 |
27-06-2024. Bushra* a fugit din Mosul în iunie 2014, când luptătorii Statului Islamic (ISIS) i-au invadat orașul. Ea nu-și mai dorește să se întoarcă inapoi. Cu ocazia Zilei Mondiale a Refugiaților de ieri, să ne rugăm pentru toți creștinii care, la fel ca Bushra, au fost nevoiți să-și părăsească casele din cauza credinței lor.
Bushra este o văduvă în vârstă de 40 de ani. Aceasta are două fiice adulte. «Familia tatălui meu a părăsit Mosul în după-amiaza zilei de 10 iunie 2014, când au aflat că ISIS a invadat orașul. Soțul meu, cei trei copii ai noștri și cu mine, precum și familia fratelui meu, am pornit la drum în acea seară. ISIS ne-a oprit și ne-a luat puținii bani pe care îi aveam, cheile de la casă și documentele noastre oficiale. Apoi ne-au lăsat să plecăm.»
Primirea creștinilor în Karakosh
«Am fugit la Karakosh, unde am rămas timp de 20 de zile. Creștinii din acest oraș ne-au sprijinit foarte mult și nu ne-au lăsat să ducem lipsă de nimic. Au fost generoși, deși și situația lor era instabilă. Locuitorii nu și-au dat seama că în curând vor avea aceeași soartă.» Între timp, familia a aflat că locuința lor din Mosul fusese jefuită. La auzul acestei vești, soțul lui Bushra a suferit un atac de cord. A rămas foarte deprimat după aceea și a făcut cancer. A murit anul acesta.
Exilul continuă în Erbil
La sfârșitul lunii iunie, Karakosh este de asemenea bombardat. Noaptea, Bushra a călătorit la Erbil cu o camionetă pentru a-și aduce familia în siguranță. «Situația la punctul de control era haotică pentru că toată lumea fugea», își amintește ea. «Ceea ce am văzut a fost teribil.» În Erbil, familia lui Bushra este cazată într-o clădire neterminată, alături de alte familii. «Biserica a repartizat fiecăruia o cameră mică și ne-a dat ceva de mâncare», își amintește Bushra.
Cu toate acestea, cel mai rău lucru pentru majoritatea oamenilor a fost să se gândească la tot ceea ce le-a fost jefuit în timpul evadării.
O văduvă departe de casă
Nu este ușor pentru Bushra ca văduvă în acest moment: «Trăim cu mai puțin de 100 de dolari pe lună.» Această sumă nu este suficientă nici măcar pentru a-și transporta fiica la universitatea din Câmpiile Ninive, unde studiază.
Guvernul plătește văduvelor ca Bushra acest venit mic, deoarece este foarte dificil pentru persoanele strămutate care nu au studii și nu cunosc limba kurdă să găsească un loc de muncă.
În urmă cu patru ani, Bushra și soțul ei au fost nevoiți să își vândă casa din Mosul la un preț mic pentru a cumpăra o casă mică în Erbil. Au fost forțați să o vândă pentru a evita plata chiriei, deoarece nu aveau niciun salariu.
Despre o posibilă întoarcere în Mosul, ea spune: «Ne-au luat bijuteriile și banii, cum am mai putea trăi vreodată cu ei; ne-ar ucide.»
Ea adaugă: «Viața este mai bună în Regiunea Kurdistan. Uneori trebuie să mergem la Mosul pentru a trata cu autoritățile, dar ne întoarcem la Erbil în aceeași zi.» În urmă cu un an, ea a solicitat reînnoirea cărții de identitate pe care încă o așteaptă.
O rugăciune pentru creștinii din exil
«Vă cer să vă rugați ca Dumnezeu să ne trimită mâncare, să ne protejeze și ca toți creștinii să fie în siguranță, acesta este cel mai important lucru pentru noi.»
Foto: Tabără de refugiați în curtea Bisericii Sfântul Ilie din Erbil, Irak (fotografie din 2014).