostili» (27%) sunt tratați diferit în domeniul sănătății, al muncii, chiar și în domeniul alocării alimentelor. Aproximativ 300’000 de creștini aparțin ultimului grup, considerat a fi antiguvernamental. Se estimează că zeci de mii de creștini sunt arestați în lagăre de concentrare. În cazul unei epidemii, nu pot spera la niciun fel de tratament.

Granița cu China este închisă
În plus, granița cu China este de curând închisă, ca să fie împiedicată epidemia de coronavirus. Prezența militară a fost intensificată. În felul acesta, nu au mai fost transportate produse alimentare, medicamente și materii prime pentru fabricile din țară. Prețurile au crescut simțitor. Deficitele se fac simțite. Un diplomat nord-coreean de odinioară afirmă: «Odată cu izbucnirea bolii infecțioase, medicamentele sunt raționalizate chiar și pentru elită». Chiar și serviciile prestate de Porți Deschise în folosul creștinilor nord-coreeni sunt afectate.

O țară total dezinformată
În majoritatea țărilor, Serviciile Medicale Naționale informează populația și se iau măsuri de precauție. Nu este însă și cazul obscurei Corei de Nord. Oficial, în țară nu s-a confirmat niciun caz de contagiune. Totuși, provincia Nordpjöngjang a raportat, în data de 7 februarie, că cinci oameni ar fi decedat în urma stărilor febrile acute. Guvernul neagă cum că Coronavirus ar cauza morții acestor oameni. Totuși, Ministerul Sănătății din Coreea de Nord indică faptul că oamenii, care sunt suspectați de infecție, din cauza febrei sau tusei, trebuie tratați în regim de carantină.

În caz că epidemia din Coreea de Nord se va confirma, repercusiunile vor fi mult mai dezastruoase decât în țara învecinată China. Fără instalații sanitare adecvate și fără suficiente medicamente, Coreea de Nord nu ar fi in stare să asigure asistența medicală necesară.

În trecutul apropiat, holera și tuberculoza au cauzat moartea multor oameni vulnerabili. Timothy Cho*, un supraviețuitor, care s-a refugiat din Coreea de Nord, își amintește: «Am fost unul dintre copiii străzii infectat cu holeră. Am fost sortit pieirii, fără îngrijire și mâncare.»

*Pseudonim

(În imagine: Copil al străzii în Coreea de Nord)

2020-02-25. Aceștia au fost acuzați pe nedrept de crimă. 40 de creștini pakistanezi au fost eliberați după cinici ani de închisoare.

Cei cinci ani de închisoare au fost un coșmar pentru 42 de creștini, care au fost acuzați de omor. Doi dintre ei au murit în închisoare din cauza îngrijirii medicale necorespunzătoare. În data de 29 ianuarie, Curtea Supremă din Lahore a făcut cunoscut verdictul: Grațiere! O dată cu recăpătarea libertății începe și lupta pentru recunoaștere ca cetățeni cu drepturi depline. Unul dintre bărbați a spus: «Ne gândim la cei doi frați ai noștri, care au decedat în închisoare. Moartea lor a avut efectul unui catalizator, aceasta a pus în acțiune primii pași în direcția acțiunilor concrete în vederea obținerii dreptății. Fără acest lucru eliberarea noastră nu ar fi fost posibilă.»

Cele doua atacuri sinucigașe asupra bisericilor lor, în anul 2015, care au lăsat în urmă 17 morți și 80 răniți, au dezlănțuit furia creștinilor într-un cartier din Lahore. Poliției locale i s-a reproșat lipsa de implicare și faptul că nu a protejat clădirile. Această furie a condus la altercații necontrolate, în care doi musulmani, suspectați de complicitate, au fost uciși de mulțime. Mass-media pakistaneză se folosește de acest mesaj, ca să alimenteze ostilitatea față de comunitatea creștină. Ca urmare, 42 de creștini au fost arestați și acuzați de omor (vezi e-mail-ul cu știrile din data de 20.03.2015).

În timpul arestului, acești creștini au fost nevoiți să facă o înțelegere de natură financiară cu familiile celor două victime, ca să elimine orice act de ostilitate legat de grațierea lor. Conform dreptului pakistanez, acesta este un pas inevitabil în fața jurisprudenței.

În luna mai 2017, a fost făcut public ceea ce procurorul a adus la cunoștința celor 40 de creștini: anume faptul că eliberarea lor ar fi condiționată de convertirea la Islam. Acesta a fost acuzat de prozelitism și a fost revocat din funcție. Cazul a provocat scandal în Conducere. «Astăzi Îi mulțumim lui Dumnezeu, însă nu putem să uităm realitatea brutală pe care a trebuit să o suportăm. Un drum lung ne stă în față, ca să ajungem să ne vindecăm trupește, emoțional și spiritual», subliniază unul dintre cei eliberați. «Vă rugăm să vă rugați ca să fim înconjurați de oameni potriviți.»

Deja în luna mai 2018, senatorul Farhatullah Barbar a deschis subiectul legat de acest caz. Acesta a cerut ca acuzația de terorism la adresa creștinilor arestați să fie respinsă: «Acum trei ani, au fost atacate trei biserici creștine, fapt care a avut ca urmare moartea numeroșilor cetățeni creștini. Populația locală a organizat manifestații de protest legate de moartea concetățenilor, ceea ce reprezintă dreptul lor absolut. Ei bine, acești oameni au ajuns să fie închiși în penitenciare!» Ulterior, Comisia Specială pentru Drepturile Omului a Senatului pakistanez a explicat: «Acuzația de terorism adresată împotriva creștinilor arestați trebuie să fie suspendată, iar aceștia trebuie sa fie aduși în fața unui instanțe civile.» Între timp, efectul mass-mediei legat de eliberarea lui Asia Bibi a avut o influență decisivă asupra autorităților. Un înalt funcționar chiar a spus: «Suntem cu toții gata să eliminăm mentalitatea extremistă și să schimbăm țara într-o societate tolerantă și moderată.»

Este acesta oare un ecou pozitiv pentru creștinii pakistanezi, care sunt tratați ca cetățeni de clasa a doua? «Dorim ca Guvernul să acorde creștinilor poziția și drepturile care li se cuvin», speră aceștia.

(În imagine: Cartierul Yohanabad, unde s-au produs tulburările din 2015)

2020-01-23. Coreea de Nord, Afganistanul și Somalia (în imagine). Trei țări diferite care au ceva în comun: creștinii sunt persecutați în mod extrem. Să ne rugăm pentru ei!

Coreea de Nord, Afganistanul și Somalia sunt țările în care creștinii sunt prigoniți cel mai mult, după cum indică Indexul Mondial de Persecuție pentru anul 2020, care a fost publicat în data de 15 ianuarie. Indexul enumeră 50 de țări, în care creștinii sunt supuși la cele mai aspre persecuții, din cauza credinței lor.

Locul 1: Coreea de Nord
Nicăieri în lume, persecuția creștinilor nu se manifestă așa de brutal și nemilos ca în Coreea de Nord, care, începând cu anul 2002, se află pe primul loc în Index. Țara este condusă cu o mâna de fier, începând cu anul 1948, de către Familia Kim. Cultul de personalitate, manifestat exclusiv față de această familie, nu lasă loc și spațiu pentru o altă religie. Cei 300 000 de creștini, care sunt nevoiți să reziste, trebuie să-și păstreze credința în secret. Părinții le pot povesti copiilor lor despre credință doar când aceștia sunt suficient de mari, ca să înțeleagă ce fel de pericole ar putea aduce aceasta cu sine. Simplul fapt al deținerii unei biblii poate să ducă la exilarea într-un lagăr de muncă forțată. Cu toate acestea, Biserica din Coreea de Nord nu doar că supraviețuiește, ci și crește în mod constant.

Locul 2: Afganistan
Puținii creștini străini au părăsit țara, iar creștinii afgani sunt toți de sorginte musulmană. Ei trăiesc sub amenințarea permanentă a extremismului islamic, care, din cauza rivalităților etnice, corupției și criminalității, este din ce în ce mai accentuat. A avea un creștin în familie este o dezonoare. În caz că se descoperă acest lucru, acesta va trebui, fără ezitare, să dispară fără urmă. Dacă este vorba, de pildă, de un antreprenor, afacerea lui va fi distrusă. În felul acesta, puținele mii de creștini afgani sunt nevoiți să fie deosebit de discreți, când vine vorba despre credința lor. Aceștia nu stabilesc contacte cu alte persoane decât foarte rar. Un afgan din Biserica subterană afirmă: «Nu avem deloc teamă. Suntem puternici și plini de speranță. Știm că Isus va reveni, de aceea există așa de multă suferință și prigoană.»

Locul 3: Somalia
Islamul este, conform Constituției, religie de stat în Somalia, de aceea convertirea la creștinism este considerată ilegală. Cel care se dezice de Islam, comite un act de trădare de neiertat față de familie și clan. Islamiștii radicali (Al-Shabab) au declarat public, că vor să epureze țara de creștini. Ei contează foarte mult pe clanul pe care se bazează structurile sociale somaleze, în scopul obținerii de informații despre eventualii creștini, pe care aceștia îi omoară în mod crud și fără să suporte pentru aceasta vreo consecință. În Somalia, viața creștinilor depinde foarte mult de nivelul lor de prudență. Cei o sută de creștini de acolo trăiesc, de obicei, izolați. Doar puțini dintre ei, reușesc să se adune în grupuri mici, ca să-și împărtășească credința și ca să se încurajeze reciproc.

În fața lui Dumnezeu, fiecare creștin, care trăiește în contextul prigoanei extreme, este prețios, indiferent că este nord-coreean, afgan sau somalez. Noi, cei care putem să ne rugăm în libertate, haideți să aducem în rugăciunile noastre, în mod special, pe frații și surorile noastre din aceste națiuni.

2020-01-16. Bahrom Kholmatov s-a bucurat de anul 2020: Eliberarea sa era prevăzută pentru primăvară. În mod nesperat, pastorul a fost eliberat cu trei luni mai devreme din închisoare!

«La mulți ani în Noul An care vine!» Urările de An Nou au, de această dată, o semnificație mai profundă. Pentru el, 2020 va fi, neîndoielnic, un an mai bun decât 2019, 2018 și 2017! Pastorul a executat pedeapsa cu închisoarea la 350 km depărtare de familia sa. Spre marea sa uimire, a fost eliberat în data de 18 decembrie 2019, fără explicații.
La ieșirea din închisoare, și-a exprimat imediat bucuria și mulțumirea: «Doresc să le mulțumesc din toată inima tuturor celor care m-au sprijinit și s-au rugat pe mine, pentru familia mea și pentru biserica din care fac parte.»

Anul trecut, Porți Deschise a organizat o acțiune de încurajare prin scris, în folosul lui Bahrom. Soția sa a primit scrisori de încurajare din toată lumea. Mulți s-au rugat pentru eliberarea sa în timp ce pastorul se găsea încă închisoare.

«Pe parcursul acestor trei ani, am simțit rugăciunile voastre. Acestea m-au ajutat să rămân puternic. Datorită lor au fost încurajați soția și copiii, dar și membrii bisericii mele, care au fost nevoiți să se descurce fără pastor și care au fost urmăriți de autoritățile din clădirea noastră. Rugăciunile voastre ne-au ajutat să facem față tuturor acestor greutăți și să creștem spiritual. Vă sunt profund recunoscător, adăugă Bahrom.»

Bahrom Kholmatov a fost arestat în biserica sa, în timpul unei razii nemiloase a poliției secrete. A fost condamnat din cauza «acțiunilor extremiste și pentru instigarea la ură religioasă», din cauza cântărilor de laudă, a căror conținut «incită poporul la răsturnarea guvernului», conform interpretărilor funcționarilor. Familia lui Bahrom, prietenii și membrii bisericii au fost amenințați de către funcționari, în caz că ar fi dat la iveală detalii legate de caz, de proces sau de arest. El însuși a fost în detenție solitară și nimeni, în afară de soția sa, nu a avut voie să-l viziteze.

(În imagine: Pastorul Bahrom Kholmatov împreună cu fiul său Firus în anul 2017)

2019-12-23. Ian este expert în persecuție și a vizitat Coreea de Nord de mai multe ori. El s-a întâlnit, de asemenea, cu cetățeni ai Coreii de Nord, care au fugit din țara lor. Bazând-se pe rapoartele lor, și-a imaginat ziua de 25 Decembrie în «Gulagul» nordcoreen:

Domnește un frig pătrunzător. Zăpada acoperă barăcile. Rutina din lagăr va fi astăzi aceeași ca în oricare altă zi. În această dimineață de Crăciun, Kwon* nu se întreabă cu ce se va îmbrăca. Va purta aceleași haine murdare, uniforma nepotrivită pentru mărimea lui, la fel ca și ieri.

Înainte de a se trezi, Kwon se roagă ca familia sa să fie tratată mai bine ca prizonierii din lagărul în care se află acum. Gândurile sale hoinăresc spre acea seara pașnică din trecut, când putea să-și aducă copii în pat și să le povestească povești interzise. Când credința sa a fost descoperită, soția sa, fiul și fiica sa au devenit imediat aparținătorii familiei unui delicvent politic. Ei au fost exportați în alt lagăr, întrucât a fost «necesară» reeducarea. Kwon speră ca ei să-i fi iertat mărturia de a fi creștin. El nu a mai auzit nici o știre din partea lor și nu știe dacă mai sunt în viață.

E dimineața, orele 04:30. A sosit timpul timpul deșteptării și a prezentării la locul de muncă. Kwon se teme de apelul de dimineața. Împreună cu alți prizonieri, trebuie să stea aliniați în rând, mai mult de o oră, în timp ce gărzile îi strigă după număr. Apoi, Kwon ia micul dejun (100 grame de mălai cu apă tulbure) și merge spre mina de extras cupru. El trebuie să se concentreze pe munca sa și, în timpul acesta, încearcă să nu se gândească la mâncare. Kwon se roagă pentru putere, ca să poată presta aceasta muncă extenuantă și pentru rezistență până seara. El se roagă, de asemenea, să prindă un supliment de hrană, care să-i completeze rația alimentară până la orele 19:00 seara, când vine următoarea «masă».

Cum este posibil ca 20 de milioane de oameni să se lase conduși de un stat cu atâta cruzime? De ce regimul nordcoreean este atât de atroce față de creștini? În Coreea de Nord are loc o luptă spirituală. Mai mult de 70 de ani de îndoctrinare au făcut din această țară o fortăreață. Mai multe generații la rând au fost învățate că, în afară de Marii Conducători, nu există alți Dumnezei. În felul acesta, fiecare creștin trebuie nimicit, iar familia sa trebuie pedepsită. Coreea de Nord este o închisoare mentală uriașă, care poate fi dărâmată doar de puterea lui Isus.

«În această seara de Crăciun mă voi ruga pentru frații mei nordcoreeni, care stau după zăbrele și suportă gardul de sârmă ghimpată. Oare știu ca este Crăciunul? Mă rog ca Lumina lui Dumnezeu să lumineze prin ei, chiar și în iadul lagărului», spune Jan în final.

*Pseudonim

(Exemplu fictiv)

2019-12-20. Republica Centrafricană se reface greu după războiul civil, care a forțat țara să îngenuncheze și în multe vieți și familii a lăsat urme foarte dureroase. În această situație foarte dificilă, creștinii se ridică, ca să aducă o nouă speranță.

Cu ocazia unei călătorii din luna noiembrie, doi membri ai echipei de la Porți Deschise din Elveția s-au întâlnit cu pastorul Richard în Bossangoa. El se implică activ în programele comunitare, datorită cărora creștinii locali își pot construi o nouă viață.

Rebelii Séléka, majoritar musulmani, au comis în timpul războiului civil fapte oribile. Ei s-au retras la o distanță de doar 60 km de Bossangoa, însă populația rămâne în stare de alertă maximă. Din cauza situației persistente de nesiguranță, încă mai sosesc persoane strămutate din orașele apropiate.

Richard povestește prin ce a trecut: «Fratele meu a condus un grup de autoapărare în timpul evenimentelor dramatice din 2013. Aceasta a condus la represalii grave. Rebelii Séléka mi-au omorât fratele și au încercat să mă omoare și pe mine. Am fugit și ne-am ascuns opt luni de zile în savană.» Richard a fost puternic traumatizat. El și-a pierdut toată speranța și s-a simțit «ca mort». Era plin de resentimente și a vrut să se răzbune.

Apoi, echipa de la Porți Deschise a plecat spre Bossangoa, ca să ofere consiliere centrată pe traumă și să pună pe picioare proiecte de reabilitare. Pastorii și victimele, în mod special văduvele, au fost susținute în acest sens.

Această școlarizare i-a deschis ochii lui Richard, l-a ajutat să se refacă și să capete speranță. Acum este pe deplin convins! Împreună cu alți pastori, a înființat o Asociație numită «Constructorii», inspirat din Neemia 2:18: «Ridicați-va, haideți să zidim!». Richard explică: «Suntem constructori aflați într-un serviciu complex.» Grupul nu organizează doar seminare pentru oamenii traumatizați, dar se implică, de asemenea, în acțiuni de consolidare a proiectelor de dezvoltare în domenii precum: creșterea vitelor, agricultură, farmacie, sanătate.

Richard are, de asemenea, viziunea să înființeze un orfelinat. Familiile din zonă primesc deja în familiile lor copii orfani. Păstorul însuși a acceptat unsprezece persoane de proveniență musulmană. Aceștia erau pe fugă, de când familiile lor i-au forțat să plece, și au venit pe jos dintr-un oraș aflat la 85 km depărtare. Ei sunt primii musulmani, care au fost primiți aici după criza din 2013-2014. Pastorul Richard își asumă un risc imens. El a explicat comunității, că prin aceasta urmează exemplul dragostei lui Isus. Isus ne cere să fim ospitalieri.

La sfârșitul vizitei, Richard a spus călătorilor noștri: «Prezența voastră a fost o încurajare pentru noi. Am auzit că cei „albi“ se roagă pentru noi, dar am avut dubii cu privire la acest lucru. Acum știm că voi ne iubiți. Rugați-vă în continuare pentru noi! Povestiți comunităților voastre cum Dumnezeu ne-a reabilitat, că este o consecință a rugăciunilor voastre. Vizita voastră ne-a făcut bine, ne-a consolat.»

*Pseudonim

(În imagine: O văduvă cu copilul ei, aflată în ZAR, susținut de proiectele de la Porți Deschise)

2019-12-05. Din cauza politicii naționaliste promovate de Guvernul din India, creștinii sunt prigoniți din ce în ce mai mult. Acest lucru nu împiedică însă pe indieni să-l găsească pe Isus.

Pastorul Ramsu Damor și familia sa, au fost alungați de acasă, fără să poată lua ceva cu sine. Soția sa a fost hărțuită de către fratele ei mai mic. Totuși, pastorul rămâne statornic în credință și suportă totul pentru Isus. El spune: «Voi rămâne tare în credință până la ultima mea suflare, chiar dacă toată lumea este împotriva mea.»

Fermitatea creștinilor supără partidele extremiste hinduiste. Creștinii care vorbesc despre credința lor, sunt socotiți agenți susținuți de către străinii, care caută să atragă oamenii cu bani sau cu avantaje materiale.

Un Ravi, pățit în această direcție, creștin de 65 de ani spune: «Ziarul local mi-a reproșat pe nedrept că aș încerca prin mijloace ilicite să convertesc oameni la creștinism. Am fost bătut brutal, de două ori, și extremiștii au încercat să-mi incendieze casa. Am avut o mare frică, dar, din nefericire, nu le-a reușit. Totuși, m-au amenințat cu noi acte de violență, dacă îl voi propovădui în continuare pe Isus.»

În sudul Indiei, rata violenței împotriva adunărilor religioase creștine crește mai rapid față de majoritatea altor religii.

Inițial, bisericile au fost împroșcate cu pietre, ca să fie intimidați creștinii. În ultimii ani, atacurile au fost mai dese și mai grele. Bisericile au fost incendiate și atacurile au devenit pentru creștini din ce în ce mai periculoase. De aceea creștinii au construit locuri de adunare mai discrete. Însă autoritățile au reacționat. «Guvernul a emis restricții pentru autorizațiile de construcții și pentru exploatarea acestor spații», ne explică unul dintre partenerii noștri.
Acesta adaugă în continuare: «În multe districte, sunt chiar și adunările în casele particulare interzise. Suntem neajutorați!» Sute de incidente confirmă această afirmație. Dacă se întâmplă să fie atacată casa unui creștin, poliția nu intervine, chiar dacă se întâmplă să fie și răniți.

Din cauza creșterii puternice a ratei persecuțiilor, partenerii de la Porți Deschise susțin seminarii în număr mai mare în vederea pregătirii creștinilor față de persecuții. Ravi a putut sa ia parte la o asemenea instruire: «A fost exact ceea ce mi-a trebuit. Acum încerc să aduc noii convertiți încoace, căci aceștia sunt confruntați cu puternice acțiuni de rezistență.»

În seminarii, înveți cum să înțelegi persecuția din perspectivă biblică. Acolo sunt comunicate, de asemenea, cunoștințe din domeniul dreptului. Creștinii sunt adesea arestați de poliție sau sunt atacați de extremiștii hinduiști. Dacă aceștia își cunosc drepturile ca cetățeni indieni, pot pretinde protecție judiciară, cel puțin în anumite situații. Ravi explică mai departe: «Am fost deja adesea interogat, însă poliția nu a avut niciodată motive suficiente ca să mă aresteze. Nu mi-am abnegat credința niciodată și nu am renunțat la slujba mea. Dumnezeu mi-a dat putere pentru aceasta.»

În ceea ce îl privește pe pastorul Ramsu Damor, acesta a fost susținut financiar, ca să poată închiria pentru familia sa o nouă locuință.

(În imagine: Serviciu religios la creștini acasă)

2019-11-19. Cu ceva mai mult de 30 de ani în urmă, lumea și-a îndreptat privirea spre Germania: «Zidul», simbolul cel mai evident al separării Estului de Vest, a fost dărâmat. În special în ceea ce privește situația celor două Coree, în a cărei parte de nord creștinii sunt persecutați în modul cel mai dur, acest eveniment este până astăzi dătător de speranță.

Considerat de multă lume imposibil, sfârșitul separării Germaniei și a Europei s-a realizat cu o rapiditate uimitoare. Totuși, numeroasele rapoarte din mass-media au lăsat un aspect nemenționat: De-a lungul mai multor ani, oamenii din toată lumea s-au rugat exact pentru acest lucru. În 1982, Porți Deschise a inițiat o campanie de rugăciune pentru Uniunea Sovietică. Peste tot în lume, oamenii s-au rugat pentru sfârșitul reprimării prin comunism. Un colaborator nigerian de la Porți Deschise își amintește: «În Universitatea noastră, au avut loc întâlniri de rugăciune, în care ne-am rugat special pentru căderea Zidului Berlinului.»

Încet, dar sigur, au început să se schimbe lucrurile. Începând cu 1987, o mulțime de deținuți au fost eliberați din cauza credinței lor, din lagărele de muncă și din celulele de închisoare. În contextul reformelor, datorate Secretarului General al Partidului Comunist de odinioară, Gorbaciov, a fost posibil, prin intermediul serviciilor poștale obișnuite din 1988, expedierea a zeci de mii de Noi Testamente către creștinii din Uniunea Sovietică. În noiembrie 1989, a început, în sfârșit, dărâmarea Zidului Berlinului. Un membru al echipei Porți deschise povestește: «Colegul meu și eu am urcat direct în mașină și am plecat spre Berlin, ca să luăm parte la acest eveniment epocal. Ce bucurie imensă, ce răspuns la rugăciune! Acum mă rog pentru Coreea de Nord. […] În Berlin a căzut Zidul, Dumnezeu poată să facă asta și în Coreea!»

În Coreea, o asemenea evoluție pare a fi imposibilă. Totuși, oameni ca Hannah* experimentează cum Dumnezeu răspunde la rugăciuni. Li s-a permis evadarea din țara natală spre Coreea de Sud. De câteva luni, a avut posibilitatea să întâlnească pe câțiva dintre cei care s-au rugat, care, de foarte mulți ani, îi sprijinesc pe creștinii din Coreea de Nord. Ea ne-a scris de curând: Dumnezeu a deschis ușile închisorilor pentru apostolul Petru și Paul. Într-o anumită măsură, familia mea a experimentat aceeași minune, ca ușile închisorilor să se deschidă și cătușile să cadă. Îl lăudăm pe Tatăl nostru ceresc, care a ascultat rugăciunile noastre din închisoare.

*Pseudonim

(În imagine: Punct de frontieră dintre Coreea de Nord și cea de Sud)

2019-11-07. Ebrahim Firouzi a fost eliberat din închisoare în data de 26 octombrie. Totuși, el trebuie să ispășească încă doi ani de exil în Sarbaz, oraș apropiat de granița pakistaneză, aflat într-o poziție dezavantajată.

Creștinii iranieni se bucură de o veste foarte bună: «Suntem fericiți că Ebrahim Firouzi a fost eliberat din închisoare. Vă rog să vă rugați pentru fratele nostru drag, care a stat peste cinci ani în închisoare. În curând, va ispăși și restul de pedeapsă: doi ani de exil intern.»

Da, ne bucurăm împreună cu frații noștri din Iran. Împreună cu ei, le mulțumim tuturor celor care, de-a lungul acestor ani lungi și plini de suferință, s-au rugat pentru Ebrahim. Îi suntem mulțumitori lui Dumnezeu că Ebrahim este în stare bună de sănătate. Eliberarea sa era planificată pentru anul 2020. În data de 26 octombrie, directorul închisorii din Karaj a vrut să-l trimită pe Ebrahim în Sarbaz, direct în exil. Totuși, a primit o permisiune provizorie de libertate, ca să poată obține din nou documentele, pe care serviciile secrete iraniene le-a confiscat în timpul aretării sale. Pentru timpul petrecut în exil, a trebuit să-și găsească singur un adăpost și un loc de muncă.

Tânărul în vârstă de 34 de ani și-a petrecut mai mult de șapte ani în spatele gratiilor! Acest creștin de proveniență musulmană a fost arestat deja de trei ori. Ultima lui arestare a avut loc în august 2013. Pe atunci, a fost condamnat la un an de închisoare și doi ani de exil, din cauza «propagandei împotriva Republicii islamice Iran, a răspândirii Evangheliei și a gestionării unei pagini web creștine». În loc ca la data stabilită acesta să fie eliberat, Ebrahim a fost adus din nou în fața tribunalului, în martie 2015, fiind condamnat pentru încă cinci ani, din cauza «acțiunilor îndreptate împotriva siguranței naționale și a coluziunii cu grupurile din străinătate».

Iranul, pentru care islamul de tip șiit reprezintă religia de stat, consideră creștinismul ca pe o influență vestică dăunătoare. Creștinii de proveniență musulmană sunt în mod special urmăriți și persecutați.

În data de 25 septembrie, trei creștini Asghar Salehi (43), Mohaammadreza Rezaei și un alt creștin de proveniență musulmană au fost condamnați din cauza credinței și a activităților religioase la șase luni de închisoare. Judecătorul a respins declarația lui Asghar. El l-a avertizat că va fi supravegheat și că îl vor constrânge să suspende toate activitățile de natură creștină. În data de 13 octombrie, tribunalul iranian a condamnat pe alți nouă creștini la cinci ani de închisoare din cauza «acțiunilor îndreptate împotriva siguranței naționale». Toți aceștia sunt de proveniență musulmană.

Sursă: Concernul Orientului Mijlociu

(În imagine: Închisoarea Evin din Teheran)

2019-10-29. Aproape 50'000 de creștini stau în mijlocul conflictului dintre Armata kurdă, Armata siriană și cea a Turciei. Ei au nevoie de se sprijinul și rugăciunea noastră.

Străzile orașului sirian Qamischli, apropiat de granița Turciei, s-au golit brusc, când în după-amiaza zilei de 9 octombrie au răsunat primele explozii. De atunci, se pare că viața a încetat. Bombele cad fără să facă diferență intre soldați și persoanele civile sau între posturile armate și magazine.

Până acum, se estimează că cel puțin 90 de familii creștine din Qamischli au fugit, în timp ce altele se află încă în oraș. Un pastor a vizitat o familie creștină, a cărei casă a fost bombardată. «Fadi, tatăl, a fost rănit. Soția sa a fost grav rănită la coloana vertebrală și ar putea rămâne paralizată, dacă nu se operează. Ambii copii sunt complet îngroziți. Casa și magazinele învecinate au fost distruse. Vinerea trecută, seara, a fost lovită cea mai mare brutărie», relatează păstorul. Locuitorii sunt neajutorați.

În mijlocul climatului de teroare, amenință să se instaleze un alt pericol înspăimântător, anume acela că membrii Organizației Satului Islamic ar putea să evadeze din închisori. Conform indicațiilor Forțelor Armate, sute de deținuți ar fi putut evada. Populația este înfricoșată de atacurile teroriste, întrucât, după evadare, combatanții ar putea unelti în mod special împotriva creștinilor și împotriva populației yazidi. Familiile creștine rămase, afirmă: «Fie ca Dumnezeu să ne conducă, ca în această situație dificilă să facem ceea ce trebuie făcut.»

Partenerii noștri locali au început deja să acorde ajutor umanitar: asistență medicală celor răniți, împărțirea de produse alimentare și haine, susținere în cazurile de stres post-traumatic etc. În toate felurile posibile, aceștia caută să intervină atât pentru creștinii celor care au rămas pe loc, cât și pentru cei care au evadat.

(În imagine: Un membru al bisericii distribuie în Qamischli ajutor de urgență în forma bonurilor de masă)

2019-10-10. Având în vedere amploarea pe care a luat-o terorismul în țară, bisericile din Burkina Faso apelează la Comunitatea internațională. În acest sens, a fost lansat un lanț de rugăciune. Haideți să susținem pe frații noștri burchinezi!

De când s-au întețit atacurile jihadiste din nordul țării, Burkina Faso este zguduită de o criză umanitară fără precedent. Întreaga polulație este afectată de acest lucru. Totuși, în ultimele luni, acestea au fost îndreptate intenționat împotriva creștinilor. «Este un fenomen nou în această țară, în care există o cultură a toleranței interreligioase, care este cu totul specială în Sahel», afirmă Illia Djadj, expertul de la Porți Deschise responsabil pentru Africa de Vest. «Dacă Burkina Faso se scufundă în haos, acest fapt se va lăsa cu repercusiuni asupra întregii regiuni.»

În 2019, pe parcursul a opt atacuri organizate, au fost omorâți 27 de creștini. Zeci de biserici au fost închise în nordul țării, ca să fie prevenite alte atacuri. Un număr necunoscut de pastori împreună cu familiile lor au fost răpiți și se află încă în captivitate. Conform rapoartelor, au fost alungați aproape 290 000 de oameni. 330 000 de copii nu mai frecventează școala.

Ce se va întâmpla cu miile de familii, care au fost nevoite să-și părăsească brusc satele, fără posibilitatea de a lua ceva cu ele? Cum ar trebui să supraviețuiască toate aceste familii, cărora agresorul le-a interzis pur și simplu să-și cultive pământurile? Dacă nu se va întreprinde nimic în acest sens, există pericolul instalării unei crize umanitare fără precedent în regiunea Sahel și în regiunea de Nord-Centru.

În mijlocul acestei incertitudini, Federația Bisericilor și Misiunilor evanghelice (FEME) din Burkina Faso a apelat săptămâna aceasta la Comunitatea internațională, ca să atragă atenția acesteia asupra situației creștinilor din nordul țării, care devine din ce în ce mai precară. Prin acest «Apel din Ouagadougou» Organizația trage un semnal de alarmă, solicitând urgent atât ajutor umanitar, precum și ajutor militar.

În același timp, în data de 18 septembrie, FEME a inițiat un lanț de rugăciune, caruia i se puteau alătura, de asemenea, creștinii din Occident. Să ne rugăm pentru frații și surorile noastre din Burkina Faso!

(În imagine: Pastori strămutați într-o tabără de refugiați din Kaya, situată la 100 km Nord-Est de Ouagadougou)

2019-10-01. În dimineața zilei de 2 septembrie, Organele de poliție au făcut o vizită în biserica «Prințul Păcii» din localitatea algeriană Ighzer Amokrane și au sigilat clădirea.

Încă de la mijlocul lunii august, a fost emisă reglementarea administrativă legată de închiderea bisericii. Drept consecință, membrii bisericii au ocupat temorar biserica, protestând în felul acesta impotriva reglementării.

Reprezentantul Oragnizației-umbrelă al bisericilor protestante recunoscute oficial din Algeria, au considerat închidrerea bisericii ca fiind ilegală, întrucât aceasta nu a fost dispusă de instanță. În data de 28 august, în timpul unei întâlniri ai reprezentanților Comunității Bisericilor Protestante din Algeria cu autoritățile districtuale, funcționarii au acceptat să mai verifice încă o dată cazul. Până la sigilarea bisericii din data de 2 septembrie, nu s-au înregistrat alte luări de poziții oficiale. În schimb, în data de 2 septembrie, au fost citați, de asemenea, conducătorii unei alte biserici aflate în legătură cu Comunitatea Bisericior Protestante din Maâtkas. Deși au fost supuși unui interogatoriu aspru, aceștia se arată a fi foarte mulțumitori că nu a fost ordonată și închiderea bisericii lor.

În data de 8 septembrie, cotidianul algerian «Al Khabar» a dat publicării o instrucțiune administrativă a Ministerului de Interne cu titlul «Activitățile grupurilor religioase, care contrazic convențiile naționale religioase, în mod special fiind vorba de procedurile destructive/subversive în situația actuală în care se află țara». Prin aceasta sunt vizați guvernatorii regionali, conducătorii și autoritățile responsabile pentru siguranța publică în vederea intensificării controlului activităților financiare ale anumitor grupări religioase. Conform cotidianului, sunt vizate trei grupări, printre care și Comunitatea Bisericilor Protestante a Algeriei, dar și două grupări islamice cunoscute pentru trecutul lor violent. Așadar, în ordinul emis se afirmă că liderii religioși protestanți, prin sprijinul acordat de străinătate, urmăresc un «plan malefic» prin răspândirea de «idei destructive». Bisericii i se reproșează cum că s-ar folosi de situația politică prezentă pentru a-și pune în aplicare planurile subversive.

Începând cu luna noiembrie 2017, majoritatea bisericilor aflate în legatură cu Comunitatea Bisericilor Protestante a Algeriei, au fost somate să prezinte o acreditare de stat, așa cum prevede o ordonanță din 2006 cu privire la serviciile divine musulmane.
Guvernul a ignorat totuși până acum toate moțiunile bisericilor făcute în acest sens și nu acordat încă nicio autorizație pentru un loc de întâlnire a creștinilor. Mai multe biserici au primit instrucțiuni scrise în vederea suspendării activităților religioase. Cel puțin șapte clădiri ale bisericii au fost sigilate.

Sursa: Concernul Orinetului Mijlociu

(În imagine: Închiderea bisericilor die Algeria continuă)

2019-09-12. Peste tot în lume, educația copiilor este o mare provocare pentru părinții creștini. Dacă, pe deasupra, într-o societate preponderent musulmană, se iscă război, obstacolul de depășit este mai mare.

Esaa Samaan și soția sa Dyala au vizitat singura biserică din orașul lor situată la 50 km depărtare de Raqqa. «Într-una din zile, teroriștii au început să omoare oameni la întâmplare. Am lăsat totul în urmă și am fugit în toiul nopții împreună cu cei doi băieți speriați și cu copilul nou-născut. Ne-am expus unui viitor necunoscut într-un loc necunoscut», își amintește Dyala emoționată.

Astăzi aceștia trăiesc în Lattakia, în Siria. Viața lor s-a schimbat și băieții s-au făcut mari (în imagine). Michael (7), Karim (11) și Reemon (15) merg la școală împreună cu copii de alte orientări religioase, cu alte experiențe și cu alte povești de viață. În oraș, se răspândește într-un mod alarmant violența, fumatul, drogurile și pornografia. Băieții pun întrebări. Uneori, aceștia imită comportamentul rău al camarazilor lor. Când sunt apostrofați, aceștia spun: «Și prietenul meu face una și alta.» Dyala și soțul ei sunt adesea suprasolicitați și constată: «Este greu să ai control asupra influențelor exercitate asupra copiilor noștri. Facem tot ce putem ca aceștia să trăiască într-o atmosferă creștină.»

Într-una din zile, Dyala a auzit de Școala duminicală în biserica pe care au vizitat-o în Centrul speranței. «Am simțit că este exact ceea ce trebuie pentru băieții noștri: o comunitate creștină în care aceștia găsesc răspunsuri la întrebările lor și unde se pot apropia mai mult de Dumnezeu. Acolo, își pot face prieteni creștini noi și se pot ține departe de rău», spune Dyala.

Mai întâi, Dyala l-a rugat pe conducător să se roage pentru băieții mai mari. Căci strigătele și exploziile de bombe din amintirile timpurii ale copilăriei lui Reemon îl mai traumatizează și acum. Ea explică în ce fel Școala duminicală a devenit un punct de referință pentru fiii ei. «Dacă se întâmplă să se poarte urât, își corectează comportamentul de la sine. În același timp, rezultatele școlare s-au îmbunătățit.»

Reemon a participat la un curs în Centrul de speranță pe tema «Sensul vieții mele». Programul în cauză a avut o influență vădit pozitivă asupra lui. Înainte, Reemon fusese violent și își bătea frații, acum însă se alătură cu plăcere acestora și le vorbește calm. Ei văd că Reemon a pornit pe drumul cel bun și îi răspund în același fel. Spre marea satisfacție a părinților lor!

2019-09-03. Ziua de 22 august a fost declarată de către ONU drept zi comemorativă pentru victimele violenței religioase. Rezoluția fost adoptată în luna mai. Acest eveniment are ca scop sa scoată în evidență un fenomen, care a luat proporții dramatice în anii precedenți.

În aceasta prima zi comemorativă, accentul a fost pus pe subiectul actelor de violență din motive religioase. Prin aceasta s-a intenționat transmiterea unui mesaj foarte clar: absolut nici un act de violență nu poate fi justificat, indiferent dacă este vorba de un caz particular sau dacă este vorba de acte de violență sistematică, sau dacă este vorba de violență generalizată.

Ewelina Ochab, inițiatoarea procesului de recunoaștere pentru aceasta zi, semnalează: «Polonia si alte state, trebuie felicitate pentru că acestea, în virtutea apartenenței religioase, au recunoscut în subiectul violenței o problema contemporană, care nu are voie sa fie neglijată. Suntem obligați față de victimele acestui tip de violență din trecut și din prezent, precum și fața de generațiile viitoare.»

Creștinii sunt, la nivel global, cei mai afectați de violența de natura religioasă, așa acum arată cel mai recent raport independent efectuat în numele Ministrului britanic de Externe Jeremy Hunt.

Regiunea din sudul Saharei afectată în mod special
Nigeria este în mod special afectată de acest fenomen. Mai mult de 3700 de creștini au fost omorâți în perioada dintre noiembrie 2017 și octombrie 2018, aceasta înseamnă 90% din toți creștinii, care au fost omorâți la nivel global în această perioadă.

Însă atacurile grupului islamic Boko Haram și a grupării Fulani Hirten se îndreaptă, de asemenea, în mod progresiv și împotriva creștinilor din anumite regiuni ale țărilor învecinate.

Conform informațiilor din presa locală, extremiștii islamici au luat cu asalt localitatea Gakara din regiunea Far North din Camerun și au alungat grupul de auto-apărare din sat în seara zilei de 29 iulie. După aceea, au luat cu forța opt femei creștine și musulmane. Aceștia au tăiat mai multora dintre ele o ureche și apoi le-au lăsat să plece. Încă nu este sigur, dacă toate femeile luate ostatic au fost eliberate. Acelorași luptători Boko Haram li se atribuie atacurile împotriva regiunii Kalagari și a satului Double, precum și omorârea a trei miliții locale.

(În imagine: Trei dintre femeile mutilate, ©MIEPNA International)

2019-08-22. Sâmbăta trecută, în data de 10 august, un grup de bărbați înarmați au omorât pe pastorul Plinio Rafael Salcedo. El trăia cu familia sa în La Caucana, un oraș din nord-vestul Columbiei. În regiune, domnește de ceva vreme lupta pentru putere între milițiile armate și gherile.

