 |
21-06-2022. Timp de douăzeci de ani, puținele biserici încă tolerate din Eritreea sunt, la ora actuală, strict controlate de Stat. Numai Dumnezeu știe câți credincioși au mai rămas în țară, câți se adună în secret pentru închinare și studiu biblic și câți sunt încarcerați în prezent în groaznicul regim al închisorilor. Pastorul Gideon* a rezistat tuturor acestor ani grei de detenție și ne povestește cum a supraviețuit în Eritreea.
Pastorul Gideon își amintește ziua de mai 2002, când biserica sa a fost închisă. Guvernul a decis că doar Islamul sunnit, Biserica Catolică, Biserica Evanghelică Luterană și Biserica Ortodoxă pot fi considerate religii «conforme» legislației Statului.
Din acel moment, în viețile membrilor comunității sale s-au succedat o serie de încarcerări și eliberări. «Uneori aceștia stau în închisoare timp de un an, alteori timp de o lună», explică el.
Condiții extreme de detenție
Cu toate acestea, mulți lideri bisericești de rang înalt au fost încarcerați pe o perioadă mai îndelungată de timp, unii chiar de peste douăzeci de ani. Eritreea dispune de o rețea extinsă de închisori formale și informale. «Condițiile din închisorile din Asmara, unde sunt închiși mulți creștini, sunt extrem de proaste. Unele celule sunt atât de mici încât nu te poți nici măcar mișca și, de obicei, nu au ferestre», relatează pastorul Gideon din propria experiență. El însuși a petrecut șase ani și jumătate în închisoare, dintre care mai mult de trei ani în Asmara, capitala Eritreei. Uneori, era ținut într-o cameră mare cu alți prizonieri. Alteori, trebuia să rămână izolat într-o celulă mică, cu o lățime de un metru și o lungime de doi metri.
Nu a fost exclusă nicio metodă de a-i face pe creștini să se lepede de Isus, pentru a obține libertatea. Au fost torturați atât psihic, cât și fizic.
Monotonie și rezistență
«Am fost tratați ca niște sclavi. Mâncarea era foarte puțină, iar apa lipsea constant. În primele luni după detenție, am fost bătuți și interogați cu brutalitate. De asemenea, am fost nevoiți să facem muncă forțată. Ani de zile a trebuit să adun lemne și pietre și să fac tot ce îmi spuneau ei să fac», își amintește pastorul. Cel mai greu de suportat a fost pentru Gideon plictiseala. «Nu-ți dau nimic de citit, nu există radio, stai pur și simplu fără să faci nimic. Este ușor să te îmbolnăvești psihic. Durerea pe care o simți în interior este traumatizantă.»
Încercarea de a-L nega pe Hristos
Gideon recunoaște că tentația de a-L nega pe Hristos a fost, în unele momente, foarte reală: «Cu ajutorul lui Dumnezeu, am perseverat și am spus "nu". Într-un anumit sens, respingerea noastră ne-a prelungit întemnițarea. Dacă am fi spus "da ", am fi fost eliberați mai devreme.»
Chiar și în aceste circumstanțe, pastorul Gideon a fost dispus să împărtășească Evanghelia cu colegii săi prizonieri și chiar cu gardienii, dintre care unii au devenit creștini. De asemenea, a văzut prizonieri care, nefiind închiși din motive religioase, l-au găsit pe Isus în închisoare. Dumnezeu le-a răspuns la rugăciuni, atunci când o Biblie a fost introdusă, pe ascuns, în închisoare. Aceștia au citit-o pe rând, fără să nu fie văzuți de gardieni.
Astăzi, pastorul Gideon este liber, iar lucrarea sa a crescut. «Știu că mă pot întoarce în închisoare în orice moment. Când ne întâlnim cu alți creștini, o facem în secret, iar atunci când cineva îl mărturisește pe Hristos, îl avertizăm că această decizie poate avea ca urmare persecuția.»
Gideon* - Pseudonim
(Foto:) Slujbă religioasă la o biserică recunoscută de Stat din Eritreea.