 |
22-08-2024. Wisnu*, un creștin catolic din Indonezia, s-a format ca profesor de religie creștină la școala secundară. După câțiva ani de muncă în calitate profesor, i s-a oferit oportunitatea de a deveni funcționar public. Întrucât era singurul creștin printre colegii săi, a fost discriminat sever.
Când Wisnu a primit scrisoarea de repartizare ca funcționar public, și-a dat seama că niciun nemusulman nu lucrase vreodată în biroul în care trebuia să meargă, iar viitorii săi colegi doreau să nu se schimbe nimic în aceasta direcție.
Modul în care l-au făcut să înțeleagă acest lucru a fost simplu: nu i-au dat un loc unde să mă pot așeza «În fiecare zi, când veneam la serviciu, mă așezam la un birou care era liber. Dar dacă un alt coleg venea și spunea că acesta este locul lui, eu trebuia să mă așez în altă parte», își amintește Wisnu.
Iar discriminarea mergea și mai departe. «De fiecare dată când mă așezam pe un scaun și mă ridicam din nou, cineva îl curăța. Pentru ei, eu eram un necredincios. Scaunul pe care mă așezam era considerat murdar și trebuia curățat înainte ca altcineva să se așeze pe el», explică el.
Această situație a continuat timp de un an și jumătate, până când șeful de departament și-a părăsit postul. Atunci, lui Wisnu i-au fost încredințate sarcini care corespundeau profilului său. «M-am adresat colegilor mei într-un mod prietenos. Slavă Domnului! Puțin câte puțin, mi-au acceptat prezența. Unii chiar mi-au pus întrebări despre credință», spune Wisnu.
Nu există posturi de conducere pentru creștini
În Indonezia, este cunoscut faptul că creștinii nu pot ocupa anumite funcții în administrație, deoarece acestea sunt rezervate musulmanilor.
De exemplu, atunci când a devenit disponibil un post de conducere într-o regiune predominant musulmană, Wisnu știa că are puține șanse să îl obțină, chiar dacă era calificat pe hârtie și avea suficientă experiență. Așa că nu s-a obosit să mai candideze.
«La momentul respectiv, eu și prietenul meu musulman eram singurele două persoane care îndeplineau condițiile pentru postul respectiv. Știam sigur că prietenul meu va fi selectat. Chiar dacă aș fi fost acceptat pentru un post similar, aș fi fost trimis departe de insulă, într-un loc unde nu există o majoritate musulmană», a declarat Wisnu.
Pentru moment, Wisnu este, cu toate acestea, recunoscător pentru schimbările treptate de la locul său de muncă. «Chiar dacă există încă discriminare, văd că oamenii acceptă mai ușor lucrurile decât acum câțiva ani.»
Formarea generației următoare
Moștenirea lui Wisnu continuă: fiul său cel mare lucrează și el pentru guvern. «Sper că copiii mei vor continua să dezvolte instituțiile guvernamentale și să lucreze pentru drepturi egale pentru toți oamenii, indiferent de religie», spune Wisnu zâmbind.
El speră, de asemenea, că guvernul va face într-o zi schimbări în acest sens.
«Mi s-au deschis ochii»
Wisnu este bucuros că a putut participa la un seminar de pregătire pentru persecuție organizat de partenerii de la Porti Deschise. «Mi s-au deschis ochii cu privire la persecuția creștinilor.»
În cadrul acestui seminar, el a aflat care sunt cele mai importante elemente în confruntarea cu persecuția: iertarea și dragostea. «Trebuie să fim capabili să îi iertăm pe cei care ne-au greșit și să îi abordăm cu dragoste, astfel încât să îl poată vedea pe Dumnezeu în acțiunile noastre», explică Wisnu.