Incidentul s-a petrecut când pastorul Salcedo se odihnea acasă. Dintr-o dată, un grup de bărbați înarmați au intrat în casa sa și au împușcat de mai multe ori, în fața copiilor și soției sale, pe bărbatul cu vârsta de 39 de ani. Pastorul Salcedo conducea o biserică a Mișcării Misionare Mondiale și se bucura în anturajul său de o reputație foarte bună. Un angajat local al misiunii Porți deschise l-a cunoscut pe pastorul Salcedo și îl descrie ca pe un vestitor înflăcărat al Evangheliei cu o dragoste mare pentru Isus și cuvântul său. O echipă a misiunii Porți Deschise va vizita în curând familia sa pentru a sprijini pe văduva acestuia și pentru a oferi ajutor practic.

În trecut, au fost omorâți în mod deliberat, de mai multe ori, păstori în regiune. Rossana Ramirez, expertul misiunii Porți Deschise pentru America de Sud comentează intensificarea violenței ca acțiune împotriva drepturilor omului și a drepturilor de natură spirituală: «Nu încape nicio îndoială cu privire la importanța activității bisericilor locale în regiunile cel mai mult neglijate ale Columbiei. Chiar și președintele Columbiei a recunoscut, de curând, într-un discurs, contribuția asistenților sociali ai bisericii, prin care este împiedicată extinderea violenței [...]. Conducătorii bisericii sunt prinși adesea în schimbul de focuri, pentru că demască activitățile grupurilor criminale și pentru că influența lor creștină promovează o adevărată schimbare a stilului de viață. Prin urmare, este împiedicată răspândirea activităților criminale, dar și eforturile de recrutare în cadrul rețelelor criminale. Deși statisticile relatează despre o rată foarte ridicată a incidentelor violente, este probabil, ca multe dintre ele să nu fie declarate, de teama represaliilor.»

(În imagine: Muncitori pe un câmp de coca în Columbia)

2019-07-25. În urmă cu câteva săptămâni, într-un sat indian, o bandă a atacat minoritatea creștină care trăia acolo. Mai mulți oameni au fost răniți. Creștinii au fost nevoiți să plece din sat și de atunci nu s-au mai putut întoarce la casele lor. Datorită partenerilor locali, Open Doors rămâne în contact cu aceștia și îi susține.

Într-o duminică dimineață, pastorul Bishu* a vizitat, ca în fiecare săptămână, o mică comunitate creștină, nu departe de satul său natal. Când s-a apropiat de casa în care se țineau servicii divine, un grup de bărbați tineri l-au încercuit. «Aceștia au început să mă interogheze și m-au întrebat ce fac în satul lor. Apoi, au început să mă bată și să mă lovească cu picioarele», relatează pastorul. După ce câțiva creștini s-au grăbit să-l ajute, a putut să revină acasă.

Totuși, în ziua următoare, violența a escaladat. Un grup mare de bărbați tineri din sat s-au adunat, înarmați cu bâte și ciomege. Aceștia au atacat familiile creștine și au bătut chiar femeile și copiii. Uneia dintre victimele atacului, Bahu* (32) i-a fost rupt brațul, în timp ce alți doi bărbați au suferit leziuni serioase la cap și la spate.

În ciuda rănilor sale, Babu rămâne statornic în credință. «Am avut o frică mare. Totuși, este un privilegiu pentru mine să sufăr pentru Hristos. Nu sunt descurajat, dar știu că pentru mine va fi greu acum. Până mi se vindecă brațul, nu voi putea lucra, ca să mă pot îngriji de familia mea.» Ca și alți creștini, Babu a participat la seminarii dedicate pregătirii pentru prigoană. Privind retrospectiv, acesta a spus: «[Acolo] am aflat că toți creștinii din lume sunt prigoniți pentru credința lor și totuși, nu renunță la ea până la moarte. Acest lucru ne-a inspirat pe toți și ne-a permis să rămânem puternici.»

Pastorul Bishu explică atacurile în felul următor: «Sătenii vor ca noi să păstrăm obiceiurile și ritualurile noastre tribale. Lor le este teamă că dacă se răspândește creștinismul, acesta ar putea aduce ghinion sau că cultura tradițională ar putea să dispară treptat.» După atacuri, creștinii se găsesc într-o situație, mai degrabă fără ieșire, așa cum ne explică partenerii locali: «Toate aceste familii sunt foarte sărace și își câștigă existența, de obicei, din agricultură sau ca zilieri. După incident, aceștia au fost nevoiți să se refugieze în alte sate. Unii dintre ei, locuiesc într-o clădire a bisericii din satul apropiat. Suntem în legătură strânsă cu aceștia și facem tot ce putem ca să-i ajutăm.»

* Din motive de securitate, nu pot fi menționate detaliile; numele au fost modificate.

(În imagine: Creștinii prigoniți sunt aprovizionați de către partenerii Open Doors cu ajutoare de urgență)

2019-07-11. În data de 06.05.2019, Curtea Supremă a Azerbaidjanului a confirmat definitiv delicata sancțiune financiară împotriva lui Hamid Shabanov. El este pastor unei biserici în Aliabad. În 2016, acesta fost condamnat din cauza practicării de activități religioase «ilegale», întrucât comunitatea, în ciuda eforturilor care durează de decenii, încă nu a obținut o înregistrare oficială.

În data zilei de 26 noiembrie 2016, poliția a luat cu asalt o întâlnire de rugăciune în casa pastorului Shabanov (imagine), unde erau prezenți în jur de treizeci de creștini. Într-o audiență de cincisprezece minute, Shabanov împreună cu un alt lider a unei biserici de casă, au fost condamnați, fiecare dintre ei, la o amendă de 1000 CHF (convertit în valută), ceea ce reprezintă cam trei salarii lunare. Sentința se bazează pe articolul 515.0.2 al Tribunalului administrativ, conform căruia activitățile religioase fără autorizație din partea autorităților publice, sunt considerate ilegale.

Biserica lui Shabanov s-a luptat încă de la înființarea ei, în 1994, pentru recunoaștere publică, acțiune care, din diverse motive, a fost respinsă. La ora actuală, o recunoaștere este în orice caz imposibilă, pentru că numărul membrilor adulți ai bisericii, începând cu 2011, numără mai puțin de numărul minim necesar de 50 de persoane. Mai multe cereri de apel au fost respinse. Comunitatea este amenințată, în cazul ținerii de adunări neautorizate, cu amenzi în valoare dublă.

Liderul Uniunii baptiștilor din Azerbaidjan, pastorul Ilya Zenchenko, evaluează cazul lui Shabanov ca o încălcare a drepturilor omului și a Constituției Azerbaidjanului: «Toate acestea sunt o încălcare a articolelor 48 și 49 din Constituția țării, care garantează libertatea religioasă și libertatea de întrunire», afirmase el în cadrul Forumul 18 al Organizației pentru Apărarea Drepturilor Omului. După respingerea definitivă a apelului, Shabanov se sfătuiește acum cu alți pastori cu privire la următorii pași care trebuie efectuați. Comunitatea a fost deja ținta mai multor razii ale poliției. Doi pastori, printre care și Shabanov, au fost deja arestați.

Deși Constituția Azerbaidjanului conține un Catalog al libertăților fundamentale, nenumărate legi limitează exercitarea libertății religioase și de exprimare. Conform Legii religioase promulgate în 2009 și înăsprite deja de mai multe ori, fiecare activitate religioasă a comunității trebuie aprobată de stat. Obținerea de autorizații este totuși aproape imposibilă. De asemenea, pentru tipărirea, distribuirea și chiar pentru deținerea de literatură religioasă este necesară o autorizație din partea statului. Serviciile secrete ale Azerbaidjanului supraveghează respectarea acestor legi cu mare atenție. Abaterile pot avea consecințe drastice. În Indexul Mondial de Persecuție emis de Open Doors, Azerbaidjanul se află pe locul 50.

(Sursă: Forumul 18) 

2019-07-09. În data de 21 Aprilie, ucigătoarele atentate au cutremurat Sri Lanka. Pe lângă hoteluri, au fost atacate trei biserici, 253 de oameni și-au pierdut viața, ca urmare a atentatelor din acea duminica de Paște. Tala*, unul dintre partenerii noștri locali, a vizitat creștinii la fața locului și relatează:

Kevin era în clasa a patra. Lui Peter îi plăcea Cricketul. Malkiya cânta la trompetă. Lui Jackson îi plăcea baschetul. Verlini a fost învățătoare de scoală duminicală. Ramesh a fost bătrân al bisericii. Girija avea patru copii. Sinthuri se ruga în fiecare zi câte o oră. Fiica lui Anjaleena era în vârstă de cinci ani.

Fețele lor mă privesc dintr-un steag, în fața bisericii lor, în jos și, de asemenea, de pe pliantele în alb-negru, pe care familiile lor le-au împărțit.

Kumaran este pastor și este profund îndurerat de pierderea celor doi prieteni ai lui. Și mai mult, este îndurerat de pierderea fiului său de 12 ani, Malkiya, care a decedat, de asemenea, în timpul atacului. «Dacă mă gândesc la ceea ce s-a întâmplat cu fiul meu, simt dureri în burtă», spune el în lacrimi. «Însă întrebarea nu este de ce s-a întâmplat asta, nu, nu voi întreba acest lucru. Este vorba mai degrabă de: ‚Doamne, cum aș putea să fac față acestei situații?’»

La despărțire, s-a dezlănțuit durerea și mama lui Malkiyas strigă: «Lacrimile mele s-au uscat». Totuși, pentru ea a devenit clar: «Nu sunt furios sau amărât pe Dumnezeu. El mi-a dăruit doisprezece ani, in care am putut să mă îngrijesc de fiul meu.»

La ieșire, Kumaran i-a șoptit colegului meu de echipă: «Satan a fost biruit. Să mergem din nou la muncă.»

Mulți dintre cei îndurerați, sunt ei înșiși copii. Dukashini, în vârstă de 12 ani, și-a pierdut în explozia din Biserica Sion mama, Girija. Când i-am vizitat familia, ea ne-a spus: «Sunt tristă, dar știu că mama mea este in ceruri la Tatăl.» Fratele ei de 16 ani, Sujiv, adaugă: «Nu-L pun pe Dumnezeu la îndoială. Nu-L întreb:ˏDe ce mi-ai luat mama?ˊ Ea este la Dumnezeu și Dumnezeu este cu noi.»

Ajutor concret pentru creștinii din Biserica Sion

La sfârșitul lunii mai, în timpul unei vizite a partenerilor în Biserica Sion, în Batticaloa, au putut fi cumpărate motociclete noi pentru șase credincioși, care, în timpul atentatului, și-au pierdut mijloacele de deplasare. Colaboratoarea noastră Liyoni* relatează: «Am fost însoțiți de către prietenul nostru din Biserica Sion. El ne-a condus spre diverse magazine și ne-a ajutat la negocierea prețurilor pentru motociclete. Din spirit de solidaritate, doi dintre proprietarii de magazin ne-au făcut reduceri foarte mari. Păstorul și credincioșii sunt foarte mulțumitori pentru acest ajutor concret.»

(În imagine: Credincioși în fața Bisericii din Sion cu motocicletele lor noi)

2019-06-14. Încă o închidere a lăcașului de cult este o dovadă a presiunii crescânde care, în perioada premergătoare alegerilor prezidențiale, împovărează pe creștinii din Algeria. Ei însă nu renunță.

Aceasta este cea de-a opta închiderea a unui locaș de cult din Alger: Luni, în data de 17 mai, pe la amiază, o echipă de polițiști, își face apariția în fața bisericii din Boudjima, aflată în Kabylei, situată la aproximativ 20 de kilometri depărtare de Tizi Ouzou. Ei au primit comanda să închidă nu doar clădirea lăcașului de cult, ci și școala care aparține acestuia, al cărei pastor este Youcef Ouaramane. Poliția însă nu poate să sigileze toată clădirea, pentru că înăuntru se află oameni. În felul acesta, rămâne sigilată doar intrarea ei principală, în timp ce cealaltă ușă rămâne deschisă!

Începând cu luna noiembrie 2017, împreună cu biserica din Boudjima, alte șapte biserici, precum și o creșă, și o librărie creștină au fost închise. Unii dintre ei, au reușit de atunci să-și recupereze serviciile. Creștinii din Algeria nu se dau bătuți și vor să-și revendice drepturile. Mai multe parohii, au instalat corturi pe lângă clădirile închise, ca să se poată aduna împreună.

Creștinii algerieni se roagă încă de la începutul anului 2019 în mod specific pentru țara lor legat de timpurile tulburi. Ei sunt conștienți, că, în ciuda prigoanei, au de jucat un rol și nu se intimidează să depună mărturie în această privință.

Alegerile au fost, până la urmă, amânate pentru data de 4 iulie. Vor produce oare schimbarea pozitivă pe care și-o doresc creștinii? «Nouă cetățenilor creștini nu ne sunt recunoscute drepturile în propria țară. Ar trebui să se producă acum o schimbare pozitivă pentru viitorul nostru în Algeria. Așteptăm demult acest moment! Este momentul să arătăm: Biserica există și ea există pentru binele țării noastre», afirmă aceștia.

(Imagine: Polițiștii sigilează o biserică din Boudjima) 

2019-06-04. Ce rol va avea biserica din Sudan de acum înainte? Țara se găsește într-o perioadă de tranziție politică și socială.

De luni de zile, Sudan este scena masivelor demonstrații populare. În data de  11 aprilie, președintele de 30 de ani în funcție, Omar Al-Bachir, a fost demis. Pentru poporul sudanez a început o fază de tranziție politică.

În mod surprinzător, Organul responsabil pentru tranziția politică a cerut conducătorilor de biserici să contribuie la schimbările constituționale planificate.

Creștinii au profitat de ocazia oferită, ca să prezinte următoarele doleanțe:

• - garantarea libertății religioase
  - acordarea acelorași drepturi ca și în cazul celorlalți cetățeni sudanezi
  - revindecarea proprietăților furate
  - reprezentarea lor în cadrul viitorului Minister de Externe

Dar încă nu am învins totul. Se va schimba oare în mod real situația țării, care la ora actuală se situează pe locul 6 în Indexul de Persecuție Globală? Biserica sudaneză este precaută în această privință. Președinții Consiliului Militar, Mohamed Hamdan Dagalo împreună cu Beinamen Hemeti, nu pot fi considerați democrați adevărați.

Reprezentanții protestatarilor, care negociază cu Armata, se află sub presiune crescândă. Civilii, care se mobilizează de luni de zile pe stradă, își revendică, ce-i drept, drepturile democratice. Totuși, în același timp, țara este marcată de conflictul dintre tendințele islamice și cele democratice. Mulți sudanezi urmăresc aplicarea Shariei (legea islamică).

În acest context, biserica din Sudan face apel la creștinii din toată lumea să le stea alături în rugăciune. Partenerii noștri locali îi sprijinesc pe creștini, de ani de zile, prin ținerea de seminarii pe tema persecuției și prin înființarea de școli creștine, printre altele în Nuba-Bergen.

(În imagine: Biserică în Nuba-Bergen din Sudan) 

2019-05-16. De 15 de ani, persecută budiștii într-un sat 25 de familii creștine, care nu se lasă intimidate de amenințări. De curând, o familie a scăpat ca prin minune de flăcările propriei case incendiate.

E noapte în Lambu Para, un sat în districtul Khagrachari din estul Bangladeshului. Shantiranjon Chakma (45) și nouă membri ai familiei sale dorm în casa lor modestă, care servește și pe post de prăvălie.

Dintr-odată, aceștia sunt treziți, pe la orele 2:30 dimineața, în dată de 18 aprilie, de un val extrem de căldură. Casa a luat foc! Shantiranion și familia sa de-abia reușesc să scape de flăcări. Focul face ravagii, toate bunurile dispar în fața ochilor lor: casa și magazinul alăturat cu semințe, pe care aceștia le comercializează. Familia și-a pierdut casa și veniturile. Însă, în afară de câteva arsuri superficiale, nu este nimeni rănit. Santiranjon proclamă: «Slăvit să fie Domnul! Dumnezeu ne-a salvat viețile. El ne-a trezit!» E o minune, pentru el nu există nici o îndoială în această privință.

Aceasta nu este și părerea vecinilor săi budiști. «Acest accident regretabil s-a întâmplat, pentru că Shantiranjon și familia sa sunt creștini. E un blestem de la Dumnezeu, care apasă asupra familiei. Dumnezeu îi pedepsește», spun aceștia. Cauza incendiului trebuie identificată. Totuși, Shantiranjon și alți creștini presupun că prigonitorii sunt și făptașii. Oare nu budiștii, care sunt majoritari în sat, i-au amenințat în mod repetat? Timp de 15 ani, 25 de familii creștine sunt atacate în mod violent și supuse presiunilor de tot felul; uneori sunt forțate să renunțe la credința în Isus. Înainte de acest accident, fusese incendiată biserica. Aceste familii sunt excluse de la activitățile sociale și de la sărbătorile satului. Însă acestea au refuzat să cedeze amenințător și vestesc în continuare Evanghelia locuitorilor satului. Shantiranjon spune: «Mă rog pentru aceia care mi-au incendiat casa. Mă rog ca într-o zi aceștia să se pocăiască. Mă rog ca Dumnezeu să le deschidă inimile, ca să poată fi vindecați.»

Partenerii noștri locali au sprijinit pe creștinii din acest sat și vor face în continuare acest lucru. Ei i-au ajutat pe creștini să repare biserica. Apoi, fiecare familie a fost instruită biblic, ca să fie pregătită pentru prigoană. Acest sprijin de natură spirituală a fost însoțit de ajutor material, în mod special prin oferirea de mașini agricole. Și acum este planificat să fie sprijinit financiar Shantiranjon, ca să-și poată redeschide magazinul de semințe.

(Imagine: Serviciu divin în Bangladesh)

2019-05-02. Este cel mai atroce atentat săvârșit vreodată asupra creștinilor de Paște de la înființarea Organizației Porți Deschise. Partenerii noștri sunt la fața locului. Ei ne roagă să-i purtăm în rugăciune.

De îndată ce echipa a auzit despre vestea îngrozitoare, colaboratorul nostru local Sunil* s-a și pregătit să plece spre Biserica Zion din Batticaloa, pe Coasta de Est a insulei Sri Lanka. La fața locului, el s-a întâlnit cu creștini, care au fost așa de traumatizați, încât de-abia s-au putut ruga. Și pe toate buzele a fost întrebarea: «De ce?» Sunil raportează: «Am fost cu partenerii de la Porți Deschise aici și ne-am rugat pentru familiile care și-au pierdut apropiații, pentru bătrânii bisericii și pentru noii convertiți, ca să nu se lase descurajați de aceste atacuri îngrozitoare.»

Biserica Zion este una din cele trei biserici, care a fost ținta de atac al Statului Islamic. IS și-a asumat șirul de opt atacuri, care a lăsat în urmă mai mult de 359 de morți și 500 de răniți.

Atentatorul sinucigaș, un bărbat bine îmbrăcat cu un rucsac pe umeri, nu a avut în planul de atac specific Biserica Evanghelică Zion. Cea mai cunoscută biserică regională este o biserică catolică pe strada principală. Bărbatul s-a îndreptat de dimineață dintr-acolo, însă liturghia fusese sărbătorită deja în seara precedentă. În felul acesta bărbatul s-a informat dacă s-ar ține și alte servicii divine de Paște și s-a îndreptat după aceea spre Biserica Sion, o clădire care nu este vizibilă de pe strada principală.

Arăta ca și cum ar fi așteptat pe cineva. A explicat că o așteaptă pe mama sa bolnavă și a întrebat când ar începe serviciul divin. Mai multe persoane, printre care și soția pastorului, l-au abordat pe atentatorul sinucigaș. Una dintre ele își amintește că atentatorul a transpirat foarte mult. Mai mulți credincioși l-au invitat să intre, să ia loc și să-și lase rucsacul jos.

Batticaloa este o regiune puternic marcată de războiul civil și localnicii sunt de aceea mereu foarte vigilenți. În așa fel a ieșit în evidență comportamentul vizitatorului și cineva a fost însărcinat să discute cu el. El părea să șovăie și a explicat ca ar trebui mai întâi să dea un telefon. Un martor își amintește că explozia a avut loc exact când acesta a folosit telefonul.

Când bomba a explodat, serviciul divin de-abia începuse. Majoritatea victimelor sunt copii care luau micul dejun după Biserica duminicală.

În trecut, am organizat în biserica Sion, care suferise deja din cauza prigoanei, seminare pe tema persecuției și a consilierii în traumatizare. La ora actuală, stăm alături de ei în numele Bisericii, luăm parte la diverse servicii de înmormântare și le împărtășim durerile.

*Pseudonim

(Imagine: Doliu în Biserica Zion)

2019-04-25. In data de 3 aprilie, Comisia pentru Drepturile Omului a dat publicității concluziile la care a ajuns: Statul malaysian este implicat în acțiunea de răpire a pastorului Koh. Pastorul Koh este însă în continuare dat dispărut.

Conținut Comisia pentru Drepturile Omului din Malaysia (Suhakam) a publicat concluziile privitoare la răpirea pastorului Koh în data de 17 februarie 2017. A fost, ce-i drept, scoasă în evidență identitatea persoanelor responsabile, însă pastorul Koh este în continuare de negăsit. Nu se știe încă unde se află acesta și dacă mai trăiește.

Conform anchetei, Statul malaysian este responsabil de răpirea pastorului Koh, al cuplului creștin Joshua și Ruth Hilmy, precum și de cea a lui Amri Che Mat, unui musulman șiit.

Suhakam a conceput un raport legat de anchetele efectuate, unde se consemnează: «Pastorul Raymond Koh ....a fost răpit de către agenții de stat ai Forțelor speciale ”Bukit Aman” în Kuala Lumpur.» Această unitate aparține Poliției Regale malaysiene.

Comisia a formulat mai multe recomandări. Ea solicită, printre altele, ca dreptul fundamental al omului la libertate religioasă să fie recunoscut și respectat de către Stat și de către reprezentanții acestuia, inclusiv de către Poliție și de către Autoritățile publice religioase.

Soția lui Raymond Koh și a lui Amri Che Mat, Suzanna Liew și Norhayati Mohd Afriffin, au asistat, împreună cu familiile lor, la ședința din Parlamentul malaysian unde s-au discutat aceste probleme (În imagine). Ei sunt ușurați cu privire la verdict însă scepticismul persistă încă. Suzanna subliniază: «Dorim ca adevărul să iasă la lumină. Până astăzi nu știm de ce au fost răpiți.» În iunie 2018, au trimis o scrisoare deschisă Primului ministru Mahathir Mohamad cu solicitarea efectuării unei anchete imediate și independente a răpirilor. 

Suzanna ia în calcul intentarea unui proces civil: totuși trebuie mai întâi să se consulte cu avocații ei. Ea spunea: «Acesta este începutul unei lupte pentru libertate religioasă și pentru drepturile omului.[...] Este un proces, care va dura mult timp.» Înainte să încheie, îi mulțumi lui Dumnezeu că a ajutat-o pe acest drum pe parcursul a doi ani de zile. Ea L-a experimentat în această perioadă în mod real și El a mângâiat-o în această călătorie. Ea le mulțumi, de asemenea, creștinilor din toată lumea pentru sprijinul și rugăciunile lor.

2019-04-11. Ani îndelungați de război civil au marcat Siria în mod grav. În martie 2019, «Forțele democratice siriene», susținute de SUA, au declarat gruparea IS ca fiind învinsă; reconstrucția țării a început cu mult timp în urmă.

În multe locuri, încolțește speranța, totuși numeroși creștini stau în fața ruinei vieții de altădată sau sunt supuși noilor pericole. Vă prezentăm în continuare pe doi dintre ei.

Întâlnirea cu Isus
Randa* și-a pierdut din cauza războiului bărbatul și pe cei trei fii ai ei. A fost de două ori alungată și nu a putut să se întoarcă până de curând în satul natal, întrucât era situat într-o zonă a ostilităților. Ea afirmă: «Am știut că Dumnezeu este cu noi. Când situația devenit dificilă, am încercat să mă concentrez asupra acestui adevăr. Dumnezeu m-a consolat, mi-a dat putere și m-a purtat prin această situație. Când soțul și fiul meu au murit, Isus a venit în visul meu. La vederea Lui, am simțit că puterea Lui mă copleșește. Isus era îmbrăcat în alb, nu voi uita niciodată acest vis.»

Nici o veste de la cei răpiți
Bărbatul Jamilei* a fost răpit acum cinci ani în Aleppo, împreună cu un alt creștin, de către un grup de rebeli. Rebelii au oprit microbuzul său și au căutat înăuntru doar pe creștini. Celălalt bărbat a fost din nou eliberat, după plata unei sume uriașe de răscumpărare, însă despre soțul Jamilei lipsește orice semn de viață. «Bărbatul eliberat mi-a povestit cum el și soțul meu au fost supuși presiunilor de a se converti la Islam. Soțul meu a spus mereu ‚nu’, conform declarației bărbatului, povestește Jamila.»

În Siria, bărbații răpiți sunt mereu dați dispăruți. Așa au fost, de exemplu, răpiți doi episcopi din Aleppo în aprilie 2013. Nimeni nu știe unde găsesc aceștia. Bisericile din Aleppo se roagă în continuare pentru întoarcerea lor.

În 2018, aproape 200 000 de persoane în Siria au fost ajutați de Organizația Porți Deschise. Pe lângă ajutorul acordat de urgență, Porți Deschise se angajează la acțiunea de reconstruire. Împreună cu biserica locală, au fost înființate sau sprijinite 16 Centre ale speranței.

* Pseudonime

(Imagine: Împărțirea ajutoarelor în Siria) 

2019-03-28. În această perioadă a schimbărilor politice majore, creștinii din Algeria ocupă un rol foarte important în societate. Ei se roagă pentru țara lor.

În ciuda demonstrațiilor pașnice, care durează săptămâni întregi în toată Algeria, președintele Abdelaziz Bouteflika nu se arată pregătit să renunțe la putere. Poporul îi reproșează anularea alegerilor prezidențiale din 18 aprilie. Datorită acestui fapt, mandatul său va fi prelungit după termenul din 27 aprilie, ceea ce aduce asupra țării un viitor politic nesigur.

«Începând cu luna ianuarie, toți creștinii din Algeria se roagă pentru țara lor», afirmă un creștin care dorește să rămână anonim. Creștinii sunt conștienți că au de jucat un rol important în acest context dificil, într-o perioadă de tranziție politică, chiar dacă nu reprezintă în această țară decât o minoritate infimă. Un lider de biserică afirmă: «Încurajăm creștinii să se roage pentru o schimbare în toate domeniile vieții: politică, economie, administrație, educație și justiție.» Un alt creștin adaugă: «Sperăm ca după alegerile prezidențiale, legea din 2006 să fie abrogată.»

Cu un număr estimat de 125’000 de creștini, Biserica din Algeria pare a fi nesemnificativă raportat la numărul de 42 milioane de locuitori pe care îl deține această țară mare. Totuși, o schimbare de mentalitate ar putea duce la o schimbare majoră pentru creștinii algerieni, dintre care aproximativ 35 000 sunt de proveniență musulmană. Un pastor algerian explică în acest sens: «Nu suntem, ce-i drept, numeroși, dar putem fi în țara noastră un far, așa încât lumina noastră să fie văzută de la distanță.»

În ultimii ani, creștinii din Algeria sunt supuși la o acțiune de discriminare puternică prin: închiderea de biserici, pastorii sunt hărțuiți de către autorități... Presiunea exercitată asupra Bisericii a luat amploare, mai ales de când a fost promulgată Legea cu privire la practicarea serviciilor divine de cult non-islamic, care a intrat în vigoare în 2006. Conform Articolului 2 din Constituția algeriană, Algeria este considerată a fi este o țară musulmană.

Totuși, numărul creștinilor de proveniență musulmană crește în mod constant. «În anii 90, s-au numărat mai puțin de o mie. La ora actuală, există aproximativ 35'000 de creștini în Biserica vizibilă. Însă cred că, de asemenea, există mulți creștini izolați sau ascunși de ochii lumii», afirmă Djilali*, un pastor din Kabylei.

* Pseudonim

(În imagine: Catedrală în Algeria)

2019-03-15. În anul 1977, data de 8 Martie a fost declarată de către ONU Ziua Internațională a Femeii. Din această cauză dorim să atragem atenția asupra situației femeilor Bisericii prigonite.

Din cauza credinței și a apartenenței sexuale, femeile creștine sunt afectate în mod suplimentar de prigoană. Pe de o parte, pentru că în marea majoritate a țărilor afectate acestea sunt considerate a fi inferioare bărbaților și suferă din cauza discriminării și a inegalității.

Femeile au de suferit din cauza mecanismelor de discriminare care duc la subminarea credinței ca: disprețul, divorțul, pierderea custodiei asupra copiilor, marginalizarea economică, arestul la domiciliu, marginalizarea familiară sau socială, acțiunile de răpire, căsătoriile forțate sau violul. De asemenea, din cauza traumelor, rușinii și nesiguranței, care sunt direct legate de aceste fapte.

Sara* o mamă singură din seminția Sama, care locuiește în sudul Filipinelor, aparține grupului de femei multiplu dezavantajate. Sama este una dintre cele 13 seminții musulmane din Filipine. Printre aceștia domină un nivel foarte scăzut de educație, la care se adaugă o sărăcie extremă; este considerată a fi o seminție inferioară. Dacă un membru al seminției Sama hotărăște să renunțe la Islam ca să-l urmeze pe Isus, îl amenință ostracizarea socială și eliminarea din societate.

Sara a fost a doua nevastă a soțului ei musulman. Atunci când s-a hotărât să urmeze credința creștină, a fost avertizată de soțul ei: «Dacă vrei să îl urmezi în continuare pe Isus, te voi părăsi». Când femeia a rămas însărcinată cu cel de-al patrulea fiu al ei, acesta și-a pus amenințarea în aplicare. De pe o zi pe alta, s-a simțit lipsa sprijinului susținătorului familiei și totuși, privind situația retrospectiv, Sara afirmă: «A fost cel mai bun lucru care mi se putea întâmpla, căci a însemnat începutul unei serii de minuni, pe care am avut prilejul să le trăiesc».

Și totuși, inițial, situația Sarei a fost și mai dificilă. A atins un punct culminant în viața ei, atunci când în timpul unui accident s-a rănit la picior și nu a mai putut să meargă. Ea s-a certat cu Dumnezeu și l-a rugat să îi ia viața ei și a copiilor ei, căci nu-și putea imagina cum ar putea pe viitor să se ocupe de viitorul familiei.

Dumnezeu a răspuns rugăciunilor ei altfel decât își imaginase. Piciorul ei s-a vindecat repede, așa încât astăzi poate merge din nou. Sara a fost prima țesătoare angajată în 2017 de Organizația Porți deschise. Pe atunci Porți deschise a înființat în colaborare cu partenerii locali proiectul «Kaholatan».Acest nume înseamnă în limba Sama «Speranță». În acest atelier de țesut covoare sunt angajate femei creștine vorbitoare de limba sama. În acest mod acestea își pot câștiga existența. În afară de aceasta, această activitate ajută la creșterea stimei de sine și contribuie la reabilitarea demnității.

* Pseudonim

(Imagine: închinare într-o biserică a casei Sama)

28-02-2019. În Sri Lanka, persecutarea vine, în principal, din partea grupărilor extremiste budiste. În anul precedent, mijloacele media de comunicare socială de tip spiritual budist s-au folosit mai frecvent de instigarea la ură împotriva minorităților religioase din țară. Acestora nu le este, de asemenea, teamă să treacă la fapte, ca în exemplul care urmează.

În data de 10 februarie, mai mult de 20 de persoane au defilat în fața unei reședințe particulare din Sri Lanka, unde avea loc un serviciu divin. Condusă de trei călugări budiști, mulțimea a împroșcat cu pietre casa și a deranjat un timp îndelungat serviciul divin. Călugării l-au amenințat pe pastorul responsabil Nalin* (în imagine) și i-au cerut suspendarea tuturor activităților religioase locale.

În discuția purtată cu Organizația Porți Deschise, pastorul Nalin a relatat alte detalii relevante ale incidentului. Astfel, călugării, în situația încinsă creată, l-ar fi amenințat cu bătaia, în caz că ar fi îndrăznit să scoată o vorbă despre cele întâmplate. Și-ar fi bătut joc și i-ar fi insultat pe creștinii de față. Unul dintre călugări, i-ar fi spus că ar fi ultima oară când vorbește despre asta, data viitoare nu-i va mai opri pe tineri să facă ceea ce vor. Doar datorită intervenției poliției, niciun creștin nu a fost rănit și toți credincioșii au putut să revină în siguranță pe la casele lor.

Situația îi trezește pastorului Nalin, un budist de odinioară, amintiri urâte. El trăiește într-o regiune puternic marcată de budism, în care se simte chemat de Dumnezeu. Următoarea biserică de găsește la 25 km depărtare. Este obișnuit cu ostilitățile, totuși un eveniment din anul 2014 l-a marcat în mod profund. «O mamă cu fiica ei de 17-18 ani a venit la ușa noastră și m-a întrebat: ,Domnule, ați avea o Biblie de împrumut pentru noi?’ Am întrebat-o de ce ar avea nevoie de ea, iar dânsa i-a răspuns, fiica ei ar dori să citească din ea. Așa că i-am dat Biblia fiului meu.» Două zile mai târziu, a primit un telefon de la poliție. Fără explicații suplimentare, Nalin a fost chemat la secție. Acolo îl așteptau deja 15 călugări budiști, care i-au reproșat că vrea să convertească budiști la credința creștină. Ca dovadă a fost numită înmânarea unei Bibliei budiștilor, care ar fi trecut pe lângă casa sa. «Când le-am spus că ambele femei i-au cerut o Biblie, călugării au răspuns: ,Nu are importanță. Nu ai niciun drept să împarți Biblii budiștilor.’»

«Eu și soția mea, putem să facem față cu bine experiențelor de acest fel, însă copii noștri sunt încă în stare de șoc. Chiar și atunci când mergem undeva și  aceștia văd un călugăr sau pe cineva care ne-a amenințat că ne va răni sau ne va incendia casa, îmi spun: ‚Acest bărbat s-a uitat la noi!’ Își amintesc de fețele lor. Copii noștri suferă în orice caz din această cauză», ne explică Nalin îngrijorat.

In Indexul persecuției globale, Sri Lanka se află pe locul 46. Organizația Porți Deschise susține și întărește creștinii prin ținerea de seminare pe tema persecuției, care pregătesc Biserica pentru iminentele împrejurări dificile.

* Pseudonim

15-02-2019. Rushari, o creștină de 65 de ani din Iran, a fost arestată la domiciliu. După aceea a fost timp de zece zile interogată în mod intensiv.

Rushari Kamberi are nevoie de rugăciunea noastră. Ea este încă în mod profund răvășită de ceea ce a avut de suferit, aflându-se în captivitatea autorităților. Într-o dimineață, cu puțin înainte de Crăciun, a invitat la ea în Karaj cinci prietene creștine. Creștinele s-au bucurat să petreacă la un ceai un moment plăcut împreună. Dintr-odată, și-au făcut apariția trei agenți ai poliției secrete. Toate telefoanele au fost confiscate, iar casa a fost perchiziționată. Autoritățile au confiscat de asemenea Bibliile și toate celelalte materiale creștine. Rushari a fost luată la postul de poliție. Acolo a fost audiată timp de zece zile, de dimineață până seara, fără pauză și, într-un final, a fost eliberată contra unei cauțiuni de circa 6400 €. În ianuarie, a fost citată de Tribunal. I s-a reproșat «Acțiunea împotriva securității naționale». Judecătorul a căutat insistent să împiedice implicarea ei în urmarea învățăturii unui Conducător religios și ca să se reconvertească la Islam.

Pe data de 25 ianuarie a fost arestat, de asemenea, Ismaeil Maghrebinajad (64) în Shiraz, care timp de 40 de ani de când a devenit creștin, e deranjat în mod regulat. A scăpat chiar de o tentativă de omor. Când rudele lui Ismaeil, după ce a fost arestat, s-au interesat de situația lui în fața autorităților, li s-a comunicat că este considerat ca și «dispărut»!  În final, Ismaeil însuși a putut să-și contacteze familia. El însă nu a spus familiei, unde a fost și pentru ce a fost învinuit.

Cu două zile mai devreme, Sina Mouloudjan, o creștină de 26 de ani, a suferit aceeași soartă în Ispahan. Violența împotriva creștinilor persistă și se extinde. Guvernul prevede asemenea măsuri în mod special pentru creștinii crescuți în tradițiile musulmane. Sunt depistați de raidurile de poliție în parohii, mulți dintre ei fiind arestați și pedepsiți în mod sever. 

«Afirmarea faptului că Isus ar fi Domn este un atac la adresa Islamului», accentuează Tribunalele, de fiecare dată, la pronunțarea sentinței de judecată. Totuși, pedepsele grele nu schimbă deloc starea de lucruri: convertirile la creștinism și bisericile subterane, dimpotrivă, se înmulțesc. Climatul de anxietate și intimidare determină, ce-i drept, mulți creștini să părăsească țara. Alții, rămân totuși, în ciuda prigoanei, și sunt mulțumitori pentru rugăciunile noastre. De asemenea, Ebrahim Firouzi, care se găsește în închisoare din aprilie 2015: «Isus este exemplul nostru. Dacă detenția mea contribuie în vreun fel la atragerea atenției Comunității internaționale asupra prigoanei creștinilor din mediul musulman și îmbunătățește situația lor, atunci aleg închisoarea.»

(Imagine - simbol)

31-01-2019. În data de 16.1.2019, Organizația Porți Deschise a publicat Indexul persecuției globale 2019. Aici nu este vorba doar de o listă de 50 de țări. Sunt, de asemenea, tematizate multe provocări, care necesită rugăciunile noastre.

Indexul conține lista celor 50 de țări, în care este cel mai periculos să fii creștin. Ce ne spune, de fapt, acest clasament? De ce este așa de importantă rugăciunea? 

Evanghelia deranjează! Acolo unde este propovăduită, există opresiune. Fie că este vorba de țările dominate de o religie (5. Pakistan, 10. India)  sau de o ideologie (1. Coreea de Nord, 27. China), persecuția merge mână în mâna cu propovăduirea Evangheliei, căci Dumnezeu este în aceste țări la lucru.

Presiunea și persecuția este exercitată asupra creștinilor din partea societății și se ajunge la opresiune din partea statului, pentru că aceștia nu vor să urmeze o ideologie sau o religie impusă, ci doar credința lor.

Conform sondajului efectuat de Organizația Porți deschise, cel puțin 245 de milioane de creștini la nivel global suferă din cauza  opresiunii «puternice» până la una dusă la «extremă». Aceasta înseamnă, că 1 creștin din 9 experimentează discriminarea și persecuția, din cauza credinței.

În China (de pe locul 43 a avansat pe locul 27 în Index), libertatea religioasă este înăbușită de către controale insistente, precum și de către naționalismul religios. Prin aceasta, țara reprezintă un exemplu excelent de oprimare crescândă a libertății religioase printr-un regim constant represiv.

În ceea ce privește cultul de personalitate și controlul exercitat asupra cetățenilor, Coreea de Nord (1) rămâne în continuare fără precedent. Aproximativ 50’000 până 70’000 de creștini sunt nevoiți să sufere din cauza persecuției si a celor mai aspre munci forțate.

La fel și în India (10), Guvernul promovează agenda religios-naționalistă. Partidul de guvernământ hinduist-naționalist BJP, la fel și autoritățile competente, permit acțiunile violente ale grupărilor extremiste și atacurile în masă împotriva creștinilor și a bisericilor.

După pierderea teritoriilor în Estul Apropiat, soldații IS și alți militanți islamiști au acaparat și alte țări în sfera lor de influență, astfel câștigând progresiv teren în țările din Asia și în Africa, în Sudul Saharei.

Cazul lui Asia Bibi arată clar ce ură imensă le este atribuită creștinilor într-o societate îndoctrinată religios, nu doar în Pakistan (5).

Mesajele și mărturiile creștinilor, care trăiesc în locurile cele mai întunecate ale lumii, au ajuns până la noi. Indexul ne ajută să ne asumăm responsabilitatea prin rugăciune și prin acțiune pentru frații noștri prigoniți.

Exemplul creștinilor prigoniți ne stimulează în credința noastră. Bahia*, o creștină de 22 de ani din India, ne încurajează: «Nu aveți teamă de persecuție. Este pate a vieții creștine, și este un privilegiu.»

*Pseudonim 

17-01-2019. Sudul Marocului este patria lui Nadeen* (21) și Fatima* (20). Amândouă sunt studente, sunt prietene foarte bune și au multe experiențe comune. Ele împărtășesc, de asemenea, un secret periculos: fără știrea familiilor lor musulmane foarte religioase, îl urmează pe Isus.

Când ambele femei tinere l-au acceptat pe Isus, au început să povestească familiilor lor cu mult entuziasm despre noua lor credință. Reacția lor nu a rămas fără ecou: «Familia mea a fost foarte furioasă pe mine, iar tatăl meu m-a bătut», își amintește Nadeen. Fatimei i-a mers la fel.

Sub presiunea familiei ei, Fatima a fost nevoită să se convertească din nou la Islam, doar la suprafață. «În exterior sunt o musulmană», spune ea. În același fel, Nadeen a experimentat o asemenea presiune, încât s-a hotărât să trăiască din nou ca o musulmană. Pentru familiile lor și pentru oamenii din mediul lor, se prefac a fi convertite din nou la Islam. Totuși, inimile lor aparțin în continuare lui Hristos. 

Păstrarea secretului presupune vigilență continuă. «Îmi este foarte frică ca părinții mei să nu afle despre acest lucru. Tatăl meu m-ar omorî», explică Nadeen. Și astea nu sunt vorbe spuse ușor. Dimpotrivă, amenințarea este foarte reală, de aceea și ea este foarte atentă la felul în care se relaționează cu creștinii pe stradă. «De curând, am purtat o discuție cu o femeie cunoscută ca fiind creștină. În acel moment, am văzut o rudă trecând pe lângă mine. Am încercat să mă ascund în spatele acelei femei, ca să nu fiu văzută de ruda mea. Din câte mi-am dat seama, nu am fost văzută de ea sau, cel puțin, acest lucru nu a fost făcut cunoscut părinților mei.» Această mică experiență ilustrează foarte bine situația multor creștini marocani.

La fel ca în alte țări preponderent islamice, creștinii de proveniență musulmană sunt văzuți ca trădători ai religiei părinților lor. Există, ce-i drept, familii care tolerează convertirea individuală a anumitor membri ai familiei. Totuși, schimbarea credinței este păstrată în mare secret de restul lumii, pentru că este socotită ca o rușine pentru familii.
Alte familii, reacționează la fel familiile lui Nadeen și Fatima, îi amenință pe convertiți, îi maltratează și fac tot ce le stă în putință ca să îi readucă la Islam. 

*Pseudonime

(Imagine simbolică)

08-01-2019. Crăciun fericit! Două cuvinte, care pot fi citite în Decembrie peste tot. Când s-a născut Isus, lumea a avut nevoie de lumină, bucurie si speranță. De aceea a ales să vină printre noi.

După războiul din Siria, Crăciunul este ca un cadou, ca o respirație. Se pot vedea din nou pomii de Crăciun iluminați în Damasc, Aleppo, Latakkia...

Pastorul Edward din Damasc este încântat: «Sirienii au nevoie de această sărbătoare. Guvernul ne dă libertatea să sărbătorim Crăciunul, ceea ce este uimitor pentru noi. Familiile valorifică la maximum această situație și se întâlnesc, în ciuda costurilor aferente, împreună, la o masă festivă.»

Pentru el este însă «o adevărată provocare transmiterea adevăratului mesaj de Crăciun, mesajului dragostei, mesajului întrupării lui Isus. Dincolo de luminile sclipitoare, ar trebui ca oamenii să se uite înafară și să recunoască speranța, pe care păstorii și cei trei magi au recunoscut-o în intuneric.»

Cum ar trebui împărtășit mesajul de Crăciun poporului sirian? Vreme de opt ani îndelungați, acesta a fost nevoit să poarte suferința unui conflict interminabil. «Rude pierdute, un venit sărăcăcios, o stare de sănătate precară într-o țară prost eschipată din punct de vedere medical...Domină o atmosferă de lipsă de speranță», ne explică Nidal, un preot din Hasaka. Aceasta este estimarea pastorului Edward din Damask. Departe de a renunța, amândoi urmăresc același scop: a oferi poporului din nou speranță.

În centrul istorc al orașului Damasc, a fost amenajat un târg de Crăciun, unde femeile au posibilitatea să vândă obiectele lucrate manual. Ghada, una dintre ele, povestește cum a fost ajutată prin crearea de către partenerii locali ai Organizației Open Doors unui atelier de cusut: «De acum încolo, mă voi putea îngriji de cei partu copii ai mei. Mă bucur că pot să mă reîntorc în Maalula, un oraș creștin eliberat», spune ea jubilând, în timp ce luminile colorate ale obiectelor de bumbac răsfirate de ea, luminează.

De Crăciun a venit Isus pe Pământ, ca să aducă Lumina în întuneric, dar și mesajul împăcării cu Creatorul în lume. Creștinii sirieni au aceeași misiune într-o țară rănită. După ani de conflict armat, acestia  au devenit, mai mult decât alatadată, purtători de speranță în țara lor.

(Imagine: Pregătirile de Crăciun într-o biserică din Damasc) 

21-12-2018. Majorității celor mai tineri membri ai bisericii progonite li se răpește copilăria. Datorită sprijinului oferit de dumneavoastră, am putut să dezvoltăm, în anii precedenți, proiecte adaptate nevoilor specifice ale copiilor. Acest lucru oferă întregii generații o nouă speranță.

Acolo unde creștinii, din caza credinței lor, sunt supuși prigoanei, în același fel și copiii din familiile creștine sunt adesea expuși unor provocări speciale. Încă de timpuriu, ei află că urmarea lui Isus aduce cu sine multe probleme. La fel ca și părinții lor, aceștia sunt marginalizați și sunt supuși ostilităților de tot felul, sunt confruntați cu acte violență și cu multe pierderi. În mod special la școală, tinerilor creștini le este foarte greu, acolo sunt batjocuriți și intimidați, sunt ocoliți de ceilalalți colegi și dezavantajați de către profesori.

Unii dintre ei, sunt martori ai felului în care părinții lor sunt bătuți, aruncați în închisori sau chiar omorâți, doar pentru că păstrează vie credința în Isus. Trebuie ca aceștia, încă din copilăria lor timpurie, să fi trăit sentimentul de a aparține categoriei cetățenilor de rang inferior, repudiați de societate, fără posibiltate de acces la educație și fără speranța unui viitor mai bun. Disprețuiți, răpiți, violați, căsătoriți cu forța, încă de mici nu au aproape nici o perspectivă asupra unei vieți mai bune sau a uneia cel puțin normale.

Este dureros să vezi câți dintre copiii creștinilor sunt deja traumatizați. Cu atât mai încurajator este faptul că Isus, în asemenea împrejurări dificile, le dăruiește un curaj nou și o putere specială, iar copiii și adolescenții experimentează pas cu pas vindecarea.

În multe cazuri, lipsesc posibilitățile specifice vârstei, ca de exemplu, cunoașterea mai bună a lui Isus. Mulți dintre ei nu au o Biblie pentru copii sau nu pot vizita serviciile divine destinate copiilor. Adesea, lipsesc ofertele specifice în adunările creștinilor.

Cu ajutorul dumneavoastră, Organizația Porți deschise poate veni în întâmpinarea acestor nevoi ca, de pidă, prin implicarea în construirea și întreținerea școlilor și a Centrelor pentru refugiați.

Posibilitatea de a primi în Columbia o educație școlară a schimbat viața Lorenei* într-un mod atât de durabil, încât, la ora actuală, ea însăși s-a dedicat muncii de educatoare din același Centru. Concomitent, acest lucru a oferit tatălui ei posibilitatea de a-și prelungi serviciul în perioada luptelor de gherilă de odinioară, fără  ca viața fiicei lui să fie pusă în pericol.

În anii precedenți, în mute țări au fost înființate ofere legate de consilierea copiilor traumatizați.

În Iordania, copii refugiațior, care au experimentat pierderea Patriei și fuga traumatizantă din Irac, pot participa la  programele artistice dedicate tratării traumelor. Această ofertă îi ajută să învețe să-și expime sentimentele și să dezvolte o perspectivă nouă de viitor pentru propria lor viață.

*Pseudonim 

(Foto: Program artistic de terapie pentru copiii refugiaților în Iordania)

06-12-2018. Conflictele în Irac și Siria au devenit mai puține. Camerele de luat vederi au dispărut. Multe ONG, de asemenea. Totuși Organizația Porți Deschise rămâne și ajută.

«Dacă suferă un mădular, toate mădularele suferă împreună cu el», citează Sora Annie un verset din Biblie. De Ziua Porților Deschise, în data de 17 Noiembrie, în Aarau, s-a aruncat o privire asupra suferinței creștinilor din Siria. «Am predat la copii cu vârstă cuprinsă între zece și doisprezece ani. Dintr-odată, am auzit cum un glonț a lovit în acoperiș», își amintește o călugariță. «Le-am spus copiilor să plece de la fereastră, ca să nu fie văzuți de lunetiști.» Chiar și în aceste împrejurări, elevii și elevele nu s-au lăsat distrase de la învățat: «Am văzut cum în fața clasei un copil stătea sub catedra profesorului și acolo scria în continuare la lucrarea lui. Aceasta fetiță este eroina mea personală.»

Pe vremuri, explodau foarte multe bombe în Aleppo, domeniul de influență al surorii Annie. O dată, când exploziile au fost foarte dese, «ne-am gîndit că în ziua următoare nu o să vină nimeni la rugăciune. Totuși biserica era plină. Această fermitate ne dă curaj. Încercăm să susținem oamenii din țara noastră.»

Noi nu suntem doar la fața locului ca să spunem: «Isus vă iubește», dar și pentru că „Isus se îngrijește de nevoia dumneavoastră». Milioane au părăsit Siria. Multe localități sunt distruse. Sora Annie adaugă: «Este o mare provocare să reconstruiești case și orașe distruse, dar este o și mai mare provocare să însoșești oamenii, după pierderile și traumele pe care le-au suferit, pe drumul lor de vindecare și reabilitare.»

«Dacă nu ajutăm pe copii și adolescenți să-și învingă traumele, o întreagă generație se pierde», spune William*, cel care îi susține pe creștinii autohtoni în Irac. «Este ceva ce durează mult timp. O traumă nu dispare peste noapte. Trebuie să fim aici pentru ei încă mulți ani.» Soția lui Williams, Hana*, explică: «Ei (creștinii) se simt mai în siguranță, dacă suntem și noi aici. În afară de aceasta, pentru ei este important, pentru că li se arată că lumea de afară nu a i-a uitat.» Aceasta le dă curaj.

În zona în care trăiesc William și Hana, «80 la sută din case sunt distruse. Înainte ca creștinii să poată reveni să locuiască aici, era nevoie ca clădirile să fie reconstruite.» Nu se poate ca oamenii să fi trimiși pur și simplu din lagărele de refugiați fără absolut nici un ajutor. Important ar fi ca aceștia să fie susținuți la construcția clădirior. De asemenea, sunt multe fabrici distruse. De aceea ar fi necesar să fie create locuri de muncă. «Încercăm să îi ajutăm să înființeze întreprinderi mici.»

În fine, ne explică William: «Le spunem creștinilor la fața locului mereu că noi ne rugăm pentru ei. Ei ne răspund: ‚Știm asta, simțim asta. Suntem protejați.‘» IS a dispărut. «Dar noi ne rugăm în continuare. Căci marile provocări de-abia încep. Este vorba să învingem experiențele traumatizante și să reconstruim țara.» Creștinii din Irac au nevoie de încurajarea noastră, de rugăciunile și de sprijinul nostru.
 
*Pseudonime

(Imagine: Reconstrucție în Irac) 

15-11-2018. Sentința de nevinovăție a lui Asia Bibi a produs în Pakistan reacții vehemente. Un nou val de violență a zguduit țara după eliberarea sa.

După sentința de eliberare pronunțată de Instanța Supremă de săptămâna trecută, Asia Bibi a fost eliberat în noaptea dinspre miercuri spre joi. Conform știrilor parvenite de la Muhammad Faisal, purtătorul de cuvânt al Ministerului de Externe, acesta se găsește încă în țară. Situația rămâne totuși derutantă și nesigură.  

Partenerii noștri locali și-au exprimat îngrijorarea și ne cer urgent, în aceste zile tulburate pentru Pakistan, aportul nostru în rugăciune: «Noi proteste se desfășoară pe străzi. Ne este teamă că vineri actele de violență, strârite de cuvântările provocatoare ale extremiștilor, se vor înmulți. Nu este exclus, ca creștinii să fie supuși la noi atacuri din partea lor.»

Extremismul islamic este foarte prezent și activ în Pakistan. De asemenea, legea Blasfemiei atârnă ca sabia lui Damocles asupra minorităților religioase. Doar la simlu zvon cum că Islamul ar fi cumva ofensat, se și strâng masele dușmănoase și pline de furie, acționând sistematic și violent împotriva creștinilor. Cu toate că bisericile seculare se bucură de o oarecare libertate, rămân în continuare obiectivul atacurilor, iar lideri lor sunt confruntați în mod regulat cu amenințările cu moartea. Creștinii sunt adesea supuși discriminării, traiesc sarăcăcios și marginalizați din punct de vedere social și sunt nevoiți să efectueze munci forțate.

(Fotografie: O biserică devastată în Quetta, 2017)

06-11-2018. Elias locuiește în Aleppo. Când merge la biserică, constată că în comunitate s-au produs modificări. Grupul de vârstă al barbaților cuprinsă între 18 și 40 de ani s-a redus simțitor.«S-ar putea să fiu în curând ultimul dintre ei?» se întreabă el.

Războiul durează mai mut de șapte ani și are consecințe dezastruoase pentru biserica siriana: 5,6 milioane de sirieni au părăsit țara și mai mult de 6 milioane au fost goniți pe teritoriul ei. Așadar, în jur de jumătate dintre cei 22 milioane de locuitori înainte de începerea războiului. Un asemenea exod reprezintă pentru familii și biserică o adevărată problemă.

«Mulți (bărbați) s-au îngrijit de părinții și rudeniilor lor. De acum încolo, familiile sunt nevoite să poarte asupra lor grijile de natură financiară», afirmă Geoge, un conducător al comunității locale. Familiile siriene se bazează, în mod tradițional, pe banii, pe care îi câștigă bărbații. Majoritatea femeilor nu au, după ce se căsătoresc, o muncă plătită. George a putut, datorită sprijinului acordat din partea Organizației Porți Deschise, să negocieze: «Când bărbații au fost forțați de împrejurări să plece, femeile au fost nevoite să-și caute de lucru. De aceea am pus în acțiune proiecte concrete, așa încât și femeile să poată avea un venit financiar».

Huda, un alt creștin, descrie efectele produse de generațiile de vârstă: «Întrucât cei din generația tânără au plecat, cei mai în vârstă depind de alți membri ai familiei sau de organizații externe. Aceștia au devenit o povară pentru societate, atât din punct de vedere material, cât și din punct de vedere moral sau medical. Împărțirea rolurilor în sânul familiei se schimbă în mod constant. Femeile suportă o sarcină dublă, una materială, și alta de natură socială. La ora actuală, ele dețin roluri multiple în familie și societate.»

«Mai înainte, era posibil să te logodești în timpul studiilor cu un bărbat. Astăzi, nu există apoape deloc tineri la Universitate. Va trebui, probabil, să ne abținem de la a ne căsători și de la întemeierea familiilor. Mă tem că niciodată nu ne vom putea căsători», afimă cu părere de rău o studentă de aproape 20 de ani. Elias observă același fenomen în biserică: mai multe femei necăsătorite, mai puține căsătorii și nașteri.

Într-un timp foarte scurt, au plecat mulți creștini care erau activi în biserică. «Ne lipsesc voluntarii pentru nenumărate funcții. Nu ne este ușor să instruim oameni noi. Toate activitățile bisericii suferă din această pricină. Dintre cei aproximativ 100 de adolescenți nu au mai rămas decât 30: 6 băieți și 24 de fete. Din cauza emigrarii creștinlor, slăbește simțitor biserica. Aportul creștinilor la reconstruirea țării și a societății lipsește», afirmă un conducător al comunității.

Elias se întreabă, dacă în anumite regiuni ale Siriei, va mai exista în curând vreun creștin. Totuși el rămâne încrezător: «Peste tot poți întâlni conducători de biserici care au rămas să slujească creștinii. Și se mai întâlnesc, de asemenea, tineri, care iși servesc în continuare țara și pe Domnul cu daruire. Ei fac totul , ca să susțină pe cei nevoiași și să țină biserica în viață.»

În colaborare cu bisericile locale, Organizația Porți Deschise ajută la instruirea tinerilor sirieni ca lideri.

(Imagine: Biserică în Siria) 

25-10-2018. Mulți creștini au fost afectați de cutremur și de viitura de pe insula Sulawesi din Indonezia. Noi am putut să le venim în ajutor, dar ei au nevoie, în primul rând, de rugăciunile noastre.

Conținut: Doi colaboratori din Organizația Porți deschise din Indonezia au fost nevoiți să facă o călătorie de 15 ore, ca să poată ajunge în Palu, de pe Insula Sulawesi. Aceștia au putut să intre în contact cu un grup de creștini sinistrați, care le-ar fi explicat că, până în acest moment, nu ar fi primit nici un fel de ajutor de urgență din partea Organizațiilor Internaționale de Intervenție Imediată.

Colaboratorii noștri locali au reușit să împartă deja corturi, pături și covoare la nouă biserici din regiunea muntoasă Kulawi, aflată la 50 km depărtare de Palu. Fiecare biserică este compusă din circa 50 până la 70 de familii. Începând cu Gorontalo, care se găsește la 540 km depărtare de Palu, au fost împărțite și trasportate cu mașina 250 de pachete cu produse alimentare. O modalitate mai puțin riscantă de transportare ca transportul cu camionul, ca să fie evitate eventualele jefuiri.

Aceștia au facut împreună o evaluare rapidă a nevoilor comunităților creștine locale. După aceea, s-a luat hotărârea să se ia legătura cu creștinii și bisericile din afara localității Palu și Donggala. În orice caz, s-a pus în acțiune o soluție mai rapidă decât asistența oferită de Guvern sau de către alte Organizații. În așa fel, a apărut, într-un timp scurt, o rețea de colaborare între parohiile individuale, care au făcut posibilă ajutorarea directă a victimilor.

Într-una din localitățile afectate, poate chiar în mai multe, când s-a făcut împărțirea ajutorului umanitar, creștinii au fost ignorați. Unul dintre colaboratorii nostri locali relatează: „Într-una din zonele cel mai mult distruse, a existat o popuație creștină. Am constatat că această regiune a fost neglijată.“ După care a adăugat: „Victimile nu au primit ajutorul sperat, iar cadavrele nu au fost îndepărate din casele surpate.”

Ajutorul de natură spirituală este la fel de important ca ajutorul material. Colaboratorii noștri au nevoie de sprijin în rugăciune, în timp ce se angajează cu trup și suflet pentru creștinii indonezieni. Haideți să ne rugăm ca aceștia să fie umpluți de înțelepciune. Prezența lor la fața locului și timpul petrecut cu sinistrații este deja o mare consolare pentru creștini.

Așa cum am aflat, Guvernul indonezian nu permite Organizațiilor Internaționale de Caritate accesul la fața locului.

(În imagine: O famile din Palu primește ajutor de urgență)

02-10-2018 Pastorul Chai a cutezat să împartă Biblii creștinilor de minoritate Hmong în Vietnam. Pentru aceasta, a fost nevoit să plătească o amendă mare. 50 de Biblii confiscate se găsesc încă în mâinile Poliției.

Pastorul Chai* a fost invitat, la începutul lunii septembrie, în sediul Poliției Locale. Acolo a fost «sfătuit» de funcționari, ca în termen de 10 zile să plătească o amendă de cinci milioane Dong (190 €). Din ce motiv? Pastorul a achiziționat Biblii pentru minoritatea Hmong și le-a distribuit fără autorizație.

Pe data de 16 august, pastorul Chai a plecat spre Hanoi, ca să facă rost de Biblii. O misiune riscantă: creștinii minorităților din Vietnam nu au voie să dispună de Biblia tipărită în limba maternă. Pe data de 20 August, și-au făcut apariția în biserica, în care se afla pastorul Chai și Bibliile achiziționate de el, care se găseau în posesia lui, agenții Poliției.

Având în vedere venitul său mic, pastorul Chai a solicitat autorităților o amendă moderată. În cele din urmă, s-a căzut de acord asupra sumei de trei milioane Dong (115 €), care a fost achitată în data de 14 septembrie. Ca să facă rost de această sumă, pastorul Chai a fost nevoit să-și vândă bucătăria și porcii. Open Doors i-a venit in ajutor, plătindu-i această sumă. Cele 50 de Biblii achiziționate se găsesc încă în mâinile autorităților.

Ca țărani și păstori, minoritatea Hmong trăiește în zonele montane din sudul Chinei, în Laosul de Nord și în Vietnam. O jumătate din cei aproximativ 790.000 de locuitori Hmong o reprezintă creștinii. Ceilalți locuitori Hmong, practică animismul. În funcție de localitate(sat), conviețuirea entităților în cauză aduce cu sine, mai mult sau mai puțin, conflicte. Mulți creștini sunt persecutați și acuzați de nerespectare a „culturii tradiționale și a credințelor tradiționale” ale grupului etnic Hmong. Uneori, aceștia sunt expuși violenței populației băștinașe. În felul acesta, în noaptea zilei de 1 Martie 2018, 24 de creștini au fost agresați și alungați din satele lor, întrucât aceștia au refuzat să-și abnege credința.

Creștinismul a început să se răspândească în sânul tribului Hmong către sfârșitul anilor 1980. Mulți dintre ei, s-au decis pentru a-l urma pe Isus, ceea ce a adus cu sine efecte pe plan social, economic și politic. Creștinii de origine Hmong sunt considerați de către căpeteniile lor ca trădători, la care se adaugă, de asemenea, discriminarea manifestată de Guvern. Desproprietărirea, șicanele administrative și legile restrictive îngreunează condițiile lor de viață. Mai multe mii de locuitori s-au refugiat din Vietnam, ca să găsească refugiu în țările învecinate. La fel ca pastorul Chai, slujesc și alți conducători creștini printre locuitorii tribului Hmong. Ei depun toate eforturile ca să încurajeze această comunitate prigonită, cu sprijinul Organizației Open Doors.

* Pseudonim

(Imagine: Fată din tribul Hmong)

24-07-2018 Un semn de speranță pentru creștinii din Eritreea și Etiopia: pentru prima dată după 20 de ani de ruptură diplomatică, în sfârșit a ajuns o perspectivă de pace între cele două țări.

Relațiile între Etiopia și Eritreea devin mai calde. Cele două țări au fost în dezacord de la ultimul conflict armat (1998-2000) și de la independența Eritreei în 1993. Astăzi, dialogul se regăsește și o delegație eritreeană tocmai s-a stabilit în Etiopia.

Negocierile de pace promit consecințe benefice pentru creștinii din Eritreea și Etiopia, țari care fac parte din Indexul mondial al persecuției:

• În Eritreea (locul 6 din Index), biserica subterană ar putea fi recunoscută și recrutarea obligatorie ar putea fi domolită, ducând la eliberarea a sute de creștini reținuți.

• În Etiopia (locul 29 din Index), unii lideri ai bisericii considerați ca oponenți politici ar putea fi dați in libertate și ar putea fi ridicate restricțiile privind libertatea de exprimare (site-uri internet și posturi de televiziune blocate).

Eritreea a invocat un conflict cu vecinul său etiopian pentru a justifica recrutarea obligatorie. Un sistem de durată nelimitată în care reținuți sunt forțați la servitute și sunt uneori supuși torturii. Creștinii din bisericile care nu sunt recunoscute de Stat sunt expuse riscului de a fi arestate în orice moment. Se estimează că sute de creștini sunt prizonieri în Eritreea, dintre care unii, pastori, au fost deținuți de mai bine de 10 ani.

Societatea structurată în triburi și afilierea religioasă formează diferite identități. "Guvernul, nu are încredere și de aceea restricționează libertatea religioasă: difuzarea și activitățile religioase în școli sunt interzise", notează angajații de la Porți Deschise. Biserica ortodoxă etiopiană, fiind foarte influentă, exercită presiuni asupra creștinilor altor religii. Unii au fost hârțuiți și chiar atacați.

Va fi această apropiere între Etiopia și Eritreea folosită pentru a îmbunătăți situația creștinilor persecutați din ambele țări? Frații și surorile noastre speră și se roagă pentru ridicarea de oameni cu buna voință.

(Photo: Întâlnire creștină subterană în Eritreea)

05-07-2018.  Arestat în 2008 și condamnat la 15 ani de închisoare în 2009, pastorul Alimjan Yimit a îndeplinit două treimi din sentința sa în China. Creștinii locali ne dau știri.

Alimjan Yimit (foto) este un lider al bisericii locale care plătește un preț ridicat pentru credința sa creștină și mărturia sa printre Uigurii din vestul Chinei. Creștinii locali ne-au transmis știri despre el. Acum îi este permis să sune la familia sa o dată pe lună:

«Pentru el, a putea vorbi cu soția lui Gulnur și cei doi fii ai lui este cel mai fericit moment. Fiul său cel mai mare tocmai a fost admis la universitate, ceea ce îl bucură pe Alimjan, care se află într-o stare de pace spirituală și stabilitate fizică. Deși este încă în închisoare, condițiile de viață sunt mai bune decât atunci când  era în câmpul de reeducare», au raportat.

Pentru familia sa, testul acestei lungi despărțiri rămâne de temut. Cu toate acestea, Gulnur și fiii săi își păstrez credința, purtată de rugăciuni. «La început am fost atât de slabă încât abia puteam să mă ridic. Dar Domnul ne-a auzit și mi-a dat o nouă putere. Pot merge mai departe cu mai mult curaj și am învățat multe», spune ea.

Alimjan este Oigur, un grup etnic majoritar musulman aproape de popoarele din Asia Centrală. Angajat într-o societate agricolă britanică și șef al unei biserici clandestine, Alimjan a fost supravegheat de foarte aproape de poliție până când a fost arestat.

Alimjan a fost arestat și închis în 2008. Timp de 18 luni, i sa refuzat contactul cu familia și a suferit abuzuri grave care l-au condus la spital. În cele din urmă, în octombrie 2009, Alimjan a aflat că a fost condamnat la 15 ani de închisoare pentru «Dezvăluirea de secrete de Stat organizațiilor străine». Dar pentru martorii care l-au frecventat, nu există nici o îndoială că Alimjan a fost arestat din cauza credinței sale creștine.
 
În prezent, autoritățile avertizez creștinii nu să se mai întâlnească în biserici neînregistrate (de exemplu, clădirile comerciale închiriate) sub amenințarea cu consecințe grave. Astfel, în provincia Henan, aproximativ o sută de biserici au fost închise in luna martie, forțând creștinii să se adune acasă la unul și la altul în mod clandestin!

Chiar daca sunt convinși că «creștinii sunt oameni buni», guvernul chinez vede Biserica ca o forță destabilizatoare din cauza creșterii al creștinismului. Preocuparea statului este de a adapta creștinismul la realitatea culturală, lingvistică și politică a țării pentru a unifica populația. Din martie 2018, Partidul Comunist Chinez și-a desființat Biroul de Afaceri Religioase pentru a plasa acest domeniu sub controlul direct al Comitetului Central.

15-06-2018.  74 de copii defavorizați au trebuit să-și părăsească căminul creștin în statul Rajasthan după închiderea biroului Mission Emmanuel. Un nou exemplu al persecuției care trăiesc creștinii din India.

Scena larg difuzată pe rețelele sociale arată cum poliția înconjoară o coloană de copii cu bagajele lor, până la autobuzul care îi va duce în altă parte. Părinții și educatorii prezenți sunt neajutorați în fața dramei care se întâmplă în fața ochilor lor. 74 de copii sunt privați brutal de școală și educație, deoarece autoritățile au ordonat închiderea, pe data de 9 mai, ale organizației care conduce căminul. Motivul: organizația nu a fost reînregistrată la comisia pentru protecția copilului conform legii din 2015. De fapt, fiecare încercare de înregistrare a fost respinsă.

«Misiunea Emmanuel a fost cunoscută de mai bine de zece ani pentru calitatea educației și serviciilor sale. Fondatorul său s-a confruntat cu o puternică opoziție de lideri politici principali», a declarat Lilian Grace din Comisia pentru minorități din Rajasthan. «Comisia pentru protecția copilului a acționat în mod arbitrar, indiferent de procesul corect. Ca urmare, activitatea organizației s-a încheiat cu o hotărâre judecătorească, fără nicio bază», a declarat avocatul Dinesh Pardasani.

Pe măsură ce naționalismul hindus se intensifică în India, zeci de figuri proeminente au cerut acțiuni concertate pentru a respecta constituția și drepturile fundamentale ale țării la o conferință care a marcat cei patru ani de guvernare de către prim-ministrul Narendra Modi. În ceea ce privește comunitatea creștină, Tehmina Arora, avocata și directoarea unui grup pentru drepturile omului, a spus drept: «Naționaliștii hinduși ne demonizează și ne atacă. În 2017, atrocitățile comise împotriva creștinilor au crescut cu 20%. Am reușit să depunem doar 25 de cazuri penale, în timp ce peste 240 de fapte raportate au avut loc în cursul anului. Când mergeți la poliție, agenții abia cooperează și adesea refuză să înregistreze plângerile. Cultura impunității devine tot mai răspândită. Ni se spune că orice persoană acuzată de convertirea hindușilor va fi bătută.»

Liderii creștini au reacționat în mod concret prin publicarea pe 8 mai a unei scrisori care îi încurajează pe creștinii indieni la post și rugăciune în fiecare vineri «pentru reînnoirea noastră spirituală și a națiunii noastre», în vederea alegerilor naționale din 2019.

(Foto: Ofițerii de poliție care închid căminul)

31-05-2018.  Atacul cauzat de forțele guvernamentale de pe 14 mai asupra unei școli creștine a ucis zece vieți, inclusiv cinci studenți.

Pe data de 14 mai, un atac terorist a țintit «Emmanuel Christian College» (ECC) din Goli, districtul Yei. A costat viața la trei paznici, un elev de liceu și patru copii de școală elementară, precum și un tată și fiu refugiați în centru. Agresorii (soldații de la forțele guvernamentale) au violat o fată de 14 ani a un membru din personal. Birourile, biblioteca, clasele de școală și casele personalului au fost vandalizate și jefuite. Acest atac lasă persoane profund traumatizate, inclusiv profesorii care au asistat la asasinarea studenților lor. Guvernatorul regiunii a ordonat o anchetă asupra acestor violențe, în timp ce anarhia domnește în această zonă disputată de armata guvernamentală și forțele de opoziție.

După această tragedie, directorul regional de la Porți Deschise a declarat: «Este foarte trist faptul că nevinovații, inclusiv copiii, sunt atacați într-o instituție creștină. Exprimăm condoleanțele noastre tuturor celor afectați de pierderea vieților și de cea mai sinceră empatie față de fată violată, precum și de martorii violențelor și jafurilor. Cerem creștinilor din întreaga lume să se roage pentru personalul Centrului și pentru Biserica din Sudanul de Sud. Apelăm, de asemenea, la comunitatea internațională să se mobilizeze pentru a pune capăt ostilităților din Sudanul de Sud. În cele din urmă, chemăm guvernul să aducă făptașii în fața justiției.»

ECC a fost construită în 2001 de către Porți Deschise, în parteneriat cu Biserica Evanghelică din Sudan. Instituția cunoscută pentru excelența învățăturii sale oferă formare teologică și pregătirea creștinilor care sunt destinați sa lucreze cu comunitățile creștine. De la despărțirea dintre Sudan și Sudanul de Sud în 2011, Porți Deschise și-a redus activitățile în Sudanul de Sud. Proprietatea asupra ECC a fost cedată bisericii locale. Războiul civil și nesiguranța crescândă au întrerupt în mod repetat funcționarea unității, forțând instituția să relocalizeze anumite formațiuni în orașul Yei. Dar, în cea mai mare parte, membrii personalului au rămas.

(Foto: «Emmanuel  Christian College» din Sudanul de Sud)

15-05-2018.  A fost de neimaginat, dar cu Dumnezeu este posibil! Familia unui tânăr creștin ucis de polițiști primește dreptate. Un deznodământ calificat de «victorie rară», potrivit avocaților săi.

La ce se pot aștepta creștinii pakistanezi de la justiție într-o societate care îi marginalizează? Omenește vorbind, nimic. Dar «Cel care poate să facă mult mai mult decât cerem sau gândim»* poate inversa cele mai disperate situații. Pe data de 9 octombrie 2017 la Sheikhupura, in provincia din Punjab, părinții lui Arsalan Masih (16 ani) au fost anihilați de două ori. Tocmai ei auziseră despre moartea fiului lor din cauza uni atac brutal al poliției, știind că această crimă ar rămâne probabil nepedepsită. «Nu aveam nicio speranță că se va face dreptate pentru că suntem o familie creștină săracă și analfabetă. Nu aveam idee de cum să procedăm în acest caz», își amintește Mushtaq Masih, tatăl lui Arsalan.

După ce au petrecut mai mult de patru luni de închisoare, cei șase polițiști au oferit familiei trei milioane de rupii (aproximativ 19 000 de euro) conform conceptului islamic de «diyat»: banii de sânge pentru a primi în schimb o grațiere judiciară. Pe data de 14 martie 2018, judecătorul a acceptat acest schimb conform legea pakistaneză și i-a achitat pe cei șase bărbați acuzați de omucidere. Articolul 319 din Codul penal al Pakistanului spune că «orice persoană care comite o omucidere din greșeală poate a fi diyat». În fiecare an, guvernul revizuiește suma stabilită pentru «diyat»: este de aproximativ de 12.500 € în 2018. Shaheryar Gill, un avocat care a ajutat familia în acest caz, a declarat: «Din cunoștințele mele, niciun caz de violență al poliției care duce la moartea unui creștin, autorii au fost pedepsiți. Aceasta este o victorie rară pentru avocații noștri, care au asigurat dreptatea familiei. Ea spus că era mulțumită.»

Arsalan s-a bătut cu niște colegi de liceu care erau în legatură cu unul din polițiști. În jurul de ora 17:00, șase polițiști au intrat în sala de clasă. Au luat pe Arsalan afară și l-au bătut cu pumnii, picioarele și cu fundul armelor lor înaintea multor martori. Apoi l-au pus să urce într-o camionetă. Tatăl său spune: «Arsalan a murit în camionetă, dar ofițerii locali de poliție au refuzat să ne lase să depunem o plângere împotriva atacatorilor săi. Apoi, aproximativ 300 de creștini au blocat drumul în semn de protest, după care poliția a înregistrat cazul și o investigație a fost deschisă.»

În Pakistan, creștinii sunt discriminați, sărăciți și social marginalizați, uneori obligați la munca forțată. Sunt considerați cetățeni de clasa a doua.

* Efeseni 3:20

(Foto: Sărbătorirea într-o biserică din Pakistan)

26-04-2018.  Abdou*, creștin de origine musulmană, și familia sa sunt sub presiunea comunității satului pentru a se întoarce la islam. Situația lor se întâmplă aproape in mod regular multor creștini din Niger.

Timp de trei ani, Abdou a lucrat pentru o familie creștină. El a crescut ca musulman, dar datorită angajatorului său, el a cunoscut pe Isus și a decis să-l urmeze, la fel soția și fiica sa de 12 ani, Tchima. Când Abdou s-a întors în satul său îndepărtat, viața lui a devenit extrem de dificilă, deoarece sătenii au făcut totul pentru ca sa întoarcă familia la islam.

Pentru a o proteja de căsătoria cu un musulman, Abdou și-a trimis fiica la o mătușă într-o regiune cu o populație creștină mai mare. Dar aici, a fost violată și a rămas însărcinată. A fost o așa rușine pentru părinții ei adoptivi încât au căsătorit-o cu un musulman care a promis că va avea grijă de Tchima și copilul sau. Dar soțul ei i-a furat banii și a părăsit-o. Traumatizată și deprimată, tânăra femeie s-a întors în sfârșit la părinții ei.

La începutul acestui an, fiul lui Abdou, în vârstă de patru ani, a murit de malarie. După obiceiul regiunii, Abdou a vrut să-l îngroape în aceeași zi. Funerarele sunt un eveniment social important și de obicei mulți oameni se adună pentru a plânge cu familia afectată. Dar cazul lui Abdou era diferit: i-a fost interzis să-si îngroape fiul dacă nu se întorcea la islam. Soția lui a încercat să-l descurajeze, dar Abdou nu vedea o altă soluție. El a acceptat condiția pentru a-și îngropa fiul.

Soția lui totuși a perseverat în noua sa credință. Abdou a fost mișcat. La scurt timp după aceea, el s-a pocăit și s-a întors la Isus. «Vrem să facem un nou început cu Domnul», spune Abdou. «Dorința noastră cea mai sinceră este de a înțelege mai bine Cuvântul lui Dumnezeu și de a ne încrede pe deplin in Isus.»

Deși, chiar daca libertatea religioasă este garantată in mod oficial în Niger, exemplul lui Abdou arată că persecuția creștinilor este foarte reală. Mulți creștini sunt supuși unei mari presiuni în viața lor de zi cu zi și nu știu cum să facă față persecuției. Porți Deschise organizează si predă seminare cu bazele biblice pentru a se menține fermi. Proiectele noastre sunt concepute pentru a le oferi, de asemenea, o bază economică.

Chiar dacă Niger nu apare în Indexul mondial al persecuției din 2018, creștinii sunt persecutați din cauza credinței lor în Isus. Acesta este motivul pentru care aceasta țară se află sub observația Porților Deschise.

* Prenume de împrumut

(Foto: Seminar cu Porți Deschise în Niger)

12-04-2018.  Liber! Algerianul creștin Slimane Bouhafs a reușit în cele din urmă să se reîntoarcă cu familia sa după o perioadă foarte dificilă de detenție.

«În sfârșit, tatăl meu a fost returnat ...», a scris fiica lui Slimane Bouhafs pe Facebook în timpul sărbătorilor Paștelui. El a putut să se alăture familiei sale duminică, 1 aprilie 2018.
Slimane, 51 de ani, a fost arestat pe 31 iulie 2016 pentru «insultarea Islamului și profetul său», după un post pe Facebook. El a fost condamnat la cinci ani de închisoare, după aceea  pedeapsa a fost redusă la trei ani în septembrie 2016 și din nou a fost scurtată pe 4 iulie 2017 datorită grațierea președintelui.
În timpul închisorii, Slimane a început o grevă a foamei chiar fiind într-un stadiu de sănătate deja foarte precar. Din cauza credinței sale, el a fost atacat de mai multe ori de colegii săi deținuți.

«Sunt plin de bucurie de a mă reîntâlni cu familia mea, care a suferit enorm», a spus Slimane Bouhafs (imagine) în ziarul algerian El-Watan. El adaugă: «Am suferit o nedreptate teribilă. Dacă am putut rezista, este datorită sprijinului creștinilor din întreaga lume.»

Eliberarea lui Slimane Bouhaf este o mare bucurie pentru comunitățile creștine algeriene și internaționale care s-au mobilizat în rugăciune cu perseverență și credință.
Această eliberare a avut loc într-o situație in care la momentul actual este in tensiune pentru creștini: închiderea bisericilor, încetarea oricărui activități, urmărirea penală pentru activitățile misionare. Biserica protestantă din Algeria (BPA) a publicat pe 8 martie o declarație protestând împotriva acestor măsuri guvernamentale.

23-03-2018.  Irakul este eliberat de organizația Statul Islamic, dar nu și de ura față de creștini. Cu toate acestea, ei speră să participe la viitorul țării lor.

«Nu este loc pentru noi aici. Suntem ca niște miei care pot fi omorâți in orice moment», spune un reprezentant al creștinilor asirienii după tragedia care a lovit o familie creștină din Bagdad pe 8 martie. Vecinii au dat alerta după ce au văzut prin ușa întredeschisă corpul însângerat al doctorului Hisham Shafiq al-Maskuni de 61 de ani. La sosirea lor, polițiștii au descoperit și corpul înjunghiat al soției sale în bucătărie și cel al mamei soacră la etaj. Banii familiei și obiecte de valoare au dispărut. Hisham și femeia lui Shaza erau doctori medici și lucrau la același spital in Bagdad. Cuplul creștin și mama bătrână trăiau într-un cartier șiit din capitală.

Crime infame sau asasinat deliberat de creștini, această dramă intervine câteva săptămâni după ce Samer Salah Addin, un tânăr creștin la fel și el, a fost omorât in fața casei lui din Bagdad. «Actele acestea fac parte dintr-un plan de a forța creștinii să plece din țară. În acest context de opresiune și discriminare, comunitatea creștină este deosebit de marcată de aceste drame», adaugă un creștin care vrea să rămână anonim.

Un alt responsabil al bisericii spune cu râvnă: «Să fim optimiști! Dumnezeu a folosit presiunea SI asupra noastră ca să atragem persoane noi. Biserica locală este din ce în ce mai puternică și, până la urmă, asistăm la apariția unei noi comunități.»

De asemenea, în câmpia Ninive, persecuția a deschis calea și a reînviat credința creștinilor care, în ciuda pericolelor, au ales să se reînnoiască «astfel încât biserica locală să fie mâinile și picioarele lui Isus.» În timp ce se pregătesc să sărbătorească Paștele pentru a doua oară de la plecarea SI, sunt dornici să rămână pentru a vedea reînnoirea spirituală pe care o așteaptă în țara lor.

În colaborare cu partenerii locali, Porți Deschise se angajează să reconstruiască școli, case și biserici. În următorii doi ani, dorim să permitem reîntoarcerea la 2000 de familii creștine în satele lor din câmpia Ninive.

(Foto: Duminica Floriilor în Karakosh, în câmpia Ninive, în 2017)

09-03-2018.  După dreptul de a conduce neînsoțite, femeile saudite își pot începe afacerea fără tutelă masculină. Nawal, ea, trebuie să-și ascundă întotdeauna credința de soțul ei.

Singură în bucătăria ei, Nawal (curând 30 de ani), coboară capul în jos o secundă închizând ochii și șoptește «Amin». Ea a primit un mesaj pe WhatsApp; câteva cuvinte de încurajare prin intermediul unui număr necunoscut. Știe că cineva se roagă pentru ea. Rapid, Nawal răspunde, apoi șterge conversația. Nawal visează la o altă libertate: de a trăi credința creștină fără a ține-o în secret absolut. Dar în Arabia Saudită, părăsirea Islamului poate costa viața.

Cu frica în stomac, Nawal nu lasă niciun indiciu despre credința ei. Dacă soțul descoperă că ea a devenit creștină, ar avea dreptul să o lovească, să divorțeze de ea și chiar să o omoare. Nawal a crescut ca majoritatea femeilor saudite: devalorizate. Mai tânără, prin căutarea unui sens al vieții sale, ea a întâlnit pe internet o profesoară creștină. O străină. Datorita unei rețea de asistență online susținută de Porți Deschise, Nawal a simțit că Hristos ia vorbit și ia încredințat viața ei.

Problemele au început când credința lui Nawal a fost descoperită de mama sa. Pentru a nu se întâlni cu alți creștini, lui Nawal ia fost interzis să iasă din casă timp de mai mulți ani. Singura ei cale de ieșire era să păstreze accesul la telefon și la calculator, dar fără nici o viață socială. Când a apărut întrebarea de căsătorie, Nawal a împărtășit acest subiect de rugăciune cu contactele sale creștine de pe WhatsApp. Sa căsătorit cu cel de-al treilea candidat prezentat de familia sa: un musulman moderat. În sfârșit, a putut sa părăsească închisoarea familiei!

În ziua nunții ei, Nawal a trimis acest mesaj la contactele ei: «Voi continua să vă citesc, dar pentru siguranța mea voi șterge informațiile voastre.» În public, Nawal se comportă ca o «musulmană»: de cinci ori pe zi, ea se roagă... Isus în inima ei. Din adâncul singurătății ei, ea cere să aibă puterea de a continua să creadă. În tăcere.

În Arabia Saudită, legea islamică nu lasă nici o șansă nimănui care abandonează islamul: este pedeapsa capitală. Țara se situează pe locul 12 în Indexul Mondial de persecuție. Cu toate acestea, sunt mulți care in această țară sunt interesați de Evanghelie chiar in mijlocul riscurilor și multe sunt mărturiile care auzim.

*Prenume de împrumut

(Ilustrare foto)

22-02-2018.  Mesajul de deschidere al Coreei de Nord la lansarea Jocurilor Olimpice din Coreea de Sud ridică speranțe. Totuși, țara ocupă, pentru al 17-lea an consecutiv, primul loc pe Indexul mondial de persecuție 2018 de la Porți Deschise.

O echipă feminină de hochei pe gheață formată din sud și nord-coreene, un steag simbolizând unificarea... La începutul Jocurilor Olimpice, Coreea de Nord a trimis un semnal puternic.

În ciuda eforturilor autorităților nord-coreene pentru a izola țara, semnele arată că nord-coreenii își schimbă mentalitatea. Un alt semn de speranță este faptul că Biserica nord-coreeană crește chiar in persecuție. Un cunoscător al situației din țară confirmă: «Rugăciunile voastre sunt ascultate. Niciodată înainte nu au existat atât de mulți nord-coreeni credincioși. Dumnezeu schimbă această țară.»

«În timp ce multe națiuni se reunesc pentru a participa la Jocurile Olimpice de iarnă, să nu uităm că în fiecare zi, în Coreea de Nord învecinată, mai mult de 300'000 de creștini nu au dreptul de a lua parte la nicio sărbătoare religioasă. Ei sunt o comunitate disperată, care luptă pentru supraviețuire», amintește un specialist în drepturile omului Porților Deschise.

Statul controlează fiecare domeniu din viața nord-coreeană, iar gândul că Dumnezeu este o autoritate superioară conducătorului Kim Jong-un trebuie distrus. Astfel, zeci de mii de creștini sunt încarcerați în tabere oribile de muncă forțată. Foarte puțini supraviețuiesc.

În ciuda unui asemenea grad de persecuție, creștinii nord-coreeni nu sunt descurajați. Unul dintre ei afirmă: «Am aflat că Dumnezeu a mobilizat creștini din întreaga lume pentru ca să se roage pentru noi. Vă mulțumim din toata inima.»

Printr-o rețea de parteneri, Porți Deschise ajută în jur de 60'000 de creștini nord-coreeni.

15-02-2018.  Pe cât acest demers este de riscant, tot atât de mult este de îndrăzneț într-o țară ca Turkmenistanul unde bisericile evanghelice sunt ilegale. Șase dintre ele reclamă șefului de Stat dreptul de a fi recunoscute oficial.

Scrisoarea semnată de către cele șase biserici a fost adresată direct președintelui turkmen Gurbanguly Berdymukhammedov cu următorii termeni: «Noi, creștinii Bisericii evanghelice și cetățenii Turkmenistanului avem cu adevărat dorința de a sluji societății și țării noastre. [...] Suntem triști pentru că nu putem împărtăși liber credința noastră cu compatrioții noștri.»

De la Legea din martie 2016 privind «organizarea libertății religioase», toate comunitățile creștine au trebuit să fie reînregistrate oficial, prezentând o listă cu cel puțin 50 de membri care au peste vârsta de 18 ani. În mod curios, cererile bisericilor evanghelice au fost amânate sistematic și apoi refuzate fără explicații.

În Turkmenistan, numeroase restricții sunt impuse creștinilor, având ca consecință «vizitele» poliției la întâlnirile creștine și arestări, dar și discriminare la muncă și alte feluri de probleme.

Familiile creștine sunt de asemenea preocupate în mod constant de faptul că copiii lor merg la școlile publice. Când sunt întrebați despre activitățile extra-curriculare, ce vor spune acești micuți elevi profesorului sau colegilor lor, fără a trăda întâlnirile clandestine ce se petrec în casele lor?

Orice adunare turkmenă care nu este înregistrată oficial la autorități se află într-o situație ilegală și orice activitate le este interzisă. Acesta este cazul multor biserici de casă în care se adună mai puțin de 50 de persoane. Dacă legea este depășită, amenzile aplicate sunt ridicate, în special pentru responsabili. Comunitățile înregistrate sunt însuși strict controlate.

(Foto: Băiat turkmen pe piața din Ashgabat)

30-01-2018.  Siria este din nou centrul actualității. Afrin, orașul din nordul țării, se află sub bombardamentele armatei turce și aliaților săi. Această dramă ne aduce aminte de faptul că războiul continuă, precum și susținerea noastră față de creștinii sirieni.

Locuitorilor din Afrin le este foarte teamă. Unii fug, alții se ascund în adăposturi. Creștinii lansează un apel: «Rugați-vă împreună cu noi ca să se oprească bombardamentele și vărsarea de sânge. Rugați-vă pentru protecția noastră!»

În Siria, situația diferă de la un loc la altul. Două echipaje întoarse de la Alep povestesc: «În oraș este un mare contrast: distrugeri mari, vecine cu cartiere aproape intacte în care mai sunt buticuri și restaurante deschise. Am întâlnit creștini care fac o lucrare minunată cu susținerea organizației Porți Deschise.»

Reconstruirea locuințelor bineînțeles, însă înainte de toată reconstruirea comunității creștine din Orientul Mijlociu. Acesta este mesajul petiției «Speranță pentru Orientul Mijlociu» transmis la ONU la New York prin intermediul unei delegații de la Porți Deschise și Middle East Concern în dată de 10 decembrie 2017. Peste 808'000 de semnături au fost recoltate în întreaga lume. Unul dintre delegați ai Porților Deschise mărturisește: «Continuăm să lucrăm rugându-ne pentru o schimbare profundă în această regiune a lumii.»

Chiar în decembrie, creștinii sirieni s-au rugat împreună pentru țara lor. Biserici din diverse confesiuni creștine au participat la eveniment, fiind retransmis pe mai multe posturi de radio și canale TV din țară. «Cred că acest eveniment de rugăciune este un semn și un mesaj de unitate pentru țara noastră», a declarat un responsabil de biserică din Lattakia.

(Poză: Ajutoare de urgență în Alep)

30-01-2018.  Pe 10 ianuarie, am publicat Indexul nostru mondial de persecuție. Dar chiar și în țările care nu apar pe această listă, creștinii sunt victime de discriminație, ostilitate și de violență, cum arată acest exemplu din Kirghistan. În ciuda tuturor lucrurilor, creștinii kirghizi nu se lasă descurajați.

Mica congregație baptistă din Kadschysai în Kirghistan, în Asia Centrală, și-a pierdut biserica în flăcări pe 3 ianuarie. Comunitatea are aproximativ 40 de membri. Aici kirghizii și rușii se reuneau pentru a se închina Domnului Isus Cristos, pentru a face studiu biblic, pentru a participa la școala duminicală și pentru alte întâlniri.

Deja în ultimii ani, acoperișul bisericii a fost deteriorat și ferestrele sparte. Dar de data aceasta mica comunitate trebuie să găsească alt loc. Cauza incendiului nu a fost identificată în mod clar. Într-un atac similar asupra unei biserici din Tokmak în iulie 2017, niște grafitti proferând amenințări ar putea avea legatură cu un plan islamist.

Presa locală a raportat incidentul și a provocat, astfel, o criză publică. Poliția a investigat și a comunicat enoriașilor: «Incendiul a fost provocat în mod evident de către lumea care nu apreciază biserica și credința voastră în această țară musulmană.» Dar în loc de a se concentra pe găsirea vinovaților, polițiștii au pus multe întrebări creștinilor care nu au nici o legătura cu focul, cum ar fi: Cine a finanțat achiziționarea clădirii? Câți kirghizi fac parte din comunitate? De ce frecventați mai mult biserica decât moscheea?

Unul dintre creștini explică: «Noi nu credem că poliția va găsi și pedepsi vinovații dar noi îi binecuvântăm și ne rugăm pentru ei. Dumnezeu cunoaște responsabilii acestui atac.»

Deși s-au confruntat deja cu ostilități de mai multe ori, creștinii rămân încrezători și neclintiți. În ciuda distrugerii, unele obiecte au rămas în mod surprinzător intacte: Biblia, pianul și acoperișul. Pastorul vede lucrarea lui Dumnezeu acolo, pentru că focul a fost pus noaptea târziu astfel încât nimeni să nu-l poată stinge.  

(Poză: Biserica distrusă de incendiu)

19-01-2018.  Indexul mondial de persecuție 2018 a ieșit în această săptămână! Descoperiți care sunt cele cinci țări în care credința creștină reprezintă un risc.

Indexul mondial de persecuție 2018 arată că persecuția a crescut din nou. În timp ce islamismul rămâne principala cauză de persecuție a creștinilor, creșterea naționalismului religios sau ideologic este o adevărată amenințare.

În Coreea de Nord (n°1), populația se confruntă cu supravegherea absolută a Statului. Pentru un creștin, a scăpa de lagăre sau de tortură este o adevărată minune… Există totuși o biserică subterană estimată la 300 de mii de persoane!

În Afganistan (n°2), presiunea exercitată asupra creștinilor este de neimaginat. «Extremiștii islamici pun o singură întrebare: Vrei să ni te alături? Dacă răspunsul este nu, sabia este a ta», spune o sursă locală. 21 de creștini afgani au fost omorâți în 2017.

În Somalia (n°3), creștinii sunt considerați trădători. Anul trecut, 23 dintre ei au fost omorâți de autorități sau de familie.

În Sudan (n°4), guvernul islamic proclamă «o singură religie, o singură cultură și o singură limbă». Nici o libertate nu este lăsată creștinilor. 27 de biserici au fost demolate în 2017. Alte biserici și școli creștine au fost expropriate.

Pakistanul (n°5), având la activ 168 de biserici atacate în 2017, rămâne țara cea mai violentă față de creștini, care trăiesc sub amenințarea legii anti-blasfemie.

Pe când Nepalul și Azerbaidjanul își fac intrarea în lista celor 50 de țări în care creștinii sunt cel mai persecutați, două țări ies din clasament : insulele Comores, unde starea creștinilor rămâne totuși critică, și Tanzania, unde situația creștinilor se îmbunătățește.

19-12-2017.  Noeh și tatăl lui au părăsit Irakul pentru a merge la New York. Ieri și alaltăieri, petiția «Speranță pentru Orientul Mijlociu» a fost prezentată mai multor responsabili ai ONU.

Destinația: ONU, New York! Emoția e la maxim pentru Noeh, 12 ani, însoțit de tatăl lui și de doi responsabili ai bisericii irakieni. Noeh și familia lui au fugit din Karamles, în câmpia Ninive, invadată de Statul Islamic în 2014. Pentru prima oară el părăsește Irakul... în avion! O altă surpriză îl așteaptă la sosire, când echipa Porților Deschise i-a oferit un tricou al echipei lui preferate, FC Barcelona, cu dedicația lui Lionel Messi!

Marți 12 decembrie, mai multe întâlniri s-au derulat la sediul Națiunilor Unite. Delegația Porților Deschise a putut prezenta în mod oficial petiția «Speranță pentru Orientul Mijlociu» în fața mai multor înalți demnitari. Petiția a cules 808’172 de semnături în 143 de țări.

Deja în ajun, întâlniri foarte constructive au avut loc, în special cu responsabilii Programului de Dezvoltare al Națiunilor Unite. Noeh și tatăl lui, însoțiți de Benham și Tabhet (responsabili de biserici din Irak) au putut să povestească despre ce au trăit în țara lor. Noeh a oferit chiar una din bilele regăsite în ruinele camerei sale devastate, unui înalt funcționar al ONU, ca amintire.

«În cursul acestor întâlniri, am putut propune recomandări concrete pentru autorități, pentru susținerea politică și ajutorul practic al creștinilor din Orientul Mijlociu. Sperăm ca aceste întâlniri să dea roade în viitor și ca frații noștri și surorile noastre să vadă schimbări reale în Irak și Siria», a declarat o colaboratoare a Porților Deschise care făcea parte din delegație.

(Foto: Noeh în timpul înmânării petiției)

05-12-2017.  În luna august, familia lui Noeh s-a întors acasă la Karamles, în Câmpia Ninive. Copiii familiilor revenite au putut să se întoarcă la școală în orașul lor.

Timp de trei ani Noeh și familia lui au trăit ca refugiați în orașul kurd Erbil după ce au fost forțați să își părăsească locuința în fața înaintării statului islamic. Ei sunt una dintre primele familii care s-au întors la Karamles și care participă cu biserica locală la reconstrucția acestui oraș predominant creștin.

La reîntoarcerea sa, familia și-a găsit casa arsă și complet distrusă. De aceea Noeh locuiește la mătușa lui cu părinții și cu cei trei frați și surori. În octombrie, școlile din regiune și-au redeschis de asemenea porțile, dar există o lipsă gravă de profesori. Unii au părăsit țara în timpul războiului, alții s-au pensionat. Acesta este motivul pentru care unele discipline sunt predate de profesori a căror specialitate nu este aceasta.

Din același motiv, nu există nici program fix de lecții. «În unele zile, Noeh vine deja acasă la ora 11», spune mama lui, Almas, «în alte zile la doisprezece și jumătate.» Dar reluarea școlii este deja un pas spre normalitate, nu numai pentru familia noastră, ci pentru întreaga societate din regiune. Școala din Karamles deja arată mult mai bine decât atunci când partenerii noștri locali au vizitat-o  prima oară în luna august. Clădirea a fost, de atunci, vopsită și ferestrele sparte, înlocuite.

Noeh se descurcă bine la școală în ciuda unei situații încă dificile: «Este un elev inteligent. Are note foarte bune la examene. Sunt foarte fericită și îi mulțumesc lui Dumnezeu», spune Almas.

(Foto: Noeh și colegii săi în clasa renovată)

30-11-2017.  Închiderea unei biserici în apropierea orașului Oran întărește sentimentul de nedreptate a creștinilor care continuă să spere și așteaptă mai multă libertate.

Pe baza deciziei al wali-ului din Oran, poliția a închis în data de 9 noiembrie sala de cult a bisericii din Aïn Turk (15 km la nord-vestul Oranului), după spusele președintelui Bisericii Protestante din Algeria (EPA). Autoritățile susțin că această biserică nu este agreată iar responsabilii săi «împrimează ilegal evanghelii și publicații destinate evanghelizării ».

Președintele EPA reacționează și refutează motivele invocate de autorități: «În primul rând, această comunitate este afiliată Asociației Bisericii Protestante din Algeria, care dispune de un agrement dat de către Statul algerian din 1974. Apoi, nu este nici o activitate de împrimare de evanghelii sau publicații creștine în acest local».

Youssef, unul din responsabilii bisericii din Aïn Turk, și-a exprimat consternarea față de «practicile nedrepte» ale autorităților algeriene împotriva creștinilor: «Sunt întristat din cauza acestei înjustiții și a persecuției care o trăim în Algeria.»

Comunitatea creștină se aștepta la schimbări pozitive și favorabile pentru Biserica din Algeria. În acest moment, discursul responsabililor al Statului despre respectul libertăților de cult nu este urmat de fapte concrete, însă tânăra Biserică din Algeria are speranță. De la venirea islamului în secolele 7 și 8, Biserica din această țară nu a cunoscut niciodată o asemenea creștere ca și acum. Biserici pot să fie închise, însă aceasta nu zguduie credința creștinilor algerieni care rămân neclintiți. Un formator de tineri pastori din Africa de Nord confirmă: «Admir dragostea pe care o au pentru țara lor care, totuși, este dură față de ei, și felul lor de a se ruga cu pasiune pentru această societate care numără milioane de musulmani.»

(Poză: Biserică la Oran)

21-11-2017.  Atacurile repetate împotriva comunităților creștine continuă, lăsând în urma lor foarte multe victime. Asociația Creștinilor din Nigeria (CAN) face apel președintelui Buhari.

Doisprezece sate atacate, 75 de creștini uciși, 489 de case incendiate, 13'726 de persoane strămutate, acesta este bilanțul violențelor împotriva creștinilor în septembrie și octombrie în «Centura centrală» a Nigeriei. Supraviețuitorii îi desemnează pe Fulani, acești agricultori musulmani, ca find autorii acestor agresiuni care continuă: pe 7 noiembrie, în apropiere de Gako (Statul Platoului), treisprezece creștini au fost prinși într-o ambuscadă în timp ce se întorceau de la piață. Nouă au fost uciși. Samson Dagwom este unul dintre cei patru răniți: «M-am prefăcut mort pentru ca să scap. Auzeam atacatorii vorbind engleză și Fulani.» Martori afirmă că oameni în uniformă militară făceau parte dintre criminali. Mascaradă sau complicitate?

Încă marcat, pastorul Samson Ayokunle amintește un alt masacru: «Recent, am vizitat satul Ancha, unde 21 de creștini au fost uciși într-o singură noapte. 20 dintre ei făceau parte din biserica locală, care avea ... 21 de credincioși. Dar cel mai dureros este că după acest atac, Fulani s-au întors în zonă și au ucis alți 24 de creștini. Nimeni nu a fost arestat. De ce?» Dincolo de frică, creștinii copleșiți cer un răspuns din partea autorităților.

Principala organizație creștină CAN și-a exprimat îngrijorarea întrun interviu cu președintele Buhari la 10 noiembrie. Gata să ofere asistență Guvernului, reprezentanții asociației au denunțat islamizarea Nigeriei și au propus mai multe recomandări autorităților pentru ca să ia măsurile de securitate necesare pentru creștini.

De la mijlocul lunii mai până la sfârșitul lunii iulie a acestui an, grație sprijinului dumneavoastră și al muncii asidue a echipelor noastre de pe teren, 75’000 de oameni din nord-estul Nigeriei au primit ajutor de urgență, ca răspuns la dezastrul umanitar cauzat de violența Boko Haram și a păstorilor Fulani.

(Foto: Printre strămutați, mulți copii)

14-11-2017.  Expulzarea creștinilor sud-coreeni din China: o măsură plină de consecințe pentru bisericile aflate în apropierea frontierei nord-coreene.

Înăsprirea controlului activităților bisericești? Consecințele tensiunilor dintre coreeni? Autoritățile chineze n-au precizat care este motivul expulzărilor. Dar sunt convinse că unii pastori sud-coreeni veneau în ajutorul unor fugari nord-coreeni, o acțiune înlesnită de limba lor comună. În Martie, doi pastori sud-coreeni au fost arestați de poliția chineză pentru că au protejat fugitivi nord-coreeni.

În ianuarie 2017, 32 de misionari sud-coreeni au fost deja expulzați din regiunea Yanji, aproape de Coreea de Nord, urmați de sute de alții. Printre ei se aflau și responsabili de biserici a căror plecare a avut repercusiuni grave: biserici au fost închise și mulți creștini au devenit orfani, abandonați. De exemplu, nu mai există nicio biserică sud-coreeană în Changchun, capitala Jilingului.

Trebuie refuzat ajutorul Nord-Coreenilor care fug în China? Putem să închidem ochii față de situația Nord-Coreenilor victime ale traficului de persoane, vândute în China? Sau să ignorăm riscurile suportate de refugiații urmăriți de agenții secreți din țara lor, știind că dacă sunt trimiși în Coreea de Nord, vor fi internați într-o tabără de muncă forțată? Mulți creștini chinezi au ales să asculte de Dumnezeu decât de oameni, mai ales că China n-a ratificat acordurile ale Națiunilor Unite despre primirea refugiaților.

Prin partenerii săi, Porți Deschise susține bisericile și continuă să ajute grupuri mici de Nord-Coreeni și femei victime ale traficului de persoane, oferindu-le un sprijin spiritual și un ajutor post-traumatic. Mulți trec printr-o transformare radicală. 

(Poză : Doi polițiști de frontieră nord-coreeni)

07-11-2017.  Scoaterea de sub sancţiunile economice decise de Statele Unite pentru Sudan ar putea conduce guvernul la a autoriza din nou importul de biblii.

În semn de recunoştinţă pentru «acţiunea sa pozitivă» în lupta anti-teroristă şi accesul unor regiuni ale Sudanului la ajutor umanitar, sancţiunile economice impuse de către Statele Unite au fost retrase din 12 octombrie. Chiar dacă rămâne un drum lung de parcurs în domeniul drepturilor omului, autorităţile sudaneze par gata de a retrage embargo-ul asupra bibliilor.

Un responsabil al bisericii care a organizat importul a sute de mii de biblii şi de cărţi creştine în Sudan ne împărtăşeşte: «Creştinii au nevoie disperată de biblii şi de material de învăţătură. Acestea sunt aproape de negăsit de când librăria creştină din Khartoum a fost închisă în 2013 şi de când stocul ei a fost confiscat de autorităţi în 2013. Mii de biblii sunt blocate de doi ani în containere în Port-Sudan. Guvernul neagă dreptul creştinilor de a cunoaşte şi studia religia lor.»

Pentru creştinii sudanezi, contextul s-a degradat începând cu 2011, de când Sudanul s-a împărţit în două state: Sudul cu o majoritate creştină şi Nordul musulman. Preşedintele Omar al-Bashir a declarat că dorea «să adopte o constituţie 100% islamică» în Sudan (fostul Nord-Sudan). De atunci, misionarii străini au fost expulzaţi, bisericile ameninţate cu expropriere sau demolare şi responsabilii lor hărţuiţi sau închişi. Ultimul eveniment în dată este apariţia în justiţie a cinci responsabili de biserici acuzaţi de «poluare sonoră» când creştinii se adună la biserică. 

Creştinii (cam 5 % din populaţia Sudanului) vor putea din nou să îşi procure biblii? Mai mult ca oricând au nevoie de Cuvântul lui Dumnezeu pentru a face faţă opresiunii islamice din ţara lor, situată pe locul 5 în Indicele Mondial de Persecuţie.

(Foto: Bibliile au devenit rare în Sudan)

03-11-2017.  În timp ce secretarul general al Națiunilor Unite (ONU) s-a dus în RCA în această săptămână, mai multe provincii au cunoscut o creștere a violenței în ultimele luni. Chiar dacă situația rămâne dramatică, creștinii acționează.

«Suferințele poporului centrafrican, precum și dramele suferite de către umanitari și forțele de menținere a păcii, merită o solidaritate și o atenție mai mare», a declarat Antonio Guterres, secretar general al ONU, chiar înainte de sosirea lui la Bangui. Această vizită intervine în timp ce acuzații de coluziune cu niște grupări rebele și de abuzuri sexuale au fost aduse împotriva unei părti ale trupelor Națiunilor Unite.

Situația s-a înrăutățit cu reînceperea violenței din luna mai. Populația se simte abandonată. Insecuritatea împiedică ajutorul umanitar să ajungă la cei mai vulnerabili. «Aici nu mai este nimic. Până acum au murit zece copii de malnutriție», deplânge un umanitar.

În acest an, numărul celor strămutați a ajuns la 50 %. Ei sunt 600'000, fără cei 500'000 de Centrafricani care au fugit în alte țări vecine. Pe de altă parte, 400'000 de copii sunt deșcolarizați. Înmulțirea grupelor armate a invadat mai multe regiuni din țară, iar conflictul se adâncește într-o complexitate în care creștinii sunt deseori țintiți.

Responsabilii creștini avertizează împotriva amalgamelor false: «Întotdeauna am refuzat să asimilam milițiile de autoapărare anti-Balaka cu creștinii. Sunt niște ucigași! Și toți musulmanii nu sunt foști Sélékas», precizează Dieudonné Nzapalainga, arhiepiscopul din Bangui.

Coabitarea este însă posibilă! O delegație de cinci pastori și un imam a demonstrat aceasta. Ei au înmânat o scrisoare șefului unui grup armat, Sidiki Abbas, cerându-i să înceteze violența în Koui, în Vestul țării. «Întotdeauna am trăit în armonie aici. Grupurile armate sunt cele care creează tensiuni între creștini și musulmani. Noi vrem să trăim din nou împreună și să vedem populația strămutată întorcându-se», a declarat pastorul Léon Dollet la înmânarea scrisorii. Un exemplu plin de speranță în mijlocul haosului.

De la începutul crizei în 2013, Porți Deschise susține creștinii din RCA pe teren cu ajutor umanitar și post-traumă, și prin crearea unor grupuri de ajutorare.

(Poză: Un sat în RCA)

02-11-2017.  La un an după ce statul islamic a fost expulzat, orașul Karamles, în nordul Irakului, revine încet la viață. Refugiații care se întorc se confruntă cu provocări enorme și reconstrucția este încă în fază incipientă.

Deși o mare parte dintre locuitori sunt încă reticenți să se întoarcă, pastorul Thabet, originar din acest oraș, unul dintre primii care s-au întors, radiază de o mare încredere. Când s-a întors în orașul său natal, parțial distrus, în noiembrie 2016, el a început prin construirea unei cruci pe un deal la porțile orașului, care se poate vedea din toate casele. Biserica a fost distrusă dar va fi reparată.

Până la expulzarea completă a SI, încă se auzeau regulat sunete de luptă. Aceasta nu l-a oprit pe pastorul Thabet să încurajeze neobosit familiile exilate să vină să reconstruiască orașul și să se reinstaleze. Unii au urmat apelul său, ca și Noeh, de 12 ani, care a fugit din  Karamles în august 2014. Referendumul kurd din 25 septembrie a ridicat noi temeri legate de securitate, astfel încât nici o familie nu se întorsese încă în jurul acestei dăți. La scurt timp după, totuși, afluxul lent de familii a reluat, astfel încât, într-un interviu recent pentru Porți Deschise, pastorul Thabet a putut anunța cu bucurie: «Numărul familiilor care se întorc e în creștere zi de zi!»

Amer* ne explică ce reține încă mulți creștini ca să se întoarcă în câmpia Ninive. El vine din zona Mosul. Cu mult timp înainte de sosirea SI, a observat o creștere de poziții extremiste și de ostilitate împotriva creștinilor: «Nu clădirile sau alte lucruri vizibile s-au schimbat. Schimbarea s-a produs în inima oamenilor.» În zece ani, până în 2014, aproape jumătate de milion de creștini fugiseră deja din Irak.
 
Viitorul nesigur al teritoriilor kurde și situația de siguranță tensionată rămân împovărătoare pentru rezidenți. Cu toate acestea, vorbind despre creștinii locali, pastorul Thabet subliniază: «În cazul în care comunitatea internațională și guvernul irakian ne susțin, garantează drepturile noastre și ne protejează identitatea, viitorul va fi foarte, foarte bun.»

* Nume schimbat

(Foto: muncitor la locul de muncă în Karamles)

17-10-2017.  Fetele creștine copte sunt ținta extremiștilor islamici. O strategie care are ca scop întărirea islamului și slăbirea creștinismului în Egipt.

Încă necunoscut doar cu câteva luni înainte, poporul Rohingya a ieșit recent din umbră, luminat de reflectoarele știrilor. Fugind de violențele din Myanmar, 430.000 dintre ei s-au refugiat în Bangladesh cu puțin timp în urmă, în condiții umanitare catastrofice. 

În 28 iunie, niște parinți își căutau fata în zadar prin satul Balansora, din provincia Minya în Înaltul Egipt. Marilyn, 16 ani, este de negăsit. În acea seară, acești părinți disperați își dau seama că « iubitul » fiicei lor este de fapt răpitorul, el fiind în legătură cu o rețea extremistă islamică. Pe 14 august, justiția a renunțat la dosarul Marilynei, calificând răpirea ca « simplă dispariție ».

Gyasi* a făcut parte dintr-o asemenea rețea înainte de a părăsi islamul. El descrie strategia : « Răpitorii potențiali urmăresc îndeaproape casele creștinilor. Unul dintre ei își declară dragostea unei fete și îi spune că vrea să se convertească la creștinism. El întreține cu ea o relație romantică până în ziua când o convinge să fugă cu el. Însă ea nu știe că este răpită pentru a se căsători cu un alt bărbat. Răpitorul operează câteodată cu ajutorul polițiștilor corupți și primește mulți bani din partea extremiștilor. Fata este ascunsă până la majorat și forțată să se convertească la islam. Noua ei religie este inscrisă pe buletin, după care este căsătorită cu un extremist musulman. Dacă încearcă să fugă, este omorâtă. Cel mai grav este că fetele sunt trimise ca menajere în peninsula arabică unde sunt abuzate. »

După 92 de zile, coșmarul Marilynei și a părinților ei s-a terminat atunci când poliția a eliberat-o și a arestat răpitorii. Tatăl ei Khalaf povestește că nu a fost prea bine tratată, însă este foarte bucuroasă că este din nou cu familia ei. « Mulțumim lui Dumnezeu pentru că ne-a ascultat rugăciunile, ale noastre precum și ale multor alte persoane » spune el. « Mulțumim de asemenea tuturor polițiștilor de la postul de poliție care ne-au ajutat foarte mult pentru eliberarea fiicei noastre Marilyn. Apreciem toate eforturile lor. »

Însă multe fete copte răpite nu se mai întorc la părinți. Pastorul Sekani* a decis să ia taurul de coarne : « Fiindcă apăr cauza fetelor răpite, am primit amenințări. Dar nu mă tem de nimeni, în afară de Dumnezeu. În 10 ani de luptă grea, doar opt fete au fost redate familiilor lor », spune el.

La biserica locală, o persoană este însărcinată să avertizeze fetele despre riscurile de răpire. « Împreună, vorbim deschis despre această problemă. Această lucrare de prevenție este foarte importantă. Aceste fete învață care sunt limitele relațiilor cu baietii. Dar mai ales, le ajut să-și descopere valoarea în Hristos. Având o mai bună stimă de sine, vor fi mai puțin vulnerabile. »

* Nume fictiv

(Poză: Tânără egipteană din familie creștină)

15-10-2017. De mai mulți ani, etnia Rohingya fuge din calea violenței din Myanmar ca să caute refugiu în Bangladesh sau India. Printre ei se găsesc și creștini, disprețuiți de toată lumea.

Încă necunoscut doar cu câteva luni înainte, poporul Rohingya a ieșit recent din umbră, luminat de reflectoarele știrilor. Fugind de violențele din Myanmar, 430.000 dintre ei s-au refugiat în Bangladesh cu puțin timp în urmă, în condiții umanitare catastrofice. 

Ceea ce este mai puțin cunoscut este faptul că o minoritate mică printre Rohingya este creștină. Convertiți de la Islam, aceștia sunt supuși unei segregări nemiloase. Ei sunt menținuți la o parte și oprimați de propriul lor popor. Ei se confruntă cu o dublă persecuție din cauza originii lor etnice și a credinței lor. 

Amod * este unul dintre acești creștini. De la convertirea sa la creștinism, el nu se oprește din fugă. În 2011, amenințat cu moartea de către membrii satului său, el a trebuit să fugă în Bangladesh. « Nici în Bangladesh nu există libertate religioasă. Autoritățile m-au asimilat altor Rohingya, dar nici ei nu mă acceptă și mă amenință. Aș vrea să merg într-un loc unde să pot doar spune că sunt creștin, » împărtășește Amod. El a decis atunci să meargă în India, însoțit de alte șapte familii în aceeași situație ca el, dintre care două femei gravide. 

În India, grupul (40 de creștini cu copii) este trimis într-o tabără de către Înaltul Comisariat al Națiunilor Unite pentru Refugiați, unde locuiesc 1.200 de Rohingya, cu toții musulmani. Foarte repede, ceilalți Rohingya descoperă că ei sunt creștini. Sunt apoi alungați afară din tabără. 

Amod a primit după aceea statutul de refugiat în India. Pentru o vreme a trăit într-o tabără fabricată din lemn și plastic, cu alți refugiați creștini Rohingya, al căror pastor este. Am aflat recent că a fost din nou alungat…

Pseudonim *

(Foto: refugiații Rohingya din Bangladesh primesc asistență de urgență) 

Echipa Porți Deschise a putut să aducă ajutor de urgență pentru refugiații Rohingya blocați în Bangladesh. Haine, orez, linte și alte alimente care lipseau cu desăvârșire au fost repartizate la o mie de familii.

05-10-2017. Regatul Barainului a publicat o declarație oficială care susține libertatea religioasă pentru toți și respinge extremismul.

Într-un mare hotel din Los Angeles, pe 13 septembrie, a fost prezentată Declarația Barainului pentru toleranța religioasă. O ceremonie organizată de Statul Barainului și de Centrul Simon Wiesenthal, o organizație internațională a drepturilor omului.

«Respingem categoric impunerea unei religii prin forță. Fiecare este liber să-și practice religia, atâta timp cât nu dăunează celorlalți», a afirmat în preambul prințul Nasser bin Hamada al Khalifa în fața a 400 de reprezentanți religioși (creștini, musulmani, iudei, budiști, sikhi…) și ambasadorilor țărilor din Peninsula Arabică și a Israelului. Prințul a continuat citând punctele principale ale Declarației: «Orice fapt respins de majoritatea umanității insultă morala noastră colectivă și nu poate face parte din voia lui Dumnezeu. Vom face tot ce ne stă în putere pentru a face din credința religioasă o binecuvântare pentru toată omenirea și o temelie pentru pacea în lume.»

Dacă Declarația Barainului condamnă «incitarea la violență în numele lui Dumnezeu, atentatele suicid, abuzurile sexuale împotriva femeilor și copiilor», ea nu spune explicit dacă un musulman poate să părăsească islamul. Acesta fiind un punct sensibil atât pentru creștinii foști musulmani cât și pentru extremiștii islamici. 

«Această țară a fost întotdeauna un pionier al coexistenței religioase», a declarat Hrayr Jebejian, secretarul general al Societății Biblice pentru Golful persic, care gestionează două centre de resurse în Barain. «Avem nevoie să creăm armonie între comunități în lumea actuală, iar această inițiativă o întărește foarte tare.»

Cu o populație de 1,4 milioane de locuitori din care mai mult de jumătate sunt expatriați, bogatul Barain este un adevărat creuzet etnic și religios care numără aproximativ 8% de creștini.

În Barain, toți creștinii nu sunt însă egali : creștinii expatriați (cei mai mulți asiatici și occidentali) beneficiază de o oarecare libertate de a se aduna în locuri de cult private, dar nu este așa și pentru creștinii locali foști musulmani, care suferă o persecuție severă din partea anturajului precum și din partea autorităților.

Barainul ocupă locul 48 din cele 50 de țări din Indexul mondial de persecuție.

(Poză: Biserică în Barain)

26-09-2017. Creștini și politicieni indieni și-au exprimat ușurarea după eliberarea preotului indian Tom Uzhunnalil, în vârstă de 58 de ani. «Suntem fericiți, nu avem cuvinte pentru a ne exprima bucuria», a spus vărul său agenției de presă creștină World Watch Monitor.

Pe 4 martie 2016, islamiștii au atacat un cămin de pensionari din orașul portuar Aden. Printre cele șaisprezece persoane care au fost ucise erau oameni în vârstă, angajați și călugărițe. Ei au răpit de asemenea pe preotul salezian Tom Uzhunnalil care trăia în Yemen de cinci ani. El a venit la reședința gestionată de «Misionarele Carității», ordinul fondat de Maica Tereza, după incendierea criminală a bisericii sale din Aden în 2015. După răpirea lui, la Crăciun în 2016, un clip video a fost postat pe internet, în care preotul, vizibil slăbit, cerea guvernului indian și Bisericii să intervină în favoarea eliberării sale. El a cerut din nou ajutorul într-un al doilea film care a circulat în luna mai 2017. În fața solicitărilor repetate ale familiei sale către guvern, acesta din urmă i-a asigurat că va face tot posibilul pentru a «aduce înapoi preotul sănătos».

Presiunea asupra creștinilor se intensifică în Yemen de ani de zile, în special de către grupurile islamice extreme care pot opera aproape nestingherit de la izbucnirea războiului, în primăvara anului 2015 între rebelii Houthi și guvern. Populația apreciază serviciul călugărițelor și ajutorul lor pentru cei săraci. Majoritatea creștinilor străini au părăsit țara, creștinii indigeni sunt cu toții de origine musulmană.

Yemenul a fost clasat pe locul 9 în Indexul Mondial al Persecuției  2017 și va fi una dintre cele trei țări prezentate în Duminica Bisericii Persecutate din 12 noiembrie anul curent.

(Foto: Tom Uzhunnalil prin WWM/ Arhidioceza Bombay)

19-09-2017. Până acum tolerată, prezența copiilor în bisericile din China este sub semnul întrebării din cauza unor noi măsuri. Mai multe provincii sunt în cauză.

Totul a început în vară, când bisericile din Henan au primit o notă oficială interzicând orice activitate cu tineretul «pentru a proteja sănătatea și siguranța adolescenților în timpul căldurii estivale». Însă în provinciile vecine, alte reglementări mai restrictive au apărut: «Este interzis școlarilor și învățătorilor să meargă la biserică.» Motivul: legea interzice «să forțezi sau să îndemni tinerii să creadă în vreo religie.»

Portalul de informație catolic UCAN a raportat textul unui anunț făcut la Wenzhu, oraș-prefectură din sudul provinciei Zheijang, care face apel la un motiv diferit: «A da prea devreme o învățătură religioasă minorilor în biserici afectează serios implementarea normală a sistemului educativ». Aceste noi măsuri se aplică la patru provincii din sud-estul Chinei (Fujian, Zhejiang, Jiangsu și Henan) și la regiunea autonomă a Mongoliei Interioare, zone unde procentul creștinilor este ridicat.

Dacă aceste măsuri nu afectează toți creștinii, ele sunt niște avertismente pentru biserici. «Activitățile și întrunirile creștine destinate tineretului rămân un subiect sensibil. O tabără de tineri care adună mulți participanți și care are contacte cu străini atrage atenția autorităților. Bisericile care organizează acest tip de eveniment trebuie să rămână discrete», spune un observator.

În momentul de față, Statul menține presiunea asupra grupurilor religioase. În plus de a interzice taberele creștine pentru tineri și accesul copiilor la biserici, noi legi împresoară educația religioasă. Ele definesc tipul de asociație autorizată, locul și conținutul activităților.

Cât despre creștini, numărul lor fiind estimat între 85 și 100 de milioane și situați în principal în estul Chinei, se pare că sunt mai numeroși decât membrii Partidului Comunist!

(Poză: Copii într-o biserică din China)

14-09-2017. Atacurile violente continuă împotriva creștinilor din nordul Nigeriei. Acestui lucru i se adaugă și multiplele discriminări din partea autorităților.

Era deja noapte, pe 15 august, în Tudun Wada, când oameni înarmați, probabil musulmani locali s-au năpustit în casa lui Baba Kale, un creștin de 62 de ani, și l-au ucis. Auzind împușcătura, fiul său Micah s-a repezit înăuntru. A scos un strigăt de groază. Atacatorii se întorc și îl ucid. Micah avea 20 de ani.

Văduvele celor doi bărbați părăsesc locurile în grabă cu copiii lor. Seara, atacatorii au asediat mai multe familii creștine și au răpit trei femei și un bebeluș. Un mare număr de creștini din regiune au fugit mai apoi.

Ce s-a întâmplat la Tudun Wada în Statul Kano, este comun pentru creștinii din nordul Nigeriei. Crime, răpiri, distrugeri, discriminare, foame ... totul se face pentru ca ei să fugă din zonă. Cele opt biserici din Tudun Wada au fost distruse în 2010. De atunci, toate eforturile de reconstrucție au fost anihilate de acte de vandalism, sub indiferența tacită a autorităților.

Creștinii din loc se plâng că guvernul nu numai că favorizează oprimarea creștinilor prin indiferența sa, dar este și implicat activ în unele cazuri. Un colaborator al Porților Deschise care s-a deplasat recent la Kano a confirmat aceste declarații. Creștinii se confruntă cu multe obstacole pentru a cumpăra terenuri sau construi biserici. Școlile și spitalele creștine au fost toate naționalizate. Copiii creștini nu primesc burse de studiu și, în multe cazuri aceștia nu sunt nici măcar admiși la școlile publice din cauza credinței lor.

Dar în Tudun Wada, câțiva creștini continuă să se închine împreună în biserica lor aflată în ruine. Unul dintre pastori a declarat: «Dumnezeu este Cel care Își construiește Biserica Lui aici și porțile iadului nu o vor birui. Indiferent de strategia stabilită împotriva noastră. Știm că suntem mai mult decât biruitori. Chiar dacă situația este gravă, credința noastră este intactă și suntem hotărâți să rămânem.»

(Foto: Creștinii din Tudun Wada rămân fermi în credință)

05-09-2017. În data de 18 august anul curent , în provincia Lamu, din estul Keniei, a avut loc un atac ucigaș asupra creștinilor. Patru bărbați au fost asasinați. O soție, care a fost martora acestei crime odioase este profund traumatizată.

În jurul orei nouă seara bărbați înarmați aparținând grupării teroriste Shebab, au venit în orașul Kasala Kairu și s-au organizat în grupuri. Unul dintre grupuri s-a dus direct la casa unde locuia Changawa Muthemba pe care l-au târât într-o casă apropiată de cea a cumnatului sau Joseph Kasena. Fiul unui vecin, Kadenge Katana, 17 ani, se găsea acolo în acel moment. Agresorii i-au amenințat pe cei trei bărbați cu macete pentru a-i forța să recite chahada (crezul islamic). În fața refuzului lor, shebabii i-au masacrat cu macetele. Apoi, au intrat într-o casă învecinată și au omorât pe fratele mai mare a lui Joseph, Charo Karisa, care era handicapat mental.

Caroline, soția lui Joseph, era prezentă în momentul crimei , ea fiind profund traumatizată de cele văzute. Fiica lor, în vârstă de 17 ani, din fericire nu se afla acasă în seara respectivă. Familia tânărului Katenge este sub șoc datorită pierderii fiului lor.

O persoană de contact a organizației Porți Deschise, aflată în Kenia, a explicat că shebabii și simpatizanții lor erau foarte înrădăcinați în societatea locală. Se întâmplă des ca păstorii  somalieni să-și lase turmele să pască pe teritoriile fermierilor autohtoni, situații ce creează tensiuni între cele două grupuri. Un astfel de incident a avut loc chiar în seara atacului, însă sursa noastră ne-a precizat: «Nu acesta este adevăratul motiv al agresiunii, a fost doar un bun pretext. Shebabii știau ca acești oameni erau creștini și că Joseph era diaconul unei biserici. Rugați-vă pentru noi și împreună cu noi.» Acesta este apelul pe care îl lansează el creștinilor din lumea întreagă. 

(Photo: Orășelul aflat pe coasta Keniană)

31-08-2017. Pe 12 august, statul Jharkhand a adoptat legea anti-convertire. Această decizie consolidează puterea guvernului hindus și face să cântărească mai greu amenințarea asupra creștinilor.

«Acest lucru nu este normal. El arată aroganța tot mai mare a naționaliștilor hinduși», declară un jurnalist indian partenerului nostru local. Mulți contestă adoptarea legii anti-convertire de către Adunare, în timp ce cererile de revizuire a proiectul de lege au rămas fără răspuns. «Codul penal indian conține deja dispoziții împotriva celor care se angajează într-o convertire forțată», amintește Stephen Marandi, din partidul de opoziție al Jharkhandului, dominat de partidul naționalist hindus BJP.

După statele Odisha, Chhattisgarh, Madhya Pradesh, Himachal Pradesh si Gujarat, Jharkhandul devine al șaselea stat care adoptă legea anti-convertire. În mod clar, orice hindus care se convertește la creștinism riscă până la $ 1600 amendă și patru ani de închisoare. În Jharkhand, printre cele 32 de milioane de oameni, se numără doar 4% creștini. Dar astăzi, această comunitate educată în special prin contribuția misionară este percepută ca o amenințare de către hinduși. Stigmatizarea este asupra creștinilor: le este reproșată lipsa de patriotism și disprețul pentru patrimoniul cultural al Indiei.

La data de 15 august, Ziua Independenței, Consiliul Național al Bisericilor din India a exprimat într-o scrisoare deschisă adresată Primului Ministru preocuparea sa de a «vedea creștinii catalogați ca străini sau cetățeni al căror patriotism este pus la îndoială».

În statele unde legea anti-convertire a intrat în vigoare, actele de violență a persecuției împotriva creștinilor cresc în mod constant și puternic, plasând India pe locul 15 în Indicele Mondial al persecuției în 2017.

Prin partenerii săi în India, Porți Deschise sprijină creștinii persecutați sub diferite forme: ajutor medical și juridic, alfabetizare, formare biblică și proiecte economice.

(Foto: Parada extremiștilor hinduși în timpul unui pelerinaj)

18-08-2017. O adunare de 300 de șamani pentru a lupta împotriva credinței creștine ne aduce aminte de persecutarea creștinilor indigeni provenind din mediul animist din Columbia. Partenerii Porților Deschise au fost recent informați despre această reuniune.

An după an persecutarea creștinilor este în creștere în teritoriile indigene din Columbia. Într-un context de persecuție severă, comunitatea indigene din sudul țării se confruntă deja cu creșterea îngrijorătoare a numărului de boli care pun uneori în pericol viața copiilor.

Mai multe grupuri indigene populează Columbia, ca Arhuaco, Kogi, Wiwas, Kankuamos situate în munții Sierra Nevada de Santa Marta. Ei au diferite limbi și obiceiuri, dar împărtășesc o aversiune profundă împotriva creștinismului.

Unul dintre liderii indigeni al unui grup etnic din nordul Columbiei explică: «Mulți băieți nu mai participă la ceremoniile noastre, nu-i mai ascultă pe Mamos (liderii spirituali tradiționali), nu mai doresc să practice ritualurile noastre șamanice, nu doresc să mai vorbească  limbile noastre tradiționale sau să îndeplinească  obligațile practice ale comunității.»

Copiii creștini indigeni sunt adesea constrânși să practice ritualuri tradiționale șamanice. Când refuză, ei se pot pune în pericol. Părinții lor pot fi torturați și își pot pierde pământurile. Jonathan* (15 ani) și Samuel* (14) fac parte din tribul Arhuaco, ei explică: «De unde venim noi, nimeni nu își  poate trăi credința creștină, este interzis să se citească Biblia.» Tatăl celor doi tineri a renunțat să devină creștin în fața intimidărilor autorităților. Dacă ar fi devenit, ar fi putut fi arestat, exilat, iar familia lui ar fi fost lăsată să se descurce singură. În ultimele luni, acest lucru s-a întâmplat cu mulți părinți.

Jonathan și Samuel sunt acum adăpostiți într-un centru înființat de partenerii Porților Deschise. Acolo ei își pot menține hainele tradiționale, vorbi în  limba lor maternă și chiar o pot  învăța  colegilor lor. De asemenea, ei participă și la momente de închinare, meditație și studiu biblic.

Persecutarea creștinilor de către autoritățile indigene nu este nouă. Deja în 1998, un articol a fost publicat în cotidianul «El Tiempo». El vorbea despre închiderea bisericilor în teritoriile indigene din nordul Columbiei.

*Prenume de împrumut

(Foto: O cabană tradițională a etnie Kogi)

10-08-2017. Cu câteva zile înainte de alegeri, asasinarea unui pastor din provincia Pendjab șochează comunitatea creștină, care se simte din ce în ce mai amenințată.

Sâmbătă 15 Iulie, o atmosferă de frică a dominat comunitatea creștină din Ludhiana, cel mai mare oraș din Pendjab, locul unde pastorul Sultan Masih (47 de ani) a fost  omorât cu cruzime în acea seară, de către doi motocicliști necunoscuți, în timp ce discuta cu oamenii în fața bisericii. Acest pastor era și directorul unei școli pentru copiii săraci.

A doua zi, sute de creștini au blocat o importantă arteră rutieră timp de trei ore, până când au primit asigurări  din partea poliției că asasinii vor fi aduși în fața justiției. «Sultan Masih a fost vecinul și prietenul meu. Toată comunitatea creștină este în doliu, iar noi cerem un răspuns imperativ din partea autorităților. Noi suntem minoritari în Pendjab, dar niciodată nu am fost prigoniți astfel. Suntem în stare de șoc și nu înțelegem de ce o astfel de dramă a fost posibilă», a spus pastorul Paul Tamizharasan.

Alegerile prezidențiale au început de luni. Cum toată lumea se aștepta, candidatul favorit Ram Nath Kovind a fost ales. Aceste alegeri întăresc poziția Primului ministru Narendra Modi și a partidului său hinduist (BJP).

Chiar înainte de a fi ales, domnul Kovind a declarat că «islamul și creștinismul sunt străine națiunii». Această afirmație îi îngrijorează pe creștini: «Cu un președinte și un prim-ministru, ambii hinduși radicali, nu mai avem pe nimeni care să ne apere, și ne aflăm deja sub presiune», a spus unul dintre creștini.

Situată pe locul 15 în Indexul Mondial al Persecutiei din 2017, India cunoaște încă din 2014 o creștere a puterii hinduismului radical care se traduce prin adoptarea unor legi anti-convertire în mai multe state, precum și prin multe abuzuri împotriva creștinilor. Porți Deschise le vine în ajutor prin partenerii locali, oferindu-le printre altele, și cursuri de alfabetizare.

18-07-2017. Armata irakiană a anunțat cu câteva zile în urmă eliberarea Mosulului, dar creștinii irakieni deplasați rămân sceptici.

După nouă luni de luptă, luptătorii Statului Islamic par a fi alungați din câmpia Ninive. Unele sate creștine din jurul Mosulului au fost deja eliberate de armata irakiană și de kurzii Peshmerga la sfârșitul anului 2016. Acum, chiar bastionul Statului Islamic a fost recâștigat.

În ciuda acestei victorii decisive în lupta împotriva extremiștilor, creștinii indigeni sunt reticenți să se întoarcă acasă. Ei se îndoiesc că recuperarea teritoriului va garanta securitatea lor împotriva extremiștilor islamici.

Un creștin refugiat a spus partenerilor locali ai organizatiei Porți Deschise, că mulți creștini se tem că extremismul nu este în cele din urmă învins în ciuda înfrângerii SI: «Ei se tem că ideile statului islamic continuă să se răspândească sub un alt nume.»

Un alt subiect de îngrijorare este stabilitatea regiunii: guvernul turc, kurd și irakian și diferitele miliții au fiecare propria lor viziune asupra viitorului nordului Irakului. Iar distrugerea locurilor este de așa natură încât vor dura ani mulți pentru a fi reconstruie.

Dar nu toate casele creștine au suferit multe pagube. În satul majoritar creștin Qaraqosh aproape de Mosul, 65 de case au fost deja reparate de către un partener local. Ferestrele și ușile au fost înlocuite și energia electrică instalată.

Familiile creștine găsesc astfel speranța că viața în patria lor este posibilă din nou. Pline de curaj, primele familii se întorc deja  în satele lor din Câmpia Ninive, aproape 200 de familii vor reveni probabil la Qaraqosh în cursul lunii.

(Foto: Reconstrucție în nordul Irakului)

11-07-2017. În Sri Lanka , 195 de fapte de persecuție au fost identificate în doi ani. Pentru acest denunț , un avocat plătește prețul.

Raportul Alianței Evanghelice din Sri Lanka a servit ca detonator. În acest document sunt consemnate 195 de cazuri de persecuție care au avut loc de la instaurarea guvernului actual, în 2015. Printre cele mai recente fapte de persecuție, se numără și aceea ce a avut loc pe 18 mai, anul curent, când 30 de călugări budiști au instigat la revoltă împotriva unui locaș de cult creștin din Devinuwara (districtul Matara), o mulțime formată din aproximativ 2000 de manifestanți.

În cursul unui interviu televizat ce a avut loc pe 14 iunie, referindu-se la aceste fapte, avocatul Lakshan Dias, nu a ezitat să denunțe creșterea flagrantă a intoleranței religioase din Sri Lanka. Intervenția sa a produs o explozie, astfel că pe 16 iunie, președintele Maithripula Sirisena a respins aceste afirmații. Următoarea zi, ministrul Justiției și al Afacerilor Religioase a amenințat că il va demite pe avocatul Dias dacă acesta nu va reveni asupra declarațiilor făcute anterior, și dacă nu iși va cere scuze în mod oficial. «Aceste amenințări sunt absolut condamnabile», a răspuns avocatul, susținut de mai mult de 200 de apărători ai libertății de expresie.

«Îl apreciez și îl felicit pe avocatul Dias pentru ceea de a reușit să facă de-a lungul anilor. Constituția noastră garantează libertatea de exprimare. Oare cine își poate lua dreptul de a contesta acesta?», a spus un responsabil creștin. Un altul se destăinuie: «Aceste amenințări mă îngrijorează. Aș fi preferat ca guvernul să se preocupe serios de problema intoleranței religioase, și să nu lase ca marginalizarea să câștige teren printre minoritățile ce depind de el și cer protecția sa.»

Sri Lanka se află pe locul 45 în Indexul Mondial al persecuției. Organizația Porți Deschise susține și fortifică creștinii sri-lankezi prin studii ce îi ajută să facă față discriminării și intimidării.

(Photo: Avocatul sri-lankez Lakshan Dias, LankaNewsweb / YouTube) 

04-07-2017. În RCA, acordurile de pace se succedă, dar nu sunt respectate. Luptele continuă și numărul victimelor se numără cu sutele.

Mai mult de o sută de morți pentru singura zi de 20 iunie în RCA! Un record teribil care spune multe despre reapariția violențelor. Cel mai trist este faptul că doar cu o zi înainte, un nou acord de pace fusese ratificat la Roma de către 13 din cele 14 grupuri armate din țară. În luna mai deja, peste 300 de persoane fuseseră ucise în doar două săptămâni.

Pastorul Guérékoyamé-Gbangou, președintele Alianței Evanghelice din RCA, și-a pierdut el însuși fratele și nepotul în aceste masacre: «Ne-am săturat să ne numărăm morții și răniții. Războiul trebuie să înceteze!», a spus el, înainte de a continua: «Multe sate incendiate de multe ori după atacuri repetate sunt susceptibile de a fi șterse de pe hartă. Oamenii nu mai au cuvinte pentru a descrie situația devenită explozivă. Centrafricanii au suferit prea mult și cer dreptate. A închide ochii peste aceste crime, înseamnă să deschidem ușa la un nou ciclu de violență.»

Astăzi, populația, din care majoritatea se declară creștină, nu înțelege cum grupurile armate puternic pot comite în continuare astfel de atrocități în ciuda prezenței soldaților ONU și critică Curtea penală specială creată în februarie sub auspiciile comunității internaționale: «De ce să se înființeze acest tribunal pentru ca să judece criminalii, dacă, la primul acord semnat, justiția le garantează amnistie?», adaugă pastorul.

De la începutul crizei, în 2013, Porți Deschise susține creștinii din RCA pe teren cu ajutor umanitar și post-traumatic și cu crearea de grupuri de într-ajutorare.

(Foto: Biserica refacuta după violenţele din RCA)

29-06-2017. După o vizită în China, un nord-coreean a fost arestat și acuzat de spionaj, raportează Radio Free Asia.

În ultimii ani, unele biserici au instalat mese pentru micul dejun în timpul Ramadanului. Musulmanii care postesc în timpul zilei apreciau această oportunitate de a mânca ultima dată înainte de răsăritul soarelui în drumul spre locul lor de muncă sau înspre școală. Dar anul acesta, după atentatele tragice care au lovit comunitatea creștină, mai multe biserici nu au fost lăsate să pregătească mesele lor din motive de securitate. Ramy* își pune întrebarea: «Ce să facem? Să ne asumăm riscuri și să întâlnim musulmani sau să rămânem închiși acasă? Dacă devenim creștini pasivi, nu facem oare strategia inamicului?»

Un grup de creștini din sud au ales îndrăzneala: «Dacă oamenii nu pot veni la masa noastră, vom merge noi la ei.» Ei au strâns bani și au pregătit 100 de pachete alimentare. Destinația: un sat îndepărtat unde, din casă în casă, fiecare familie musulmană a primit un pachet cadou. După ce și-au revenit din surpriză, au loc conversații prietenoase și jocuri cu copiii. Maged*, care a participat la distribuire, raportează cuvintele unui tată: «Câtă bunătate, deși suntem atât de diferiți! Nu am mai întâlnit atât de mult respect și dragoste niciodată.» Uneori, la cererea familiei,  grupul s-a rugat pentru o vindecare, un loc de muncă ...«Vizitând acești oameni, am simțit inima lui Dumnezeu», a adăugat Maged.

Pentru cei 10% creștini, Ramadanul este o perioadă dificilă din cauza unei mai mari discriminări. Dar este de asemenea luna în care oamenii sunt mai sensibili spiritual: oare nu este aceasta o oportunitate de a mărturisi dragostea lui Hristos?Kim Seung Mo, în vârstă de 61 ani, a vizitat membrii familiei sale ce locuiesc în provincia Jilin, lângă frontiera nord-coreeană. La întoarcere a povestit vecinilor săi că apropiații săi frecventau o Biserică unde pastorul a  făcut apel la membrii congregației să doneze haine folosite pentru el. Kim Seung Mo probabil că a fost denunțat autorităților deoarece pe data de 3 iunie a fost arestat.

Potrivit surselor de la Radio Free Asia, orice cetățean nord-coreean care călătorește în China trebuie să anunțe întoarcerea în țara natală pentru a da un raport detaliat asupra sejurului efectuat. Kim Seung Mo a fost acuzat de spionaj deoarece ar fi omis să menționeze vizita familiei sale la Biserică și ajutorul oferit de pastorul congregației. Este  posibil ca acesta să fi fost maltratat fizic – martori oculari vorbeau de hematoame ale feței, buze sparte și de o lovitură la nivelul gambei.

Se întâmplă des ca străinii care au o oarecare legătură cu credința creștină să fie arestați în Coreea de Nord. Așa s-a întâmplat în urmă cu câteva săptămâni și cu doi conferențiari americano-coreeni care erau în vizită la Universitatea de Știință și Tehnologie Pyongyang. Ei au fost arestați când se pregăteau să plece acasă. Cei doi creștini erau implicați în proiecte umanitare.

Regimul nord-coreean  consideră credința creștină ca fiind o amenințare pentru putere și este combătută fără milă. Coreea de Nord se află de mai mulți ani pe primul loc în Indexul mondial al persecuțiilor.

(Photo: Portretele liderilor la Pyongyang)

20-06-2017. După tragediile care le-au lovit comunitatea, creștinii din Egipt se întreabă. Ar trebui să fie discreți sau să aducă dragostea lui Hristos  înaintea musulmanilor?

În ultimii ani, unele biserici au instalat mese pentru micul dejun în timpul Ramadanului. Musulmanii care postesc în timpul zilei apreciau această oportunitate de a mânca ultima dată înainte de răsăritul soarelui în drumul spre locul lor de muncă sau înspre școală. Dar anul acesta, după atentatele tragice care au lovit comunitatea creștină, mai multe biserici nu au fost lăsate să pregătească mesele lor din motive de securitate. Ramy* își pune întrebarea: «Ce să facem? Să ne asumăm riscuri și să întâlnim musulmani sau să rămânem închiși acasă? Dacă devenim creștini pasivi, nu facem oare strategia inamicului?»

Un grup de creștini din sud au ales îndrăzneala: «Dacă oamenii nu pot veni la masa noastră, vom merge noi la ei.» Ei au strâns bani și au pregătit 100 de pachete alimentare. Destinația: un sat îndepărtat unde, din casă în casă, fiecare familie musulmană a primit un pachet cadou. După ce și-au revenit din surpriză, au loc conversații prietenoase și jocuri cu copiii. Maged*, care a participat la distribuire, raportează cuvintele unui tată: «Câtă bunătate, deși suntem atât de diferiți! Nu am mai întâlnit atât de mult respect și dragoste niciodată.» Uneori, la cererea familiei,  grupul s-a rugat pentru o vindecare, un loc de muncă ...«Vizitând acești oameni, am simțit inima lui Dumnezeu», a adăugat Maged.
Pentru cei 10% creștini, Ramadanul este o perioadă dificilă din cauza unei mai mari discriminări. Dar este de asemenea luna în care oamenii sunt mai sensibili spiritual: oare nu este aceasta o oportunitate de a mărturisi dragostea lui Hristos?

* Nume de împrumut

(Foto: Pachetele oferite din casă în casă)

15-06-2017. Nou val de arestări împotriva creștinilor din Eritrea. Cel puțin 94 au fost arestați în luna Mai:

Nou val de arestări împotriva creștinilor din Eritrea. Cel puțin 94 au fost arestați în luna Mai:

- Pe 21 Mai, 49 de creștini au fost arestați la o petrecere numită Hamauti, care aşa cum e tradiția, are loc la o săptămână după nuntă. Familia și prietenii se adună la tinerii căsătoriţi  unde cântă ,mănâncă, dansează și se roagă. Tânărul cuplu se numără printre cei arestați.

- Pe 17 Mai, poliția a arestat mai mult de 35 de creștini în orașul Adi Quala, în sudul țării. Cu o zi înainte, un grup format dintr-un ofițer de poliție, un funcționar din administraţie și un reprezentant al bisericii ortodoxe* a fost din casă în casă, susținând că verifică bonurile de masă acordate de către stat. Toți membrii familiei au  trebuit să se adune și să demonstreze apartenența lor religioasă. A doua zi, ofițerii de securitate au venit să aresteze mai mult de 35 dintre ei.

- Pe 9 Mai la Ginda, 10 creștini care s-au întâlnit în secret au fost denunțaţi de către vecini.

Acest val de arestări coincide cu zilele care au precedat zilei de 24 Mai, aniversarea independenței Eritreeii. Acesta este un moment sensibil, atunci când mulți creștini sunt vânaţi din cauza reticienței lor de a participa la ceremoniile care sunt împotriva conștiinței lor.

Conform legii din 2002, creștinii care nu aparțin bisericilor ortodoxe, luterane și romano-catolice sunt  consideraţi «în afara legii». Astfel, pentru ei, singura posibilitate de a se înâlni este în bisericile de casă secrete. Guvernul îi persecută fără încetare.

Mulți creștini care au trecut prin detenție confirmă actele de tortură, munca forțată, condițiile grele și lipsurile. Potrivit drepturilor de detenție, li se prezintă două documente: fie se angajează să înceteze orice activitate religioasă ilegală, fie renunță la credința lor în Isus Hristos. Cei care refuză să semneze riscă mulți ani de închisoare.

* Biserica ortodoxă, prin vechimea sa, are statut preferențial.

(Foto: Întâlnire clandestină creștină din Eritrea)

08-06-2017. Încă o dată, comunitatea creștină din Egipt a fost vizată de un atac terorist vinerea trecută. Luni, o altă tragedie a fost evitată în ultimul moment.

«Între două atentate împotriva Bisericii, nu avem suficient timp ca să ni se usuce lacrimile. Știm că vor fi și altele. Biserica din Egipt este vulnerabilă, în zona de foc a inamicului», spune cu tristețe Samuel *, un partener local al Porților Deschise.

Vineri, pe 26 mai, un autobuz ce transporta creștini care trebuiau să sărbătorească Înălțarea într-o mănăstire circula în regiunea Minya (Egiptul de Sus), când a fost oprit de un grup înarmat. Azra Fakhry, care lucrează ca vicar în zonă, povestește cum cei 8-10 atacatori au forțat pasagerii din autobuz să le dea bijuteriile, banii și telefoanele lor mobile. Apoi i-au forțat să se convertească la Islam, «Recunoașteți că Allah este singurul care merită închinarea și că Mohamed este profetul său». Când copții au refuzat spunând că erau creștini, atacatorii au deschis focul asupra adulților și asupra copiilor. Au fost 30 de morți și 23 de răniți.

Pe 29 mai, o bombă depusă în fața unei biserici din Cairo a fost dezamorsată la timp, evitând astfel o altă tragedie.

Acesta este al patrulea atac terorist împotriva comunității copte în mai puțin de șase luni. «Fie ca Domnul să schimbe durerea și teama copiilor săi asupriți în mărturia iubirii pentru asupritori. Nu avem de ales decât să urmăm învățăturile lui Isus: Iubiți pe vrăjmașii voștri», spune Samuel.

(Foto: Rugăciunea ca răspuns la ură)

24-05-2017. In data de 11 mai, studentul Addumonem Abdumawla și pastorul Hassan Abduraheem Taour sunt eliberați din închisoare printr-o amnistie (grațiere) prezidențială.

Abdumonem și Hassan sunt liberi! Acum câteva zile, după grațierea făcută de către președintele Omar El-Bechir, au părăsit închisoarea Kartoumi pentru a-și regăsi familiile. Jan Figel, trimisul special pentru promovarea libertății religioase și de credință, responsabilul cazurilor din afara Uniunii Europene, a intervenit în favoarea acestor doi deținuți în martie anul trecut, în timpul unei vizite în capitala Sudanului.

Eliberarea lor urmează celei acordate lui Petr Jasek, care a avut loc pe 26 februarie, tot la ordinul președintelui El-Bechir.

Cei trei bărbați au fost arestați în același timp în decembrie 2015. Petr Jasek , un umanitarist de origine cehă, a fost acuzat de spionaj, iar Abdumonem și Hassan de COMPLICITATE.

Situația lor s-a agravat în ianuarie, când tribunalul a adăugat la dosarul lor alte două capete de acuzare: cel de incitare la ură între grupările religioase și cel de diseminare de informații false. Cei trei creștini au fost condamnați la 23 de ani și respectiv la 12 ani de închisoare (a se vedea Newsmailul 7.2. din 7.03.2017).

Această eliberare este o veste încurajatoare pentru creștinii sudanezi, mai ales că persecuția religioasă nu contenește a se intensifica în această țară. Sudanul urcă de pe locul 8 în 2016, pe locul 5 în clasamentul Indexului Mondial al Persecuției în 2017.

(Photo: Abdumonem Abdumawla și pastorul Hassan Abduraheem Taour)

18-05-2017. 82 dintre elevele răpite acum trei ani de la Chibok, Nigeria au fost reunite cu familiile lor duminică. Slavă Domnului pentru această mare bucurie.

Duminică, tinerele eliberate cu o zi înainte din mâinile organizației teroriste Boko Haram și-au regăsit  familiile, care le așteptau la Abuja, capitala Nigeriei. Ele sunt în mare măsură sănătoase. Una dintre ele își purta în brațe copilul, un băiețel care nu împlinise doi ani.

Schimbate aproape de Banki, au sosit cu elicopterul de la Maiduguri, capitala statului Borno, situată în nordul țării. Apoi s-au întâlnit cu președintele Muhammadu Buhari care se felicită de această eliberare.

După lungi negocieri, elevele au fost schimbate contra unor membrii ai grupului extremist islamic Boko Haram, deținuți de armata nigeriană. Guvernul elvețian și Comitetul Internațional al Crucii Roșii au jucat un rol de mediator.

«Este o veste foarte bună. De mult timp așteptam această zi. Sperăm că și celelalte tinere care sunt încă prizoniere vor fi în curând eliberate», a răspuns într-un tweet pastorul Enoh Mark, ale cărui două fiice au fost răpite împreună cu celelalte.

La 14 aprilie 2014, 276 de fete au fost răpite, noaptea, în liceul unde stăteau la internat, din orașul creștin Chibok. Cincizeci díntre ele au scăpat repede de agresori. La 13 octombrie 2016, 21 au fost eliberate.  În ziua de față, mai sunt încă 114 în mâinile lui Boko Haram, iar nimeni nu știe dacă sunt încă în viață, căsătorite în mod forțat sau poate radicalizate.

(Foto: Unele dintre fete răpite la Chibok)

11-05-2017. În Cartea Faptelor Apostolilor, creștinii s-au adunat și s-au rugat ,iar Dumnezeu a vorbit. Aceasta este ceea ce trăiesc creștinii din Tartous în Siria. Domnul le-a încredințat o lucrare în acest timp de război: și anume să își ajute aproapele.

Înainte de război, Biserica pastorului Boutros din Tartous, un oraș sirian situat pe malul Mării Mediteraneene, nu avea mai mult de 25 de membrii. Astăzi ea numără 200 de credincioși, din care 90 % sunt convertiți de curând, și ajută alți 20’000 de creștini care sunt răspândiți pe tot teritoriul Siriei. Locuitorii care nu au auzit niciodată vorbindu-se despre Isus Hristos, acum frecventează biserica. Biserica ocupă un loc central în viața societății din Tartous.

«Înaintea izbucnirii acestui conflict, ne rugam lui Dumnezeu să facă ceva măreț. Dar nu ne gândeam că aceasta va însemna un război, în care 6,3 milioane de persoane își vor părăsi casele. La  început ne întrebam ce să facem. Am fi putut să emigram, să lăsăm totul în urma noastră și să plecăm. Dar Dumnezeu ne-a cerut să acționăm. Astfel, noi am început să vizităm familiile aflate în suferință. Le-am ascultat, fără a face diferență între creștini și musulmani. De asemenea am început să lucrăm cu organizația Porți Deschise și astfel am început să îi ajutăm pe oameni», ne povestește Boutros.

În scurt timp Biserica a devenit refugiul celor ce au pierdut totul. «Am dori ca Dumnezeul care a pus în inima voastră această pace și această disponibilitate de a ne ajuta, să devină și Dumnezeul nostru», a spus una dintre mamele unei familii refugiate. Medicii care în trecut refuzau să se ocupe de refugiați, acum o fac cu bucurie, datorită dragostei și dedicării pe care au văzut-o la creștini. A-L asculta pe Dumnezeu mai mult decât pe oameni (Fapte 5:29) este o onoare. «Nu există ceva mai frumos decât a vedea oameni transformați care Îl laudă pe Dumnezeu în ciuda tuturor suferințelor provocate de alți oameni», spunea  pastorul Boutros. 

În final «din partea tuturor familiilor transmitem mulțumiri organizației Porți Deschise și donatorilor săi. Va rog să transmiteți acest mesaj bisericilor din care faceți parte.»

(Foto: Fetița unei familii de refugiați originară din Alep)

04-05-2017. Nu trece o zi fără să auzim despre programul nuclear al Coreei de Nord. Cu toate acestea, se vorbește mai puțin despre programul care vizează exterminarea Bisericii din țară. Convertirile se întâmplă încă printre nord-coreeni.

Tensiunile s-au înrăutățit în ultimele zile pe peninsula coreeană. Lansările de rachete balistice nord-coreene ar putea duce la sancțiuni internaționale și mai stricte. În țară, propaganda anti-creștină și anti-occidentală e în plină desfășurare.

Coreea de Nord a dezvoltat de mult timp un sistem de clase sociale numit Songbun care împarte societatea în trei grupuri: nucleul loial (28% din populație), cei indeciși (45%) și cei ostili (27%). Creștinii fac parte din clasa din urmă.

Regimul nord-coreean se teme de creștini și le declară război deschis. În afară de cultul personalității dedicat «marelui lider» Kim Jung-Un, orice manifestare a credinței este interzisă. Presiunea este de așa natură încât creștinii din Coreea de Nord își interzic să vorbească despre Dumnezeu copiilor lor. Orice pas fals înseamnă arest, detenție sau deces.

Totuși nord-coreenii se convertesc încă la Hristos. Abia după executarea unchiului său, Myoung-Hee* (foto)  a aflat că o parte din familia ei era creștină.

Păstrând acest secret, Myoung-Hee nu a fost totuși interesată de credință. Dar studiind, ea a realizat că există o altă lume diferită în afara Coreei de Nord. Ea a fugit în China pe cont propriu: «Am fost capturată de către traficanți și vândută unui  chinez.  Soacra mea, care locuia cu noi, ieșea în mod misterios. Într-o seară am urmărit-o: ea mergea la întruniri creștine!»

Myoung-Hee s-a convertit. Dorința ei? Să anunțe vestea convertirii sale familiei ei din Coreea de Nord. Dar trecerea frontierei a mers prost: ea a fost arestată și aruncată în închisoare. «Sau îmi abandonam credința, sau o puneam în acțiune. Am ținut prin credință. Într-o noapte am reușit să scap și mi-am regăsit familia. Pentru prima dată l-am lăudat pe Dumnezeu împreună!» a spus Myoung-Hee. Ea a revenit apoi în China la soțul și fiul ei. Astăzi, ei trăiesc în Coreea de Sud. Toți trei sunt creștini.

* Nume de Împrumut

27-04-2017. Creștinii s-au întors în satele lor abandonate din Câmpia Ninive pentru a sărbători Floriile (Intrarea Domnului în Ierusalim) și apoi, Paștele.

Clopotele au sunat. În acest week-end de Paște, în orașul Bartella la doar 12 km de Mossoul, aproximativ 300 de creștini au venit să sărbătorească Invierea lui Isus Hristos. Este o premieră în ultimii trei ani această sărbătoare. Au fost închiriate 15 autobuze pentru a transporta credincioșii din Ankawa, situat la granița cu Erbilul, până în orașul lor de origine. Două ore mai târziu și după ce au traversat mai multe puncte de control, ceremonia a început.

Yacoub, un preot ortodox sirian spunea: «După toți acești ani de exil, aceasta contează enorm pentru mine, că putem în sfârșit sărbători Paștele aici. Este într-adevăr încurajator.»

Celebrarea s-a desfășurat într-un sat ruinat și militarizat. Totul a fost distrus de către combatanții Statului Islamic. Este valabil și pentru biserica unde a avut loc această adunare a credincioșilor. O parte a acestei biserici a fost arsă, o cruce enormă ce se găsea pe un perete a fost smulsă, lăsând loc unei găuri mari. Fețele cedincioșilor sunt în acelasi timp serioase dar și surâzătoare: «Isus poate veni în inimile noastre, iar noi ne putem încrede în El. Dar este imposibil de a reveni în casele distruse, iar aceasta este foarte greu de acceptat pentru unii», explică preotul Yacoub.

Săptămâna patimilor și Sărbătoarea Floriilor au fost deasemenea sărbătorite la Qaraqosh și la Karamlech, alte orașe creștine asediate timp de mai mult de doi ani. Până  în august 2014, Qaraquosh avea 50’000 de locuitori și era unul dintre cele mai mari orașe creștine din Irak. 800 de familii creștine locuiau în Karamlech înainte de a fi alungate de către Statul Islamic.

În Duminica Floriilor, sute de creștini au format un cortegiu pe străzile orașului la Qaraqosh și la Karamlech. Unii purtau bannere inscripționate cu versete precum: «Binecuvântat este Cel ce vine în Numele Domnului, Aleluia» sau «Osana Fiul lui David». Alții scuturau ramuri de palmier, ca acum 2000 de ani când Isus a intrat în Ierusalim.

Preotul Thabet din Karamlech, vorbește cu entuziasm despre noul Centru de încurajare și sprijin care va fi instaurat în curând alături de biserică. El plănuiește să aducă un generator de curent pentru ca lucrările de renovare să poată începe.

(Photo: Creștinii sărbătoresc Duminica Floriilor la Qaraqosh)

11-04-2017. Cei doi se lovesc de indiferența autorităților închisorilor iraniene. Sănătatea fizică și psihică a lui Maryam se deteriorează  iar Ebrahim nu poate obține permisiunea de a-și vizita mama atinsă de cancer.

Saptămâna trecută sănătatea lui Maryam Naghash Zargaran a continuat să se deterioreze necesitând din nou intervenții medicale în urgență. După spusele unei gardiene, Maryam a pierdut foarte mult în greutate. Condițiile grele din închisoare îi provoacă un stres ce duce la scăderea nivelului de oxigenare al inimii, care este afectată de o malformație congenitală.

Maryam a fost închisă din ianuarie 2013 în închisoarea Evin din Teheran, fiind acuzată de implicare într-o biserică subterană. Ea a făcut greva foamei de mai multe ori pentru a atrage atenția asupra necesității unui tratament medical care îi este indispensabil. Ca rezultat a obținut permisiunea de a fi îngrijită pentru scurt timp, dar în schimb perioada de detenție i-a fost prelungită cu șase luni. Familia sa spune că Maryam suferă și de depresie. Oare va putea rezista până în vara următoare când este prevăzută eliberarea sa?

Ebrahim Firouzi este un creștin cu origini musulmane precum Maryam, care a fost deținut pentru prima dată timp de 10 luni în anul 2011 datorită activităților sale creștine. Arestat din nou în 2013, pe când avea 28 de ani, justiția îl condamnă la un an de închisoare și doi ani de exil la Sarbaz, un oraș defavorizat, situat la limita dintre Iran și Pakistan. O întorsătură neașteptată a avut loc: în momentul în care trebuia să fie eliberat, un alt dosar a fost deschis împotriva sa, iar sentința i-a fost prelungită cu încă cinci ani.

Ebrahim are cu greu acces la un telefon. Această încercare este foarte grea deoarece mama sa suferă de cancer și este prea slăbită pentru a-l vizita în închisoare. În iulie 2016 mama lui Ebrahim s-a adresat autorităților prin intermediul unei filmări în care spunea că principala cauză a acestui cancer este angoasa de a nu-și mai revedea fiul. Începând de atunci Ebrahim a făcut mai multe cereri speciale de a i se permite să-și viziteze mama, dar i-au fost refuzate una după una.

(Foto: Ebrahim Firouzi, sursa: Mohabat news, și Maryam Naghash Zargaran)

04-04-2017. În Indonezia, un cuplu creștin primea copiii străzii. Acuzați de «încreștinarea» copiilor musulmani, ei au fost obligați să închidă structura.

Vocile copiilor au fost reduse la tăcere. Nu se mai aud cântece, nici strigăte de bucurie. Ei nu vor mai fi bineveniți în acest local, unde, cu dragoste și răbdare, Wandi* și soția lui îi învățau cititul, scrisul și cantecele pe care ei le iubeau atât de mult. Centrul lor de primire pentru copiii străzii a trebuit să se închidă.

Pentru primar, acest cuplu influența copiii musulmani prin cântece cu valori creștine. Părinții au negat acuzațiile, spunând că copiii lor au avut cel puțin șansa de a fi educați, dar edilul a insistat: închiderea finală! Un funcționar a adăugat chiar: «Creștinii nu sunt demni de a preda musulmanilor.»

Atuci când au văzut acești copii rătăcind pe străzile din sat, din lipsă de resurse pentru a fi scolarizați, Wandi și soția sa au luat această inițiativă. Au pus un local la dispoziție pentru a îi învăța să citească și să scrie gratuit. «Acum acești copii pot citi și scrie. Ei știu să spună te rog și mulțumesc atunci când îi ajutăm», spune cu mândrie Wandi. Politețea dobândită de către copii a avut un impact puternic asupra părinților lor. Aceștia sunt în special întristați de această închidere, știind că copiii lor vor fi din nou lăsați de capul lor.

Wandi, care este medic, și soția sa de origine chineză au decis să rămână în ciuda ostilității unor săteni. «Viața noastră de zi cu zi este de a le arăta compasiune și bunătate. Acestea sunt cheile esențiale pentru ca această comunitate să se deschidă la Evanghelie», mărturisește Wandi.

În Indonezia, creștinii pot fi ținta unor atacuri violente și copiii pot uneori plăti prețul cel mai mare. La 13 noiembrie 2016, cocktailuri Molotov aruncate în curtea unei biserici au ars grav patru copii mici. Moartea micuței Intan (2 ani), care a avut loc în ziua următoare tragediei, a traumatizat puternic comunitatea. Astăzi, Alvaro, în vârstă de 4 ani, care a suferit 17 operații, precum și ceilalți copii, sunt în convalescență după rănile lor, sprijiniți de părinții lor și de personalul medical.

* Nume de împrumut

(Foto: Copii într-un sat indonezian)

21-03-2017. Au fugit persecuția din Pakistan pentru a cere azil în Thailanda dar guvernul de la Bangkok intenționează să anuleze toate cererile. Mii de creștini riscă să fie trimiși acasă chiar în țara unde viețile lor sunt amenințate..

Fuga în masă a creștinilor pakistanezi în Thailanda a început în 2015. Cu o viză turistică valabilă 60 de zile, este ușor pentru ei să intre în țară. Dar în cazul în care viza expiră înainte de procesarea cererii de azil, aceștia sunt împinși în ilegalitate.

Pentru mulți dintre acești refugiați, este de neconceput să se întoarcă în Pakistan, unde au fost persecutați. În cazul în care sunt acuzați de blasfemie împotriva Coranului sau a Profetului, însăși viața lor este în pericol.

Bărbații sunt primii afectați. O cerere de azil respinsă înseamnă revenirea imediată în Pakistan, și separarea de familie. Inițial, această măsură a guvernului thailandez nu ar afecta pe cei care au obținut statutul de refugiați, sau femeile și copiii sau bărbații cu o boală gravă.

Unii observatori suspectează că guvernul thailandez vizează bărbații în scopul de a forța întreaga lor familie să se întoarcă în Pakistan. «Școlile thailandeze neglijează copiii noștri: ei nu înțeleg limba, acumulează întârziere și nu sunt fericiți», spun solicitanții de azil, care, acum doar un an, se simțeau neglijați de autoritățile thailandeze și chiar de către Comitetul Națiunilor Unite pentru Refugiați (UNHCR).

Talib Masih a sosit în Bangkok în 2011, după ce a trăit ascuns timp de doi ani în țara sa pentru a-și salva viața. «La o nuntă, copiii au aruncat confetti și cineva i-a acuzat că au rupt pagini din Coran pentru ele. Nu era adevărat, dar un grup de bărbați înarmați au tras în direcția noastră și am fugit cu fiul meu Imran. Mai târziu am aflat că și casa mea a fost arsă», își amintește el.

În Pakistan, mai mult de trei milioane de creștini sunt persecutați pentru credința lor. Porți Deschise și partenerii săi îi sprijină, inclusiv prin programe de alfabetizare și de formare biblică. Mai multe mii de creștini beneficiază de ele în fiecare an.

(Foto: serviciu divin în Pakistan)

14-03-2017. Pastorul Raymond Koh Keng Joo, în vârstă de 62 de ani, a fost răpit pe data de 13 februarie la Petaling Jaya de niște bărbați mascați. Nici o cerere de răscumpărare n-a fost făcută, răpitorii sunt necunoscuți pentru moment. Poliția suspectează motive religioase.

După filmarea postată pe YouTube, cel puțin cincisprezece persoane și șapte vehicule ar fi fost implicate în acest eveniment. Atacul, care pare să fi fost planificat meticulos și desfășurat într-un mod profesionist a durat mai puțin de un minut. Pastorul Koh era pe drum când trei vehicule de teren, negre, s-au apropiat și i-au înconjurat mașina, forțându-l să se oprească brusc. Unul dintre răpitori a luat volanul în timp ce altul filma și un al treilea se ocupa de circulație. 

În ciuda prezenței martorilor, poliția a refuzat mai întâi să lanseze un aviz de căutare. De atunci, s-a format o echipă de anchetă. Familia și apropiații pastorului sunt disperați.

Familia a propus inițial o recompensă de 2200$ pentru indiciile care ar permite să-l regăsească. Suma a urcat la 22’500$ între timp. Soția pastorului, Susanna, se teme pentru viața soțului ei și suferă de tulburări de somn. «Nu știu ce se întâmplă. Implor pe cei care l-au răpit să nu-i facă rău. Este un om bun care îi susține pe cei săraci.» Fiul său a depus o nouă plângere, suspectând că pastorul ar fi fost ucis.

În 2011, pastorul Koh a fost interogat în urma mustrărilor ministerului islamic al statului Selangor pentru că a făcut evanghelizare printre musulmani. De asemenea, în aceeași perioadă, el a găsit un glonț în cutia poștală. A semnalat acest lucru la poliție și amenințările cu moartea s-au oprit, a declarat un prieten.

Susanna Koh a mărturisit apropiaților: «Ne este foarte frică, mie și copiilor. Dar sunt foarte recunoscătoare și bulversată de dragostea și generozitatea creștinilor. Am primit multe mesaje de încurajare. Raymond ar fi bucuros să știe că oameni din toată lumea se roagă pentru el.»

Malaezia ocupă acum locul 31 în Indexul mondial de persecuție. Dacă a fost o țară considerată mult timp ca un stat tolerant, tensiunile dintre musulmani și creștini s-au înrăutățit din nou de câțiva ani, asa cum o arată această răpire.

(Poză: pastorul Koh. Sursa: Change.org)

07-03-2017. Era condamnat la 23 de ani și 6 luni de închisoare! Petr Jasek, creștinul ceh  implicat în activități umanitare în Sudan este liber și s-a întors acasă în țara lui.

Ce ușurare pentru Petr, de 53 de ani! Eliberarea sa intervine la mai puțin de o lună după sentința teribilă împotriva lui pronunțată la 29 ianuarie de către judecătorul instanței din Khartoum: 23 de ani și 6 luni de închisoare pentru acuzații false de spionaj. Petr a fost arestat la 10 decembrie 2015, când autoritățile i-au confiscat calculatorul și telefonul în timp ce încerca să părăsească Sudanul.

Petr a petrecut 14 luni în cinci închisori diferite. «Primele două luni au fost foarte stresante pentru că împărtășeam celula mea cu membri ai grupului statului islamic, care mă umileau din cauza credinței mele creștine. Apoi a fost din cei în ce mai rău, bătăi, tortură psihologică ... una dintre închisori se numeșe "frigiderul" deoarece prizonierii sunt în mod constant supuși la curenți de aer rece. E îngrozitor», a spus el la întoarcerea sa în Praga în compania ministrului ceh de Afaceri Externe. Acesta din urmă a călătorit personal la Khartoum pentru a se asigura de eliberare. Prietenii săi l-au găsit în stare bună de sănătate, deși a pierdut 25 de kg în timpul încarcerării sale.

Duminică, 26 februarie, în cadrul unei conferințe de presă cu omologul său ceh, ministrul sudanez al Afacerilor Externe a anunțat eliberarea lui Petr Jasek, grațiat de președintele Bashir.

La câteva zile după arestarea lui Petr, alți trei bărbați au fost interogați: Abdumawla, angajat al unei companii miniere, și doi pastori, Taour și Shamal. Cei trei inculpați au fost ținuți în izolare, fără nici un contact cu familiile lor, timp de luni de zile. În timp ce pastorul Shamal a fost eliberat la 4 ianuarie 2017, Abdumawla și pastorul Taour au fost condamnați fiecare la doisprezece ani de închisoare pentru "complicitate la spionaj". Pentru ei, lupta pentru libertate continuă.

(Foto: de la stânga la dreapta: Pastorul Hassan Taour, Abdulmonem Abdumawla și Petr Jasek)

02-03-2017. În sfârșit au obținut promisiunea că vor primi îngrijiri medicale și că situația lor va fi examinată. Amin Afshar Naderi și Hadi Asgari au oprit greva foamei.

Starea de sănătate lui Amin Afshar Naderi era critică: după 12 zile fără alimentare, a pierdut mult din greutate și tensiunea i-a scăzut foarte jos. Cei doi creștini și-au început greva foamei în data de 5 februarie pentru a protesta împotriva refuzului de îngrijire medicală de care aveau nevoie și împotriva detenției pe nedrept. 

Pe 14 februarie, acești oameni au primit vizita lui Ali Akbar Bakhtari, șeful Biroului Procurorului general, care a promis să ancheteze cazul lor și a altor creștini deținuți din cauza credinței lor. Au pus capăt la greva foamei pe 17 februarie.
 
Amin Afshar Nader și Hadi  Asgari făceau parte dintr-un grup de 5 creștini arestați în august 2016 pe când luau masa împreună în aer liber în muntii Elbourz, în nord-estul Teheran-ului. Ceilalți trei, Amir Samar Dashti, Ramil Bet-Tamraz și Mohammad Dehnavi, au fost eliberați sub cauțiune la sfârșitul anului 2016, însă Amin și Hadi n-au reușit să strângă fonduri suficiente (30'000 $ pentru fiecare) pentru a-și regăsi libertatea. Totuși, nicio acuzație n-a fost reținută împotriva acestor cinci creștini, deși au fost interogați de mai multe ori în timpul detenției. Singurul motiv pentru care sunt închiși este credința lor.   

Nu este prima dată când creștinii fac greva foamei în timpul detenției. În iunie 2016, Maryam Naghash Zargaran, 39 de ani, încarcerată de trei ani, a folosit această cale pentru a obține o permisiune și a primi tratamentul medical de care avea nevoie. Ea a câștigat cauza, însă autoritățile au fortat-o să revină la închisoare înainte de sfârșitul tratamentului (Newsmail din 23.09.2016). În plus, cele șase săptămâni de permisie au fost adăugate la pedeapsă. Maryam ar trebui să fie eliberată vara următoare.  

(Poză: Închisoarea Evin din Teheran unde mai mulți prizonieri creștini sunt deținuți. SabzPhoto) 

21-02-2017. În Pakistan împărtășirea unor posturi pe Facebook atunci când ești creștin te  poate costa libertatea. Nabeel, de 16 ani, are această experiența amară.). Este vorba despre fostul Prim ministru, Mohamed Adbullahi Farmajo, care a câștigat votul sub înaltă supraveghere.

Decizia instanței din Kasur, la 50 de km de Lahore, a căzut ca un satâr pe 7 februarie: Nabeel Masih (foto) va rămâne în închisoare! Avocații unei organizații a drepturilor omului care apără tânărul ceruseră, dimpotrivă, eliberarea sa pe cauțiune, având în vedere vârsta sa și lipsa de condamnări anterioare. Dar judecătorul a respins cererea acestora.

Nabeel a fost arestat pe 18 septembrie 2016, denunțat de către Akhtar Ali. Acesta a depus o plângere la poliție declarând: «Nabeel a sprijinit și distribuit o imagine defăimătoare a altarului musulman Kaaba din Mecca.» În urma acestui incident, creștinii din sat au părăsit scena pentru o vreme, de teama represaliilor. «Este doar o greșeală: Nabeel este un tânăr muncitor analfabet și nu are nimic împotriva musulmanilor», a spus vărul lui Imran,  de 24 de ani.

La 3 octombrie 2016, la prima apariție în fața Curții de Apel, reținerea în detenție a lui Nabeel a fost contestată de apărare, condusă de Aneeqa Maria Anthony: «Sunt convinsă că acest băiat nu a comis nici un delict. El este nevinovat și acuzația împotriva lui nu poate fi dovedită.» Dimpotrivă, avocatul reclamantului a susținut că era vorba de un caz de blasfemie.

Mai mult decât atât, Aneeqa Maria Anthony denunță amenințările făcute de 80 de persoane împotriva familiei lui  Nabeel în timpul procesului, și intimidările pe care le-a suferit ea. «Ar trebui să știți că Pakistanul este un stat islamic. Nu trebuie să apărați un criminal. Fiți atentă și luați distanță», i-a declarat un avocatul al părții adverse. Pentru siguranța sa și a familiei lui Nabeel, apărarea cere ca urmarea procesului să aibă loc în Lahore.

Corupția și utilizarea abuzivă a legilor anti-blasfemie fac viața creștinilor extrem de dificilă din Pakistan, situat anul acesta în locul al 4lea în Indicele mondial al persecuției.

14-02-2017. Deputații au ales pe 8 februarie noul președinte al țării unde creștinii sunt aproape cei mai persecutați din lume (locul 2 in lume). Este vorba despre fostul Prim ministru, Mohamed Adbullahi Farmajo, care a câștigat votul sub înaltă supraveghere.

Noul președinte va trebui să facă față multor provocări: Somalia este adâncită de mulți ani în haos și violență întreținută de clanuri, de ganguri criminale și de grupările islamice. Corupția este omniprezentă și o nouă foamete amenință țara. Trebuie să ne luăm un timp special de rugăciune pentru Somalia.
 
- Ne rugăm pentru stabilirea Împărăției lui Dumnezeu:
Somalezii sunt aproape toți musulmani. Foarte puțini Îl cunosc pe Hristos, însă mulți caută adevărul. Un creștin somalez a spus unui partener Porți Deschise: «Am prezentat o emisiune de radio creștină la doi prieteni. Au spus că au urât mesajul, dar de atunci ei ascultă radio în fiecare noapte!» Să ne rugăm ca Dumnezeu să atragă alți Somalezi la El.  

- Ne rugăm pentru protecția Bisericii somaleze:
Orice creștin identificat sau surprins citind Biblia, chiar și pe internet, este executat imediat. Extremismul islamic a milițelor Shebab este fără milă. Să ne rugăm ca Dumnezeu să vegheze asupra copiilor săi și să zidească Biserica lui ajutând-o să crească.

- Ne rugăm pentru poporul somalez:
Ne rugăm pentru cei care sunt împrăștiați în alte țări ale lumii, pentru ca ei să cunoască Evanghelia și să o transmită familiilor lor rămase în țară. Societatea somaleză este minată de violență și corupție. Ne rugăm pentru ca țara să fie liniștită și să-și regăsească stabilitatea. 
 
- Ne rugăm pentru guvern:
Ne rugăm pentru ca noul președinte să lucreze, cu susținerea comunității internaționale, la îmbunătățirea condițiilor Somalezilor, incluși fiind și creștinii care n-au nicio libertate pentru a-și exprima credința.

07-02-2017. Arestați în decembrie 2015, trei creștini tocmai au fost grav condamnați în Sudan. La fața locului, consternarea e generală.

23 ani și 6 luni de închisoare! Pedeapsa cea mai grea revine lui Petr Jasek, creștin de cetățenie cehă, investit în acțiuni umanitare. În ceea ce îl privește pe pastorul Hassan Kodi Taour și pe studentul Abdulmonem Addumawla, fiecare primește 12 ani de închisoare.

De la plecarea camaradului lor de detenție, pastorul Kuwa Shamal, pe 2 ianuarie, cei trei creștini rămași în închisoare aveau speranța că vor fi și ei eliberați la rândul lor. S-a întâmplat exact contrarul la data de 29 ianuarie, când verdictul a căzut: vinovați! Avocații celor trei creștini condamnați au decis să facă apel. Speranța nu este pierdută.

Pentru că l-au ajutat pe Ali Omer, rănit în timpul unei demonstrații anti-guvernamentale, acești oameni au fost grav acuzați de Serviciile Secrete Sudaneze ale Informației.
Capetele de acuzare (spionaj, instigarea la ură socială, defăimarea Statului, printre altele) ar fi putut duce la pedeapsa capitală.

Mulți creștini prezenți la declararea verdictului au fost profund mirați și întristați. Mama pastorului Hassan a fost atât de șocată încât a leșinat. Ea a trebuit să fie dusă în afara tribunalului.

Scrisorile din comunitatea creștină sudaneză au început să curgă pentru a susține pe cei trei creștini condamnați. Această decizie a instanței provoacă o emoție vie în Republica Cehă și în multe alte țări, provocând alte mesaje de susținere pentru cei trei deținuți.

În 2015, doi pastori din Sudanul de Sud, Michael Yat și Peter Yen, au fost urmăriți penal pentru șapte capete de acuzare fictive. «Rugați-vă ca această încercare să fie spre slava lui Dumnezeu», a spus Peter Yen. Câteva săptămâni mai târziu, au fost eliberați.

(Foto: Pastorul Hassan Kodi Taour)

31-01-2017. Pribegia lor durează de un an. Expulzați din satele lor, șapte familii creștine pribegesc de la un adăpost la altul și supraviețuiesc cum pot, fără o soluție adevărată.

O dală de beton, niște pereți și un acoperiș din tablă, fără ușă și fără fereastră, o singură deschizătură care lasă lumina să intre dar mai ales praful dus de curenții de aer… Acest depozit de vin, un spațiu limitat unde 30 de oameni gătesc, mănâncă, dorm, este ultimul cadru de viață «oferit» de Statul mexican din Jalisco pentru șapte familii creștine cu copii, în vestul central al țării.

Pe 26 ianuarie 2016, cu ocazia unui «referendum popular», cei 2000 de locuitori din Tuxpan de Bolanos au decis să alunge aceste familii creștine a căror mod de viață «era incompatibil cu cultura și tradițiile religioase locale». Roza păstrează o amintire vie a acelei seri când a fost expulzată de acasă împreună cu cei doi copii de nouă și trei ani: «Șefii locali au venit. Ne-au pus în camionete și am fost abandonați la o intersecție departe de sat, fără nimic altceva decât hainele de pe noi.»

Acest vot era legal? Pentru șefii indigeni, depozitari ai autorității care le-a fost dată de guvern, nu este niciun dubiu. Însă Constituția mexicană garantează libertatea religioasă... Este un impas. Autoritățile par să vrea să câstige timp în așteptarea ca grupul de creștini să plece. Dar unde să meargă? «Pentru că aceste familii trăiesc într-un adăpost dat de Stat, ele primesc alocații. Dacă grupul decide să plece, acest ajutor va fi pierdut», explică un colaborator de la Porți Deschise, în timp ce caută o soluție.

(Poză: Familiile expulzate trăiesc în acest depozit de vin)

24-01-2017. Deoarece erau creștini, opt pescari au fost puși deoparte și executați de către pirați. Teama a cuprins comunitatea Sama în Filipine, de care ei aparțineau.

După o discuție animată, pirații au ordonat oamenilor din echipaj care erau musulmani să se separe de creștini și să-i lege. După aceea, musulmanii au primit ordinul să sară peste bord pentru a ajunge prin înot la cea mai apropiată insulă, în timp ce creștinii au fost împușcați cu sânge rece.

După spusele poliției, era aproximativ ora 20, în acest 9 ianuarie, în largul Zamboangei, atunci când cei doisprezece oameni, puternic înarmați, repartizați în patru bărci cu motor, au rechiziționat barca de pescuit pentru a stoarce bani proprietarului său.

Această tragedie privează mai multe familii creștine de soț, tată, fiu, și de venituri. Ca și multe alte familii de etnie Sama, ei își câștigă existența din mare și acum se confruntă cu o situație dramatică. Ceilalți pescari din sat nu mai îndrăznesc să iasă în larg.

Filipine, un stat liber și democratic, figura doar la periferia indicelui mondial al persecuției în 2017. Există în sud o biserică expusă ostilităților: cea a creștinilor de origine musulmană. Ei aparțin în general poporului Sama, un grup etnic sărac și disprețuit, stabilit în partea musulmană a insulei Mindanao. Sama este o poreclă negativă care înseamnă scuipat.

Porți Deschise sprijină acești creștini prin cursuri biblice, programe de alfabetizare și de formare profesională și prin asistență materială. Astfel, mulți dintre ei s-au reconvertit în artizanat, asigurând în acest fel supraviețuirea comunității lor.

(Foto: Sat de pescari din etnia Sama în Filipine)

17-01-2017. Indexul mondial de persecuție, lista celor 50 de țări unde creștinii sunt cel mai persecutați, este publicată pentru a douăzeci și cincea oară acest an. Coreea de Nord se află pe primul loc pentru a șaisprezecea oară consecutivă.

În 2017, observăm din nou o agravare a persecuției creștinilor, mai ales sub creșterea naționalismului religios în Asia de Sud-Est. 

În India, partidul naționalist hindus condus de Primul ministru Modi din 2014 discalifică creștinii în mod sistematic. În câteva State, persecuția este cotidiană iar situația lor se tot degradează. Într-o măsură mai mică, în Sri Lanka, budismul se ridică în identitate națională și crează un baraj libertății creștinilor. 

Cu 695 de creștini uciși în 2016, Nigeria este țara în care se află cel mai mare număr de creștini asasinați, în ciuda unei scăderi semnificative (4028 în 2015). În spatele acestor cifre, se află vieți și familii creștine zdrobite de exacțiunile comise de islamiștii din gruparea Boko Haram sau de nomazii fulani împotriva creștinilor. Însă speranța rămâne, cu semne de încurajare: în data de 5 ianuarie, a douăzeci și patra liceană din Chibok a fost regăsită și eliberată, iar solidaritatea se organizează între creștinii din sud și din nord. 

Printre primele 10 țări din Index, Coreea de Nord (N°1) rămâne țara cea mai ostilă față de creștini, în timp ce în Yemen haosul izolează tot mai mult cele câteva sute de creștini locali. În cele 50 de țări din Index, se estimează că sunt 215 milioane de creștini persecutați. 

Datorită prezenței active a colaboratorilor noștri în peste 60 de țări, strigătul creștinilor celor mai vulnerabili ajunge la noi ca sa ne mobilizeze în rugăciune. Acest strigăt este deasemenea purtat în fața instituțiilor naționale și internaționale pentru a sensibiliza și a interpela conducătorii politici.

(Poză: Un creștin irakian strămutat cu noua sa biblie)

12-01-2017. Patru creștini deținuți de peste un an fac față justiției în Sudan. Unul dintre ei tocmai a fost eliberat. Pentru ceilalți trei, încercarea continuă. Următoarea audiere este programată pe 9 ianuarie.

Pe 2 ianuarie, patru prizonieri creștini apăreau în fața instanței din Khartoum. Judecătorul va lua în cele din urmă o decizie în acest proces care se eternizează?

La finalul sesiunii, judecătorul i-a notificat pastorului Kuwa Shamal că acuzațiile sunt insuficiente pentru a-l condamna. Era eliberat! Liber, dar parțial ușurat, deoarece colegii săi de detenție au auzit confirmarea acuzațiilor împotriva lor. Pentru pastorul Hassan Kodi Taour, studentul Abdulmonem Abdumawla și lucrătorul umanitar de cetățenie cehă Petr Jasek, încercarea continuă.

Arestați în decembrie 2015, cei patru creștini au fost acuzați de a fi denigrat guvernul folosind cazul lui Ali Omer, o figură cheie în acest caz. Acesta din urmă a fost intervievat la 12 decembrie numai despre relațiile sale cu acuzații. Ali Omer a atestat că a suferit arsuri grave în timpul unui protest anti-guvernamental la Universitatea Omdurman în mijlocul anului 2015. Cum starea sa necesita îngrijiri medicale regulate, prietenul lui Abdumawla a colectat bani, mai cu seamă de la pastorul Taour, pentru a acoperi costurile. În ceea ce îl privește pe Jasek, el a fotografiat situația.

Serviciile informațiilor au făcut acuzații grave la adresa lor pentru că l-au ajutat pe Ali Omer, cum ar fi «încurajare la revoltă împotriva statului, incitare la ură socială, răspândirea de informații false, spionaj și complicitate de acțiuni penale».

Deținuți separat, fără nici un fel de contact cu familiile lor, cei patru creștini au apărut pentru prima dată în instanța de judecată la 21 august 2016.

Audierile au fost amânate de multe ori în lipsa unui martor, a unui traducător, a unui judecător... Procesul a fost urmat îndeaproape de observatorii occidentali. La începutul lunii octombrie 2016 Parlamentul European a adoptat o rezoluție de urgență care solicită «eliberarea imediată și necondiționată a celor patru bărbați ale căror acuzații scot la lumină suferința creștinilor din Sudan.»

Cu regimul său islamic totalitar, Sudanul este una dintre țările în care creștinii sunt cei mai oprimați și lipsiți de libertate.

(Foto: Pastorii Kuwa Shamal, stânga, și Hassan Kodi Taour)

03-01-2017. De la eliberarea recentă a satelor din Câmpia Ninive, creștinii deplasați ar dori să sărbătorească din nou Crăciunul acolo. Khalida visează la aceasta...

În sfârșit, satul Qaraqosh a fost eliberat după mai mult de doi ani de ocupație de către Statul Islamic. Vestea s-a răspândit până la Erbil, în Kurdistan, unde Khalida lucrează într-o brutărie, după ce a pierdut totul când a fugit din Qaraqosh. «Dar bucuria mea a durat doar o zi. Am descoperit curând după că casa noastră a fost complet arsă și distrusă. Cele ale membrilor familiei mele, de asemenea. Voiam atât de mult să mă întorc, dar unde?», spune ea, cu vocea frântă și cu lacrimi în ochi.

Doi ani ca deplasată, trăind în incertitudine. Au trecut două Crăciunuri. Întâi într-un cort, apoi într-o rulotă, înainte ca să locuiască într-o casă închiriată de biserică. În vârstă de aproximativ 40 de ani Khalida oftează: «Aceste Crăciunuri au fost deosebit de dureroase. Cu toate acestea, biserica ne-a primit cu dragoste. Nevoile noastre au fost satisfăcute. Preoții au încercat să ne facă să uităm durerea prin organizarea de festivități și oferirea cadourilor pentru copii. Și desigur, au fost și sărbătorile de Crăciun.»

Crăciunul acesta, Khalida și familia sa deplasată vor petrece din nou departe de Qaraqosh: «Va fi simplu. Vom transmite copiilor spiritul de Crăciun și vom merge la biserică. Nu avem mare lucru, dar cel mai important este Hristos. Vom sărbători Crăciunul cu el», spune ea.

Anul viitor, Khalida speră să petreacă Crăciunul din nou la Qaraqosh. Iar pentru asta, ea are nevoie de ajutorul nostru. «Am auzit că multe biserici își fac vocea auzită în favoarea noastră. Asta îmi dă speranță. Dacă aș putea cere ceva bisericilor din întreaga lume, ar fi ca ei să ne ajute să ne reconstruim regiunea noastră și să contribuie ca să putem să trăim în pace acolo.»

(Foto: Crăciun 2015 în Erbil, Kurdistanul irakian)

20-12-2016. După cel mai grav atentat comis într-o biserică din Cairo, pe 11 decembrie, comunitatea creștină din Egipt își pune întrebări.

În această dimineață de luni, la ora 11, în ziua următoare tragediei, comunitatea coptă se pregătește pentru funeraliile celor 27 de creștini decedați după ce un atentator sinucigaș s-a aruncat în aer în interiorul unei biserici ortodoxe din Cairo.  În timp ce soarele strălucește într-un cer fără nori, furtuna este în inimi și în minți. De ce un act atât de brutal? De ce atâtea vieți nevinovate cosite brusc? (Cu excepția a trei bărbați, victimele sunt femei și copii.) Atacul a fost revendicat de grupul Statului Islamic.

Sarah tocmai și-a pierdut bunica și o mătușă. Cum nu mai poate găsi cuvinte pentru a-și exprima durerea, ea scrie: «Din adâncul tristeții și disperării mele, realitatea este de nesuportat. Inima mea este zdrobită pentru totdeauna...»

De ce? La această întrebare arzătoare, furia se amestecă cu gândurile multor creștini, dar și musulmani. Ar trebui să ne așteptăm la un nou val de violență ca în 2013? Acest atac anunță oare alte acte barbare în apropierea Crăciunului?

În timp ce guvernul egiptean a declarat trei zile de doliu național, un lider al bisericii din Egipt ne spune despre așteptările comunității creștine din Cairo: «Vă rog, să vă alăturați nouă în rugăciune, astfel încât cei care i-au pierdut pe cei dragi să fie mângâiați și cei aflați încă în spitale să găsească consolare. Rugați-vă, de asemenea ca numele Domnului să fie proslăvit, în ciuda furiei și durerii exprimate. Dragi frați și surori, în apropierea Crăciunului, vă rog să vă rugați nu numai pentru creștinii din Egipt afectați de acest atac, dar și pentru creștinii din întreaga lume care sunt încercați. Dumnezeu este singura sursă de speranță.» 

(Foto: Atacul a avut loc lângă Catedrala Ortodoxă Coptă Sfântul Marcu din Cairo.)                   

16-12-2016. 3000 de familii creștine alungate de terorism sunt astăzi amenințate de foamete în regiunea Maiduguri, în Nigeria. Au primit ajutor de urgență care le redă curaj.

În marea majoritate, aceste familii sunt originare din împrejurimile lui Gwoza (Statul Borno), capitala califatului autoproclamat de Boko Haram. «Creștinii din această regiune sunt traumatizați, disperați. Fiind odată majoritari, acum nu mai rămâne nicio biserică în picioare, nici vreun creștin», confirmă William Naga, de la Asociația Creștină din Nigeria.

Creștinii și musulmanii moderați strămutați au fost mai întâi adunați în aceleași tabere, însă creștinii au fost discriminați. «Era mâncare pentru cei strămutați, dar ni se spunea deschis că nu era pentru noi. Atunci am creat tabere 'informale' doar pentru creștini», spune John Gwamma, responsabilul unei astfel de tabere. Dar situația umanitară din regiune s-a înrăutățit, iar condițiile de viață au devenit teribile. În timpul unei vizite în Maiduguri, colaboratorii Porți Deschise au vazut că oamenii se hrăneau cu… frunze!

Ajutorul adus de Porți Deschise în ultimele săptămâni a ajuns la timpul potrivit. 3000 de familii au primit fiecare 100kg de porumb, 50kg de fasole, patru pături și bani pentru a cumpăra ulei și săpun.

Mary Charles, o mamă, povestește: «Nu aveam nici apă potabilă nici mâncare. Dar am găsit curaj prin Biblie: este un timp de suferință și un timp de har. Mulțumesc Domnului pentru acest ajutor alimentar și pentru cei care l-au adus. Azi avem cu ce să ne hrănim copiii.»

(Poză: Tabără de refugiați creștini din Maiduguri)                                                          

06-12-2016. Cum să te întorci la Isus Hristos când evanghelizarea este ilegală? În Insulele Comore, Titus* a găsit calea credinței datorită comportamentului prietenilor săi creștini.

Titus provine dintr-o familie musulmană practicantă din Comore. Dorind să plece în străinătate, el s-a rugat lui Allah, dar cererile sale au rămas fără răspuns. Mama lui l-a condus atunci la un vrăjitor care a promis să rezolve problema.

«Vrăjitorul a intonat cântece, mi-a cerut să închid ochii și să-i descriu ceea ce vedeam. Cum nu vedeam nimic și cum timpul trecea, am mințit zicând că vedeam un fluture zburând în depărtare. Foarte emoționat, vrăjitorul mi-a spus că voi fi un om mare care își va lua zborul ca un fluture. Atunci am plecat, hotărât să nu mai am niciodată încredere într-un vrăjitor», își amintește Titus.

Titus a continuat: «Am avut doi prieteni, Ahmed* și Abdullah*, care erau foarte diferiți de ceilalți. Generoși, grijulii, niciodată nu mințeau. Oamenii îmi spuneau să păstrez distanța, pentru că erau creștini. Aceasta însemna că erau considerați necurați, pierduți, nebuni, păgâni. Intrigat de imaginea pe care o reflectau, am vrut să știu mai multe. Discret, am ales să-l urmez pe Isus fără a spune familiei mele: aș fi putut fi aruncat afară de tot.» 

Trei zile mai târziu, casa lui Titus a ars și a pierdut totul.  «Numai Ahmed și Abdullah m-au ajutat: mi-au oferit un adăpost, îmbrăcăminte, alimente și bani pentru a construi un nou început. Am văzut în ei adevăratul caracter al lui Hristos și asta m-a susținut. Așa cum exemplul vieții lor m-a condus la Hristos, vreau să conduc și eu pe alții la Domnul», afirmă Titus.

Figurând în indicele global al persecuției de peste zece ani, Comorele ocupă locul al 39-lea. În ciuda stabilității politice și a modernizării țării, progresia islamului radical îngrijorează pe cei 4000 de creștini din Comore, în special pe cei ce provin dintr-un fundal musulman.

* Nume de împrumut

29-11-2016. Eliberarea bruscă a acestui creștin de 33 de ani era neașteptată. Tohar Haydarov a fost condamnat la 10 ani de închisoare. El a fost eliberat condiționat după 6 ani și 10 luni  petrecuți într-un lagăr de muncă.

În martie 2010, tânărul creștin în vârstă atunci de 27 de ani a fost condamnat la 10 ani de închisoare pentru o presupusă posesie de droguri, o acuzație pe care el a negat-o întotdeauna. Prietenii lui apropiați au suspectat că niște polițiști ar fi ascuns marijuana în lucrurile lui, un drog pe care ei l-au «găsit» apoi, fiindcă înainte cu ceva timp, autoritățile l-au mai pus sub presiune să renunțe la credința lui. Refuzul lui de a se conforma și activitățile bisericii sale ar putea fi la originea arestării, după cum spun câțiva frați în Hristos. Este deasemenea probabil ca Tohar să fi suferit rele tratamente în timpul anchetei.

Apropiații săi nefiind anunțați de eliberarea lui anticipată, nimeni n-a venit să-l preia la ieșirea din închisoare. Între timp, el și-a regăsit familia, iar creștinii uzbeci își exprimă bucuria: «Dumnezeu a ascultat rugăciunea multor creștini. Suntem foarte recunoscători pentru toți cei care s-au rugat pentru Tohar și care i-au scris în timpul încarcerării.»

Dar ei sunt conștienți că noua etapă care îi stă în față va fi grea: «Trebuie să continuăm să ne rugăm pentru Tohar. După această lungă separare, va fi necesar să strângă din nou relatiile cu familia sa. Știm de la alți foști deținuți ca acest proces poate fi foarte complex.» Înainte de a fi eliberat, Tohar a fost sfătuit «să nu mai atragă necazuri».
 
Un reprezentant al Consiliului bisericilor baptiste a explicat la «Forum 18» că această eliberare anticipată nu trebuie interpretată ca o schimbare de politică cu privire la protestanți. În opinia lui, «atitudinea autorităților rămâne neschimbată față de creștinii din Uzbekistan».

(Poză: Tohar Haydarov înainte de arestare)

22-11-2016. Bisericile lor au fost distruse în octombrie 2015. În Aceh Singkil, în provincia Aceh din nordul insulei Sumatra, creștinii continuă să se întâlnească în aer liber în toate anotimpurile. Și comunitățile cresc!

«Sunt trist că trebuie să organizăm serviciile divine în corturi sau sub prelate, în mijlocul plantațiilor de palmieri. Dar spiritual, avem o stare de spirit foarte bună», spune un membru al unei biserici locale. Este adevărat că, sub climatul tropical umed din Indonezia, ploile abundente sunt frecvente.» Chiar dacă există scurgeri și noroi, nimeni nu părăsește întâlnirea», adaugă un alt creștin.

Anul trecut în octombrie, o duzină de biserici au fost demolate din ordinul autorităților, influențate de către extremiștii islamici. Nici una nu a fost reconstruită. În ciuda presiunilor exercitate asupra comunităților creștine, membrii ai șase biserici au continuat să se întâlnească sub adăposturi improvizate. Ceilalți s-au alăturat altor diferite locuri de cult. În ciuda acestui fapt, comunitatea creștină crește. «Scandalagii trăiesc în vecinătate și observă activitățile noastre» spune Noldi*, a cărui biserică se întâlnește acum în două locații aflate la distanța de 25 km datorită numărului crescând de credincioși.

Dacă autoritățile au tolerat întâlnirile creștine sub structuri temporare, ele nu sunt gata să acorde autorizații de construcție în bună formă: ar fi o măsură nepopulară împotriva musulmanilor în apropierea alegerilor locale din luna februarie 2017.

O creștină din satul Pertabas, este dezamăgită de lipsa de progres: «Autorităţile se tem de presiuni din partea clericilor musulmani și a extremiștilor», spune ea, recomandând să se voteze cu înțelepciune.

Mulți creștini trăiesc cu frica unei violențe reînnoite în provincia Aceh, strict supusă legii Charia. Printre aceștia, cei ce provin dintr-un fundal musulman suportă presiunea celor din jurul lor pentru a renunța la credința lor creștină.

Alte regiuni cunosc violențe sporadice: duminică, 13 noiembrie, un copil a fost ucis și alții trei răniți când cocktailuri Molotov au fost aruncate la ieșirea unei biserici de pe insula Kalimantan.

* Nume de împrumut

(Foto: O biserică sub cerul liber la Aceh)

15-11-2016. La 50 km de Mosul, micul oraș creștin Alqosh din Irak a rezistat Statului Islamic timp de doi ani. Am vizitat acești creștini care doresc să rămână acolo pentru a fi martori.

Patru biserici, două mănăstiri și 500 de case pe un deal care domină valea Ninivei, acesta este Alqosh, orașul profetului Naum* a cărui mormânt este încă vizibil. În ziua de azi, locuitorii săi văd fumul care provine de la lupte, în timp ce forțele kurde și armata irakiană susținute de o coaliție internațională se luptă pentru a recâștiga Mosulul din mâinile Statului Islamic.

Aici, la zece minute de drum de la linia de front actuală, măsurile de siguranță sunt stricte. Părintele Araam, unul dintre preoții din Alqosh, explică de ce este determinat să rămână: «De la independența Irakului în 1932, creștinii nu au fost niciodată respectați. Nu au cunoscut decât războiul și persecuția. Atâta timp cât voi fi capabil să dau un pahar de apă celui căruia îi este sete, voi sluji pe Isus la Alqosh.» Credința și identitatea creștină au sudat comunitatea. «Când Statul Islamic a fost proclamat în 2014, am decis să rămânem pentru a continua să fim martori, o speranță vie pentru credincioși», spune părintele Gabriel, un alt preot.

Părintele Araam continuă: «Creștinii din Alqosh au fost încercați precum aurul. Este dureros, dar așa iese aurul curat. Văd oamenii transformați de credința lor și în comportamentul lor. Ei au experimentat că, atunci când totul se prăbușește și gloanțele fluieră, Dumnezeu este singurul lor sprijin.»

Toți sunt de acord să spună că, chiar dacă Statul Islamic ar fi învins, viața va fi grea pentru creștinii din Irak fără o protecție politică, ba chiar militară. «Avem nevoie de o susținere internațională. Mulțumim pentru dragostea voastră care ne ajută să ne păstrăm speranța de a trăi și de a avea un viitor aici», spune părintele Araam.

*Naum 1 :1

(Poză: Alqosh)

01-11-2016. Dacă Mosul este eliberat în următoarele luni, oare vor reveni creștinii? Mulți sunt în așteptare iar opiniile sunt diverse.

Bătălia pentru a relua Mosulul Statului Islamic a început. Pentru zecile de mii de creștini care au trebuit să părăsească orașul precipitat în noaptea din 9 la 10 iunie 2014, este semnalul unei eliberări la care au sperat și care astăzi este mult așteptată. Totuși, problema reîntoarcerii nu este ușoară.
 
Rajih*, un creștin la vreo 30 de ani, își amintește de relațiile cu prietenii săi musulmani care au fost din ce în ce mai deteriorate din cauza creșterii a extremismului islamic: «Când eram copii, ne jucam și mâncam împreună. Dar pe la 16 sau 17 ani, unii s-au schimbat, influențați de predicile de la moschee. De atunci, s-a fisurat ceva între noi.» 

Suha a scris o carte despre creștinism în Irak. Fiind creștină deasemenea, are un sentiment împărțit: «Fiecare se bucură de eliberarea curândă a Mosulului. Însă, sunt preocupată de populația musulmană. Extremismul s-a răspândit în reacție la expansionismul kurd. Nu este bine pentru unitatea Irakului. Ne putem aștepta la probleme mari.» 

Khalil, care coordonează ajutorul pentru 500 de familii refugiate în Iordania, este categoric: «Spiritul Statului Islamic a impregnat inima atâtor oameni… Fără o siguranță garantată, nimeni nu se va întoarce la Mosul, decât ca să-și vândă casa.»

De la preluarea orașelor Qaraqosh și Bartela de către forțele coaliției care se apropie de Mosul, optimismul este prezent pentru preotul caldeean Ammar: «Sperăm să ne regăsim casele în curând.» Bulos, un alt preot, este mai reținut: «Locuințele noastre ar putea fi minate. Odată ce Mosul și orașele dimprejur vor fi eliberate, vor trebui poate mai multe luni înainte de a putea face o vizită de recunoaștere. Mai întâi, voi intra în biserică pentru a mă ruga… dacă nu este prea distrusă. Apoi, voi vedea ce trebuie reconstruit.» 

*Nume fictiv  

(Poză: Au ridicat o cruce pe acoperișul bisericii la Qaraqosh!)

08-11-2016. Un atac sinucigaș împotriva unei tabere de refugiați din nord-estul Nigeriei a făcut șapte morți și 24 răniți. Islamiștii ar fi presupușii autori ai crimei.

În 29 octombrie, doi kamikaze s-au aruncat în aer în Maiduguri în ricșe motorizate. Încărcăturile explozive au explodat la aproximativ 30 minute de interval, potrivit unui purtător de cuvânt al armatei nigeriene. Un pastor al Bisericii lui Hristos din Nigeria (COCIN) este, de asemenea, printre victime, a raportat o sursă neconfirmată.

Primul atac a vizat o intrare în tabăra de la Bakassi unde trăiesc aproape 16.000 de persoane strămutate. Ei au fugit teroarea lui Boko Haram, care comite în mod regulat atacuri în nord-estul țării. Mai mult de două milioane de oameni alungați din regiune sunt în prezent pe fugă.  Al doilea kamikaze a urmărit un camion petrolier cu mașina și apoi a detonat în apropierea unui depozit de petrol, cu siguranță ca să provoace pagube cât mai importante posibil.

Deși atacul dublu nu a fost revendicat, el poartă în mod clar marca lui Boko Haram. La începutul lui 2015, luptătorii săi controlau încă un teritoriu imens în nordul Nigeriei. Aceștia au fost clar respinși în ultimii doi ani de către armata nigeriană, susținută de forța militară a țărilor vecine.

Una dintre echipele noastre tocmai s-a întors din Maiduguri, unde a adus asistență de urgență pentru  1.500 de creștini strămutați. Noi dorim să le arătăm că nu i-am uitat. Mii de oameni suferă consecințele problemelor care se eternizează de șapte ani. A doua fază a ajutorului nostru umanitar direct va începe foarte curând. În plus, Porți Deschise sprijină comunitățile creștine rurale din nordul țării prin intermediul unor programe de dezvoltare globală, de formare biblică și un suport post-traumatic.

(Foto: Ajutorul de urgență a sosit la 26 octombrie în Maiduguri )

25-10-2016. Eliberate pe 13 octombrie, tinerele fete au fost redate familiilor lor respective în timpul unei ceremonii oficiale din 16 octombrie la Abuja. 197 de fete de liceu încă lipsesc la apel, dar speranța renaște. 

Înainte de răsăritul soarelui, pe 13 octombrie, 21 de fete și-au regăsit libertatea, într-o discreție totală, la Banki, un oraș situat în nord-estul Nigeriei și în apropiere de Camerun, înainte de fi conduse la capitala Abuja.

O ceremonie oficială a fost organizată de către serviciile de securitate, care au negociat eliberarea celor 21 de fete de liceu. Una dintre ele, Gloria Dama, povestește în parte calvarul său în fața audienței: «Nu am avut hrană timp de 40 de zile, dar am supraviețuit. Mulțumim lui Dumnezeu.» Ea continuă : «Eram în pădure când un avion a scăpat o bombă în apropierea mea. Cu toate acestea, nu am fost rănită.»

Dintr-odată ceremonia este întreruptă. La sosirea familiilor, emoția este la maxim: strigăte de bucurie și plânsete umplu sala în timp ce părinții își îmbrățișează fiicele. «Dumnezeu să fie slăvit. Nu credeam că o să mai văd pe fiica mea, dar e aici. Dumnezeu să facă același lucru pentru cele care sunt încă dispărute», declară un părinte.

De la răpirea lor pe 14 aprilie 2014 la Chibok, 197 eleve de liceu sunt încă în mâinile luptătorilor grupului islamic Boko Haram. Purtătorul de cuvânt al guvernului nigerian spune că 83 dintre ele fac obiectul unor negocieri. În ceea ce le privește pe celelalte 114 fete, nu se știe dacă acestea sunt încă în viață, căsătorite în mod forțat sau poate radicalizate.

De la dispariția fiicelor lor, Porți Deschise stă alături de părinții din Chibok, vizitându-i și oferindu-le sprijin spiritual și psihologic.

(Foto: O parte din fetele eliberate pe 13 octombrie 2016)

18-10-2016. O nouă lege religioasă a fost votată în Rusia pe 20 Iulie 2016. În mai puțin de trei luni, mai multe acuzații au fost deja aduse împotriva unor creștini. 

Scopul oficial al acestei legi este de a supraveghea grupurile extremiste pentru a combate terorismul. Însă cum ea interzice orice activitate religioasă înafara clădirilor bisericilor înregistrate, ea țintește înainte de orice toate bisericile de casă și misionarii, precum americanul Don Ossewaarde.

Don și soția lui Ruth (foto) s-au instalat în urmă cu 14 ani la Oryol, situat la circa 305 km la sud de Moscova pentru a-și îndeplini lucrarea misionară. Cuplul a fost arestat în 14 august în timpul programului de duminică. Ei au fost duși la postul de poliție unde Don a fost acuzat că conduce întruniri religioase în casa lui și că a pus invitații pe tablourile de afișaj din blocurile cartierului. În doar două ore, Don a fost delcarat vinovat și condamnat la o amendă de 40'000 ruble (aproape 2'620 RON).

Recursul misionarului american a fost respins săptămâna trecută. Apoi, el a scris pe blogul său că a vrut inițial să fugă să-și regăsească familia în SUA, dar că miza este de talie și nu vrea să abandoneze. Dimpotrivă, el spune că este pregătit să se lupte pentru dreptul său până la Curtea supremă. Este convins că cazul său va avea un rol determinant în dezvoltarea libertății religioase în Rusia, atât pentru misionari cât și pentru creștinii ruși. Avocatul său din oficiu ar fi sfătuit cuplul să părăsească orașul Oryol pentru motive de siguranță.

Soții Ossewaarde nu sunt singurii creștini care sunt în conflict cu noua lege. În timpul primei luni după ce a intrat în vigoare, 6 creștini au fost acuzați de violarea legii religioase, după cum raportează agenția de presă Forum 18. Alte cazuri au avut loc de atunci.
Rusia nu figurează pe Indexul mondial de persecuție 2016 al organizației Porți Deschise, însă face parte din țările care sunt sub observație.

11-10-2016. În noaptea din 15 septembrie, rebelii din Seleka au efectuat o serie de atacuri ucigașe în nordul țării, omorând 27 de victime. Participanții unui seminar de instruire organizat de Porți Deschise au fost amenințați cu moartea. 

Colaboratorul nostru conducea un seminar pentru liderii bisericii la Kaga Bandoro (la 350 km la nord de Bangui). El era cât pe ce să moară și este încă în stare de șoc: «Luptătorii Seleka au pătruns în biserica unde se ținea seminarul nostru și au atacat participanții. Ei au lovit întâi pe cei 15 pastori care erau cazați acolo și apoi le-au ordonat să stea cu fața la pământ, amenințându-i cu moartea: 'Vom face totul pentru a termina odată cu creștinii!' Dar unul dintre luptători nu era de acord, așa că grupul a părăsit în cele din urmă locurile, lăsându-i pe pastori traumatizați. Am reușit să ajungem înapoi la Bangui în siguranță, păziți de Domnul Isus. Dar în Kaga Bandoro, frații noștri suferă.»

Violențele au ucis cel puțin 27 de persoane, majoritatea creștini. Printre ei era și Constantin, de 43 de ani, tată a șase copii, împușcat când a intervenit să o salveze pe cumnata lui. Mai mulți atacatorii au operat în satele din jur, omorând locuitori și jefuind biserici.

După părerea colaboratorului nostru, există trei motive care au provocat aceste atacuri ucigașe:

1. Rebelii din Seleka consideră Kaga Bandoro ca și capitala republicii lor auto-proclamate, «Republica Logone», unde își acordă dreptul de a ucide non-musulmani.
2. Ei sunt furioși împotriva personalului spitalului local, care nu a avut suficientă grijă de unul dintre tovarășii lor rănit  într-un accident.
3. Anti-Balaka au fugit când au aflat că membrii Seleka nu au fost dezarmați, lăsând populația în mâna atacatorilor.

După doi ani de război civil, reprezentanții grupărilor armate, ai partidelor politice și ai bisericii au semnat un acord de pace pe 10 mai 2015. Dar mai subzistă unele bastioane de rezistență.

(Foto: Întâlnire creștină în Bossangoa)

04-10-2016. Autoritățile locale sunt foarte influențate de tradițiile indigene în mai multe state federale din sudul Mexicului. Creștinii care nu aparțin bisericilor «tradiționaliste» din satele lor plătesc prețul.

Situația libertății religioase rămâne îngrijorătoare în Mexic. Unul dintre motive fiind intoleranța religioasă crescândă. Conflictele se înflăcărează deseori atunci când creștinii, îndeosebi evanghelicii, nu participă la festivitățile religioase tradiționale. Astfel, peste 100 de creștini au fost alungați înafara unui sat în Chiapas. «Li se taie accesul la apa potabilă și la instalații sanitare, alții își însușesc bunurile lor, îngrijirile medicale le sunt refuzate. Cazurile de violență fizică nu sunt rare. Pentru aceste familii nu este posibil să aibă o viață normală», explică un colaborator al unei organizații locale de ajutor.

Ceea ce a trăit Lauro Pérez Núnez, locuitorul unui sat în statul Oaxaca, ilustrează bine situația. El a fost arestat de mai multe ori în Iulie 2015 și până la urmă a fost obligat de autorități să-și renege credința. Copiii săi au fost exmatriculați de la scoală. După o nouă detenție, el a părăsit satul pentru un timp. Cand s-a reîntors la sfârșitul lunii Martie 2016, Lauro a primit amenințări cu moartea și ordinul să plece în 15 minute. Vreo 30 de săteni au încercuit casa mamei sale unde el se afla. I-au tăiat alimentarea electrică și au atacat doi membri ai familiei care ieseau din casă. Un mare număr de familii creștine alungate n-au putut să se întoarcă în satele lor până azi. În multe cazuri, casele lor au fost distruse.

Mexicul ocupă acum locul 40 în Indexul mondial de persecuție.

(Poză: Lauro Pérez Núnez și familia lui)

27-09-2016. Permisia ei medicală a fost suspendată pe 17 septembrie: Maryam Naghash Zargaran a fost forțată să se întoarcă la închisoarea Evin din Teheran. Cei apropiați se îngrijorează. 

Aceasta este o lovitură dură pentru Maryam, familia ei și toți cei care o susțin. Ea a trebuit să se întoarcă la închisoare pentru că, încă o dată, tratamentul ei medical a fost scurtat și Maryam nu a primit toată îngrijirea de care avea nevoie în timpul sejurului ei acasă.

Totuși, la 31 august, această creștină de 38 ani a fost autorizată să părăsească închisoarea din motive medicale. Aceasta a fost a treia oară când o astfel de permisiune i-a fost acordată, iar familia ei spera că, datorită acestei oportunități, Maryam ar fi dispus de timp suficient pentru a primi tratamentul necesar. Această decizie subită îngrijorează rudele lui Maryam, a cărei stare de sănătate s-a deteriorat: ea suferă de probleme cardiace agravate de condițiile ei de detenție.

În octombrie 2015 și în iunie 2016, ea a putut să părăsească închisoarea pentru a fi tratată, dar pentru prea scurt timp pentru a obține rezultate probante. Pentru a protesta împotriva lipsei de îngrijire în închisoare, Maryam a întreprins două greve ale foamei, dintre care ultima a durat din 5 iulie până în 2 august.

Creștină de fundal musulman, Maryam a fost arestată în ianuarie 2013. Ea lucra într-un orfelinat condus de creștini, dintre care și pastorul Saeed Abedini, de asemenea închis, apoi eliberat în ianuarie anul trecut. Cât despre Maryam, ea a fost condamnată la patru ani de închisoare pentru «propagandă împotriva regimului islamic și atac împotriva securității naționale», în ciuda stării sale de sănătate îngrijorătoare. A fost închisă la 15 iulie 2013 în secțiunea de femei din închisoarea Evin, iar cererea sa de recurs a fost refuzată.

(Foto : Maryam Naghash Zargaran în 2012, înainte de arestarea ei)

20-09-2016. Încă trei creștini care se luptă cu justiția în Iran. Ei riscă 80 de biciuiri pentru că au băut vin în timpul Cinei. 

În 10 septembrie, trei creștini au apărut în fața curții de justiție din Rasht, un oraș în nordul Iranului. Yasser Mossayebzadeh, Saheb Fadaie și Mohammad Reza Omidi, toți trei de fundal musulman, sunt acuzați de «amenințare la adresa securității naționale» și de consum ilegal de alcool în timpul Cinei.
 
Non-musulmanii au dreptul să consume alcool în Iran. Însă a părăsi islamul este un delict, iar cei care trec acest prag se fac vinovați bând vin, pentru că conversiunea lor nu este recunoscută legal.

Dacă sunt declarați vinovați, ei riscă să fie biciuiți. Mohammad Reza Omidi a îndurat deja o pedeapsă în urmă cu câțiva ani: se număra printre cei patru creștini care au primit 80 de biciuri pentru același motiv de acuzație în 2012.

Cei trei bărbați au fost arestați pe data de 13 mai în compania pastorului Youcef Nadarkhani, condamnat la moarte pentru apostazie în 2012, și soția lui Tina. Cuplul a fost eliberat în aceași zi, pe când cei trei creștini au fost plasați în detenție. Verdictul este așteptat peste vreo zece zile.  
 
Peste 200 de creștini au fost arestați de autoritățile iraniene de anul trecut. Mulți dintre ei încă sunt în închisoare, alții au fost eliberați sub condiție, în așteptarea judecății sau în apel. Numai în august, cel puțin 43 de creștini au fost arestați.

«Regimul iranian a lansat recent o campanie foarte activă împotriva bisericilor de casă, iar responsabilii lor sunt hărțuiți și puși sub presiune», raportează asociația Middle East Concern.

13-09-2016. Pe 2 septembrie Uzbekistanul anunța moartea primului și singurului său președinte, Islam Karimov. Ar trebui să ne așteptăm la schimbări? Creștinii vorbesc. 

Ajuns la putere în 1989, președintele Karimov a condus țara cu o mână de fier timp de 27 de ani. Regimul său este considerat a fi una dintre cele mai represive dictaturi împotriva Bisericii. Porți Deschise a contactat unii dintre creștinii din loc pentru a le culege reacțiile.

Având grijă să-și păstreze anonimatul, ei împărtășesc: «Nu mă aștept la schimbări mari. Creștinii vor continua să fie hărțuiți de guvern», spune unul. «Oricare ar fi noul lider, atitudinea guvernului va fi aceeași. Desigur, noi sperăm să fie mai bine. Dar să fim realiști: Statul reprimă toate demonstrațiile dizidenților și noi, creștinii, facem parte din categoria extremiștilor religioși», adaugă un pastor.

Pastorul unei biserici subterane spune: «Dacă primul ministru Shavkat Mirziyoyev ar deveni următorul președinte, persecutarea creștinilor s-ar putea înrăutăți: el este cel care trage sforile represiunii asupra Bisericii și asupra noilor convertiți din fundal musulman.»

Practic inexistentă în anii 1990, Biserica a crescut mult, fiindcă mulți uzbeci au venit la credința creștină. Ea crește de asemenea și în maturitate spirituală. «Profund angajați în credință, ei doresc să experimenteze cu adevărat puterea lui Dumnezeu și sunt hotărâți să ajungă la alții în ciuda persecuției», spune un partener Porți Deschise de pe teren.

Uzbekistanul este situat pe locul al 15-lea în Indexul mondial al persecuției. Pentru că se întâlnesc în secret sau pentru utilizarea de materiale religioase, mulți creștini sunt arestați și trebuie să plătească amenzi exorbitante. În ceea ce privește noii convertiți de origine musulmană, ei suferă în plus persecuția familiei lor și a societății.

(Foto: Creștine uzbece de fundal musulman)

08-09-2016. Un colaborator a Porților Deschise s-a dus la Chibok la părinții a căror fiice au fost răpite de Boko Haram în aprilie 2014. El povestește. 

«Drumul până la Chibok este întotdeauna neplăcut. A trebuit să trec de vreo 30 puncte de control înainte să ajung la biserica unde 80 de părinți m-așteptau. Imediat ce m-au vazut, mai multe mame au început să plângă. În emoția lor se amesteca ușurarea de a mă vedea în siguranță, bucuria de a regăsi un prieten și durerea legată de dispariția fiicelor lor», ne spune Isaac* care a făcut această călătorie de mai multe ori. 

Peste 860 de zile s-au scurs de la acea noapte teribilă în care 275 de liceene au fost răpite la Chibok. În fiecare dimineață, bărbați și femei se gândesc la fiicele lor. 18 dintre ei au decedat, roși de anxietate. Din când în când, speranța revine. În aprilie, 15 fete au fost identificate pe un video difuzat de grupul terorist Boko Haram. În această lună, un alt grup de fete a apărut pe un nou video, în care un bărbat mascat reclamă eliberarea teroriștilor întemnițați. El afirmă că 40 de fete au fost măritate și altele au pierit din cauza bombardamentelor a guvernului nigerian. 

«Singurul nostru reconfort este să știm că sunt oameni care se roagă pentru noi», spune un părinte.

«Noi suntem în viață datorită lucrării voastre. Chiar dacă nu ne vom mai vedea fiicele, voi sunteți dovada dragostei lui Isus pentru noi», a spus altcineva.  

Porți Deschise vizitează regulat părinții din Chibok pentru a-i încuraja pe plan spiritual și pe plan material.
 
*Nume fictiv

(Poză: Suzan, o mamă din Chibok)

30-08-2016. Din cauza condițiilor anarhice care predominează de la revoluția din 2012, Libia se numără printre țările cele mai periculoase pentru creștini. Aceasta spune un raport recent, bazat pe cercetarea unui analist de la Porți Deschise Internațional (ODI). 

Biserica din Libia este formată aproape în întregime din creștini străini. Se estimează la 150 numărul de creștini de origine libiană din loc, toți ceilalți provenind din diferite state africane. Cei aproximativ 25 000 de creștini din țară sunt majoritatea refugiați în tranzit spre nord sau spre Europa. Biserica nu era cu siguranță liberă să practice credința în regimul lui Kadhafi, dar situația s-a înrăutățit considerabil, potrivit raportului menționat anterior. Luna aceasta marchează a cincea aniversare de la căderea lui Kadhafi. Rebelii l-au răsturnat pe dictatorul de lungă dată în urma «Primăverii arabe», iar două luni mai târziu, Kadhafi a fost ucis. În ciuda speranțelor mari pentru țară, situația creștinilor din Libia s-a deteriorat de atunci: instabilitatea politică a fost un teren propice pentru forțele extremiste musulmane care au câștigat multă influență.

Creștinii sunt oprimați nu numai de miliția islamistă organizată: potrivit raportului, ei suferă de asemenea hărțuiri și persecuții din mâinile populației. Un nigerian de 29 de ani afirmă că a suferit situații amenințătoare în plină stradă de mai multe ori. «Am fost atacat pentru că am purtam o cruce în jurul gâtului. Atacatorii mi-au spus că trebuia să o acopăr». Unii creștini se tem că se depun eforturi pentru a «eradica creștinii din Libia». În raportul său publicat recent, Amnesty International a atras atenția asupra situației creștinilor din Libia.

Guvernul uniunii naționale format în ianuarie și recunoscut pe plan internațional dă speranță creștinilor. Scopul său este de a uni țara și de a restabili dreptatea și ordinea. Ostilitățile dintre cele două grupuri armate principale fiind de acum rezolvate, analistul ODI speră că noul guvern va reuși să își impună autoritatea: «Deși justiția și ordinea în țară nu înseamnă neapărat libertatea religioasă pentru creștini, aceștia ar fi totuși mai puțin vulnerabili în fața atacurilor.»

(Foto: Biserica migranților din Libia)

23-08-2016. Donh ales să-l urmeze pe Isus în 2015. O decizie plină de consecințe pentru el și familia lui, dar el nu renunță la această alegere care a schimbat viața sa. 

În luna iunie a anului trecut, Donh* și soția și-au predat inima lui Hristos. Viața lor a devenit rapid foarte grea: ei trăiesc într-un sat unde locuitorii practică tot felul de ceremonii cu sacrificii animale. Pentru cuplul care tocmai l-a primit pe Isus, aceste tradiții și creștinismul erau incompatibile.

Când Donh a refuzat să participe la aceste ritualuri, sătenii au fost înfuriați. Liderii locali au început să îl supravegheze. Ei au descoperit că în fiecare duminică Donh își lua motocicleta și pleca cu soția și fiul său în afara satului pentru a merge la o biserică la o distanță de 60 km. Această descoperire i-a întărit în dorința lor de a-i da o lecție lui  Donh.

Cang*, partenerul nostru local, spune:  «Autoritățile au venit de multe ori la el, să îl forțeze să renunțe la credința sa. Dar Donh a refuzat întotdeauna. Atunci, ei au distrus cu brutalitate casa și recoltele sale. Apoi l-au alungat pe Donh afară din sat, bătându-l cu picioarele. Abuzat în acest fel, Donh a continuat nu numai a-și păstra credința, ci și a o transmite rudelor sale! Astfel, alte trei familii au devenit creștine la rândul lor la începutul lunii!»

La începutul luniii iulie, un polițist a intervenit, însoțit de douăzeci de tineri înarmați cu bâte și cuțite lungi. «Polițistul a luat o bâtă și a lovit capul lui Donh. Apoi ceilalți l-au bătut până l-au lăsat aproape mort. Donh a găsit un refugiu, dar suferă de dureri de cap frecvente», spune Cang care a putut să-l viziteze.

Tații celorlaltor trei familii creștine au fost chemați la poliție la data de 10 iulie și li s-a cerut să renunțe la credința lor. Când au refuzat, poliția i-a bătut și pe ei. Noua lege cu privire la religie adoptată în noiembrie 2015 nu a făcut decât să consolideze controlul și represiunea asupra creștinilor. Vietnamul este în poziția a 20-a în Indexul mondial al persecuției.

(Foto: Acest pastor vietnamez a suferit același tratament ca și Donh.)

* Nume de împrumut

16-08-2016. Donh ales să-l urmeze pe Isus în 2015. O decizie plină de consecințe pentru el și familia lui, dar el nu renunță la această alegere care a schimbat viața sa. 

În luna iunie a anului trecut, Donh* și soția și-au predat inima lui Hristos. Viața lor a devenit rapid foarte grea: ei trăiesc într-un sat unde locuitorii practică tot felul de ceremonii cu sacrificii animale. Pentru cuplul care tocmai l-a primit pe Isus, aceste tradiții și creștinismul erau incompatibile.

Când Donh a refuzat să participe la aceste ritualuri, sătenii au fost înfuriați. Liderii locali au început să îl supravegheze. Ei au descoperit că în fiecare duminică Donh își lua motocicleta și pleca cu soția și fiul său în afara satului pentru a merge la o biserică la o distanță de 60 km. Această descoperire i-a întărit în dorința lor de a-i da o lecție lui  Donh.

Cang*, partenerul nostru local, spune:  «Autoritățile au venit de multe ori la el, să îl forțeze să renunțe la credința sa. Dar Donh a refuzat întotdeauna. Atunci, ei au distrus cu brutalitate casa și recoltele sale. Apoi l-au alungat pe Donh afară din sat, bătându-l cu picioarele. Abuzat în acest fel, Donh a continuat nu numai a-și păstra credința, ci și a o transmite rudelor sale! Astfel, alte trei familii au devenit creștine la rândul lor la începutul lunii!»

La începutul luniii iulie, un polițist a intervenit, însoțit de douăzeci de tineri înarmați cu bâte și cuțite lungi. «Polițistul a luat o bâtă și a lovit capul lui Donh. Apoi ceilalți l-au bătut până l-au lăsat aproape mort. Donh a găsit un refugiu, dar suferă de dureri de cap frecvente», spune Cang care a putut să-l viziteze.

Tații celorlaltor trei familii creștine au fost chemați la poliție la data de 10 iulie și li s-a cerut să renunțe la credința lor. Când au refuzat, poliția i-a bătut și pe ei. Noua lege cu privire la religie adoptată în noiembrie 2015 nu a făcut decât să consolideze controlul și represiunea asupra creștinilor. Vietnamul este în poziția a 20-a în Indexul mondial al persecuției.

(Foto: Acest pastor vietnamez a suferit același tratament ca și Donh.)

* Nume de împrumut

09-08-2016. Președintele rus Vladimir Putin a ratificat o lege pentru a lupta împotriva terorismului. Creștinii protestanți și evanghelici o descriu ca o «lege anti-misionară». 

În 20 iulie, noul dispozitiv legal a intrat în vigoare pentru a permite guvernului să se opună grupurilor extremiste. Dacă legea afectează puțin Biserica Rusă Ortodoxa, ea amenință în mod direct bisericile și grupurile de casă care nu sunt declarate oficial. Sute de mii de oameni sunt în cauză.

După noua lege, oricine își împărtășește credința, distribuie literatură sau cântă la un instrument în afara locului oficial de cult poate fi acuzat de activitate misionară ilegală și riscă o amenda mare sau închisoarea.

De acum înainte, orice persoană care se exprimă în numele unei organizații religioase va trebui să fie în stare să prezinte în orice moment o declarație de înregistrare.

Printre denominațiile protestante și evanghelice, reacțiile sunt unanime.

Sergei Rvakhovsky, din Bisericile Protestante Ruse se revoltă: «Sunt măsurile anti-religioase cele mai draconiene de la epoca în care Kroutchev a promis să elimine creștinismul din U.R.S.S. Istoria ne amintește cum atâția creștini au fost persecutați pentru că au răspândit Cuvântul lui Dumnezeu. Aceste legi ne readuc la un trecut rușinos!»
 
Sergei Rakhtuba, de la Misiunea Eurasia, trage semnalul de alarmă: «De ani de zile asistăm la întărirea puterii dictatoriale, și azi, puținele misiuni creștine prezente în Rusia sunt date afară!»

«Am mai cunoscut persecuția și vom supraviețui. Nu aceasta ne va împiedica să predicăm Evanghelia», afirmă Jake Roudkovski, profesor de teologie la Seminarul Baptist.
 
(Poză: Biserica baptistă de la Moscova, poză de arhivă)

19-07-2016. Suspendarea ostilităților semnată între guvern și Forțele Armate Revoluționare din Columbia (FARC) va însemna sfârșitul violențelor împotriva Bisericii? Reacții. 

Moment istoric la Havana, în 23 iunie. Președintele columbian Juan Manuel Santos și șeful FARC, Timoleon Jimenez, dau mâna după ce au semnat acordul de suspendare a ostilităților. Va avea acest acord consecințe pozitive pentru creștini ?  

Din 1964, acest război de uzură a lăsat urme profunde în societatea columbiană, cu 220'000 de morți și 7 milioane de oameni mutați. Toți cei ce au exercitat o responsabilitate în viata publică, asociativă sau eclezială s-au confruntat cu violența FARC. Creștinii au plătit un tribut greu, expuși la violența grupelor armate care au asasinat pastori, distrus biserici, extorcat comunități, răpit responsabili și înrolat cu forța copii pentru a face din ei soldați.     

«Trebuie un semn clar pentru ca acordul semnat să nu rămână doar un act simbolic. Gherila trebuie să înapoieze și să distrugă armele public. Oamenii vor să vadă imediat efectele suspendării ostilităților», a declarat arhiepiscopul de Tunia.

Creștinii încă se simt amenințați. Provocarea constă în a conștientiza că Biserica columbiană continuă să fie amenințată de grupuri criminale și de narcotraficanți : « Spre deosebire de sindicaliști și de politicieni, nu există nici o protecție a Statului columbian pentru cei care își practică credința», spune un observator pe teren. «Porți Deschise vrea să răspundă nevoilor creștinilor persecutați. Trebuie făcută dreptate copiilor pastorilor asasinați, soțiilor lor și tuturor celor care au suferit violența. Ei cer ca adevărul să fie auzit și ca martirii Bisericii să nu fie șterși din memoria țării.»  

(Poză: Un pastor columbian)

12-07-2016. Cel puțin șase persoane au fost ucise în cursul unui nou atac terorist de către Islamiștii Shebab, în nordul Kenyei, dintre care și un pastor. 

Vineri 1 iulie, pe la ora 10, două autobuze rulau spre Mandera, un oraș aflat în nordul Kenyei, în apropiere de granița Somaleză. Dintr-odata, lunetiștii au deschis focul asupra vehiculelor. La originea atacului: Shebab, un grup islamic extremist care terorizează populația din Somalia și efectuează din ce în ce mai des incursiuni în Kenya.

Acest atac a cauzat moartea a cel puțin șase persoane, inclusiv un polițist, iar alte două au fost rănite. Printre cei uciși era și pastorul John Niaramba. Un pasager povestește: «El era așezat lângă șofer, și gloanțele l-au atins. Autobuzul a oprit și am sărit pe fereastră să fug în tufișuri. Gloanțele fluierau peste capul meu, dar Dumnezeu m-a protejat». John era bine cunoscut în regiune pentru că era un slujitor credincios al Bisericii. Dispariția lui subită îi lasă familia în deznădejde, și reprezintă o pierdere imensă pentru creștinii locali. «John avea un dar pentru implantarea de biserici. Sper că viața lui de credință va inspira o nouă generație de kenyeni pentru a răspunde la chemarea lui Dumnezeu pentru ei», a declarat unul dintre prietenii săi.

Chiar dacă acest atac nu este rezultatul direct al persecuției împotriva creștinilor, grupul Shebab vizează regulat creștinii din această zonă de frontieră din Kenya. Operația cea mai mortală a avut loc pe 2 aprilie 2015, când 148 de studenți creștini au fost împușcați în campusul Universității din Garissa. Mai mulți directori de la Porți Deschise au plecat în decembrie 2015 pentru a vizita campusul și a da un mesaj de încurajare responsabililor universității. Să știe că întreaga lume a fost conștientă de ceea ce s-a întâmplat acolo, a fost un semnal puternic de solidaritate.

(Foto: Comunitatea creștină din Garissa, lovită puternic de atacurile din 2015)

 05.07.2016 În urma unui recent atac ucigător, guvernul caută să limiteze din nou libertatea de adunare. Creștinii se tem că vor fi victime colaterale.

În data de 5 iunie, în ajunul ramadanului, câțiva bărbați au furat arme pentru a ataca o cazarmă militară în orașul Atyrau. 25 de persoane au fost ucise și câteva zeci au fost rănite ; este ziua cea mai sângeroasă pe care Kazakhstanul a cunoscut-o de la independența lui în 1991. Acest atac terorist atribuit extremiștilor teroriști întărește presiunea Statului asupra tuturor grupurilor religioase, inclusiv creștinii.   

Președintele Comitetului Național al Afacerilor Religioase, Galym Shoykin Nurmagambetovich, a declarat repede că guvernul lucrează acum la modificarea legilor care reglementează adunările religioase în țară, deja înăsprite în 2015. Înafara clădirilor recunoscute oficial, legea interzice orice adunare cu caracter religios în case sau în apartamente private.     

Creștinii care nu aparțin bisericii ortodoxe ruse deja suferă zilnic discriminări și cu siguranță vor întâmpina și mai multe greutăți după aceste evenimente. Mai mult, amenințarea grupurilor islamiste radicale apasă constant asupra lor.    

Un pastor din Kazakhstan vorbește despre consecințele restricțiilor : « Refuzul cererilor de înregistrare au provocat deja închiderea a jumătate din biserici. Și dacă nu se mai pot aduna în privat, creștinii se vor orienta către bisericile oficiale sau vor intra în clandestinitate totală. De acum, pastorii nu mai au altceva de ales decât să se întâlnească cu oamenii în secret, cu riscul de a fi arestați și aruncați în închisoare.   

(Foto : În secretul unei biserici de casă) 

28-06-2016. În urmă cu doi ani, după luarea Mossoulului (Irak), creștinii părăseau orașul precipitat. Afganistan, Siria, Eritrea, Nigeria… mulți creștini au trebuit să fugă de persecuție. Haideți să-i susținem în rugăciune! 

Când a ajuns în tabără în Kurdistan, Najiba* pierduse totul. «Abia am avut timp să fugim înainte ca luptătorii să ajungă. Eram în stare de șoc și nu puteam să cred că trebuia să părăsim totul», își amintește ea. Azi, ea împarte o cabină mobilă cu soțul și cei cinci copii ai lor.

Precum 45 la 60 de milioane de rufugiați în lume, Najiba trăiește de pe o zi pe alta. «Am aflat că casa noastră a fost distrusă. În oraș, nu mai este nici apă nici electricitate», spune ea, cu lacrimi în ochi. Chiar dacă viața este grea, Najiba are un acoperiș și se bucură de ajutorul alimentar pe care îl primește în fiecare lună. Ea adaugă: «Mulțumesc lui Dumnezeu. Sper că El ne va ajuta să ne întoarcem acasă și să ne reconstruim viața.»
      
Mutați cu forța sau obligați să fugă, nu le mai rămân decât amintiri. «Mulți sunt depresivi. Le este greu să vorbească despre ce li s-a întâmplat și au dificultăți în a lega relații, chiar și cu o persoană de încredere», spune Duru*, consilier post traumă din Orientul Mijlociu. 

În schimb, mulți refugiați creștini mărturisesc despre valoarea și eficacitatea mijlocirii în favoarea lor. Eliberarea de frică, consolarea inimii și reînnoirea credinței sunt rezultatul rugăciunii. Ceea ce îi ajută să rămână în picioare este siguranța că nu sunt uitați.

*Nume fictive

(Photo: Najiba, refugiată de doi ani în Kurdistanul irakian)

16-06-2016. În Pakistan, cea mai mică acuzație e suficientă pentru a pune creștinii în pericol de moarte. Zece familii au trebuit să fugă în grabă din satul lor. 

Tensiunile rămân ridicate în Kot Amam Din, un sat situat în estul Pakistanului, în Punjab. Din nou o acuzație de blasfemie a servit drept scânteie când  Usman Masih (30 de ani) a fost suspectat de a fi trimis mesaje de hulă împotriva Islamului pe Facebook.

Deși Usman a părăsit aparent credința creștină ca să se căsătorească, rudele sale au fost desemnate «vinovate prin asociere». Waris, verișorul lui Usman, explică: «Unchiul meu și soția lui au fost chemați de către proprietarii lor, care le-au spus să plece din sat, în caz contrar, ei ar suferi consecințele. Din acel moment, cel puțin zece familii creștine au trebuit să-și închidă casele și să caute refugiu la  rudele lor pentru un termen nedeterminat.»

Aceasta este a treia oară într-o lună când poliția din provincia Punjab a trebuit să intervină pentru a asigura siguranța creştinilor în urma acuzațiilor de blasfemie.

Pe 6 mai, un detașament de poliție a fost transferat la Mandi Bahauddin pentru a proteja comunitatea creștină. Imran Masih, un creștin, a fost acuzat că ar fi privit pe telefonul său mobil discursul unui pastor american controversat care predică împotriva Islamului.

Pe 16 mai în Gujrat, o tânără femeie a fost acuzată că a folosit un banner publicitar care poartă numele profetului Mahomed ca un preș pentru podea.

Încă o dată poliția a intervenit, declarând că «comunitatea creștină este în siguranță, protejată de un detașament de poliție din loc.» Dar familiile au preferat să fugă, temându-se de represalii, și având speranța de a reveni în curând acasă.

(Foto: O familie pakistaneză) 

09-06-2016. Maryam Naghash Zargaran a început greva foamei în data de 27 Mai pentru a protesta împotriva lipsei de îngrijiri medicale în închisoare. Situația ei este alarmantă. 

Familia și prietenii lui Maryam Naghash Zargaran, în vârstă de 36 de ani (poză), sunt îngrijorați de când ea a încetat să se hrănească și nu permite personalului carceral să o alimenteze prin serum. După apropiații ei, starea ei de sănătate este serioasă, aproape de comă. S-a raportat că unii codeținuți și-au demonstrat susținerea față de Maryam renunțând la vizita propriei lor familii în duminica de 29 Mai, ca semn de protest. Fiecare speră ca Maryam să poată fi spitalizată, și dacă se poate, să fie eliberată.       
De la încarcerarea sa, sănătatea Maryamei a fost neglijată de autoritățile sanitare carcerale, chiar dacă acestea recunosc severitatea stării sale. Procurorul întotdeauna a refuzat să autorizeze ca Maryam să părăseacă închisoarea pentru a primi îngrijirea adecvată. O singură concesiune i-a fost făcută în octombrie anul trecut: a putut să fie spitalizată câteva zile, însă a fost forțată să se întoarcă în închisoare fără să primească un tratament medical complet.
 
Maryam suferă de probleme cardiace, la care se adaugă dureri în urechi și dureri de cap violente. A slăbit foarte mult și se află într-o stare depresivă.

Maryam a fost arestată în Ianuarie 2013 pe când lucra la orfelinatul fondat de Pastorul Saeed Abedini. Acuzată de «acțiuni împotriva securității naționale», a fost condamnată la patru ani de închisoare și își ispășească pedeapsa din 15 Iulie 2013 la închisoarea Evin din Teheran. Cererea ei de revizie a procesului a eșuat.
 
(Sursă : Middle East Concern)

31-05-2016. Creștinii din Arabia Saudită profită de luna Ramadanului pentru a-i înțelege mai bine pe vecinii lor musulmani, a se ruga pentru ei și a-i iubi mai mult. În acest an, Ramadanul va fi sărbătorit din 6 iunie până în 5 iulie. 

În afară de activitatea sa salariată, Luc*, un expatriat, este pastorul unui mic grup de creștini care iau ocazia Ramadanului ca să postească și să se roage. «Ne rugăm cu mai multă intensitate, și simțim compasiune pentru vecinii noștri musulmani care se lipsesc de hrană și de apă de la răsăritul până la apusul soarelui. Le dăm mai multă atenție, și acest timp este un moment favorabil pentru a împărtăși Evanghelia, plecând de la  adevăratul sens al postului așa cum îl descrie Biblia în Isaia 58: a căuta pacea, dreptatea și grija pentru aproapele său», declară Luc.

Cu excepția expatriaților, nu știm numărul creștinilor din Arabia Saudită, dar știm că există din ce în ce mai mulți creștini de fundal musulman care îl urmează astăzi pe Isus Hristos în secret, în ciuda riscurilor. Nici chiar rudele lor nu știu despre asta. Luc îi cunoaște pe unii: «În timpul Ramadanului, îmi dau seama din nou de zelul lor. Pasiunea care îi animă mă determină să mă rog și să postesc pentru musulmani», spune Luc, care adaugă:

«La locul meu de muncă, cei mai mulți musulmani sunt mai iritabili. Lipsa de alimente îi face mai adormiți și mai neatenți; accidentele de circulație sunt numeroase după-amiaza.»

În Arabia Saudită, centrul lumii musulmane, timpul Ramadanului are un impact puternic asupra societății.

(Foto: O stradă aglomerată din Riyad, capitala)

* Nume de împrumut

24-05-2016. În estul extrem al Congoului RDC, două atacuri instigate de islamiști au făcut 50 de morți într-o săptămână. N-au fost revendicate, însă se presupune că au fost comise de grupul islamist MDI (Muslim Defense International). 

Populația civilă din partea orientală a țării suferă de mai mulți ani în mod regulat de atacuri ucigașe comise de grupul rebel extremist MDI. După ONU, grupul originar din Uganda este responsabil de uciderea a sute de civili încă din 2014. Cercetările Porților Deschise în zonele atinse au arătat că multe atacuri erau dirijate specific împotriva creștinilor. Se pare că MDI are ca scop să stabilească un cap de pod pentru Islam în Regiunea Marilor Lacuri și să alunge populația majoritar creștină (95,8%).

În mai 2015, episcopii provinciei orientale din Bukavu au denunțat deja într-o scrisoare «climatul de genocid» și pasivitatea statului congolez și a comunității internaționale. «Oare este necesar ca situația să se mai agraveze pentru ca comunitatea internațională să ia măsuri împotriva djihadismului ?», spun ei indignați, așa cum raporta atunci agenția de presă catolică Fides.

În seara din 6 mai, Biserica Stâncii aflată în provincia Ituri, în nord-estul RDC-ului, a fost atacată de islamiști. Atacul care s-a desfășurat în timpul nopții a durat mai puțin de o ora. Între 9 și 15 persoane au fost ucise, din care două mame care au lăsat fiecare cinci orfani în urma lor.

Trei zile înainte de atac, islamiști armați cu macete și topoare au agresat un sat din provincia Kivu și omorât între 20 și 40 de locuitori. «Inima noastră este sfărâmată, ne clătinăm în credința noastră, suntem înspăimântați, însă determinați să mergem înainte», mărturisește Mike Anticoli, fondatorul Bisericii Stâncii. «Noi suntem o mică organizație de biserici fondată în 2005 și care numără azi 13 biserici și 3 centre de formare în această zonă periculoasă din Nordul Kivului. Dacă suntem considerați ca ținte, cu siguranță este din cauza că formăm responsabili și viitori misionari din diferite biserici și confesiuni», continuă el.
 
(Photo: Refugiați congolezi mutați din cauza violențelor)

17-05-2016. Creștinii din Alep sunt în centrul luptelor dintre forțele guvernului și opoziție. Suferința lor este extremă. 

«A fost oribil. Bomba pe care au lansat-o rebelii în mod deliberat în cartierul creștin a suflat tot. Casele distruse sunt nenumărate, ca și cea în care trăia Fouad. A murit imediat. Avea 13 ani», spune Jean-Clément Jeanbart, Episcopul de Alep.

Părinții lui Fouad nu au putut participa la funeraliile lui : erau în terapie intensivă, la spital.

Pe 3 mai, maternitatea a fost lovită. Un locuitor oftează: «Fiica mea s-a născut aici, în acest loc în care au început multe vieți. Astăzi este un loc de moarte și de distrugere.»

În Alep, situația este chiar mai rea decât în restul Siriei. De la începutul războiului în 2011, mai rămân astăzi doar un sfert din creștinii care trăiau acolo. «Străzile care erau cele mai aglomerate sunt acum goale. Magazinele au închis. Oamenii nu mai ies, paralizați acasă de frică. Nu există cuvinte pentru a descrie toată suferința lor», spune un martor. Un preot adaugă: «Așa de mulți morți și răniți! Oamenii sunt ca și Hristos, care purta crucea în timp ce aștepta ceasul morții sale.»

Unii creștini păstrează încă speranța, ca și femeia aceasta care dorește să rămână anonimă : «Refuzăm să vedem moartea răspândindu-se mai departe în Siria, în special în Alep. Proclamăm învierea lui Hristos peste iubita noastră țară», imploră ea.

Creştinii sirieni nu au renunțat și se reunesc în mod regulat pentru a mijloci împreună pentru țara lor. Astfel, ei s-au adunat duminică, 8 mai, zi decretată de post și rugăciune de către bisericile siriene.

(Foto: Cartierul Creștin din Alep vizat de bombardamente)

03-05-2016. Pentru că au refuzat să se roage la o zeitate hindusă, un pastor și soția sa însărcinată au fost agresați. Biserica lor a fost incendiată. 

Ei sunt un cuplu pastoral de tineri. Dinbanhu Sameli, 30 de ani, și soția lui Meena, 26 de ani, care este însărcinată de șapte luni, conduc o biserică din districtul Bastar în statul Chhattisgarh.

Pe 17 aprilie, în jurul orei 19:00, doi tineri s-au apropiat de pastorul, care se afla în fața casei sale, chiar lângă biserică. I-au spus că veneau de la biserica vecină și au cerut o rugăciune. Dintr-o dată, au scos o sabie și au pus-o pe gâtul pastorului, poruncind cuplului să strige : «! Victorie zeului Ram !» Cuplul a rămas tăcut.

«Când am simțit sabia, teama a invadat inima mea. Dar m-am rugat lui Dumnezeu să mă salveze", își amintește Dinbanhu.»

Atunci cei doi bărbați au întrebat : «Unde este Isus al vostru ?»  Dinbanhu a răspuns: «Noi credem că El este cu noi». Atacatorii au pus apoi această întrebare: «De ce nu credeți în Ram ?» Cum Dinbanhu și Meena refuzau să se roage lui Ram și să calce în picioare Biblia, cei doi bărbați au luat o cutie de benzină și au dat foc bisericii în care se aflau instrumente muzicale. În timp ce biserica ardea, cuplul a fugit și a depus o plângere la poliție. Din păcate, massmedia a deturnat adevărul în această afacere și a discreditat creștinii.

93 de atacuri organizate au fost comise în 2014 și 2015 în statul Chhattisgarh, condus de partidul naționalist hindus (BJP). Din luna ianuarie, 49 de atacuri au fost raportate în acest  stat, și 116 în centrul Indiei. În multe cazuri, pastorii au fost brutalizați.

Anul acesta, India este pe locul 17 în Indicele mondial al persecuției.

(Foto: Biserica și locuința cuplului agresat)

26-04-2016. Tabăra creștină pentru copii era prevăzută în vara aceasta. Poliția secretă din Turkemenia a anunțat pastorul că ar fi mai bine să renunțe. 

Pentru pastorul bisericii din Mary, un oraș așezat pe vechiul drum al mătăsii, avertismentul dat de agenții poliției secrete turkmene sună ca o amenințare : «Ne-au cerut să nu organizăm tabăra pentru copii care a fost prevăzută pentru această vară. Dacă nu, tonul se va schimba.» 

În 2013, ofițeri de poliție au făcut o «vizită» pe locul unde se desfășura tabăra de copii, organizată de biserică.
  
Aceste amenințări intervin în timp ce legea despre religie, intrată în vigoare pe 12 aprilie, confirmă interdicția oricărei activități religioase neînregistrate și aduce noi restricții. Așadar, numărul de membrii necesari pentru a recunoaște o nouă adunare trece de la 5 la 50, și orice literatură religioasă trebuie agreată de către o comisie guvernamentală. Însă nici un text din această lege nu a fost încă publicat.
    
Asemenea Coreei de Nord unde cetățenii sunt obligați să-și venereze «liderul», Turkmenia este singura țară din Asia Centrală care menține cultul personalității în jurul liderilor. Această devoțiune este alimentată de cartea « Ruhnama » (cartea sufletului) scrisă de fostul președinte Nyýazow, a cărui ideologie a influențat societatea înainte ca învățătura lui să fie redusă progresiv în școli și universități.

Actualul președinte Berdymoukhamedov a fost atent să transfere statuia predecesorului său în suburbia din Achkhabad, capitala țării, înainte de a-și ridica propria statuie pentru gloria sa, inaugurată în 2015.
 
Creștinii reprezintă aproximativ 2% din populația Trukmeniei. Cei mai mulți dintre ei aparțin minorităților etnice, în principal cea rusă, în timp ce numărul creștinilor locali stagnează. (Surse : Forum 18 și Porți Deschise)
 
(Poză: Copii turkmeni) 

19-04-2016. Nu și-au revăzut fetele de doi ani. La Chibok, părinții păstrează o licărire de speranță în ciuda durerii lor. 

Au trecut deja doi ani. În 14 aprilie 2014 la ora 3 dimineața, extremiști ai grupului islamic Boko Haram au răpit 275 de liceene la Chibok. 47 dintre ele au putut să scape repede, dar încă nu știm nimic despre cele 228 rămase captive.

Cu fața suptă, Peter își amintește de ce a văzut când a ajuns la locul dramei cu un prieten: «Totul a ars. Au mai rămas câteva uniforme școlare împrăștiate. Atunci, am început să plâng.» Pastorul Ayuba, a cărui fiică Amina a fost răpită, adaugă: «Suntem în așteptare, vărsând lacrimi. Ce pot să fac, decât să-mi încredințez fiica în mâna Domnului și să nădăjduiesc în El? Ea este în mâna lui Dumnezeu.» 
 
Echipa Porți Deschise din loc este în contact regulat cu părinții. În plus de neliniștea datorită absenței fiicelor, ei suferă de foame, pentru că nesiguranța îi împiedică să lucreze pe câmp sau să meargă pe drum. În 2015, un ajutor post-traumatic adaptat special situației le-a fost propus. 50 de părinți au participat.    
 
Fiecare a putut să-și mărturisească suferințele și luptele celor care îi ascultau. Un colaborator raportează: «Acești tați și aceste mame au putut să transpună această durere în scris, depunând foaia la cruce. Apoi, foaia a fost arsă. Mulți sunt convinși că Dumnezeu a permis aceste circumstanțe pentru un scop și sunt acum în măsură să aibă din nou încredere în El.»    
  
Regina își împărtășește experiența: «Am ajuns să cred că Dumnezeu ne-a neglijat. Dar m-am întors la El, și în rugăciune i-am cerut iertare.»
 
Azi, ea prinde curaj din nou: «Cred cu tărie că nu suntem singuri în această bătălie. Rugăciunile creștinilor din lumea întreagă fac o diferență enormă în viețile noastre.»  

(Poză: Portretul fetelor din Chibok care au fost răpite)

12-04-2016. 10 ani după promulgare, legea care guvernează cultul non musulman din Algeria continuă să fie o sabie a lui Damocles deasupra capului creștinilor algerieni. 

Oficial, legea trebuia să reglementeze exercițiul altor culte decât cele musulmane. În fapte, ordonanța 06-03 promulgată în februarie 2006 avea ca scop să restrângă convertirile către creștinism. Cum stau lucrurile azi ?

Mahmoud Haddad, președintele Bisericii Protestante din Algeria (EPA), constatează că nu numai că această lege nu a contribuit la organizarea cultului creștin, dar și constituie o unealtă de persecuție în mâinile autorităților. « Doar dispozițiile penale au fost aplicate, cu scopul de a frâna convertirile », deploră el. Mai spune că : « Este o lege nedreaptă față de creștini cărora li se neagă dreptul de a-și împărtăși convingerile religioase ! Dacă acest text rămâne așa cum este, va fi într-adevar o sabie a lui Damocles suspendată deasupra capetelor noastre. » 
   
De la intrarea în vigoare a legii în octombrie 2006, autoritățile algeriene au declanșat o adevărată vânătoare de creștini. 

Anul trecut, un creștin din Mostaganem a petrecut o săptămână în detenție pentru patru exemplare ale Noului Testament găsite de poliție în mașina lui.      
În 2010, patru creștini au fost urmăriți în justiție pentru că s-au adunat într-un loc neautorizat. Alt caz asemănător : tânărul creștin Karim Siaghi a fost condamnat la cinci ani de închisoare în 2011 pentru « prozelitism și ofensă la adresa profetului islamului. »   
 
În 2008, cazul lui Habiba Kouider a fost mediatizat. Convertită la creștinism în 2004, ea a fost arestată pe 29 martie 2008 de jandarmi la Tiaret (vestul Algeriei) în timp ce avea la ea vreo 12 exemplare de Biblie. Procurorul din tribunalul din Tiaret a cerut împotriva Habibei 3 ani de închisoare pentru « prozelitism și practica unui cult non-musulman fără autorizație. »    
Până la urmă, sub presiunea mai multor ONG-uri și a comunității internaționale, tribunalul a decis să amâne verdictul, ordonând astfel un complement de anchetă. Acest caz încă este în curs.  
 
« Nu a fost închisă, datorită presiunilor. Această lege nedreaptă față de creștini trebuie abrogată », afirmă Mahmoud Haddad, susținut de apărătorii Drepturilor Omului. 

(Foto: Întrunirea unei biserici în Algeria)

05-04-2016. Comunitatea creștină are nevoie de rugăciune după carnagiul provocat duminică de un atentat-suicid într-un parc din Lahore. 

Relaxate, familiile au profitat de timpul frumos pentru a sărbători Paștele în parcul Iqbal din Lahore. Sărbătoarea s-a transformat într-un coșmar când un kamikaz a explodat : peste 72 de morți, din care 29 copii, și aproximativ 340 răniți. Comunitatea creștina este profund șocata și multe familii, atât creștine cât și musulmane, sunt tulburate.
 
De duminică, echipe partenere se țin în spărtură, vizitând răniții și susținând apropiații victimelor la funeralii. Unul dintre colaboratori raportează : « Un băiețel se agăța de sicriu și plângea. Am cerut familiei sale să-i lase puțin mai mult timp. El s-a uitat la mine, și a închis ochii înainte de a spune : Era fratele meu, la urma urmei. »  

Un creștin, tatăl unei familii, spune : « Când ați văzut moartea aruncând copii în aer ca mai apoi să cadă în bucăți, nu vă mai temeți de nimic. Nu știu de ce Dumnezeu m-a păstrat în viață. Nu-mi este teamă, însă sunt extrem de confuz. »

În spitalele arhi-pline, colaboratorii îsi predau ștafeta pentru a asculta victimele și pentru a se ruga. Unul dintre ei mărturisește : « Sunt multe lacrimi de șters, sunt momente dificile și în același timp prețioase. Pentru unii, viața nu mai ține decât la un fir. Dar nimic nu este imposibil lui Dumnezeu. Sunt convins că rugăciunea este cea care ne ajută să rezistăm și să rămânem lângă oameni. »

De mai multe săptămâni, creștinii se așteptau la ce este mai rău pentru că tensiunea era palpabilă de la executarea lui Mumtaz Qadri, ucigașul lui Salman Taseer, guvernatorul din Pendjab favorabil la revizuirea legii anti-blasfemie și apărătorul lui Asia Bibi.   

De altfel, după observatorii locali, există o legătură strânsă între susținătorii atentatului de duminică, și suporterii lui Mumtaz Qadri. În momentul atentatului, zeci de mii de manifestanți protestau violent împotriva executării lui Mumtaz Qadri (care a avut loc în 29 februarie) la Islamabad. Islamiștii consideră acest om un erou și reclamă moartea lui Asia Bibi.
     
(Foto: Funeralii, după un atentat)

29-03-2016. Președinte nou, speranță nouă ? Reconcilierea și restaurarea sunt provocările majore ale guvernului, pe lângă care Biserica are un rol decisiv de jucat. 

Provocări majore îi așteaptă pe președintele Centrafrican și pe guvernul său, începând cu reconcilierea dintre creștini și musulmani. «Noi trebuie să creăm condițiile pentru un dialog între cele două comunități. Vom face tot posibilul pentru ca centrafricanii să poată trăi împreună», a declarat noul președinte, Dl. Touadéra, a cărui alegere a fost confirmată de Curtea Constituțională Centrafricană la 1 martie, prin 63% din voturi. Dl. Touadéra, 58 de ani, este un creștin, care a fost prim-ministru al președintelui Bozizé înainte de criza din 2013.

Conform Programului Alimentar Mondial al Națiunilor Unite, cel puțin jumătate din populație este amenințată de foamete, producția agricolă scăzând la jumătate din cauza crizei.

În colaborare cu liderul religios al comunității musulmane din țară, reprezentanți ai diferitelor biserici se angajează de ani de zile pentru a pune capăt luptelor și pentru reconciliere, eforturi care au fost, de altfel, premiate de către ONU. Atât Biserica Catolică cât și bisericile din Alianța Evanghelică au organizat conferințe înainte de alegerile prezidențiale. Scopul lor, printre altele, a fost de a încuraja populația să voteze, de a evita orice provocare sau violență și de a invita alegătorii să ia în considerare candidații dincolo de apartenența lor tribală.

De la începutul conflictului, Porți Deschise a putut oferi ajutor de urgență, a putut echipa creștinii pentru a aduce sprijin post-traumatic și a pune la dispoziție o formare pentru reconciliere. Rămân multe de făcut, în speranța că țara va găsi stabilitate și armonie.

(Foto: Refugiați în curtea unei biserici)

17-03-2016. În 29 februarie, la cinci ani după uciderea guvernatorului din provincia Pendjab, Salman Taseer, guvernul Pakistanului a executat garda sa personală și asasinul Mumtaz Qadri. Creștinii se tem acum de represaliile extremiștilor. 

Qadri și-a justificat actul prin criticile repetate ale lui Taseer împotriva legii despre blasfemie și angajamentul său în favoarea creștinei condamnată la moarte, Asia Bibi. În toată țara, o parte din populație a salutat în Qadri un « erou » care a « apărat onoarea islamului ». Mai mult de două mii de avocați s-au propus pentru a-l apăra gratuit, în timp ce familia guvernatorului ucis a avut cele mai mari dificultăți pentru a găsi un imam care să accepte să prezideze la înmormântarea sa.
   
Pentru mulți observatori, tratamentul rezervat ucigașului urma să fie revelator despre determinarea cu care autoritățile pakistaneze vor să ducă lupta împotriva terorismului islamic. Imediat după ce verdictul a fost publicat, judecătorul responsabil pentru  condamnarea la moarte a lui Qadri, Pervez Ali Shah, a fost mutat în Arabia Saudită pentru o lungă perioadă pentru a-i prezerva securitatea. După executarea lui Qadri prin spânzurare, mulți extremiști au jurat că se vor răzbuna, iar creștinii știu că ei riscă să fie ținte din nou.   
 
În ziua executării, primele răscoale au izbucnit în mai multe orașe din Pakistan. Mulți creștini au rămas închiși în casele lor. Un tânăr creștin din Peshawar a declarat : « A muri pentru credința mea în Isus, este un lucru ; dar cu siguranță nu vreau să mor pentru că cineva s-a mâniat pe guvern din cauza executării unui criminal musulman. » Prietenul său a adăugat : « Azi, pentru prima dată am impresia că guvernul face ceva cu adevărat pentru dreptate ! » Însă reacțiile creștinilor nu sunt unanime. Unii admiră fermitatea de care autoritățile au dat dovadă față de extremism. Alții deploră încă o viață pierdută pentru nimic. Media a rămas discreta despre executare pentru a nu înrăutății situația.  

În paralel, comunitatea creștină pakistaneză așteaptă cu un amestec de anxietate și speranță procesul în apel a lui Asia Bibi. Audițiile ar trebui să înceapă în curând, după avocatul său Saif-ul-Malook. Această procedură va fi de asemenea urmarită cu mare atenție în  străinătate. 
  
(Foto: Asia Bibi, Salman Taseer)

08-03-2016. Bisericile din Nigeria se angajează împreună pentru a sprijini creștinii din nordul țării, care suferă de mai multe decenii o violență persistentă. 

În colaborare cu Asociația Creştină din Nigeria (CAN), organizația Porți Deschise a lansat recent un raport alarmant privind impactul persecuției creștinilor din nordul țării. Pe această bază, bisericile și CAN au publicat o declarație comună pe 24 februarie la capitala Abuja, cu un apel către guvern pentru a opri violențele și pentru a garanta libertatea religioasă pe tot teritoriul nigerian.

"Pentru prima dată, semnăm un act care redă adevărata imagine a persecuției suferite de creștini în această țară" a spus păstorul Musa Asake, Secretar General al CAN.

Din 2006 până în 2014, creștinii din nordul Nigeriei au fost serios persecutați : cel puțin 11.500 au fost uciși și 1,3 milioane au fugit în zone mai sigure. Mai mult de 13.000 de biserici au fost distruse sau închise.

Situația s-a înrăutățit în ultimii doi ani, ca urmare a violențelor comise de Boko Haram, grupul terorist cel mai ucigaș din lume, dar nu numai. În 2015, atacurile păstorilor musulmani Fulani au deplasat mai mult de 40.000 de creștini. Elitele politice și religioase locale sunt, de asemenea, responsabile pentru abuzurile împotriva creștinilor.

Concluziile raportului sunt îngrijorătoare : "Din ce în ce mai marginalizați, creștinii au o libertate de cult foarte limitată și nu au acces la locuri de muncă, locuințe și educație. Fără o voce adevărată, comunitatea creștină poate să dispară din nordul țării."

În schimb, recepția favorabilă a raportului emis de CAN dă speranță. Pentru că a dat semnalul de alarmă și a permis bisericilor din sud să devină conștiente de situația din nord. În fața acestei provocări majore, unitatea regăsită între biserici este esențială. În colaborare cu CAN, Porți Deschise dorește să-și intensifice angajamentele în mai multe domenii: asistență de urgență, consiliere post-traumatică, formare biblică, proiecte de formare profesională și socio-economice.

(Foto : Reprezentanții CAN în timpul unei reuniuni din 23 februarie 2016)

01-03-2016. De un an erau în mâinile Statului Islamic: 43 de creștini au fost eliberați după luni întregi de negociere. 

Luni 22 februarie, organizația Statul Islamic a eliberat 43 creștini asirieni. Erau ultimii ostatici deținuți care au făcut parte dintr-un grup de 253 de creștini răpiți în urmă cu un an, atunci când extremiștii au atacat 35 de sate așezate pe malul râului Khabour, în nord-estul Siriei. 
  
De-a lungul lunilor de negociere cu reprezentanții Bisericii asiriene, aproape toți au fost eliberați, cu excepția a doi bărbați executați împreună cu un alt ostatic în data de 7 octombrie 2015 de către teroriști. Biserica asiriană se bucură de această eliberare și mulțumește tuturor celor care au susținut-o, în același timp subliniând prejudiciile suferite de comunitatea creștină, în special distrugerea mijloacelor ei de subzistență.
   
Situația rămâne dramatică pentru creștinii care încă trăiesc în Siria, mai ales în zonele ocupate de Statul Islamic. «In acest moment este foarte dificil să găsim un loc sigur. Grenade explodează și auzim vorbindu-se zi după zi de persoane rănite sau ucise», explică pastorul Edward, la Damas. 

El continuă: «Țin să-mi exprim recunoștința profundă către creștinii din lumea întreagă care ne poartă, pe noi, creștinii din Siria, în rugăciune. Rugăciunile voastre ne încurajează și, la rândul nostru, îi încurajăm pe ceilalți Sirieni.»

In mijlocul acestei tragedii, pastorul Edward vede cum Dumnezeu răspunde rugăciunilor: «Recent, în timpul unei adunări pastorale, am confirmat cu toții că Domnul este la lucru în țara noastră. A trăi în Siria nu este un sacrificiu : este un privilegiu. Fiecare pastor își riscă viața, însă este vocația sa. Ceea ce Dumnezeu face are sens și acest lucru ne mângâie.» 

23-02-2016. Patru adolescenți copți egipteni între 15 și 17 ani sunt judecați pentru presupusă blasfemie. Crima lor: au mimat decapitarea rituală a djihadiștilor într-un videoclip. 

La un an după tragedia a 21 de creștini decapitați în Libia de militanți ai Statului Islamic, instanța egipteană trebuie să se pronunțe în procesul a patru tineri copți cu privire la un videoclip de 30 de secunde în care aceștia pun în scenă o decapitare unde își bat joc de djihadiști.

Videoclipul adolescenților a fost aparent înregistrat pe parcursul unei excursii cu profesorul lor, Gad Younan, un copt convocat o primă dată pe 29 octombrie 2015 de tribunalul din Minya (223 km la sud de Cairo, poză). După două amânări ale audienței, profesorul a fost condamnat la trei ani de închisoare pentru «insultă la adresa islamului», dar a fost în cele din urmă eliberat pe cauțiune în așteptarea apelului.

Verdictul procesului celor patru tineri este așteptat pe 25 februarie, la doar câteva zile după comemorarea decapitării reale a creștinilor egipteni de pe o plajă din Libia. Scena de neîndurat, filmată și distribuită pe scară largă de către djihadiști, critica grav creștinii și creștinismul, fiind însoțită de citate din Coran.

Avocatului care pledează pentru o simplă bătaie de joc din partea tinerilor, judecătorul i se opune cu teza de blasfemie: "După raportul de radio și televiziune egiptene, acești băieți au luat în râs rugăciunile musulmane și au dat o reprezentare falsă", a spus el. Avocatul, care subliniază recrudescența proceselor de blasfemie, mărturisește: "Nu sunt foarte optimist cu privire la rezultatul audienței." El se pregătește deja pentru a face apel. 

16-02-2016. Decesul a doi creștini în timpul arestului lor scoate în evidență discriminarea față de minoritatea creștină. 

În zorii zilei de 25 ianuarie 2016, Tariq Masih, un creștin de 49 ani, este arestat la domiciliul său la Satra (nord-estul Pakistanului) de poliție și condus la comisariat. Pus în arest și torturat, acest tată a 7 copii moare în aceași zi. 
 
Soția lui Tariq, Rukhsana Bibi, a depus o plângere împotriva a patru polițiști, dar nici unul dintre ei nu a fost tras la răspundere. Oficial, Tariq Masih a murit de o criză cardiacă în timpul transferului către post. Însă o altă sursă contestă această versiune: «Poliția nu a prezentat raportul de autopsie, ceea ce ne lasă să credem că ascunde ceva. Tariq Masih a fost omorât sub tortură, și nimic altceva. Polițiștii nici măcar nu sunt în stare să spună de ce a fost arestat.»

În 15 ianuarie, un alt creștin, Liaqat Masih, a fost de asemenea brutalizat până la moarte sub ochii fiului său la Gujanwala, în aceași regiune. Se pare că acuzația de furt a fost adusă după deces. Cei care îl cunoșteau sunt convinși că Liaqat era inocent: «În calitate de creștini, urâți de musulmani, suntem confruntați unui risc accentuat de acuzații false», a spus unul dintre ei.    
 
Există o mare tendință care arată că creștinii sunt în special expuși torturii, discriminării și nedreptății din partea autorităților. Într-un sistem corupt care îi împinge către sărăcie și deznădejde, ei sunt de multe ori acuzați pe nedrept și servesc de țapi ispășitori pe care poliția își varsă mânia.   

Prin intermediul partenerilor locali, Porți Deschise susține creștinii pakistanezi prin diferite proiecte precum formarea biblică și profesională, seminarii despre persecuție, cursuri de alfabetizare și microcredite.  

11-02-2016. Noua Constituție prevede măsuri pozitive pentru minoritatea creștină. Dar există temeri de reacții violente ale clerului budist. 

La data de 9 ianuarie, președintele Sirisena a propus o nouă constituție, care intenționează să descentralizeze puterea pentru a preveni mai bine tensiunile etnice din Sri Lanka. Acest lucru poate aduce atât vești bune cât și rele pentru cei 7% de creștini și pentru cei 10% de musulmani. Pe de o parte, după suprimarea unității de poliție religioasă în 2015, situația creștinilor s-a îmbunătățit. Dar ei rămân precauți cu privire la locul acordat budismului în identitatea sri lankeză, și se tem de reacții puternice din partea extremiștilor budiști.

Un pastor explică:"Călugării se consideră protectorii budismului în fața restului lumii. Pentru ei, toate celelalte țări budiste au fost corupte de comunism sau de ateism. Sri Lanka rămâne modelul adevăratului budism, și ei se luptă pentru a-l apăra.”

Dacă extremiștii budiști sunt mai puțin vizibili, atacurile împotriva minorităților musulmane și creștine continuă. Persecuția devine mai puțin violentă dar este mai insidioasă. Pastorul Dayaratne și soția sa au trăit-o, atunci când autoritățile au dat afară 130 de orfani din satul copiilor Agape pe care îl conduceau ei, în urma unui scandal fabricat de călugări budiști geloși.

Extremiștii budiști văd în această schimbare de Constituție o modalitate de a limita influența clerului lor, precum și o încercare a guvernului de a se apropia de țările occidentale. Ei amenință cu boicotarea legilor.

Sri Lanka a ieșit din Indexul persecuției în 2016, deși în 2015 ocupa locul 44 iar în 2014, locul 29. Acest lucru se explică în parte prin faptul că, în ianuarie 2015, preşedintele dictatorial Mahinda Rajapaksa nu a fost re-ales, împotriva tuturor așteptărilor. Cele două  mișcări budiste radicale de care era puternic legat au rămas în umbră în perioada de anchetă pentru WWL, 2016 (până în octombrie 2015).  

02-02-2016. In 16 și 17 ianuarie 2015, Biserica din Niger a suferit cel mai mare atac din toată istoria sa. Un an mai târziu, comunitatea creștină continuă să se reconstruiască. 

A fost cu un an în urmă. Creștinii din Niger au fost scufundați în stupoare și tristețe. Sute de musulmani înfuriați (în urma omagiilor făcute de către președintele lor victimelor din atentatele de la Charlie Hebdo) au venit să distrugă 70 de biserici și aproximativ o sută de proprietăți ale creștinilor. Aceste răscoale au cauzat moartea a 10 persoane.    

In Niamey, inaugurarea a două șantiere de reconstrucție a bisericilor a fost marcată de ceremonii care au încurajat foarte mult comunitatea creștină. « Suntem bucuroși să lansăm în mod oficial reconstrucția acestor două biserici. Este într-adevăr expresia bunătății și credincioșiei lui Dumnezeu față de Biserică », a declarat Kimso Boureima, Președintele Alianței Evanghelice din Niger.
    
Aceste două biserici (evanghelică și baptistă) figurau printre edificiile cele mai emblematice din capitală și simbolizau prezența creștină în Niger. Dărâmăturile lor au devenit o curiozitate pentru trecători. Dar odată lucrările terminate, bisericile vor fi mai mari, mai vizibile și mai bine echipate. Un alt șantier de biserică începe la Zinder, al doilea oraș din țară.
      
Ceremoniile au fost de asemenea marcate de o slujbă de mulțumire, precedată de trei zile de post și rugăciune, din 14 până în 17 ianuarie. « Am ales această comemorare pentru a ne exprima recunoștința pentru ceea ce Domnul a făcut până acum. Din prima zi al atacului, noi am proclamat că Biserica a iertat. Trebuie să întoarcem pagina și să mergem înainte. Aceste evenimente au venit pentru a ne pregăti pentru mai multă persecuție », a subliniat Kimso Boureima în prezența membrilor tuturor bisericilor protestante și evanghelice.  

(Foto: Demolarea bisericii evanghelice înainte de reconstrucția ei)     

26-01-2016. Pastorul irano-american Saeed Abedini a fost eliberat sâmbătă 16 ianuarie de către justiția iraniană, în cadrul unui schimb de deținuți între Iran și Statele Unite. 

Saeed Abedini (poză) este liber! Acest creștin iranian, fost musulman, care are și naționalitatea americană, a fost închis în septembrie 2012 și trebuia să ispășească o pedeapsă de 8 ani de închisoare pentru « amenințarea siguranței naționale », din cauza implicării sale în bisericile din case în Iran. În timpul detenției sale la Teheran, el a suferit probleme grave de sănătate. Saeed a suferit violențe fizice și verbale, și a primit amenițări cu moartea din cauza credinței sale în Hristos.    

Când a primit vestea eliberării sale, soția lui, Naghmeh, și-a exprimat bucuria și, recunoscătoare fiind, a mulțumit tuturor creștinilor din lume care l-au susținut pe Saeed și familia lui în timpul acestor trei ani de detenție în Iran. Cu o perseverență de neînvins, Naghmeh nu a încetat să apere cauza soțului ei. Peste un milion de persoane și-au făcut auzită vocea pentru a reclama eliberarea pastorului Abedini, acesta negând tot timpul acuzațiile care i-au fost aduse.   

Precum Farshid Fathi eliberat în decembrie 2015, Saeed Abedini face parte din deținuții pentru care v-ați rugat sau cărora le-ați scris în 2014 și 2015. Peste 20'000 de scrisori le-au fost adresate, și unele le-au fost date în mâini proprii în celula lor. « Aceste scrisori dovedesc că nu suntem uitați și ne dau o nouă energie », a explicat un fost deținut, eliberat de atunci.     

Să nu uităm de ceilalți creștini iranieni care încă sunt în inchisoare din cauza credinței lor, de multe ori în condiții de detenție extrem de dure. Aproximativ 60 dintre ei apar pe lista noastră de prizonieri.

19-01-2016. Noul Index mondial de persecuție 2016 arată că persecuția împotriva creștinilor ia amploare. Atât presiunile cât și actele de violență au crescut.

Pe primul loc în Index, găsim Coreea de Nord pentru al paisprezecelea an consecutiv, fiind ultimul bastion al stanilismului. Siria, Irak, Afganistan, Somalia sau Nigeria, țări numite des în media pentru actele anti-creștine, fac parte din partea de sus al tabelului. În 2015, trei țări au dat dovadă de o febră anti-creștină remarcată : Eritreea, Pakistan și Libia.

Eritreea se află de acum pe al treilea loc. Cu regimul dictatorial paranoic al președintelui Afewerki, putem fără contest să-i decernăm titlul de « Coreea de Nord al Africii ».

Pakistanul se află pe locul șase, cel mai înalt punct atins vreodată. Violența este comparabilă cu cea a Nigeriei. În Libia, nivelul de insecuritate o propulsează pe locul zece al Indexului mondial.

Islamul radical este factorul principal de persecuție în 35 din 50 de țări luate în considerare în Index. Celelalte surse de persecuție ale creștinilor sunt naționalismul religios, dictatura, ateismul post-comunist, tensiunile interetnice sau sistemele mafiei și de crimă organizată.

Porți Deschise a contabilizat 7100 creștini omorâți pentru credința lor, contra 4344 în indexul precedent. În aceași perioadă, 2406 biserici au fost distruse sau vandalizate grav, contra 1062 un an înainte. Aceste statistici nu se referă decât la cazurile documentate. Din acest motiv, nu sunt cifre pentru Coreea de Nord, iar cele din Siria și Irak sunt cu mult inferioare față de realitate.

În perioada luată în considerare, din 1 noiembrie 2014 până în 31 octombrie 2015, primele zece țări din Index sunt Coreea de Nord (92 de puncte), Irak (90), Eritreea (89), Afganistan (88), Siria (87), Pakistan (87), Somalia (87), Sudan (84), Iran (83) și Libia (79). Maximul teoretic este de 100 de puncte.

Din cele 65 de țări examinate în acest an, doar primele 50 figurează în Index. Din cauza creșterii persecuției, trebuie de acum cel puțin 53 de puncte pentru a fi listat, contra 49 în Indexul 2015.

În mod general, persecuția creștinilor a crescut. Într-un an, media punctelor din Index ale celor 50 de țări în care creștinii sunt cel mai persecutați a crescut cu 2.6 puncte (65.9 contra 63.3 în 2015).

12-01-2016. În Egipt, creștinii petrec seara de Revelion la biserică. Pentru ei, aceasta este ocazia de a se ruga împreună pentru țara lor.

"Noi, creștinii din Egipt, ne ridicăm mâinile și ne rugăm Dumnezeului celui viu pentru a salva țara și regiunea noastră de faptele rele ale celui Rău. Venim să ne rugăm pentru ca flacăra noastră să continue să strălucească fără a fi stinsă de îngrijorările zilei de mâine", afirmă ei.

Aceasta este o tradiție veche pentru mulți creștini egipteni : aceea de a rezerva ultima seară a anului ca să-l laude pe Domnul împreună la biserică. Tradiție? Mai degrabă voința de a se strânge împreună pentru a celebra bunătatea și credincioșia lui Dumnezeu din anul care a trecut, și de a intra împreună în noul an.

Indiferent de dimensiunea adunării locale, într-un oraș mare sau într-un sat mic, familiile vin la biserică îmbrăcate în hainele lor cele mai bune, de multe ori cumparate special pentru a sărbători Crăciunul și Anul Nou.

Unii vin la biserică cu dificultățile întâmpinate în 2015, cum ar fi hărțuirea vecinilor sau a colegilor musulmani radicali. Alții au întrebări care rămân fără răspuns. Dar aceste poveri sunt puse înaintea lui Dumnezeu și abandonate anului care a trecut. În pragul noului an, creștinii egipteni privesc înainte și împreună: "Orice ne rezervă viitorul, singura noastră asigurare este că Dumnezeu este bun. El controlează fiecare situație. Știm că spiritul iubirii care este în noi este mult mai puternic decât spiritul de ură pe care îl generează inamicul prin atacurile musulmanilor fanatici împotriva Bisericii. Vrem să îi iubim pe vrăjmașii noștri și în 2016, așa cum ne-a cerut Isus.”

 (Foto: Reuniune în ruinele bisericii lor)

Un nou val de persecuţii s-a abătut asupra creştinilor iranieni. Arestările şi interogatoriile au fost deosebit de violente vara aceasta.

E greu de ştiut numărul exact, dar cel puţin douăzeci de creştini au fost arestaţi in lunile iulie şi august în oraşele Kermanshah, Teheran, Shiraz şi Karaj.

Au fost vizate în special întrunirile creștine de pe la casele fraților. După spusele prietenului nostru de la faţa locului, un agent al guvernului ar fi reuşit să se infiltreze în mai multe întruniri ca să culeagă informaţii despre membri şi conducatorii lor.

De obicei, raidurile forţelor de securitate se fac rapid şi discret pentru a nu atrage atenţia. Dar vara aceasta, arestări violente au avut loc sub privirile vecinilor.

Cea din 8 august o arată clar: mai mult de 15 agenţi în civil au pătruns într-o întrunire de la o casă în timpul unui botez. Funcţionarii au confiscat literatura şi antenele parabolice şi mai mulţi creştini au fost maltrataţi şi împinşi într-o camionetă.

Multiple mărturii concordă în menționarea brutalităţilor pe care creştinii le-au suportat în timpul interogatoriilor, care au fost urmate des de detenţii prelungite.

Acest fel de a proceda constrastă cu un interogatoriu din luna februarie, în timpul căreia membrii unei întruniri în casa unui frate au fost trataţi cu respect şi sfătuiţi politicos să părăsească ţara.

De altfel este foarte surprinzător că între 1 ianuarie şi începutul lunii aprilie nu a fost semnalată nici o arestare a vreunui creştin.

Cum se explică tendinţa actuală? După analiza prietenului nostru, autorităţile ar fi afişat reticenţă la începutul anului, în timpul negocierilor asupra subiectului spinos al nuclearului iranian, care s-au soldat cu un acord internaţional pe 14 iulie.

Regimul iranian se temea oare ca negocierile să nu fie condiţionate de respectul Drepturilor Omului?

(Foto: Amin Khaki, arestat în martie 2014 la Shush, este unul dintre cei peste 60 de creştini din lista noastră de prizonieri.)

Devastată de criza doi ani şi jumătate, Republica  Centrafrica  se re-așează progresiv pe fundamente mai sănătoase.

 În data de 19 August 2015 la sediul Naţiunilor Unite din Geneva, Nicolas Guérékoyamé-Gbangou (Preşedintele  Alianţei Evanghelice Centrafrica), Dieudonné Nzapalainga (Arhiepiscop din  Bangui) şi Oumar Kobine Layama (Preşedintele Consiliului  Islamic  Centrafrica) au primit un premiu pentru rolul important pe care l-au avut în reconcilierea naţională. În plin conflict, cei trei lideri şi-au unit vocile şi au chemat atât creştinii cât şi musulmanii la o coexistență pașnică. Mesajul lor s-a opus extremiştilor din toate părţile: „Dacă vor comite violenţe în numele unei religii, noi ne vom disocia de un asemenea comportament. Libertatea religioasă trebuie să fie o realitate.”

În capitala Bangui se reiau activităţile şi viaţa revine la normal, inclusiv în zona populară care devenise o zonă de fărădelegi la adresa creștinilor. Aceștia, ei au plătit un preț scump, acesta constând în vieţi omenesti și traume, din cauza atrocităților comise de Seleka. 

„Vedem o nouă diversitate a populației. Aş vrea să reamintesc că în apogeul crizei l-am găzduit pe imam-ul Layama. Mii de musulmani au fost găzduiţi în Biserici şi creştini şi-au găsit refugiul în moschee”, subliniază Dieudonné Nzapalainga.

Republica Centrafrica a ieșit din criză în timpul preşedintelui de tranziţie Catherine Samba-Panza şi se pregăteşte de alegeri pentru data de 18 Octombrie.

(Poza :cei trei care au avut rolul principal in reconcilierea nationala premiati de ONU)